„De două mii de ani…”, despre antisemitism (la români), sionism, supraviețuire și profeții

31 august 2018

„M-a oprit pe stradă Marcel Winder, ca să-mi spună că iar l-au bătut.

„E a opta” mi-a spus, fără să precizeze dacă e a opta bătaie sau numai a opta rană. Avea într-adevăr o vânătaie neagră sub ochiul stâng. Era volubil, aproape vesel, oricum superior. Sigur, eu n-am fost vrednic de asta. M-am ferit.”

…………

„Am intrat dimineața la cursul de drept roman. Nu mi-a spus nimeni nimic. Am luat febril note, ca să nu fiu obligat să ridic capul deasupra pupitrului meu.

Pe la jumătatea cursului, un mototol de hârtie cade pe bancă, lângă mine. Nu o văd, nu o deschid. Cineva mă strigă tare pe nume, din spate. Nu întorc capul. Vecinul din stânga se uită la mine atent, fără un cuvânt. Nu pot suferi privirea asta fixă și ridic ochii.

— Ieși!

Mi-a spus vorba scurt, tăios. Se ridică de la locul lui, îmi face loc și așteaptă. Simt în jurul meu o tăcere încordată. Nu răsuflă nimeni. Un gest din partea mea și liniștea asta ar plesni…

Nu. Mă strecor din bancă și pășesc nesigur spre ușă între două șiruri de privitori. Totul se petrece cuviincios, ritual. Doar cineva lângă ușă îmi repede pieziș un pumn, care mă lovește numai pe jumătate. Un pumn întârziat, camarade.

Sunt în stradă. ”
……………

„Întâia plimbare în oraș. Trecere triumfală pe Strada Mare, între două șiruri de negustori ovrei, care mă salută zgomotos, fiecare din pragul prăvăliei respective, cu un ascuns semn de înțelegere.

— Nu e nimic, băieți, țineți-vă tare, bun e Dumnezeu, are să treacă

De două mii de ani…„, încearcă să-mi explice domnul Moritz Bercovici (manufactură și încălțăminte) cauzele prigoanei împotriva noastră.

La bărbier, patronul reclamă pentru el onoarea de a-mi tăia părul și mă întreabă în timpul operației dacă mai păstrez urme, cicatrice… În fine… „înțelegeți Dvs.”

— Nu, nu înțeleg nimic.

— Dar bătaia?

— Care bătaie?

— Bătaia de la Universitate… N-ați fost bătut?

— Nu.

— Deloc?

— Deloc.

Omul e contrariat. Mă tunde în silă, fără entuziasm.”
Citește restul acestei intrări »


Bereea. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 August 2018, (13. Sfârșit)

31 august 2018

Toată călătoria, aici)

De ce era comunitate de evrei în Bereea? Min. 1:50
Ce înseamnă inimă mai aleasă (caracter ales)? Min. 5:00
O parte din Israel a căzut într-o împietrire. Min 7:40
Nu mai sunt evrei în Bereea. Min. 8:00
Această sinagogă goală vorbește mai bine. Min. 8:35
Prin ce se arăta inima lor mai aleasă? Min. 11:20
Cercetarea Bibliei nu este o chestiune de opțiune. Min 12:50
Cercetarea argumentelor face ca Biblia să fie logică. Min. 14:57
Nu cred că există o învățare miraculoasă. Min. 17:50
„Duhul vă va călăuzi în tot Adevărul”…la ce se referă?” Min. 18:15
Educație înseamnă cercetare a Scripturii. MIn 19:10
Să urmăriți ca crearea de convingeri să fie scopul educației. Min. 20:00
De ce statul Israel nu poate fi înfrânt? Min. 21:00
Cugetul se spală citind Cuvântul lui Dumnezeu. Min. 22:28
Ca noi să fim folositori, trebuie să ne încadrăm bine conștiința noastră în „cosmos”, în viața de zi cu zi. Min 23:04

La Bereea a fost sfârșitul călătoriei noastre pe urmele apostolului Pavel prin Macedonia (Grecia). Ne-a luat timp, a trebuit să punem alte activități deaoparte, deasemenea îmi ia timp să editez, dar sper să vin din urmă cu tot. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toată însoțirea și vouă la fel.


Gânduri din 2 Tesaloniceni…din Tesalonic. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 August 2018, (12.)

30 august 2018

(Toată călătoria, aici)

Introducere
Păsările nu seamănă nici nu seceră. Min 0:00
Florile nici nu torc, nici nu țes. Min 1:10

Capitolul 1 Despre pedeapsă și răsplătire. Min 6:00
Domnul Isus se va arăta din cer ca să pedepsească. Min 8:00
Gloria Evangheliei. Min 8:50

Capitolul 2
Despre apostazie-lepădarea de credință. Min 12:12
Apostazia a apărut imediat după plecarea apostolilor. Min 12:30 (s-au lepădat de credință cei ce au avut-o)
Despre apostazie ne vorbește și Vechiul Testament. Min 14:10
Calea lui Balaam. Min 14:20
Calea lui ieroboam. Min 15:00
Ascultarea a fost înlocuită cu donația. Min. 15:27
Despre Antihrist. Min 17:20
Un alt Isus. Ce fel de Hristos cunoști? Min 17:48
Rezultatele apostaziei. Min 19:50
Duhul popiei e duhul lui Antihrist. Min. 21:25
Pastorul e văzut ca un personaj cu puteri speciale. Min 21:43
Tăiați-vă de pe listă personajul clerical! Min 22:15
Pretenția semnului vorbirii în limbi. Min 24:25
Cum să pui „Duhu Domnului pă Gugăl”? Min. 24:50

Capitolul 3
AVERTISMENTE: despărțirea de cei ce nu lucrează nimic. Min. 26:45
Pilda boului. Min 28:35
„Mie mi-a descoperit Domnu’ să nu mai lucrez…să mă ocup de vestirea evangheliei.” Serios? Min. 30:10
Cuvântul lui Dumnezeu se vestește fără bani. Min. 30:27
Trăirea în neorânduială. Min. 31:25
Munca cu mâinile tale – o pildă vrednică de urmat. Min. 32:20
Să te desparți de pastorul care ia bani. Min. 35:45
Să nu dai bani la șarlatani. Min. 36:05
„Tu ai ceva cu pastorii!?” Min 37:03
Despietrirea inimii. Min. 38:40


Gânduri din 1 Tesaloniceni…din Tesalonic. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 August 2018, (11.)

29 august 2018

(Toată călătoria, aici)

Capitolul 1
Cuvântul a fost vestit mai departe de cei ce l-au primit. Min 1:10
Pilda spălării. Min 3:35

Capitolul 2
Pavel a muncit în Tesalonic cu mâinile lui. Min. 5:45
Predicatorii și preoții de azi cer și bani și slavă. Min. 6:50
Biserica e afacerea conducătorilor ei. Min. 7:15
Oamenii fac alianțe împotriva lui Dumnezeu. Min. 8:40
Teoria evoluției este alianță împotriva lui Dumnezeu Min. 9:15

Capitolul 3 Gândul că o să avem să suferim. Min. 15:20
A fi creștin înseamnă a-L mărturisi pe Cel pe care lumea Îl urăște. Min 16:35
Persecuția din România comunistă. Min. 17:00
A face parte dintr-un sistem religios integrat în lume înseamnă a pactiza cu vrăjmașul Domnului Isus. Min 17:35
Diferența dintre „lume” și administrația de stat. Min 18:20

Capitolul 4
Dragostea de frați. Min 21:15
Răpirea adunării. Min 23:53
Profețiile sunt ca privirea printr-un fel de ceață. Min. 24:55
Atitudinea pe care trebuie să o avem față de profeții. Min. 25:12
Să muncească cu mâinile ca să nu aibă trebuință de nimeni. Min. 25:50
Pietrele vorbesc. Min. 26:40
Este zadarnic să construim temple. Min. 27:20

Capitolul 5
Nu știm ziua și ceasul, dar știm perioada. Min. 29:15
O prăpădenie neașteptată. Min. 30:25
Ce înseamnă să nu fi în întuneric? Min. 32:20
Apostolii nu i-au încredințat vreunei ierarhii, ci Cuvântului lui Dumnezeu. Min. 33:38 Domnul Isus vine să „fure”, lumea va intra în haos.. Min. 35:15
Din pricina adunării, Dumnezeu ține statul. Min. 35:45
Educația îngerilor. Min 36:00
Singurătatea. Min. 37:00


Sosire Tesalonic: la o Sinagogă-seara, în Agora-dimineața. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 August 2018, (10.)

28 august 2018


(Toată călătoria, aici)

De ce sunt goale sinagogile? Min 1:40
Evreii sunt un semn pentru neamuri. Min 2:18
Nu există locuri sfinte. Min 6:06


Amfipoli. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 August 2018, (9.)

27 august 2018

” Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, …” Fapte 17:1

(Toată călătoria, aici)

Nu există obiecte creștine. Min 4:50
Pilda pânzei de păianjen. Min 6:13
Pilda măslinului. Min 7:15
Smochinul a frăgezit. Min 7:55


Poezia „Pietrele vor striga!” De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 August 2018, (8.)

26 august 2018

(Toată călătoria, aici)

Postarea originală de acum 10 ani: https://vesteabuna.wordpress.com/2008/11/29/pietrele-vor-striga-o-poezie/


Gânduri din Filipeni 3…de la Filipi. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 August 2018, (7. Filipeni 3)

25 august 2018

(Toată călătoria, aici)

Pilda câinelui Min 1:47
Când a început apostazia (lepădarea de credință)? Min 3:10
Atenție la cine îți oferă atașament, atașamentul nu e dragoste. Min 4:25
Creștinismul organizat este urmașul apostaziei. Min 6:20
Pocăința este o frământarte a minții. Min 7:10
Slănina e bună. Min 8:10 D
Dumnezeul din bucătărie. Min 9:10
Cârnațul, barba și sâmbăta. Min 11:30
Ce înseamnă „să-L cunosc pe EL”? Min 16:18
Cine a întregit Cuvântul lui Dumnezeu? Min 20:30
Cum va fi răpirea? Min 21:25
Nu ar trebui construite temple.Min 22:00


Gânduri din Filipeni 2…de la Filipi. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 august 2018, (6. Filipeni 2)

24 august 2018


(Toată călătoria, aici)
Duhul de ceartă                 min 1:10
Cât de asemănător a fost Domnul Isus de ucenicii lui     min 2:40
Persecuția zâmbetului             min 4:16


Gânduri din Filipeni 1…de la Filipi. De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 august 2018, (5. Filipeni 1)

23 august 2018

(Toată călătoria, aici)
Termeni traduși fals (de fapt netraduși) în Biblie: episcop, diacon… min 4:50
Persecuția pe ascuns împotriva credincioșilor min 10:50
Vrăjmașii Domnului îl lingușesc „din pricina mărimii Numelui Său” . min 14.30
Reclama evangheliei prin scandal min 16:30
Nepăsarea este mai rea decât împotrivirea min 17:50
Potrivnicii evangheliei min 20.30


Sensul suferinței, Vladimir Marținkovski (întreaga carte)

21 august 2018

1. Toți oamenii suferă
Fiecare dintre noi poate spune despre sine cuvintele cu care începe capitolul al treilea din „Plângerile lui Ieremia”: „Eu sînt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.”. Chiar și Dostoievski a spus că „pământul de la scoarță până în mijloc este înmuiat cu sânge și lacrimi”.
Prin aceasta el a confirmat cuvintele ap. Pavel ” toată firea (creația) suspină şi suferă durerile naşterii.
Când peste tot pământul a trecut sabia, focul, foamea și tristețea, suferința a cuprins omul și mai mult. Mergând pe stradă, rareori vei întâlni un zâmbet plin de bucurie. Desigur, există zâmbete pe fețe, dar câtă amărăciune, ridicol chiar și în acestea. Și câtă durere invizibilă se află ascunsă sub aceste fețe aparent calme și în spatele pereților caselor elegante. Uneori, o persoană se ascunde sub un zâmbet, ca să nu i se observe durerea. Iar simpatia, adesea nesinceră sau inutilă, îl irită adesea. Îmi amintesc moartea recentă a clovnului Max Linder (1925), renumit în întreaga lume, care a înveselit mulțimile cu un umor inepuizabil în timp ce a tăinuit în el o adâncă rană a suferinței care l-a condus în final la sinucidere.
Citește restul acestei intrări »


„Lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune.” De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 august 2018, (4. Lidia)

21 august 2018


(Toată călătoria, aici)
De ce Pavel i-a căutat prima dată pe evrei pe unde a umblat? Min 2:40
Separările dintre creștini după criterii etnice nu sunt biblice. Min 10:20
Trebuie făcut botezul doar în apă curgătoare?                        Min 17:40
Dacă cineva a făcut botezul fără să fie convertit?                   Min 18:35
Apostolii nu au construit clădiri de biserici.                            Min 21:40
Despre etichetele (denumirile) religioase                                 Min 22:10
Mormintele nu sunt locuri de veci                                             Min 26:38
Nu există locuri sfinte                                                                   Min 28:18
De ce aici pe malul apei erau adunate doar femei?                Min 29:30
Blestemul femeii                                                                             Min 31.00
Femeia va fi mântuită prin naștere de fii                                 Min 33:25
Disprețuirea educației biblice de către părinți creștini       Min 35:20
Educația biblică, o poruncă dată părinților                            Min 37:30
Educația copilului mic este secretul credinței omului mare Min 39:10
Orice educație e însoțită de mijloace de constrângere           Min 40.00
Toți cei ce au crezut în Noul Testament au fost oameni temători de Dumnezeu înainte Min 41:30
Avantajul femeii                                    Min 42:40


Părtășia suferințelor lui Hristos. Sensul suferinței (12. Sfârșit.) Vladimir Marținkovski

20 august 2018

      Cum poate să aibă cineva părtășie cu suferințele lui Hristos? De ce apostolul Pavel a acordat o atât de uriașă însemnătate acestei experiențe? Dar mai întâi de toate trebuie să clarificăm ce trebuie înțeles prin expresia „suferința lui Hristos”? Suntem atât de înclinați să înțelegem prin aceasta chinul Lui din Grădina Ghetsimani și moartea Sa ispășitoare pe Calvar. Dar acest lucru este departe de a cuprinde întregul înțeles, nu au fost oare ultimii trei ani ai vieții Sale pământești un lanț continuu de suferință?

     Să ne amintim cât de greu a fost pentru Hristos, Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, să trăiască printre oameni păcătoși, în contact permanent cu nevoile lor și să aibă permanent în fața ochilor Lui, umilința morală și urmele dăunătoare ale păcatului. Cât de dureros a fost să fii tot timpul un singuratic din punct de vedere spiritual, puțin înțeles, în mod constant neînțeles chiar de cei mai apropiați și dragi oameni. Să nu ai timp să mănânci și să dormi, să suferi foame și lipsuri de tot felul, să nu ai un loc unde să-ți pleci capul. Să fii supus unor ispite grele și pentru toate acestea să culegi calomnie, ură și persecuție. Cât de chinuitor a fost să fii abandonat de toți, chiar de ucenicii apropiați, să fii supus umilinței, torturii și, în cele din urmă, unei morți îngrozitoare pe cruce.

   Moartea lui Hristos pe Golgota a fost doar sfârșitul unei vieți de slujire și de suferință. Să nu uităm că aceste suferințe ale Lui au fost suferințe voluntare. „Tatăl Mă iubeşte,” spune Hristos „pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.“ Ioan 10:17-18

     Aceasta înseamnă că nimeni, nici Dumnezeu, nici oamenii – nu L-au forțat să aleagă o astfel de viață pentru Sine. În orice moment, El a avut posibilitate deplină să trăiască pentru Sine și să ne lase să ne prăpădim, dar El a preferat să-și jertfească viața Lui pentru mântuirea noastră, mișcat de iubirea pentru noi. Anume acest lucru a dat suferințelor lui caracterul de jertfă.

      Care a fost scopul acestor suferințe și care a fost motivul lor? Scopul lor a fost răspândirea binecuvântatei Împărății a lui Dumnezeu și astfel mântuirea rasei umane. Ca motiv al lor se dovedește a fi mărețul principiu al răsplătirii, care se manifestă în mod egal atât în lumea morală cât și în cea fizică și care acționează cu o eficiență la fel de precisă ca legea gravitației. „Nimic nu se dă pe gratis.” Nu există progres fără efort, fără silință, fără sacrificiu. Imaginați-vă bobul de grâu cum stă relaxat și confortabil în cămăruța lui îngrijită din spicul de pe câmp, se bucură de strălucirea soarelui, de vânticel,  de apropierea multor boabe la fel ca el din același spic de pe câmp.
spic.jpg
Cât de groaznic trebuie să i se pară bobului, să cadă în pământul rece, umed, murdar și întunecat, se zacă acolo în singurătate, să se destrame și se piară. Dar numai cu un astfel  preț se ajunge la recoltă.

    Oare apostolul Pavel nu ar fi putut, rămânând credincios, să trăiască la un anumit nivel de confort, să aibă propriul său colț de cămin și să spună din când în când câte-o predică de zidire? Dar când a auzit chemarea lui Hristos, el nu a ezitat să meargă de-a lungul acelei căi pe care I-a trasat-o Hristos. „Dar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă,“ – spune el, și de aceea îl vedem „În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte ! De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!” 2 Corinteni 2: 23 -27

    Este dificil să ne imaginăm ce șir lung de autonegare, silință, luptă și suferință a reprezentat viața lui. Mișcat de dragostea lui Hristos, el s-a dedicat voluntar lucrării lui Hristos și și-a luat cu bucurie cota sa din valoarea acestei însărcinări. În aceasta a și constat „părtășia la suferințele lui Hristos„. Apostolul Pavel a prețuit foarte mult părtășia la suferințele lui Hristos. „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui,” Coloseni 1:24. Această idee l-a îmbucurat, că toate aceste suferințe au fost făcute voluntar de dragul lui Hristos, iar aceasta a dat naștere unei relații noi, puternice și strânse între el și Hristos. În afară de aceasta, el a cunoscut din experiență căci calea suferinței pentru Hristos este o școală prețioasă în care a învățat multe. El a învățat să nu se bazeze pe puterea sa, ci pe puterea lui Dumnezeu, „care se desăvârșește în slăbiciune„. Durerile suferite de el pentru numele lui Hristos, i-au adus în sine o consolare cerească, astfel încât el a putut să spună despre sine, „Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mîngîiere.“ (2 Corinteni 1: 5).
Sfârșit.
(toată cartea, aici)


Hristos nu a rostit nici un singur discurs funerar. Hristos și suferința. Sensul suferinței (11.) Vladimir Marținkovski

19 august 2018

De fapt, Hristos oare nu de aceea a venit în această lume ca să-l elibereze pe om de severitatea suferinței? Nu este aceasta vestea bună și îmbucurătoare a Noului Testament?

În afara de Hristos, omul degeaba se străduiește să rezolve problema suferinței.

După cum s-a menționat, învățăturile lui Buddha caută să elimine suferința prin anihilarea dorințelor în om, dar prin asta un om ajunge fără emoții, nesimțitor, indiferent, impersonal … și împreună cu suferința Budda elimină și conștiința și viața.

Dar Hristos transformă dorințele malefice în dorințe bune, căci numai dorințele nebune și rele provoacă omului suferințe nimicitoare. El îndepărtează din dorințe numai petele lor de moarte – păcatul, la fel din personalitatea omului. Viața lui conștientă, duhovnicească, o păstrează. Hristos nu a rostit nici un singur discurs funerar. Când a întâlnit convoiul de înmormântare, El l-a oprit pur și simplu, înviind mortul.

Suferința este chestiunea de bază a omului care strigă către Dumnezeu. Hristos este răspunsul lui Dumnezeu la strigăt. Hristos a adus Evanghelia milei, a vindecării, a păcii și a iubirii. Oamenii vor iubi mereu această carte, pentru că în ea se vor lovi de toată durerea umană – începând cu lacrimile amare ale trădării lui Petru și terminând cu durerea de nedescris a Fecioarei Maria, stând la cruce, cu o inimă străpunsă de sabia durerii Fiului ei.

Și în sfârșit, aici întâlnim experiențele Domnului care depășesc experiența noastră. La urma urmei, El însuși a parcurs întreaga cale dificilă a omului, luând asupra lui durerile noastre, dar fără păcat. Ce oferă Hristos unui om împovărat de suferința pentru neadevăr? Mai întâi de toate, El dă „orbilor vedere”, adică îi învață să distingă suferința pentru minciună, de suferința pentru adevăr. El iartă vina și eliberează de pedeapsa pentru minciună, de chinurile conștiinței și tocmai prin aceasta el ne unește pe noi cu  Dumnezeu.

Cei care au experimentat carcere și temnițe pentru mărturisirea Evangheliei, știu din experiență căci cu Hristos și în temniță este libertate, dar fără Hristos și afară este închisoare.

Să ne amintim ce a făcut milostivul samaritean. El a turnat pe rănile nefericitului ulei  și vin. Așa trebuie ca uleiul mângâierii să ungă rănile omului bolnav de moarte, poate că acesta va fi un cuvânt de consolare sau o atitudine atentă, sensibilă, prin cuvânt. Și nu cum au mângâiat prietenii lui Iov: „Pe tine Dumnezeu te-a pedepsit”. Mila omului trebuie să se arate față de fiecare și de oricine a căzut adânc. „Pentru că și tu ești un om păcătos”, spune un dicton oriental sanscrit.

Pe om trebuie să-l iubeși și să-l jelești, nu păcatul lui, bolnavul și nu boala lui. Dar ajutorul Evangheliei toarnă pe răni nu numai ulei, ci și vin, pentru a fi protejat de infecții, pentru a dezinfecta. Ea îl mângâie pe om, dar în același timp biciuiește păcatul lui, Hristos spune păcătoasei: „nici eu nu te osândesc” și în această constă bunătatea uleiului. Dar mai adaugă: „du-te și să nu mai păcătuiești” – acesta este vinul, salvatorul din moarte.

„De unii fie-vă milă și căutați să mântuiți pe unii”.

Numai vestea bună preface durerea în bucurie, răutatea în dragoste și duce la ceremonia cerească a Canei Galileii.
(toată cartea, aici)


De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 august 2018, (3. Filipi-1)

18 august 2018


(Toată călătoria, aici)


„Suferința pentru Hristos nu este o povară grea, ci un avantaj îmbucurător.” Suferința pentru adevăr. Sensul suferinței (10.) Vladimir Marținkovski

18 august 2018

     Dacă suferi pentru ce-ai făcut – pocăiește-te, dacă suferi pe nedrept – bucură-te. Dar mai există un alt fel de suferințe: pentru adevăr, pentru triumful iubirii, a purității vieții, pentru ascultarea de Dumnezeu, acestea sunt suferințele lui Hristos. Aici, unde realitatea ostilă a vieții carnale se întâlnește cu dorințele superioare ale duhului, atât în alții, cât și în noi înșine. Aceasta este lupta împotriva păcatului în numele lui Hristos. Această întristare care „este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire„. 2 Corinteni 7:10

       Pe calea către adevăr stă egoismul, autoafirmarea, sensibilitatea brută față de mine, și eu le declar lor război, „zugrum ceea ce mă chinuie“, așa cum spune Efrem Sirul despre spiritualizarea cărnii. Aceasta este o luptă, o etapă inevitabilă pe drumul spre fericire. Și în măsura în care aceste obstacole din partea „eului” cărnii mele și a oamenilor din lume stau  împotriva dorințelor mele superioare, eu sufăr.

      Oamenii „nu iartă binele”, ce ciudat. Oamenii l-au răstignit pe Hristos, ei Îl persecută și acum. În această lume în care Domnul nostru este crucificat, noi trebuie să fim persecutați, dacă nu suntem în prietenie cu această lume.

       Și oricine îl urmează pe Hristos fără cruce, nu este vrednic de El. Căci „toţi ceice voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi„. 2 Timotei 3:12

      Noi ne luptăm cu păcatul din oameni, ne luptăm „cu omul din spatele omului“ – și o astfel de luptă nu poate fi iertată, nu numai de duhul întunericului, ci și de acei oameni care „au iubit întunericul mai mult decât lumina“. Și suferința pentru mărturisirea numelui lui Hristos și a Evangheliei în cuvânt și în faptă este „…părtășia suferințelor lui Hristos.“ Aceasta este adevărata credință creștină, care a dat lumii frumusețea martirajului: întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui. Dacă sînteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă sufere pentrucă este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta…. Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.„(1 Petru 4: 13-19).

       Aceste suferințe vor înceta numai în Împărăția lui Dumnezeu, atunci când aceasta se va arăta în toată puterea sa – și pentru acest scop anume, ca această Împărăție a bucuriei să vină, trebuie suferit. Suferința pentru Hristos nu este o povară grea, ci un avantaj îmbucurător. Și de aceea este scris: „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El.” (Filipeni 1: 29).

      Aceste suferințe sunt pentru sensul vieții, pentru Logos, pentru Hristos. Despre aceste suferințe a spus Hristos: „…întristarea voastră se va preface în bucurie„. „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

  Cum putem distinge suferința de adevăr, de suferința pentru încălcarea adevărului? Pentru a face acest lucru, avem nevoie să purtăm în  viața noastră o imagine mai înaltă (un criteriu mai înalt) a binelui și a răului, a-L primi pe Cel care este Sensul Vieții, pe Cel care a spus despre sine:„Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii.“.

 Și în această lumină nu numai că distingem suferința distrugătoare de cea binecuvântată. Și nu numai că vedem în această lumină, dar această lumină va și arde cu un foc purificator suferințele pentru minciună, corectând cauzele lor – dorințele josnice, întunecate, iar suferințele pentru adevăr  vor fi transformate în bucurie și frumusețe.
(toată cartea, aici)


Suferința pentru minciună. Sensul suferinței (9) Vladimir Marținkovski

17 august 2018

Există suferințe pentru încălcarea adevărului, cele care se nasc dintr-o nepotrivire a realității cu dorințele noastre rele. În acest caz, realitatea este bună. Dar dorințele noastre sunt păcătoase. Zgârcitul se usucă de lăcomie, alcoolicul se ostenește negăsind băutura stimulantă, omul crud nu doarme noaptea pentru că nu reușește să se răzbune, omul depravat este chinuit de arsura pasiunii lui rele. La urma urmei, toate acestea sunt tot suferințe.

Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul…” (Romani.2:9).

O cât de mulți sunt acești martiri în numele „învățăturii lumii” cum spune Tolstoi. Ei sunt cu mult mai mulți decât cei pentru învățătura lui Hristos și suferințele lor sunt cu mult mai grele, pentru că sunt lipsite de sens. Ele nici nu pot avea sens, deoarece provin dintr-o încălcare a sensului vieții. Legile creației, ale iubirii și  ale purității.

Ele provin din lupta împotriva lui Hristos în numele păcatului. Împotriva sensului, a rațiunii (a Logosului) în numele lipsei de sens (a prostiei). Sensul lor temporar negativ constă numai în aceea că ele mărturisesc despre abaterea  de la sensul adevărat, veșnic al vieții și arată cum nu ar trebui să trăiești. Așa odată ce Hristos l-a avertizat pe împotrivitorul Lui Saul: „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” FA 9:5

Toate aceste boli fizice și psihice sunt doar semnale luminoase prin care natura a îngrădit marginile abisurilor și a bălților mlăștinoase pentru a-l proteja pe om. Este auto-protecție, imunitatea naturii. Cea mai mare dintre aceste suferințe este plictiseala, mărturisind despre un destin uman mai înalt, despre faptul că natura sufletului său are oroare de vid, și că acest vid nu se va umple cu nicio fantezie materială, pentru că „sufletul nemuritor îl poate satura numai Dumnezeu.“

Aceste suferințe nu trebuie să le îndurăm, ci să le îndepărtăm, eliminând cauza lor: păcatul. Cu toată puterea unei mânii sfinte și cu protestul ireconciliabil de care este capabil, omul ar trebui să se îndrepte împotriva acestor asupritorilor ai sufletului său: mândria, cruzimea, necurăția, care în timp ce promit satisfacție omului, aduc la gura sa doar „cupa morții, plină de iad (Lermontov)“, „întristarea lumii aduce moartea“ (2 Corinteni 7:10). Aceste suferințe nu merită o singură lacrimă, un singur oftat. De aceea, „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne” (Evr. 12: 1) spune Scriptura. Și aceste cuvinte sună întotdeauna ca o chemare la acea revoluție spirituală profundă, care este numită revoluția spiritului.
(toată cartea, aici)


De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 august 2018 (2. Călătoria pe mare)

17 august 2018

(Toată călătoria, aici)
Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia, şi s-au pogorît la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!“ După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

 Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.” Faptele Apostolilor 16:6-11

Pe vremea apostolilor călătoriile se făceau cel mai ușor și cel mai rapid pe mare. Dacă oamenii puteau călătorii și pe uscat, despre mărfuri în cantități mari, nici nu putea fi vorba. Imperiul roman s-a dezvoltat în jurul Mării Mediterane, mare pe care se călătorea intens mai ales pe lângă maluri.
De ce pe lângă maluri?
De frica de furtuni.
Când se apropia furtuna, corăbierii se refugiau în cel mai apropiat port.
Despre călătorit iarna aproape nici nu putea fi vorba, iarna furtunile erau foarte dese.
Grăbește-te să vi înainte de iarnă!” are de-a face exact cu posibilitatea de a călători.
De aici am început înregistrările pentru a putea intra în mediul de atunci și a ne apropia de Cuvântul lui Dumnezeu.

A doua zi, 8 august 2018, am trecut și noi marea și am acostat în portul Neapolis.

De acolo am plecat mai departe spre Filipi.
(Toată călătoria, aici)


Cum să depășești suferința? Sensul suferinței (8) Vladimir Marținkovski

15 august 2018

Adevărata înțelepciune constă nu numai în analizarea și explicarea suferinței, ci în capacitatea de a o depăși. Și aceasta este una dintre cele mai importante sarcini ale vieții. Pentru că a accepta viața înseamnă a accepta suferința și a știi să trăiești înseamnă a fi capabil să suferi.

Practic, ne relaționăm la suferință în două feluri: fie fugim de la ea, fie o acceptăm.

Prima atitudine o arată Buddha: el este conștient de faptul că realitatea este rea și dorințele sunt rele: el nu este în stare să schimbe una sau alta, astfel încât el vede ca singură scăpare, să ieși din orice dorință, din personalitate, din conștiența de sine, în Nirvana (uitare). Această metodă este un zbor, o plecare din viață, o sete de a nu dori nimic. Buddha a spus și el ce-a putut, fiind doar un om și trăind cu șase secole înainte de apariția în lume a lui Isus Hristos. El a ajuns la convingerea că viața este profund coruptă și distorsionată, că această viață nu merită să fie trăită și că e mai bine să nu trăim nicio viață. Așa că a predicat auto-distrugerea spirituală. Și mulți în zilele noastre sunt obosiți de viață. Ei vor ca în acest mod să scape de suferință și de viață.

 O fugă de suferință și mai frivolă este atunci când oamenii, marea majoritate a celor ce trec prin suferințe, își îneacă amarăciunea în câteva minute de plăcere, uitând sine în nebunia „sărbătorii din timpul ciumei“, sau dansând pe marginea morții. „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri„.

O altă atitudine față de suferință este acceptarea ei. „Vreau să trăiesc, să gândesc și să sufăr”, spune A.S. Pușkin.

Dar chiar și în acceptarea suferinței, nu e totul. Se poate suferi stupid, scrâșnind dinții. Dar se poate și depăși și transforma suferința. Suferința poate fi o piatră care presează sufletul, dar ea poate deveni o stâncă pe care o transformăm într-un sprijin ferm.

Când profetul Ieremia s-a plâns de poporul său și de ura acestui popor pentru mustrare a lui constantă, el se prăbușește în duhul lui și se plânge lui Dumnezeu: „Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara!”, „Pentruce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentruce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă? „ Ieremia 15:10,18

Dumnezeu îi răspunde: „dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea.” Ieremia 15:19, adică vei avea puterea, puterea creativă a Cuvântului divin. Tocmai acest mijloc, de a extrage prețiosul din nesemnificativ – constituie secretul întregii creativități a lucrării divine. Ea este în laboratorul chimic al naturii, în gunoiul ce putrezește care crește o floare parfumată. Ea este în artistul care ia „o imagine luată din viața meschină pentru a face din ea o perlă creației” (Gogol, Suflete moarte).

Forța, de fapt, care, în evul mediu, alchimiștii, numind-o piatră filosofică, ar transforma metalele grosiere în aur. Și ea este această putere, ce crează smarald din lut și diamant din cărbune.

Dar cu adevărat, tot ce este măreț intră în această lume prin porțile suferinței. Noi admirăm perla, cum se naște? În Oceanul Indian, o scoică trăiește într-o cochilie. Un bob de nisip intră în cochilie, ceea ce irită corpul scoicii. Atunci, cu scopul de a se proteja, ea emană din sine un lichid generator de perlă, care învelește bobița de nisip. Această activitate durează cu anii. Astfel, se naște perla, frumusețea coroanelor și colierelor.

Dar nu orice suferința este capabilă să o producă. De aceea, întorcându-ne acum la suferințele pe care le trăim, trebuie înainte de toate să distingem două dintre ele.

(toată cartea, aici)


De la Neapolis la Bereea, pe urmele Apostolului Pavel prin Macedonia, (Grecia), 8-10 august 2018 (1. Introducere)

12 august 2018

(Toată călătoria, aici)
Împlinirea a 30 de ani de căsnicie am petrecut-o plecați din țară, de data asta în Grecia, unde ne-am odihnit mai întâi și apoi am plecat împreună cu soția într-o călătorie exact pe traseul apostolului Pavel atunci când a pus prima dată piciorul în Europa.
Datorită oboselii și traficului de net imposibil, am renunțat nu numai să postez pe blog, nici măcar mailurile nu le-am citit zile la rând.
Traseul a fost următorul:
kavalaveroia.png
Am intrat în portul Neapolis (Kavala), venind din Thassos, am traversat munții și am ajuns la Filipi.
La Filipi am făcut filmări, jos în cetate și sus pe deal, la localitatea Lidia, pe malul râului Zygakti, în locul unde s-a înființat prima adunare creștină în Europa.
De la Filipi am plecat la Amfipoli, unde iar am filmat prin vechea cetate, apoi la Salonic (Tessaloniki), am filmat în forumul roman și am încheiat drumul la Bereea (Veroia), unde există o sinagogă foarte veche.
Peste tot am filmat și am comentat și vreau ca în acest serial să prezint pas cu pas această călătorie.
Nu voi neglija nici traducerea cărții lui Marținkovski, nici alte lucrări începute, toate pe rând și cu voia lui Dumnezeu.
Nu în ultimul rând, suntem adânc mulțumitori lui Dumnezeu pentru tot, pentru ocrotire, am călătorit fără incidente, a fost vreme bună, e pace, am avut timp, sănătate, dispoziție și mijloace.
Slăvit să fie Domnul.
(Toată călătoria, aici)


Acceptarea suferinței. Sensul suferinței (7) Vladimir Marținkovski

5 august 2018

Așadar, iată în ce constă sensul suferințelor, din ce cauză și în vederea cărui scop ele se petrec.
Ele au cauza lor activă – adică, abaterea de la normele și sensul vieții sau vieții raționale.
Suferințele au deasemenea scopul lor – întoarcerea omului spre viața normală, spre destinația lui adevărată – educarea omului spre o iubire dezinteresată de  bine.

Deoarece cauza suferinței se dovedește a fi îndepărtarea de Dumnezeu, atunci consecința ei este reîntoarcerea spre Dumnezeu și prin el spre creație și spre oameni, și chiar mai mult: adorarea Lui, pentru ca „Dumnezeu să fie totul și în toți”. Și acesta este scopul creeației. Și astfel se înțelege expresia poetului belgian Maeterlinck: „deși îngerii sunt mai frumoși decât oamenii, nu sunt lacrimi în ochii lor”. Cu toate acestea, nu toți oamenii depășesc suferința. Mulți sunt zdrobiți de ea. În ei suferința rodește nu slavă, ci hulă, nu binecuvântare, ci murmur și blestem.

(toată cartea, aici)


Suferința neînțeleasă. Sensul suferinței (6) Vladimir Marținkovski

1 august 2018

Suferința neînțeleasă

Merețkovski și-a exprimat credința lui în înțelepciune și providență în astfel de cuvinte:
Prin lupta și haosul sălbatic,
Prin suferință și minciună,
Tu într-o armonie glorioasă,
poporul cel epuizat îl conduci.

Dar există suferințe, ale căror cauze degeaba le cauți în pedeapsa pentru păcat, chiar scopul lor este de neînțeles. Secretul lor se regăsește într-un alt plan al existenței, ele nu sunt trimise ca pedepse, ci ca încercări. Despre o astfel de încercare vorbește cartea iov.

Iov a fost testat temeinic și s-a dovedit a fi credincios. Acest fel de suferință nu este cauzat de păcatul omului, ci de acel secret despre care Dostoievski vorbește: „Diavolul se luptă cu Dumnezeu și câmpul de luptă este sufletul omului”. Aceste suferințe sunt date omului nu din vina lui – „Ci că se arate în el lucrările lui Dumnezeu” și omul să fie îndreptățit și prin aceasta și Dumnezeu, creatorul lui.

Victoria binelui în sufletul omului, justificarea lui necesită ca omul în mod liber să aleagă în mod neegoist adevărul și atunci când nu primește pentru el nici o recompensă, și chiar și atunci când un om rabdă o suferință neînțeleasă. Căci Hristos a dorit iubirea liberă a omului. Va rezista omul la acest test? Îl va binecuvânta pe Dumnezeul cel bun și va spune oare din adâncul suferinței sale, cum a spus Iov: „Binecuvântat să fie numele Domnului“, sau cu cuvintele lui Ivan Karamazov: „Drept ești tu,Doamne, pentru că judecățile tale s-au dat pe față!“.

(toată cartea, aici)


30 de ani de căsnicie

1 august 2018

Parcă nu demult au fost 25. Și a rămas tot cu s.
Doar căsnicia a rămas, casa e tot mai goală, copiii au plecat toți la „căsniciile” lor în case de pe pământ iar în ultimii 5 ani au plecat la casele lor din ceruri și mama și socrul.
I-am împlinit astăzi pe cei 30, adică 30 de ani de la cununia civilă. Citește restul acestei intrări »


Fântâna inimii

1 august 2018

Ce lași să intre și ce scoți din fântâna inimii tale?
După moartea lui Avraam, Isaac a săpat iar fântânile pe care le astupaseră filistenii.
La prima fântână a fost ceartă mare, la a doua doar gâlceavă, la a treia „lărgime”, la a patra filistenii au cedat și au făcut legământ cu Isaac.
Așa este și în viață noastră, când vrem să săpam din nou după apa cuvântului lui Dumnezeu și să desfundăm fântâna inimii noastre, când vrem să scoatem afară toate tradițiile omenești, care nu lasă să fie scoasă apa.
Apare cearta chiar în ….”zilele de la început, cînd, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe: pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia cari aveau aceeaş soartă ca voi. În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii cari ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.” Evrei 10
Apoi prigoana nu mai este așa de aprigă, dar la început, da.
Ce lași să intre și ce scoți din fântâna inimii tale?
Mesaj din adunare, 29 iulie 2018, Cluj.


%d blogeri au apreciat: