Cununa lui Putin sau cununa lui Cristos

24 septembrie 2017

Nu fac politică, nici pe blog, nici în privat.

Dar câteodată mă enervez când fără să scotocesc, dau de corupție, mai ales instituțională și mă deranjează când de exemplu văd dovezi clare de corupție, dar pentru că numai 2-3 văd, e zadarnic să protestez, n-am cui.

Am scris despre Bodnariu.
Mult.
Pe vremea aceea o doamnă zburdalnică la minte a emis ideea că toți cei care scriu pentru Bodnariu sunt plătiți de Putin.
Acum iar.
Un domn asociază cazul Bodnariu cu Putin.
(Să fac o paranteză: am fost întrebat de ce m-am implicat în cazul Bodnariu (am scris peste 70 de articole și sute de comentarii) și de ce nu mă implic în mișcarea Coaliției pentru familie?

Să fiu scurt în răspuns: bunul Samaritean a acționat solitar, nu ca membru în asociația samaritenilor milostivi, secția Ierusalim-Ierihon. Mie îmi cere Cuvântul să fac totul ”în numele Domnului Isus”.
Coaliția Pentru Familie este ”un alt nume”.
Citește restul acestei intrări »


De ce trebuie să-i înțelegem pe apărătorii Barnevernetului? Pentru că aceștia iubesc banii proveniți din teroarea protejată (încă) de stat.

17 august 2016

Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele,…” 1 Timotei 6:10

După război mulți viteji se-arată, spune proverbul.
M-am bucurat când am auzit că copiii Bodnariu au fost eliberați, dar și mai tare m-am bucurat când am auzit că nu mai vor să se întoarcă sub aripa Barnevernetului. Și că decizia au luat-o copiii. De fapt și în cazul lui AD, prezentat și la TV și aici, faptul că copiii nu au mai vrut să meargă la școală după prima întâlnire cu Barnevernetul a fost hotărâtor în decizia lor de a fugi ca evreii din Egipt. Dacă copiii n-ar mai fi mers la școală, chiar erau luați de ”balaur”.
Nu comentez asumarea de merite de către unii sau alții.

Comentez însă comentariile unora care se trezesc de pe plaiuri mioritice să apere pe naziștii din fiorduri, împotriva tuturor evidențelor. De ce oare? Sunt acești scriitori de articole dezinteresați? Citește restul acestei intrări »


Zece mii de psihologi

13 august 2016

”Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți”
1 Corinteni 4:15

Dreptul părinților asupra educației copiilor este deasupra dreptului statului. Este un drept lăsat de Dumnezeu. Așa cum statul are dreptul de a pedepsi și părinții au acest drept în limite lăsate și acestea de Dumnezeu.
Desigur statul nu are dragoste, părinții însă au, psihologii au atașament, nu dragoste, ei nu au dezvoltat teoria dragostei, ci teoria atașamentului. Dumnezeu însă este dragoste, nu atașament și dacă mă gândesc bine, satan are atașament și mască, nu dragoste și chip.

Aage G. Siversten este un scriitor și bloger norvegian.

Într-un articol de săptămâna trecută de pe blogul lui, Aage aduce la lumină câteva lucruri:
-(traducere Google translate)
-Pe parcursul anului trecut, au existat o serie de demonstrații în multe țări despre protecția copilului în Norvegia. În ciuda încălcării clare ale sistemului juridic norvegian, neagă autoritățile responsabile pentru a obține o înțelegere asupra realității. Acest lucru amintește de atunci când guvernul norvegian a colectat fetele rromi din familii care au avut reședința permanentă. Cel puțin 500 de fete au fost sterilizate forțat în Norvegia în timpul perioadei 1934-1977. Au fost puțini care știau ce se întâmplă la momentul respectiv. Iar cei care au intreprins aceste abuzuri, au avut Sterilizarea Act din 1934 ca un alibi. Citește restul acestei intrări »


Cui i-a fost încredințată autoritatea? Statului și părinților. Iarăși despre Barnevernet.

14 iulie 2016

Chestiunea ascultării și autorității derivă din creație.
Înainte ca cineva să vândă și să cumpere, înainte să se împartă pământul între oameni, cineva l-a luat în stăpânire primul.
De la cine l-a luat?
De la nimeni nu putem spune, pentru că Dumnezeu a zis: ”….umpleți pământul și stăpâniți-l!” Deci Dumnezeu a dat la început pământul oamenilor și de-atunci ei și-l tot vând sau și-l lasă moștenire de la unul la altul.
Conflictele și abuzurile pe temă se rezolvă la autorități.
Autoritățile sunt iarăși investite de Dumnezeu cu puterea de a impune disciplina ascultării de o lege comun acceptată.
Semnul specific al acestei autorități este pedeapsa (sabia), cine nu se supune îl așteaptă cătușe, închisoare sau pe alocuri moarte. Toate statele au rânduit acest sistem de pedeapsă și este de la Dumnezeu această ordine, angajații statului sunt slujitori ai lui Dumnezeu în această privință, ei veghează asupra ordinii și pedepsesc dezordinea.

catuse1
Astfel, ordinea este păstrată și un mediu de încredere se stabilește între oameni. Citește restul acestei intrări »


Norvegia: o bătălie pierdută, războiul continuă

3 iunie 2016

Cel mai bine merge ca motto Psalmul 126:
”Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
 Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie.
Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!“
 Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi şi deaceea sîntem plini de bucurie.
 Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miazăzi!
 Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.
 Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.”
Copiii Bodnariu se reîntorc la părinți,…. s-a schimbat ceva în Norvegia?
Mii de robi, acesta este bilanțul războiului-hibrid dus de Norvegia împotriva educației creștine și în vederea uniformizării sociale.
În acesta război, Norvegia a pierdut o mică bătălie. Dar după ce lupte!
Da, e un război-hibrid, un război al secolului 21, al mileniului informatic în care am intrat.
O idee se învinge cu altă idee.
O educație se biruiește prin altă educație, un obicei prin alt obicei. Citește restul acestei intrări »


Trăind sub iadul Barnevernet, blog norvegian

5 mai 2016

E un blog anonim, ca al meu.
E aici: http://livetunderbarnevernetshelvette.blogg.no/ traduceți cu Google Translate

E un blog al unei mame, o mamă a două fetițe, o mamă care a rămas fără ele după răpirea lor de către statul norvegian.
Tot prin 2015.
Poveste tipică: Barnevernet lucrează pe bani, banii provin dintr-un fond de investiții, fondul are un plan, planul se realizează prin punctaje, punctajele se fac dacă sunt ”cazuri”, (citește răpiri de copii). După ce se termină copiii din familii cu părinți drogați, nebuni, alcoolici și violenți, planul tot nu e indeplinit (crește an după an ca la comuniști, proporțional cu foamea de bani a bancherilor) și atunci Barnevernet răpește copii din familii normale, producând traume pe care încearcă să le mascheze cu ”Norvegia a ajuns foarte departe” în domeniul protecției copiilor, pe cele mai înalte culmi, culmi pe care noi aborigenii din națiunile inferioare nu le putem înțelege, că n-avem destui bani pentru aceasta probabil. Sunt îngâmfați și încrezuți ca Hitler și Stalin înainte de căderea lor.

Citate: ”Din străinătate se văd mult mai multe din ororile la care guvernul nostru nu s-a deranjat să se uite.” sursa: ”Mă simt rușinată!”
”Adesea am auzit că ar trebui să fim mândri de țara noastră, să arătăm mândrie când vedem steagul care ne reprezintă. Dar când mă uit la un film cu demonstrația din întreaga lume din 16 aprilie, eu nu pot spune că mă simt mândră văzând steagul nostru flendurit în jurul afișelor. Simt dezgust, dezgust și rușine că una din cele mai bune țări este văzută cu acești ochi. Și am o înțelegere teribilă de ce. Mulțumită Barnevernet sunt rușinată să văd steagul norvegian purtat pe străzi în mai multe țări. Este rușinos că Norvegia poate lăsa lucrurile să meargă atât de departe. ……Noi ca indivizi trebuie să ne ridicăm să salvăm pe cei mai apropiați ai noștri de Barnevrenet, pe copiii noștri. Mândria pe care am simțit-o cândva este destul de departe acum. Guvernul Norvegiei trebuie să se rușineze deasemenea. Pur și simplu a fost atât de jenant.”

O mamă care nu-și dă numele de frică, cele două fetițe (nici pozele nu le-a dat) i-au fost luate de Barnevernet.

Când scrii din iad ești anonim, oricum puțini te cred.


Rugăciune zadarnică: ”…să se atingă Domnul de inima lor!”

4 mai 2016

Este fraza în care mulți părinți condensează ceea ce cred ei despre educația copiilor lor.
Mulți părinți cred că, cumva, cândva de-a lungul timpului, la un  moment dat, asupra copilului lipsit de educație creștină se va abate un fel de influență divină, ”va fi cercetat” de ”duhu Domnului” și va începe să creadă. Din această pricină și cu această scuză mulți părinți socotesc că este zadarnic să opereze în copilărie o schițare a unui model familiar de educație biblică asupra copiilor lor și în mod comod și inconștient lasă totul ”pe seama Domnului”, ”să lucreze Domnu”. Unora li se pare chiar mai evlavios așa.
Nu contest că Domnul poate face și astfel de minuni, dar dacă le face trebuie luate ca minuni, nu ca normă.
Normalul e lăsat în Scriptură prin comparația cu plantele:
”….eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!”
Cam așa:
rasaduri

Cineva a pus pământ în acele ghivece, cineva a semănat cu grijă semințe sau a plantat plăntuțe și cineva udă zilnic. Abia după această muncă miracolul creșterii vieții se produce. Citește restul acestei intrări »


Andras Dugeniuc a fugit din Norvegia pentru a-și apăra copiii de Barnevernet

28 aprilie 2016

Articolul din ziarul norvegian conține și un filmuleț: http://www.nrk.no/rogaland/reiser-fra-norge-i-frykt-for-barnevernet-1.12920821

Filmul e în mare parte în română.

Articolul se poate traduce cu Google Translate.


Judecătorii norvegieni: ”păpușile” psihologilor

24 aprilie 2016

raport

 

De aici.
Citate: ”Psihologii experți în îngrijirea copilului câștiga bani buni din evaluările lor. Ei nu sunt suficient de independenți”
Experții psihologi doresc să-și apere locurile lor de muncă, spune el…”
” Printre lucrurile care trebuie să fie îmbunătățite de dragul securității juridice este tocmai practica actuală în ceea ce privește numirea și utilizarea de psihologi ca martori experți.”
Mulțumim lui Einar Salvesen pentru onestitate.


Rugați-vă pentru Harald

18 aprilie 2016

harald

A fost înălțat în dregătoria Norvegiei.
Ar trebui ca prin el, administrarea Înțeleptului Dumnezeu să se transmită țării lui, ca toți să ducă o viață pașnică și liniștită.
Căci așa stă scris de Cel ce a creat țările și împărații, fiordurile și deșertul, bezna și aurora boreală:
”Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.”
Numai de viață pașnică nu au parte părinții din Norvegia care trăiesc ca paralizați în spaima continuă de Barnevernet.
Ar trebui să ne rugăm pentru Harald.
Citește restul acestei intrări »


Drepți între norvegieni (6) Psihologul Einar Salvesen: ”Barnevernet este un amestec de putere și incompetență!”

27 martie 2016

min 8:30 ”Este o eroare etică când ei nu vor să stea la masa rotundă și să-și admită greșelile.”
min 12:10: ”Noi nu luăm copiii care ar trebui și luăm copiii care nu ar trebui!”
min 13:28: ”Acești psihologi angajați…este o chestiune de bani?!” ”DA, este un mijloc de trai”
min 16:20: Ideea este că…Copiii sunt luați în prima fază de către Barnevernet printr-o decizie de urgență, dar apoi în instanță în 99% din cazuri se aprobă argumentul Barnevernet și copiii sunt luați pentru veci din casă.”

min 17:16 ”acest amestec de putere și incopetență…”
min 17:30: ”Ar trebui o echipă de psihologi cu salariu fix?” DA
min 17:58: ”Dacă am avea o chipă de psihologi cu ”factorul uman” intact:”
min 18:45: ”Să nu depindă de ”penge stromel”, de fluxul de bani, de fluxul de numerar.” ”Fluxul de numerar și incopetența din multe cazuri.”

Mulțumim celui ce a făcut traducerea din norvegiană (până la minutul 19.30) și îl rugăm să termine dacă se poate.

 


16

16 martie 2016

…noiembrie.
4 luni
Inima lui Ruth știe ..și a lui Marius.
Eu mă gândesc în fiecare zi la ei…la înstrăinarea copiilor lor.
Și iau pilda lor ca lecție pentru înstrăinarea noastră: cu cât ne distrează mai mult diavolul, cu atât devenim mai străini Tatălui nostru drept. Îi uităm limba, cartea, rânduiala, casa, pe zi ce trece.
Și diavolul asta vrea, să ne distreze, să uităm, să-i zâmbim lui, să ne bucurăm de ale lui, să-i fim lui casă.
Ca și copiii lui Marius și Ruth, în casele răpitorilor Barnevernetului.
Credeți că nu zâmbesc nimănui?
Credeți că stau tot posaci?
Sunt copii, sunt ușor de distras, de distrat.
Mai ales că psihologii atei au metode pentru asta.
Cât de mult îi doare pe Ruth și Marius când copiii lor zâmbesc altora.
Cât de mult Îl doare pe Tatăl nostru când noi iubim lumea, când zâmbim lumii.

Să ne amintim de copiii Bodnariu, de părinții Bodnariu, dar să ne amintim și de copiii înstrăinați ai Tatălui, de Tatăl copiilor înstrăinați.
Nu cumva suntem noi, fiecare?
Cui zâmbim?

” Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” Iacov 4:4

 


STOP Barnevernet Demonstráció

6 martie 2016

Adică va fi o demonstrație în fața ambasadei Norvegiei din Budapesta, 12 martie ora 14.00.
Organizată de maghiari.
Am mai scris despre asta acum o lună.
budapesta

Citește restul acestei intrări »


Drepți între norvegieni (5) Gro Hillestad Thune

2 martie 2016

”Vai de cei…care scot cu fața curată pe cel vinovat, pentru mită și iau drepturile celor nevinovați!” Isaia 5:23

Doamna Gro Hillestad Thune este jurist norvegian, un aspru critic al Barnevernet din punct de vedere al drepturilor omului. Se pare că împotriva sistemului Barnevernet de a face bani de pe spatele guvernului, luptele doamnei Thune sunt zadarnice. Și totuși….

Într-un recent articol doamna Marianne Haslev Skanlad confirmă ceea ce jurista norvegiană afirmă de mult timp. Citește restul acestei intrări »


Piața adopțiilor (utopie) sau copiii-bancomat (realitate)

23 februarie 2016

”…nici robii, nici sufletele oamenilor. Şi roadele atît de dorite sufletului tău s-au dus dela tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sînt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi. Ceice fac negoţ cu aceste lucruri, cari s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei.” Apocalipsa 18:13-15
Am citit aici o analiză extrem de bună din punct de vedere juridic a situației atât de dureroase a copiilor furați.
Înainte de a da citate, adaug doar că în filozofia de marketing, o marfă trebuie să posede cel puțin două caracteristici bine definite pentru a se distinge și a fi aleasă. Copiii vânduți au ca valoare odată materialul genetic (Barnevernet ia cu prioritate copii adoptabili: cu ten deschis, inteligenți, frumoși) și apoi valoarea incomensurabilă a gingășiei și candorii oferite de starea de copil, o oglindire a frumuseții, bunătății și înțelepciunii lui Dumnezeu în om, probabil cam cum era Adam înainte de cădere, fără ”istețimea” deseori vicleană, dată de cunoașterea binelui și răului, a celui matur.
Pentru aceste valori cineva plătește, se stă la coadă, se vând bine. Citește restul acestei intrări »


Țării, cât mai multă rușine!

22 februarie 2016

”…ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. ” Ioan 16:2

Era pe vremuri un slogan comunist, al minerilor:”Țării, cât mai mult cărbune!”

Sinuciderea mediatică a Norvegiei continuă ca un vis rău, chiar cu ajutorul banilor lor.
Probabil e o orbire lăsată de Dumnezeu, căderea de după mândrie.
Pentru că în războiul declarațiilor de presă și al comunicatelor, în mass-media internă din Norvegia controlul de stat face ca să aibă prioritate declarațiile guvernamentale, părerile oamenilor sunt formate de aceste declarații. Citește restul acestei intrări »


Barnevernet, e vorba de bani

16 februarie 2016

” 57 de milioane de euro din serviciile Barnevernet-Protecția Copilului (raportul pe 2014 în ziarul Aftenposten).

Cu toții, de la un fond de capital din Londra la enorm de bogata familie Wallenberg din Suedia și-au dat seama că se pot face bani din sistemul norvegian de protecție a copilului. Investitorii sînt înregistrați spunând:- ”protecția copilului a devenit o mare afacere în Norvegia”.

Argan Capital este o societate de investiții cu sediul la Londra, care scrie despre modelul de afaceri pe propriile pagini web:- ”Argan Capital caută să creeze cel mai mare profit posibil printr-o selecție atentă a afacerilor.” Sistemul norvegian de protecție a copilului este atent selectat pentru a oferi cel mai mare profit posibil. Citește restul acestei intrări »


Închisoarea de sticlă sau despre ”multe moduri de a face persecuție.”

11 februarie 2016

”Aici încă mulți cred că ”mica și drăguța Norvegie” nu face nici un fel de persecuție creștină – dar sunt multe moduri de a face persecuție.” a declarat tatăl lui Ruth Bodnariu

După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei, şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele îl socoteau drept prooroc.” Matei 21:45-46

”…Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni Ioan 15:20

motto sept 2020: „Trăim fiecare în singurătatea noastră, ca în niște celule de sticlă. 27 mai 1943, Mihail Sebastian, Jurnal

Ce motive are un guvern ca să mascheze persecuția?
De ce pe față declară libertate și pe ascuns persecută?
Ce câștigă o țară dacă obține uniformizare socială?
De ce grupurile marginale sunt în mod discret urmărite și anihilate? Citește restul acestei intrări »


Norvegienii se tem că se împute peștele

9 februarie 2016

peste
60% din muncitorii unei fabrici de pește din Norvegia sunt români.
De frica Barnevernet românii au început să plece și patronii se tem că peștele se împute.
Conducerea fabricii a identificat frica muncitorilor și a organizat o întâlnire cu muncitorii români, că să nu le fie frică, nu e nici un bau-bau.
Citește restul acestei intrări »


Mihaela Nan: ”…sunt moartă, dar merg pe picioare!”

9 februarie 2016

”Aduceţi-vă aminte de cei ce sînt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii cari şi voi sînteţi în trup.” Evrei 13:3

Duminică am vorbit din acest text. Observați că nu scrie: ”aduceți-vă aminte de creștinii chinuiți”, scrie de cei chinuiți, de oricine.
Cel ce suferă are dreptul al mila aproapelui său. Iar dacă suferința a avut loc ca urmare e unui abuz, a unui atac banditesc, se aplică pilda samariteanului.
Am citit pe pagina de Facebook al lui Mihai Wurmbrand o cugetare de cap evreiesc: în Pilda Samariteanului tot greul a rămas pe hangiu, pe el nu l-a întrebat nimeni dacă vrea să-l primească …dar să-l lăsăm pe Mihai să ne spună: ”Cel care insa este cel mai constient de aceasta victima este propietarul hanului lasat sa ingrijeasca victima pentru un timp nedefinit in viitor. Indurarea sa fata de victima trebue sa ramina nelimitata. Toate celelalte personagii descrise (levitul, preotul chiar si Bunul Samaritean) vin si pleaca pe cind propietarul hanului in grija caruia a ramas victima, nu se poate duce nicaieri sa scape de raspundere. Ce exemplu spiritual minunat! Exista asemenea situatii in viata in care nu ai luxul de a te spala pe miini de raspundere sau de a arunca raspunderea pe umerii altor persoane. Citește restul acestei intrări »


Să punem cărbuni pe foc

7 februarie 2016

””Lăsați-mă să scriu cântecele unui popor și nu mă interesează cine-i face legile!

Tata m-a învățat să fac foc. Cu lemne, nu cu paie.
Mergeam cu el la coasă și cât încă eram mic făceam ce puteam, împrăștiam brazdele, culegeam ciuperci, strângeam lemne de foc. Mi-a arătat cu răbdare cum se face focul, cum se pune mai întâi ceva hârtie uscată, apoi ceva bețișoare subțiri, cum se așează lemnele, cele mai subțiri jos, peste ele altele mai mărișoare, cruciș, apoi în piramidă, să fie uscate și apoi tot mai mari și crengile mai groase deasupra. Dacă știi să pregătești focul, pentru aprins trebuie să folosești un singur chibrit.
Focul Bodnariu a ajuns la faza de cărbuni.
Un cărbune încins este acest cântec (versurile mai jos).

MANIFEST
muzica si versuri: New Levites

SUNTEM IN MILENIUL TREI
SI-N EV MEDIU SE CRED EI,
POT SA FACA TOT CE VOR,
SA DISTRUGA UN POPOR!

NU CALCA PE DREPTUL MEU,
DREPT CE-I DAT DE DUMNEZEU,
TRUPUL MEU DE-L VEI AVEA,
SUFLETUL NU MI-L POTI LUA!

REFREN: LASA-NE SA NE RUGAM,
LASA-NE SA MAI SPERAM,
LASA-NE SA SI VISAM
TU,SA STII,NE RIDICAM!

TATAL NOSTRU CEL CERESC
FA ACEST SISTEM GROTESC,
SA DISPARA CA UN FUM,
SA SE FACA TOTUL SCRUM.

DRAGI PRIETENI,VA INDEMN
SA STRIGAM CU TOTII FERM,
SA NU NE LASAM DELOC,
SA PUNEM CARBUNI PE FOC!
REFREN:


Norvegia nu este stat de drept, scrisoarea doamnei avocat Maria Bornea

7 februarie 2016

Scrisoare deschisă adresată guvernului Norvegiei

Stimată doamnă Ambasador,

Sunt avocat Maria Bornea din Baroul Arad. Am o vechime în profesie de 45 de ani. Am lucrat cu predilecţie în dreptul familiei, în cauze de familie, dar și în cauze penale. Am văzut mii de anchete și sociale și penale. Am văzut imensa tristețe din ochii prea multor copii care au fost despărțiți de unul din părinți în conflictele de familie. Citește restul acestei intrări »


Norvégmintás családpolitika

5 februarie 2016

Adică: ”Modelul norvegian de politică familială!” un articol de Szabados Adam.

Am fost la Budapesta două zile. Am avut de așteptat pe cineva la aeroport și am plecat cu o zi înainte.
Normal că Google Alert a ținut cont și de locul unde eram și ne-a dat alertele și în maghiară. Un blog scrie pe larg despre cazul Bodnariu, alte ziare on-line la fel. Este un caz urmărit de oameni care urmăresc principii, este un caz fanion. E vorba de politica familială. Citește restul acestei intrări »


Barnevernet lăsat de capul lui face rușine Norvegiei

2 februarie 2016

”Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei saleProverbe 29:15

Barnevernet e copilul Norvegiei. Singura metodă pentru a disciplina copilul este rușinarea mamei. Și acum Norvegia îndură din plin lipsa de disciplinare a sălbăticiei filosofiei ce le călărește instituțiile.

Norvegia a trecut la contraatac mediatic, se bate tam-tam pe pedeapsa fizică, că acesta ar fi motivul confiscării copiilor.

Fals, fals, fals.

Barnevernet e unealtă de prigoană a creștinilor, a educației creștine. Am arătat aici cum, ei recunosc, pedagogii lor. Cum că statul trebuie să bage frica în marginali, ca să nu se extindă și astfel rolul integrator al școlii să fie atins. Citește restul acestei intrări »


Homeschooling (Școala de casă) în Norvegia. Există așa ceva?

2 februarie 2016

Păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor” Matei 10:17

Greu de crezut, dar totuși există. Dar cei ce practică Homeschooling în Norvegia sunt persecutați pe ascuns de stat. De ce pe ascuns? Pentru că pe față Norvegia recunoaște drepturile omului. În realitate însă, Norvegia practică persecuția religioasă asupra grupurilor minoritare religioase. Cum? Citiți această postare cu răbdare. Barnevernet are un mare rol. Cazul Bodnariu este un caz de persecuție religioasă chiar dacă ei nu practică homeschooling

Școala de casă în Norvegia are un mare avantaj pentru părinți: copiii stau acasă, departe de ochii vigilenți ai informatorilor Barnevernetului: învățătorii și profesorii. Mai rămân vecinii, dar dacă stai izolat, undeva pe un  mal de fiord, n-ai nici probleme din astea.

Vă remintesc că Marius Bodnariu a fost atenționat de o profesoară că NICI ACASĂ N-AR TREBUI SĂ-ȘI EDUCE CREȘTINEȘTE COPII. LA CARE MARIUS A RĂSPUNS CĂ ”CEEA CE-I ÎNVĂȚ EU PE COPII ACASĂ E TREABA MEA”.

DE ACEEA AU TRIMIS BARNEVERNETUL LA EI ACASĂ. Citiți până la capăt să înțelegeți mecanismul, școala și Protecția Copilului sunt îmbinate în Norvegia, iar așa zisa Protecție a Copilului este un braț înarmat al Statului pentru a descuraja tendințele de a fi altfel, căci: ”….când societatea este sub presiune, de exemplu, prin creșterea imigrației, scolii îi este acordat un rol de integrare crescut. Nesocotirea școlii, chiar și de către o mică minoritate ca acea a adepților Școlii de casă poate fi percepută tot mai mult ca o amenințare. Acest lucru poate asigura o rezistență împotrivă și o stigmatizare a adepților Școlii de casă astfel încât controlul autorităților asupra Școlilor de casă să poată fi extins..”
Citește restul acestei intrări »


O analiză a teoriei atașamentului: un experiment social ratat

29 ianuarie 2016

Doamna doctor Daniela Mariș a dat timp unei analizei a unei boli provocate de un experiment de stat: abuzul de psihologie aplicată de un fel de ”vânători de oameni” ce se cred fiecare noi Mesia ai unei noi ordini sociale ”superioare”: ”Protecția” Copilului din Norvegia.

Citat: ”Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului.

Le luam pe rand. Teoria atasamentului este o teorie…..” Citește restul acestei intrări »


A trecut înainte pe alături

29 ianuarie 2016

Pe știridesibiu.ro a apărut informația de mai jos:
goib

Nici episcopul penticostalilor din Suedia nu participă la proteste, în Norvegia e pace și liniște, toată lumea e fericită și mulțumită de guvern. Citește restul acestei intrări »


Prăvălia de pe strada Copilului

27 ianuarie 2016

O ține o bunicuță pe nume Barn, care chiar asta înseamnă: ”copil”, în limba ei.
Unii vor crede că am greșit și am vrut să scriu despre copilul de pe strada cu prăvălia,
dar nu, e vorba despre strada Copilului și despre bunicuța cea drăguță. Căutați pe hartă…sau pe Maps.
Bunicuța de pe strada copilului își atrage clienții în prăvălie cu filmulețe despre bunătățile ei. Ba muștar, ba praf de copt, ba unt, chiar și gogoși vinde bunicuța.
Mie nu-mi plac gogoșile, am o alergie teribilă la gogoși, chiar când simt miros de gogoși îmi vine să fug, de aceea nu-mi plac produsele bunicuței. Am alergie și la materialele pentru gogoși, mai ales la aluat și la zahăr.
Iar bunica Barn e expertă în din astea.
Filmulețele bunicuței Barn sunt cu copii și bunicuțe, copii care nu mai pot de dor și bunicuțe care nu mai pot de drag unul de altul, își sar în brațe unul la altul și se privesc în ochi la nesfârșit.

Dar umblă vorbe prin oraș…
Se zice că în țara ei oamenii fură copii.
Că apoi copiii furați sunt dați la hoți de copii care primesc bani să-i crească.
Și că o parte din bani provin de la bunicuța Barn.
Eu n-am crezut la început așa ceva. Voi ați crede?
Ia priviți:

Voi credeți că bunicuța asta ar putea să facă rău vreunui copil?
Nu știu ce să zic, prea se leagă lucrurile: bunicuța Copilului, strada Copilului, piața Copilului, reclama Copilului, propaganda Copilului, interesul Copilului, țara Copilului.
Chiar dictatura Copilului care-și amenință părinții că dacă nu-i cumpără nu știu ce jucării scumpe el poate merge în altă casă, la alți părinți care-i cumpără: casa Copilului.
Sunt multe Casa copilului în țara Copilului.
Și sunt mulți părinți rămași fără copii, care nici măcar nu știu unde sunt ascunși copiii lor, nu-i pot nici măcar vizita când vor.
Dacă bunicuța Barn are oraș, stradă și număr, copiii furați din banii ei n-au așa ceva, părinții lor plâng toată viața după copilași, fără ca cineva să le mai sară în brațe.
Am verificat vorbele și așa este.
De atunci nu mai pot cumpăra nimic de la bunicuța Barn. De fiecare dată când trec pe la Lidl pe lângă raftul cu Unirea mă rog să vină ziua să se unească Ruth și Marius cu copiii lor. Poate după aia voi cumpăra.
Unirea aia de uns rămâne acolo, iau altceva.
Mi-a zis cineva că poate bunicuța Barn n-are legătură cu afacerile cu copii din țara ei.
Eu nu cred asta, de ce atunci la noi ea locuiește pe strada Copilului?
De ce în toate reclamele ei sunt copii? Hî?
Ia ziceți, credeți că nu are nici o legătură? Eu cred că are.
Și de aceea nu mai pot să cumpăr nimic de la prăvălia ei.
Există o legătură.
Cel ce în providența Lui a lăsat să se fure copii, a știut când s-au dat nume la străzi și a pus idei faine în mintea omului cu reclamele. Acela are un Plan.
Conform acestui Plan, acum e vremea plânsului: ”plânge, dragă, plânge!” cu cel ce plânge.
Bunicuța zice că să nu plângi, dar nu mai cred o iotă din ce zice bunicuța.


Icoana Norvegiei

26 ianuarie 2016

Acum 4 ani am fost la Memorial la Sighet. Am dat o zi vizitei.
La ieșire am cumpărat o carte.
Mi-a rămas o expresie din carte:”Icoana României s-a spart în mintea mea!” spunea pușcăriașul, intrat la zdup pentru avânt patriotic (verde) și bătut tot din avânt patriotic (roșu) timp de 15 ani cu regularitate de patrioți bine plătiți de patrie pentru slujba lor.
Păi cum să nu se spargă? După 15 ani de luat bătaie de la românii tăi, oricât de patriot ai fi te prinde greața, o scârbă din ficat de tot patriotismul și de toate patriile.
Vă mirați că au plecat 3 milioane de oameni din România în ultimii 20 de ani?
Eu da, m-am mirat, acum după câte am citit apoi din istoria comunismului și după ce am povestit cu multe victime, nu mă mai mir deloc. Rușii au dotat guvernul de la noi (și celelalte guverne estice) cu tehnici de a-și controla prin plase de informatori toată societatea, tehnici care dacă nu sunt scoase din priză (și nu sunt) vor asigura plecarea în următorii 20 de ani a încă 3 milioane.
Pentru că, spionii sunt de obicei mai puțin perspicace decât victimele lor. Victimele se prind repede, dar n-au cui spune, n-au cum spune. Și-și iau câmpii.
Urmăriții sunt mai inteligenți decât pândacii și în general mai cinstiți. Cel puțin în sfera religiei, care o cunosc destul de bine, lichelele i-au urmărit pe virtuoși.
Un om inteligent nu se vinde ca agent, un naiv, un lesne-crezător, da.
Supervaizărul care contrează plasa, da, e inteligent, pe bani mult mai mulți, el știe cu ce ”marfă” lucrează, iar un om prins în plasa asta de ”încadrare informativă”, un om care se prinde de felul cum se croiesc astfel de plase este inundat involuntar de oroare.
Nu e cazul meu, m-am prins, am scris, am descris, m-am descotorosit de câți am putut, de alții m-a descotorosit Tatăl (și atunci mi-a părut rău, că-mi plăcea cum mă lingeau) și cel mai important mi-am păstrat mintea rece. Nici oroare nu am. Citește restul acestei intrări »


Cotețele și gâștele, despre indiferență, informare, durere și implicare

24 ianuarie 2016

În marketing se folosește acronimul AIDCA.
Atenție
Interes
Dorință
Convingere
Acțiune
pentru a descrie etapele pe care le parcurge clientul de la recepția reclamei la achiziția mărfii.

Dumnezeu folosește scandalul crucii pentru a scoate oamenii din indiferență.

Când am fost în noiembrie la Auschwitz, în timp ce vizitam cuptoarele în care aproape sigur și consătenii noștri evrei și-au găsit sfârșitul, m-am gândit că restul Europei nu știa de ce se întâmplă acolo și poate n-a aflat decât prea târziu. La fel ca și cu Barnevernetul norvegian, un sistem total antiuman dar care acționează sub acoperirea ”legii” și în totală opacitate media. Mă gândeam la ce povestea tata, că cotețele în care ne creșteam porcii au fost construite de bunicul în 1944, pe vremea când la Auschwitz cuptoarele ardeau la maxim.

Eram mic și-l întrebam pe tata: cine-a făcut șura, când, cine-a făcut casa, când, cum, cine-a făcut cotețele. ”Cotețele le-a făcut tata, zicea tata (deci bunicul) în toamna lui 44, când ”s-o rupt frontu’”. Satul era sub stăpânire maghiară, cedat prin dictatul de la Viena și granița era la marginea satului, pe un pârâu. Citește restul acestei intrări »


Drepți între norvegieni (4) Marianne Haslev Skånland, Dictatura stalinistă din Norvegia

23 ianuarie 2016

Titlul complet: Dictatura stalinistă din Norvegia organizată de Protecția Copilului.
Traduceți cu Google Translate.
Mulțumim Marianne pentru eforturile tale în vederea purei dreptăți. Iată că a venit vremea ca mulți să te citească, să te citeze.

Citat:

Urmărirea familiilor care încearcă să se salveze și pedepsirea lor sunt aproape ca persecuția dizidenților din statele comuniste ce încătușau creștinii activi și plasau forțat copiii lor în case sau creșe ateiste. Este de asemenea similar distrugerilor Naziste de a crea o ”populație Germanică, sănătoasă” în țările în care au avut puterea.”

În descrierea activității în timp a Barnevernetului Marianne folosește imaginea șurubului care se strânge an de an.
surub

Marianne este profesoară în Norvegia și știe din interior toate abuzurile organizației create pentru a proteja copii, organizație care însă a ajuns să terorizeze mii de familii.

Pagina web a Mariannei: http://www.mhskanland.net/index.html


Avocatul norvegian Christian Wulff Hansen: ”Noi avem acum o mulțime uriașă din toate categoriile sociale căreia îi este frică de Barnevernet.”

23 ianuarie 2016

Aceste lucruri le recunoștea avocatul citat în 2013. Prin ”noi” se referea la societatea norvegiană.
De atunci lucrurile au mers tot spre rău.

sursa: Când ți-e frică de cine trebuie să te apere.  folositi Google translate

”Oamenilor obișnuiți le este frică de Barnevernet!”

Opacitatea presei norvegiene, felul cum au transmis câteva secunde cu mitingul de la Arad, încât oricine din Norvegia care a văzut știrea la televiziune n-a văzut mai mult de 20-30 de oameni, așa de tare s-a tăiat și s-a deformat filmul e un exemplu stalinist de dezinformare, ce să aștepți de la un stat care plătește pe toți ca să scrie bine despre …stat!

Avem garantată minciuna și în continuare de la un astfel de sistem, deci manifestațiile sunt legitime.

Mai avem o metodă mai sigură: ”calea cea nouă și vie”, pătrunderea până dincolo de perdea, unde avem un Antemergător care ia rugăciunile și le duce mai departe către cercul de hotărâri la care și îngerii doresc să privească. Nu neglijați acest aspect și păstrați vie și în voi durerea celor ce-i doare pentru copiii pe care acum îi învață alții, le zâmbesc străinii și care poate au început să se obișnuiască cu străinii, să le placă poate.

E o pildă de felul cum și diavolul ne răpește, ne zâmbește, ne încântă și ne face să ne bucurăm de mizeriile lui sclipicioase din ”casa lui adoptivă”. E nevoie de răscumpărare.

Cine îi va ”mântui” pe copiii răpiți din Norvegia?
Dar cine îi va mântui pe oamenii de lângă noi?

Pentru copiii din Norvegia plânge o lume, e o durere clară.
Pentru lume plânge cineva? Noi avem o mulțime mare de oameni care se tem de diavol, de boli, de moarte, de dezastre. E tot o durere, tot o răpire, tot o înșelătorie!
Copiii din Norvegia, au avocat, au avocați, se ridică voci pentru ei, pentru familii, pentru dreptate și adevăr.
Oamenii din lume au și ei Avocat, au și ei nevoie de dreptate și de a fi salvați din  starea de răpiți. Le-ai spus oamenilor despre Avocatul cel mare? Le-ai arătat drepturile, le-ai povestit despre Tatăl lor drept și despre Casa Lui sau te bucuri nătâng în cocioaba prăpădită a răpitorului tău de jalnicele lui preocupări, numai ca să te țină departe de Tatăl tău și de lucrul dat ție să-l faci?

Așa cum avocatul norvegian Christian Wulff demască în articolul lui Barnevernet și practicile necinstite ale acestuia, tot așa avocatul evreu Isus Hristos demască în cartea lui: Biblia, în creația Lui și în tine însuți toate denaturările și minciunile vrășmașului și răpitorului sufletului tău.

Isus vrea să te răscumpere, fii pregătit să fugi cu El!


Mercenari cu tastatură

21 ianuarie 2016

tastatură

(Postare lungă.)
În evul mediu și în antichitate mercenarii erau soldați angajați cu salariu.
Nu conta nici naționalitatea, nici religia. În funcție de cine pe cine angaja și cum se purtau războaiele, se ajungea de se băteau români cu români, maghiari cu maghiari, nemți cu nemți, catolici cu catolici, totul depindea de cine pe cine a angajat.
Mai mult, conta nu principiul, ci banul, nu idealul, ci suma.
Când nu mai aveau bani să-i plătească, regii sau principii făceau expediții speciale de jaf pentru a-și ”plăti” cu ce se fura armata de mercenari. A fost o practică uzuală în evul mediu.

Astăzi e la fel pe câmpurile de bătălie ale internetului.
Se țăcăne din tastatură ca din mitralieră, se ucid idei, opinii, imagini.
După terfelirea imaginii și învățăturii cu care te lauzi, nici nu-ți mai vine să-ți ridici capul, ești învins.
Mulți din luptători sunt sinceri, ca haiducii, ca oastea țării, își apără ideea, opinia, neplătiți de nimeni, doar dragostea îi mână.
Alții nu sunt așa, alții scriu plătiți de boieri de opinii, pentru a crea regate de păreri, împărății de obiceiuri. Și ei țăcăne din mitraliere de tastaturi și lasă în urmă morminte de păreri împușcate. Cimitire întregi, cum am scris aici.

Cum să-i recunoști pe cei sinceri de cei plătiți? Nimănui nu-i scrie în frunte și nici el nu scrie dacă luptă de drag sau pe plată. Și dacă spune, cine-l crede?
Când te uiți că cineva manifestă entuziasm față de o cauză îl întrebi prima dată din ce trăiește. Dacă are o meserie ca Domnul Isus, ca apostolul Pavel și ceea ce spune nu-i aduce decât necazuri, poți să-l crezi că o face din inimă. Dacă însă este plătit de cineva, fii prudent! S-ar putea să înghiți gogoși. S-ar putea ca cineva să-ți scrie planul minții pentru a te înrobi, sau pentru a te păcăli, sau ca să-i iasă lui câștigul. S-ar putea să ți se pună cătușe de litere în propriul tău cap și să ți le închizi singur crezând că te aperi.

La cazul Bodnariu au apărut reacții scrise evident de mercenari cu tastatură. Barnevernet are prieteni în România, a ținut cursuri la Sinaia, s-au legat prietenii. S-au făcut excursii, acum se plătesc polițe cu articole de stins focul durerii lui Bodnariu. Gunoiul trebuie astupat bine, bine sub covor. Dar, problema nu e gunoiul așa de mult cât roaba care-l duce.
Este o discriminare a familiei extinse, sunt persecutați și bunicii nevinovați, unchii, mătușile.
Dacă părinții sunt brute, arestați părinții, băgați-i la zdup, pe 5, pe 15 ani, până la majoratul ”victimelor” și dați copiii la bunici, la unchi, la mătuși, nu-i scoateți din familie, din neam, din limbă.
Statul nu e familie.
De ce să sufere familia extinsă, sunt bunicii și unchii  vinovați cu ceva?
Iar părinții de ce să sufere doar despărțirea? Este despărțirea o pedeapsă în Codul penal? Dacă e pedeapsă cu ce o măsori? Cu ce se măsoară trauma?
Dacă părinții sunt vinovați să intre la pușcărie, de ce sunt liberi?
Poate mâine ”se uită urât” la alt copil pe stradă și-l traumatizează psihic prin prezență?
Legați-i, la polul nord cu ei, că aveți Siberia voastră!….uf

Astăzi a fost manifestație antibarnevernet la Vilnius, Lituania. Prezență slabă deși sunt mulți părinți disperați lăsați fără copii de Barnevernet și acolo. Politicienii lituanieni sunt implicați săracii, dar diferența e că în spatele părinților îndurerați din Lituania (sau din Polonia, sau Cehia, sau Rusia) nu stă o comunitate sensibilizată la durere, ca la Bodnariu.

Tocmai aceasta urmăresc mercenarii cu tastatură din România, să desensibilizeze puternicul sprijin de care are parte familia Bodnariu pentru a micșora amploarea mitingurilor de sprijin. Ei speră că e un foc de paie, dar nu e așa.

Oamenii de la noi s-au prins. Persecuția ascunsă a statului a fost norma în comunism, iar metodele trădează prin similaritate.
Ce ascunzi? De ce ascunzi? De ce te ascunzi, dacă ești stat?
De ce apelezi la informatori, de ce trebuie ca profesorii, învățătorii și educatorii de grădiniță să fie spionii tăi? Vrei cetățeni buni? Îi formezi tu, nu părinții?
Atunci de ce-i discriminezi pe părinți, de ce trebuie să fie incriminați părinții din start? Nu este aceasta o discriminare pozitivă a copiilor, doar pentru că sunt mai slabi la un moment dat? Și copiii greșesc, trebuiesc disciplinați, așa cum le dai injecții. În Norvegia copiii stau zâmbind la injecții, nu-i imobilizezi forțat? Atunci de ce trebuie feriți doar de microbi și de neascultare nu?

Întrebări de bun-simț pe care mi le pun cum ar trebui să și le pună oricine judecă. Nu aștept răspuns de la nimeni. E doar o cugetare pentru tine, cel ce ai citit tot până aici.

Statul este rânduit de Dumnezeu să laude pe cel ce face binele și să pedepsească pe cel ce face răul. Așa scrie în Biblie și așa este, lumea este făcută de Dumnezeu și vrea nu vrea cineva, funcționează după legile Lui. Cine vrea să schimbe aceste legi va ajunge de râs. Când nu mai face acest lucru, statul se descalifică și Dumnezeu intervine. Noi suntem datori să arătăm și acest adevăr, printre multe alte adevăruri ale Scripturii.

Păstrați sensibilitatea și sensibilizarea pe caz, informați-vă și informați!
Dacă nu ar exista raportarea la Scriptură, și la mitingurile pro-Bodnariu din România ar fi fost tot cam atâția manifestanți ca la Vilnius, sau poate cam ca la Praga.

Barnevernet conține o filozofie de tip nazist a interesului ”superior”, aplicată cu religiozitate de un ”cler” bine plătit alcătuit din psihologi aflați deasupra oricărui control, care au înființat lagăre secrete pe tot teritoriul Norvegiei.

Despre răpiri de oameni am mai scris pe acest blog, citez:

1. de aici: ”…..M-am gândit la cât de vie trebuie să fii rămas în mintea celor răpiți imaginea locului, a părinților, a dragostei lăsate în urmă.
Ce rană continuă au suferit restul vieții lor, știind că undeva este ceva mult mai bun decât starea de rob. Și m-am gândit la cei ce s-au ”adaptat”, ce au început să se obișnuiască și să uite, au început ”să se simtă bine” cu răpitorii.

Și diavolul l-a răpit pe Adam la cădere, apoi urmașii lui Adam au uitat de starea dinainte și s-au obișnuit cu răpitorii. Câtă durere pe tatăl ”trădat” mai ales văzând din cerurile lui cum imaginea(chipul) copiilor săi se transformă încet-încet în imaginea(copia) dușmanului Său, iar copiii se bucură de starea asta.

Citeam poezia Tatianei:
”De-atunci … se naște pururi Absalom
cu ceata lui de mii și mii de Core
de-Ahabi și Iude prinși mereu, ca-n hore….
Și-Adam
tot mai puțin aduce-a om.”

Întreaga omenire este răpită și ”învățată”(educată) de vrășmașul Tatălui natural. Noi, omenirea secolului XXI gândim adesea, spunem și facem obiceiurile răpitorului.”

2...și de aici
”În Biblie găsim un astfel de răpire, de furt de oameni: Calea lui Ieroboam. Toți împărații de după Ieroboam poartă vina ”căii lui Ieroboam”.

Important de observat e că răpirea se face CU ceva, există o unealtă, o capcană pentru răpit de fiecare dată. Și cel mai mult se temea apostolul pentru ”copiii” lui, născuți de el în chinuri, să nu fie răpiți de cineva, cu ceva. Teama lui era o durere reală, avertiza adesea ca un tată sau o mamă pe copiii lor.

Există o răpire prin lingușire, prin dulceața prefăcătoriei, o răpire cu zahăr. O găsim în Biblie, o găsim printre noi. Am citit recent ”Moștenirea Kremlinului” și acolo este citat Ceaușescu care spunea unor ofițeri de-ai lui prea zeloși în folosirea spionajului: ”Oricât zahăr ai pune pe un …„gunoi”, nu-l poți vinde ca prăjitură.!” adică există o limită a prefăcătoriei care o poți folosi sau a ceea ce poți obține cu ea (Ceaușescu a folosit un cuvânt mai românesc în loc de gunoi). Dacă dai deoparte zahărul, pute. De aceea, așa cum nici o gospodină nu se supără că cineva dă jos zahărul pudră de pe prăjitură, nimeni n-ar trebui să se supere dacă i se refuză lingușitoria, gustul e dedesubt. Zahărul e unul din cele mai nocive ”alimente”, spun medicii.

Mă uit câteodată pe net la programele unor biserici, conduse artistic de pastori, numai…zahăr. Unul din ei m-a vândut și pe mine (a vândut pe mai mulți, colegi de-ai lui de serviciu, majoritatea necredincioși) exact în perioada când a fost promovat în ”funcția” de pastor. Acum este tot acolo, adunarea e ”catedrală”, iar amvonul are în spate un scaun înalt, înalt. ”Domnul să binecuvinteze pe fratele care va…” sună stereotip conducerea lui mieroasă, iar cei răpiți de ticăitul de ceasornic al acestor programe, se bucură de…zahăr.”

3. Un alt caz de răpiri despre care am scris este al lui Cynthia Ann Parker.
O fetiță albă din america, răpită de indieni la vârsta de 9 ani este găsită de familia ei după 25 de ani. A fost imposibil să fie reasimilată, era ”indiancă”, cu toate eforturile rudelor ei de a o recâștiga. citez: ”… m-am gândit cât de asemănătoare este această istorie cu istoria îndepărtării oamenilor de Dumnezeu. Amăgirea, limba și obiceiurile șarpelui ne-au cucerit și ne-au îmbibat personalitatea încât ajungem să-l vedem străin pe Dumnezeu, să nu-i pricepem limbajul și să ne fie nesuferită compania Familiei alor Lui. Ajungem să vrem la vechiul ”trib”.”
Încerc să înțeleg durerea lui Marius și Ruth și a celorlalți părinți de copii răpiți la gândul că cu vremea, copiii lor se înstrăinează, ajung să se bucure cu răpitorii, să râdă, să uite, să învețe felul de a fi al celor ce i-au răpit.

Cred că răpirea e mai sfâșietoare ca moartea. Moartea o lasă Dumnezeu și noi credem că prin moarte omul ajunge la odihnă și apoi la înviere. Răpirile le fac oamenii și cei răpiți ajung fără să conștientizeze în chinurile unui trai între mascați, între actori, între hoți zâmbitori.

Aceasta e starea întregii lumi, noi toți suntem copii furați de amăgirile șarpelui cel vechi, al Balaurului ce ne distrează ca să-l uităm pe Tata, să ne placa familia lui adoptivă.

 


”Atunci ne-am dat seama că ținta lor e David” (Mărturia unei familii de români care a fugit din Norvegia: Jan și Ionela Rădoi din Giurgiu)

19 ianuarie 2016

Mărturia unei familii de români care a fugit din Norvegia în martie 2015: Jan și Ionela Rădoi din Giurgiu și copiii lor: Mădălina 14 ani și David 2 ani.
Este o persecuție ascunsă acolo, cam ca și securitatea de la noi dar mult mai justificat, mult mai pe față.
sursa1, sursa2

Citate:

Am plecat în secret fără să anunțăm pe nimeni. Nici pe prieteni, nici pe șeful meu. Am lăsat cheile de la muncă în camera noastră, cu un bilet în care explicam motivele gestului nostru. Am lăsat tot ce aveam – televizor, electronice, sculele mele de construcții -, pentru a nu-și da nimeni seama că am plecat. (…) Ne era frică, eram disperați, ne temeam că nu vom putea părăsi teritoriul Norvegiei. Am scos bateriile din toate telefoanele, am luat doar lucruri din dormitoare ca nimeni să nu bănuie că suntem plecați până ieșim din Norvegia. Am condus continuu, am ocolit 800 km în plus prin Suedia, deoarece la Kristiansand, cu bac-ul, era control și ne temeam. Am ieșit dimineața din Norvegia, conduceam și plângeam cu toții gândindu-ne prin ce am trecut. Am ajuns cu bine în România, dar complet epuizați.”

Cum a început?

”…fata a început să se plângă că se plictisește în Norvegia…”

”Din acel moment, fata a devenit foarte rea, căuta numai ceartă. Îi tot repeta mamei sale că se va răzbuna pe noi, că o să ne facă să suferim foarte mult. Mama nu-i acorda importanță, iar la un moment dat fata a spus că nu se lasă până nu mă bagă pe mine la pușcarie…”

”În urma unui schimb aprins de replici între tată și fiică, aceasta a ripostat cu jigniri și și-a lovit părintele. La rândul său, tatăl a reacționat lovindu-și fiica. „Fata a început să plângă și să spună că ne denunță la poliție. Eu, foarte bulversat, i-am spus să facă ce crede de cuviință””

Intervenția Barnevernet și arestul

”După un timp, casa s-a umplut de polițiști, au dat buzna în toate camerele, mi-au pus cătușe și am fost ținut trei zile în arest. În acest timp, soția a fost interogată de Poliție și Barnevernet, copiii, care se aflau la altă familie, la fel””

”traducătorii – erau diferiți la fiecare întâlnire – ne spuneau, printre rânduri, să ne punem noi avocat și să avem grijă ce declarăm, deoarece ei urmăresc doar să ne ia copiii”, relateză tatăl.

”La școală, părinții au stat de vorbă cu un profesor, care le-a pus o mulțime de întrebări și a notat conștiincios răspunsurile, ca la un interogatoriu.”

”După prima întâlnire, fata a fugit de la familia la care fusese plasată și a venit singură acasă, la părinții săi.”

”„Ne vizitau destul de des. Ne întrebau, pe ore, ce am făcut, la ce oră servim masa, etc. (…) Ne interogau pe rând și ne puneau aceleași întrebări să vadă dacă răspunsurile coincid. Ne-au întrebat cum ne înțelegem cu fata și am spus că ascultă acum și că îi pare rău. Fata, la fel, spunea că am depășit momentul și că nu o învinovățim de cele întâmplate. De unde la început păstrau aparențele de calm și amabilitate, văzând că nu mai avem conflicte și probleme cu fata, deveneau tot mai nervoși. Ne spuneau că vor să ne ajute și că trebuie să declarăm toate problemele noastre, altfel ei nu ne pot ajuta și ne scad șansele de a-l recupera pe David

”Toate întrebările părinților cu privire la momentul reîntoarcerii în familie a lui David și la motivele pentru care cel mic rămânea în grija unor străini rămâneau fără răspuns. „Atunci, ne-am dat seama că ținta lor e David și că se folosesc de conflictul cu Mădălina pentru a-l lua definitiv pe cel mic”, susține tatăl.

”La următoarea întâlnire, ne-au reproșat că David nu se simte protejat de mama sa și de aceea a fost rece cu ea. I-am întrebat dacă băiatul plânge după familia sa, iar ei ne-au răspuns că doar o dată a plâns puțin și de atunci deloc, că se simte foarte bine în noua familie și s-a integrat

” David se întoarce acasă, dar că trebuie să semnăm niște condiții, altfel nu se întoarce. ……Ne-au spus că vor veni în control la orice oră din zi și noapte, neanunțați, și că suntem obligați să deschidem”, povestește tatăl.

”Luni, pe 2 martie, am fost sunați că la ora 11 băiatul se întoarce acasă, dar și ei vor sta cu noi și vor filma cum reacționeaza băiatul. Ne era teamă,……. a sosit o mașina și a coborât băiatul. Când ne-a văzut, au început să îi curgă șiroi lacrimile, îi tremura buza de jos și a fugit direct în brațele mele. Și acum plâng când îmi amintesc. Am intrat în casă, cele două doamne doar filmau, nu interveneau. Era un munte de fericire băiatul, fugea ba în brațele noastre, ba le arăta doamnelor jucăriile, “uite asta e casa mea”, “uite baia”, “uite unde dorm eu”, fugea peste tot, era foarte fericit”

Avocatul i-a avertizat pe părinți.…”

”…educatoarea de la grădiniță i-a avertizat pe părinți că toate reacțiile și vorbele băiatului sunt monitorizate, iar cadrele didactice au obligația să noteze totul într-un caiet.”

”O româncă asistentă la un medic stomatolog, care avea copilul la aceeași grădiniță, a mai transmis părinților un avertisment. „Mi-a zis să avem grijă că aici legile copilului sunt foarte aspre și la controlul dentar, care e obligatoriu, copiii sunt dezbrăcați complet, li se fac poze și, la cea mai mică vânătaie sau zgârietură ori alt semn, medicii sunt obligați prin lege să anunțe Barnevernet, care începe imediat o anchetă…”

”După discuții cu mai multe persoane care aveau legături cu Serviciul sau informații despre funcționarea acestuia, familia s-a decis să nu mai aștepte verdictul Protecției Copilului și să plece din Norvegia.”

Apoi au plecat spre România.

Cred că am citat aproape tot articolul. Mai este și un video aici.


Pilda judecătorului (norvegian) nedrept, despre împietrire și sensibilizare

19 ianuarie 2016

Situația copiilor norvegieni și luptele pentru eliberarea lor seamănă perfect cu Pilda judecătorului nedrept.

Pilda judecătorului nedrept.

1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

3. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.»

4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

5. totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»

6. Domnul a adăogat: «Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

7. Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

8. Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?“

Am vorbit duminică în adunare despre acest lucru și de asemenea despre răpire.
Există în oameni o împietrire a sufletului dată de păcat, dar de asemenea
mai există o sensibilizare dată de durere: sensibilizare față de semeni și prin ei față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său.

 


”Interesul superior”, ”rasa superioară”: lozinci darwiniste

16 ianuarie 2016

Uups, Norvegia, ai făcut-o din nou!

uupsnorvegia

sursa
Lumea aceasta este creată de Dumnezeu și funcționează după legile Lui. De câte ori ateii au vrut să experimenteze filozofiile lor mincinoase au dat greș. Dar se pare că nu renunță.

”Rasa superioară” era ideal al ideologiei naziste, ideologie de origine darwinistă, pusă în practică de Hitler și partidul lui.  A generat Auschwitzul și printre altele Lebensborn, un program de producere de generații ariene.
”Interesul superior” este lozincă a psihologilor Nordici, care pun în practică Teoria Atașamentului, tot o ideologie de origine darwinistă, aplicată  de Barnevernet (Protecția Copilului din Norvegia):

Ispita de a aplica teoriile darwiniste pe copii nu este nouă, a încercat-o și Hitler în al doilea război mondial pe copii născuți ”arieni” din soldați germani și mame norvegiene.

Povestea este aici. Experimentul a avut un nume: lebensborn.

lebensborn

Pentru nazişti Norvegia reprezenta un adevărat El Dorado în ceea ce priveşte materialul genetic, iar din 1940 au implementat programul și în această țară, numărul naşterilor ridicându-se la 12000, scrie Historia.

”Metodele folosite în acest scop fuseseră puse la punct de către eugenistul german Hans Günther, care îşi întemeiase pseudo-teoria pe cercetările rasiale ale teoreticianului francez Arthur Gobineau.”

 

Teoria atașamentului a fost inventată de un psiholog și iată și-a găsit nebuni s-o practice: că de fapt tata și mama sunt roluri sociale și dragostea este doar un atașament ușor de distrus, ușor de creat, ”știm noi cum” zic ei. Știm și noi: prin răpiri, minciună, îndepărtare, izolarea părinților de copii. De fapt nebunii nu-s chiar nebuni de tot, sau nu numai ei, mai nebuni sunt ăia care socotesc această teorie știință, cei ce-i plătesc, de fapt cei care fac bani sprijiniți pe această teorie: bancherii.

Să gândim rece: dacă nu ar aplica principiile teoriei atașamentului de ce ar trebui să dea doar 2 ore de vizite pe săptămână la copii cu părinții? Și orele acestea, supravegheate de psihologi, nu de poliție, ce pericole sunt aici altele decât că nu le-ar mai funcționa teoriile lor cu atașarea? E evident că prin astfel de metode ei urmăresc ruperea legăturii cu familia naturală și crearea atașamentului de perechile de homosexuali (m-am enervat) ce-i vor adopta pe copilași.

Urlător la cer!

De aia nu-i dau pe copiii Bodnariu. Barnevernet studiează pe copii atașamentul și pe părinți trauma. Cum scade zi de zi atașarea față de părinții naturali, cum se obișnuiesc părinții cu pierderea, cum crește atașarea față de ”cuplurile” ce-i adoptă.

Groaznic.

Dar Dumnezeu face și El un experiment, că așa a zis: ”puneți-mă la încercare zice Domnul…” și vedem cum  scăderea reputației Norvegiei în lume va avea nevoie de mai puțin de un an. Că așa scrie norvegianul ăsta în prima poză: ”Zidurile Barnevernetului vor cădea. Reputația Norvegiei este ruinată încă odată.

Copiii noștri cântau când erau mici cu plăcere pe mașină ”zidurile ‘nalte de la Ierihon!”
Parafrazând: ”Zidurile ‘nalte de la Polul Nord nu se vor zidi din nou!”
Ar fi și păcat, țara e frumoasă, e bogată, are un fond suveran de investiții de aproape 1000 de miliarde de Euro și își distruge reputația pentru 1 miliard de Euro cât a investit familia Wallenberg în acest experiment de tip nazist. Fiind și frumoasă și bogată, Norvegia se mândrește. Probabil, fiind un Tată bun, Dumnezeu are răbdare ca norvegienii să înțeleagă că ”Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.” Proverbe 16:18

 


Teoria atașamentului, sau despre psihologia pe nedrept numită astfel (4)

16 ianuarie 2016

Despărțirea copiilor de părinții biologici este un experiment social în Scandinavia, experiment aprobat tacit de stat și sponsorizat nu știu de cine, experiment care dacă nu va fi oprit, va continua să producă efecte de tip Auschwitz sau Siberia.

Teoria atașamentului a fost dezvoltată de psihiatrul englez evoluționist și ateu John Bowlby care s-a inspirat din scrierile lui Darwin la fundamentarea acesteia.

La un congres de psihologie pe tema Atașamentului la Universitatea din Lund, mai mulți psihologi, cercetători, medici care lucrează și în domeniul Protecției Copilului (Barnevernet) se laudă cât de fideli urmează ei această teorie. Aveți aici un rezumat cu prezentarea celor 25 de participanți, prezentare din care voi spicui:

-Această teorie a atașamentului mi-a devenit paradisul meu profesional de siguranță. …
Eu predau teoria atașamentului și aplicațiile ei clinice la Universitatea din Goteborg și țin cursuri extensive pentru audiență neacademică (cu lucrători sociali și din sectorul de sănătate)(Andres Broberg)

-Mi-ar plăcea să învăț mai mult despre cum să folosesc metode din teoria atașamentului într-un mod sistematic în activitatea mea clinică. (Miranda Hinde)

– I am also engaged in the Circle of Security (CoS) work in Norway and teach the Secure Base Safe Haven coding system to those who will learn the Virginia Model of the CoS. Further I am a supervisor in the Group Model (again the Virginia Model), and I teach attachment theory and clinical use of the Crowell-procedure and the Working Model of the Child Interview to CPS workers and clinical psychologists. (Heidi Jacobsen)

-Și mai zice Heidi că ”. The Nordic countries are different in so many ways from other countries in the western would concerning welfare and how to work with families who need help from the CPS.”

adică că ”țările nordice sunt diferite în așa de multe feluri de alte țări din lume occidentală cu privire la protecția socială și cum să se lucreze cu familiile care au nevoie de ajutor de la Protecția Copilului.

De acord, și nemții erau diferiți, numai la ei erau lagăre de exterminare.
…să vedem mai departe…

Vă reamitesc, citez de la niște înfumurați ce crează teorii prin care despart copii de părinți pe baze științifice. Statele păcălite le dau bani acestor încrezuți, bani grei.

Să continuăm:

-Sunt convinsă că aplicarea metodologiilor teoriei atașamentului este plină de satisfacții….
De asemenea, sper că …se poate face posibilă dezvoltarea de
contribuții complet noi în domeniul atașamentului, bazându-se pe caracteristici unice, comune ale societățile noastre Nordice…(Elia Psouni)

Teoria atașamentului a fost o bază solidă pentru munca mea terapeutică pentru o
perioadă lungă de timp. (Eva Tedgard)

Teoria atașamentului este baza muncii mele (Birgitte Wedel-Jørgensen)

Separarea forțată a părinților de copii este studiată științific în Norvegia, acești noi Mengele ai nordului știu că traumatizează, dar o fac pentru un înalt scop social. Citiți acest articol dintr-un studiu al Societății Internaționale pentru studierea stresului traumatic.
Un paragraf: ”Children (n = 28) were observed during forced removal from home or school by Child Protective Services due to allegations of child maltreatment. Children’s memory for the removal was tested 1 week later, and biological parents (n = 28) completed an adult attachment measure. Parental attachment anxiety significantly predicted children’s distress during less stressful phases of the removal, R2 = .25,…”

Sunt formule, coeficienți, teste și analize. Semnează articolul: Annika Melinder, Gunn Astrid Baugerud, Kristianne Stigsdatter Ovenstad and Gail S. Goodman


Dar să vedem acum ce părere au alții din Norvegia despre teoria atașamentului.

Doamna Marianne haslev Skandland are cuvântul:
Teoria atașamentului în forma în care domnește astăzi trebuie să fie socotită ca o pură aberație, eroare și rătăcire. Nu este nici măcar aplicată într-un mod logic și coerent de către mediile psiho-înfierbântate în profesiile de protecție a copilului care jură pe aceasta. Ei iau copiii cu forța de la părinți și le spun că copilul „nu este atașat la”, dar susțin că copilul este atât de irevocabil „atașat” la cei ce au înfiat copilul și cu care copilul a fost de un an sau cam asa ceva. – Ei bine, națiunile noastre și-au primit „știința”, „experții pediatrici” și formatorii de decizii politice pe care le merită.

”Attachment theory, freudianism and a lot of other speculative thoughts in CPS circles are naïve, primitive behaviorism, a deterministic and mechanistic belief in the sole importance of the environment. Practitioners carrying out these ideas are not aware of this and do not know of the criticism which such beliefs in the social sciences have long since been met with. Being child and parent is not socially constructed role-play. The correlation between illness, criminal record, general asociality on the one hand, and having been taken away from one’s own parents on the other, is striking and shows in all studies of such phenomena (26). The sufferings and the behaviour and actions of parents and children if they are forced apart show clearly that attachment theory is a cul-de-sac. It cannot explain why both adopteds and foster children in large numbers intensely seek to go back to their own families. It is obviously not enough to ‘know about one’s roots’, one wants to live near them, have contact and dialogue with them. The instinct of belonging together has evolved through evolution and manifests itself through very deep feelings and reactions. While pair relationships – the closest relationship we know of between unrelated people – are dissolved in large numbers and need strong sanctions and concrete, common interest to last, cases of relationships parent-child in which these part company with an equal degree of enmity or indifference towards each other are so rare as to be practically non-existent in comparison. Child protection workers, caught in their own belief in the importance of the environment, the milieu, are blind towards the importance of growing up in one’s own biological milieu.” sursa http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html

Și au alt text lung (mi-e somn, dacă vreți traduceți voi):

””Eye contact” and „interaction” are elements in „attachment theory”, which I consider to be practically the most dangerous of all the quackery which child protection services of the Western world and the psychology associated with it have taken to heart. It gives them almost unlimited power to force through meaningless, abusive treatment of families on the pretext of it being scientifically valid.

Central ideas are found in the writings of medical doctor John Bowlby, who was well-intentioned enough and who has in fact found and launched some sensible things, but who was a psychoanalyst.

The view that eye contact is decisive for the „attachment” of a child is based on the idea that humans are like sheep, goats, cows. In these species it is usual that mother and new-born oppspring look at each other directly after birth. In our days this idea has invaded our birth clinics, midwives and nurses being taught to believe that it is necessary for a human mother and her new-born child to stare at each other in order to lay the foundation for attachment between them.

This is faulty reasoning. Behaviour of this kind is found especially among animals that live in close groups, obviously making it easier to be sure which individual is the child of which mother: mother and child smell each other, taste (the mother licks the newborn child, the child suckles its mother), hear each other’s voices, and see each other. Human beings have historically not lived in such environments but rather under conditions where there is little likelihood of confusing one child with another. Modern birth clinics and neo-natal wards in hospitals are the closest we come to such crowded conditions, but they are of recent appearance and have not impacted our biological development of instincts and emotions. In animal species where individuals live very close together, like bats, there are some confused identifications, but considering the conditions, the mistakes actually seem strikingly few – certainly far less common than they must have been expected to be if it did not matter which adult care giver took care of which offspring. ”

Mulțumim Marianne, ne-ai lămurit.

Dar să ne întoarcem la Bowlby.
”Concluzia lui finală a fost că atașamentul este un comportament învățat de-a lungul evoluției speciei, care are ca rol apărarea de animale de pradă. Chiar și adulții se simt mai siguri în apropierea unei anumite persoane sau grup, în special cănd se află într-o situație neobișnuită. Pentru animalele tinere sau copii atașamentul are însă o însemnătate deosebită deoarece,în cazul separării de mamă acestea sunt expuse pericolelor. Cercetări ulterioare au confirmat teoria lui. Însă abia experimentele psiholoagei Mary Ainsworth, au adus dovezi științifice acceptate de către specialiștii în teoria atașamentului. Ainsworth a inventat un cadru experimental special, în care comportamentul atașat al copiilor a fost dovedit în mod diferențiat. Întrucât de la început teoria atașamentului a fost puternic criticată de către psihanaliști cercetările lui Bowlby nu au stărnit în mod deosebit atenția. În ultimii 20 de ani însă, interesul psihanaliștilor pentru această teorie a crescut simțitor. În prezent, Teoria atașamentului este recunoscută ca făcând parte din teoriile consacrate ale psihologiei. O mare masă de cercetători și oameni de știință studiază atent atașamentul și interacțiunile dintre părinți și copii, rezultatele cercetărilor întregind constructiv teoriile privind dezvoltarea normală și patologică[2].Acest fapt a condus implicit la folosirea acestor resurse teoretice, în special în psihoterapia adulțior si a copiilor[3][4][5].”

Deci copiii Bodnariu și ceilalți 11 copii români și alte câteva mii de copii și părinți deopotrivă sunt în laboratorul scandinav de testare de probare a  teoriei atașamentului, așa cum Mengele testa gemeni la Auschwitz. Copiii trebuie să stea departe-departe-departe de părinți, la 4 ore cu mașina, să fie observați cum suportă trauma despărțirii, măsurați la 10 zile, la 20, băgați în formule și teste psihologice. Ce dacă doare?  Și părinții sunt testați, ”se vor calma”, zic teoreticienii atașamentului, cu speranța că uitarea va face durerea mai tăcută. Cei ce fac bine social cu forța știu că produc traume imense, le măsoară, scriu despre traume, dar o fac pe bază științifică, au o explicație pentru teroare. Fiți siguri că și cei din islam care ucid femei pe stradă pentru un detaliu de îmbrăcăminte au.

Am mai scris despre Știința pe nedrept numită astfel.

”Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.” 1 Timotei 6:20


Drepți între norvegieni (3) Svein Otto Nilsen, ”Barnevernet trebuie închis acum definitiv!”

14 ianuarie 2016

Există un control de tip comunist al presei norvegiene, dar nu un control perfect.
În general îi doare în cot pe guvernanții norvegieni despre părerea străinilor despre ei, dar sunt foarte grijulii la ce se publică la ei, la ce află societatea lor despre guvern. Că în Norvegia, vă vine să credeți sau nu, un referendum dă jos pe cei de sus imediat.
Svein Otto Nilsen este lider al grupului Partidului Pensionarilor din Consiliul Local Trondheim și a publicat azi un articol:

Este critica Barnevernet justificată?

Scrie pe site că conținutul este protejat de copyright așa că nu-l voi publica ca atare. Dar spicuiesc pe ici, pe colo și peste tot:

Dar citiți și voi, ideile sunt că:
-internetul a adus la lumină abuzurile inimaginabile ale Barnevernet,
-că părinții trebuie să ofere dragoste și protecție copiilor
-că banii statului ar trebui să-i ajute pe părinți să-și îngrijească mai bine copiii
-că documentația Barnevernet la care s-a ajuns doar datorită internetului este atât de îngrozitoare
-că Barnevernet a formulat acuzații grave și absolut false împotriva  a mulți oameni, ca în China.
-că oficialii agenției par mai mult a legitima astfel de infracțiuni
BARNEVERNET TREBUIE ÎNCHIS ACUM DEFINITIV
-Critica Barnevernet este mai mult decât justificată
-nu este fără sens că mass Media internațională este focalizată pe cazurile de copii pierduți în Norvegia
-țara a primit ceea ce merită: roșu

Deci, se pare că internetul își face treaba. O afacere de 1 miliard de Euro poate trece pe stand-by și acei bancheri să-și găsească alt cuibar pentru pus banii la clocit.
Se sforăiesc termeni ce ne amintesc de nazism: ”interesul superior al copilului”.
Vedeți cum este aplicat:
De fapt este vorba de ”interesul superior al bancherilor” de a continua o afacere căreia numai ”interesul superior al Norvegiei” o poate închide.
Căci dragii mei, să nu credeți că țara nu este afectată de deteriorarea imaginii ei globale.
Că atunci când vei întâlni un norvegian, vei ști despre ce să-l întrebi, a ca și cum te gândești la țațiki când vezi greci sau la pizza sau mafia când vezi italieni.
La Hitler te gândești când întâlnești nemți (și acum le e rușine la nemți, mi-a zis cineva că ei de aia nu pot zice ”ho” la imigranți, să nu fie acuzați de rasism, e grea istoria) și la țigani te gândești când întâlnești români. Sunt prejudecăți ușor de creat și greu de distrus.
Iar când întâlnești pocăiți te gândești: ”măi ce se ajută ăștia, cum sar toți pentru unul”” și dacă mai ajuți omul să se gândească la Dumnezeul care le scrie softul la părinții care suferă, atunci îl duci la gândul cel bun.

Azi e ziua 60: 60 de zile și 60 de coșmaruri pentru Ruth: ” Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei?…” Aduceți-vă aminte de cei chinuiți, de cei răpiți, gândiți-vă la ei, strângeți-vă copiii și povestiți-le, povestiți vecinilor, colegilor, rudelor. Păstrați vie numărătoarea zilelor și mențineți tensiunea așteptării.
Creați-vă alerte să primiți pe mail știri despre Barnevernet și Bodnariu.

Parafrazez pentru ei câteva versuri dintr-o poezie care am scris-o acum doi ani pentru o familie dragă ce și-au pierdut fiica după o lungă suferință:

”De când s-a dus al tău iubit tot gândul tău și-al tău vorbit
se-ncolăcesc ca un cârcel și iar te-ntorci vorbind de el,

iar cugeți și privești pierdut, iar pomenești de ce-a făcut
de ce-a mai zis, de unde-a fost, nu-ți mai găsești la viață rost,
iar ți-amintești și-ți fuge dorul…dar doar în tine-i viu odorul,
ceilalți te-ascultă prefăcuți că te-nțeleg…dar stau ca muți

și-așteaptă vremea ca să-ți treacă și-ncearcă-ncet ca să te facă
să uiți, să nu mai stai plângând ….”copiii” să ți-i scoți din gând.”

Legăturile mamă-copii, părinți copii sunt infinit mai puternice decât așa-zisele atașamente create arbitrar în imaginația celor ce fac răul. Din acest punct de vedere hormonii sunt mai sfinți decât psihologia, crează niște legături mult mai tari.
Pe hormoni i-a făcut Dumnezeu, psihologia probabil a făcut-o dracul.

 


Era iubit de frățietatea bisericii

14 ianuarie 2016

Rădoi N. își publică dosarele de la securitate. El are ce.
După ani de persecuție ascunsă, după temniță, apoi iar persecuție urmată de exil, iată că Dumnezeu i-a dat zile să-și vadă dosarele (cât a primit din ele) și să ne arate și nouă câte ceva.
Puțini și-au publicat dosarele: Barthimeu îl are pe blogul lui.
Dosarele fratelui Popescu de la Găujani le-am pus aici.
Mai sunt câteva.
Iată un citat din postarea de azi numită ”cel ce mănâncă cu mine…”:
”Domnul „Dogaru” …. venea în casa noastră, mânca la masa noastră, era iubit de frățietatea Bisericii unde predica de multe ori, și predica foarte elocvent! Iată că elocvența nu are nimic de-a face cu spiritualitatea! Era convingător în ceea ce prezenta de la amvonul Bisericii…

Și totuși, era un trădător!”

Am scris recent despre zâmbitorii din bisericile norvegiene. Eu cunosc ”soiul” de la noi. O caracteristică esențială a oricărui turnător este să-ți câștige atașamentul, să fie simpatic, plăcut, deschis, să ți se confeseze ca să o faci și tu față de el, să-ți ceară ajutorul ca să te încurajeze să i-l ceri, să fie oglinda ta. Cel puțin cei care m-au înconjurat pe mine, cu miere de asta m-au uns, m-au lăudat apoi cât de dulce sunt (mi-a plăcut, recunosc) și mi-au declarat că de aia mă ling, că-s bun. M-am simțit flatat că măcar cineva își dă seama. Dar probabil la fel îl flatam și eu pe Dumnezeu, dar cum pe El nu L-am putut păcăli, m-a lăsat El pe mine să fiu păcălit, să văd ce ”bine” e. Tată bun, înțelept și iubitor.

Teoria atașamentului, pe care o citesc acum, preocupat fiind de cazul Bodnariu, spune pe scurt că dragostea se poate falsifica. Prima dată îi schimbi numele, îi zici atașament și apoi dovedești științific, ca Mengele, că atașamentul nu are cauze biologice (de uter ocupat nouă luni, de ex) sau de comunitate, de limbă, de moștenire, ci este vorba doar de influențe care se pot rupe sau forma în mod dirijat în funcție de necesități …la nevoie, chiar sociale.

Deci dacă societatea nouă, formată din multe perechi de indivizi cuplați câte 2 fără organe necesare și potrivit așezate pentru a se înmulți (homosexuali), dacă această nouă societate vrea cu disperare copii, vrea să se atașeze față de copii, își justifică pretenția cu psihologia pe nedrept numită știință: cu teoria atașamentului. Că ei de fapt au mai mare capacitate de atașament ca mama și tata naturali.

La Caransebeș, s-au pe unde-o fi slujit, pastorul zâmbitor a câștigat repede atașamentul enoriașilor nătângi. Le-a zâmbit, i-a fermecat.

Cu câtă durere se gândește acum Ruth Bodnariu la copiii ei care probabil se bucură fermecați de ”atașamentul” arătat de noii părinți. Familia Nan din Șieu/Maramureș descriind durerea lor, își amintesc cum fiica lor Bianca, de 7 ani le-a spus cu câteva zile înainte de a fi răpită de Barnevernet (27 oct 2015) că ”ea va pleca într-o casă unde o să primească atâtea jucării câte vrea ea, și că o să-l ia și pe Dragoș, frățiorul ei”. Părinții n-au fost atenți, credeau că-s copilării, dar fetiței îi fusese creată deja rama noului atașament proiectat.
Acum tuturor acelor copii le zâmbesc în mod fals niște străini. Atașați.

Ca fratelui Rădoi pastorul Vucu, ani de zile.
Și ca vouă și mie, dragii mei răbdători cititori, pastorii sau preoții repartizați de securitate (majoritatea dintre ei) după capacitatea de a zâmbi la nevoie, de a plânge la ordin și de a crea atașamente, detașamente, culte și oculte.
Noi toți oamenii pământului suntem niște copii răpiți, crescuți de diavolul, păcăliți și înșelați cu atașamentul lui fals și am ajuns să ni-L privim ca străin pe Tatăl nostru drept. Așa cum și Domnul Isus a fost dat afară din biserici de popi zâmbitori care predicau elocvent.
Suntem vulnerabil la atașament, la nevoia de atașament, la nevoia din noi, la dorința de a ne oglindi, de a ne împărtăși. Dar în toate lucrurile trebuie să aibă întâietatea Hristos. Dacă arătăm atașament față de El, atunci nu dorim și nu avem nevoie de atașamente fabricate. Această dorință de a plăcea, de fi recunoscut și aprobat există și este cu atât mai tare în cei în care credința nu a ajuns să-i facă să se mulțumească doar cu aprobarea lui Dumnezeu.
Mă uit duminica seara pe net prin biserici, pe ici pe colo, la cât efort fac pastori care mai de care mai transpirați să-și țină turmulița atașată. Efecte muzicale, spectacol interactiv, joc de scenă, vizitatori, antrenare, să nu cumva să fie plictisitor…”data viitoare vom avea”…”peste două săptămâni va fi”….etc.etc. O activitate centrată pe învățarea și cunoașterea Plăcerii, Voii și Planului lui Dumnezeu este la ani-lumină distanță de preocupările acestor manageri ai atașamentului de grupul, clădirea și contul lor.
Că pentru aceste subterane, dar zâmbitoare activități o grămadă de copii răpiți (mici și mari) sunt sacrificați în inocența lor, nici pastorii, nici popii, nici Barnevernetul, nici Securitatea n-au avut și nu au nici o durere.
Doar grija de a nu fi prinși fără zâmbet.


Zâmbitorii din biserici

10 ianuarie 2016

O rudă care lucrează de foarte mult timp în Norvegia, un bărbat cu toți neuronii la loc, foarte bun constructor, ne-a povestit la sfârșitul lunii decembrie următoarele, redau din memorie:

”În fiecare adunare românească din Norvegia prin care am fost, vin câțiva norvegieni, doi, trei,  ei zic că vin pentru că ”le place”, zâmbesc la toți, salută, cunosc pe unul altul. Nu înțeleg nimic, dar vin la fiecare serviciu, dacă ”le place” la oameni! Eu le-am spus la români: ”măi, voi nu vedeți că ăștia vin aici să scaneze lucrurile?”

Omul, ruda mea, nu e conspiraționist de formație, nici nu are aplecare pentru scris, e doar un om onest, care pentru că a umblat din loc în loc și a văzut același scenariu, a considerat necesar să povestească ce i s-a părut ciudat.

Și eu am considerat potrivit să vă scriu vouă!


Seringa și nuiaua

10 ianuarie 2016

Sunt curios cum interpretează norvegienii paragrafele despre lezare și agresiune atunci când vine vorba despre injecții.
Dacă copilul se opune nu îi mai faci injecție?
N-ai voie să-l forțezi, aștepți până stă cuminte, zâmbind și cere singur injecție? Voi ați văzut copii din ăia? Eu nu.

seringa
În copilăriile injecțiile ne produceau coșmaruri. Ce faci în acest caz cu copiii, lași după ei?

Cu seringa îi scapi trupul de boli și de microbi.
Cu nuiaua îi scapi sufletul de păcat și disciplinându-l îi netezești calea spre învățătură.

Oare copiii norvegieni nu plâng la injecții, nu trebuie ținuți, forțați?
Pentru injecție ai voie să-l forțezi?
Oare numai trupurile copiilor trebuie salvate, sufletele nu?
Nuiaua, rar, câteodată, finuț, cu drag, n-a omorât nici un copil, dar nu utilizarea, doar existența fricii de ea a format caractere. Pe mine m-au disciplinat cu nuiaua și părinții (rar) dar și dascălul (unul de modă veche) cu linearul acela de un metru, cu pusul în genunchi și alte pedepse. Mai târziu le-am mulțumit.

” Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.” Proverbe 23:13-14


Cațavencu pentru Bodnariu

10 ianuarie 2016

Mulțumim celor de la Academia Cațavencu pentru poziție:

”Dacă prin absurd ar învia Hitler și bunul lui amic, Stalin, și și-ar face un concediu prin unele țări europene, ar constata cu satisfacție că visul lor de făurire a omului nou s-a împlinit. Bunăoară, dacă acum 80 de ani, prin Germania nazistă și Rusia sovietică, aveai un copil sau mai mulți și, vorba lui Băsescu, zicea copilul ceva, veneau niște neni în uniformă de Gestapo/NKVD și vă ridicau pe toți: pe tine, ca părinte, te trimiteau la Dachau sau în Gulag, iar pe copil la orfelinat, să devină un cetățean de nădejde al patriei naziste/comuniste. Astăzi, riști să ți se întâmple la fel, dacă trăiești, de pildă, în Norvegia și asta îți ocupă tot timpul. Pentru că Hitler și Stalin sunt de mult oale și ulcele, dar mărețele lor idei de distrugere a familiei, celula de bază a societății de la Cro-Magnon încoace, au triumfat în frumosul stat scandinav.

În această minunată țară, totul ți se va părea extraordinar, dacă n-ai copii. Dacă ai copii, mare atenție când te-apleci să-i legi la șireturi, fiindcă te-ar putea vedea vreo vecină binevoitoare și imediat ar sesiza autoritățile, susținând că ai încercat să-i agresezi sexual pe micuți. Iar autoritățile nu o lălăie, ca la noi, ci-ți confiscă copiii cât ai zice tu ”Da’ ce-am făcut, șefu’?”, fără să mai întrebe pe cineva dacă acuzațiile sunt sau nu reale. Că Marius Bodnariu, cetățean român stabilit în Norvegia, și-a mai urecheat copiii e clar, el însuși a recunoscut. Dar cine nu și-a urecheat niciodată copiii? Să iasă în față și să dea cu cataroaie sfântul ăla care nu și-a atins copiii măcar cu o palmă la fund. Există? Mă îndoiesc. Și mă îndoiesc că sfinți din ăștia există chiar și în Norvegia, patria corectitudinii politice. Nici măcar acolo nu există părinți care să nu-și altoiască prichindeii, ci doar, cel mult, părinți care n-au fost încă dați în gât că ar face-o.

Soții Bodnariu n-au avut acest noroc. Directoarea școlii unde învățau două dintre fetele lor a reclamat că acestea ar fi fost bătute, deși ancheta nu a reușit să identifice nicio zgârietură, nicio vânătaie pe trupurile lor. Dar cuvântul unei directoare, cu care părinții or fi avut proasta inspirație să se ia în bețe, a fost suficient. Fandacsia a fost gata. Credeam că asemenea cazuri s-ar fi putut întâmpla doar pe vremea lui Savonarola, sau la procesul din Salem, ori în America anilor ‘80, când zeci de părinți nevinovați au fost aruncați în pușcării doar în urma unor simple acuzații că și-ar fi molestat copiii. Dar nu, ele se întâmplă azi în Norvegia, țară progresistă și democratică. La familia Bodnariu au venit deci niște domni, nu de la Gestapo/NKVD, ci de la serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, care, fără să stea pe gânduri și fără să facă vreo anchetă detaliată, i-au confiscat toți cei cinci copii, inclusiv mezinul, de patru luni, alăptat încă de mama lui. Ceea ce e și mai interesant e faptul că instituția asta de furat copii e total legală și autonomă, nu răspunde nici măcar în fața Marii Adunări Naționale din Norvegia, cum ar veni, și nici nu are o lege care să-i reglementeze activitatea. Un stat în stat acuzat deja de mii de abuzuri, dar cu care, dacă ai ghinionul să intri în contact, riști să nu-ți mai vezi copiii câte zilișoare oi mai avea.

Carevasăzică, autoritățile norvegiene consideră că o palmă la poponeață e o traumă mai groaznică decât despărțirea unor copii de părinți și încredințarea lor unor necunoscuți. Nu m-ar mira deloc dacă aș afla că micuții au fost dați în grija unor virtuoase familii de homosexuali, lesbieni sau voyeuriști, singurii oameni din zilele noastre care merită să educe copii într-o țară așa de minunată ca Norvegia. După cum iarăși nu m-ar mira să aud că sugarul a fost încredințat unei mame singure, care mai are încă șapte copii creați in vitro cu tot atâția bărbați,….”

Continuarea aici.

Și un comentariu al lui Andrei Andrey de pe pagina cu articolul scrie despre un experiment social bizar la scara mare.

”Eu locuiesc in Norvegia de 5 ani.Fetita unei prietene romance (stabilita de 17 ani in Norvegia),a terminat gimnaziul aici.In clasa ei a avut si cativa colegi musulmani.Imi povestea femeia asta,ca in timpul Ramadanului le plangeai de mila copiilor astora.Nu aveau voie sa manance si sa bea apa toata ziua,in conditiile in care participau si la cursuri de 6-8 ore zilnic.Niciunul nu a fost luat de Barnevernert.Se pare ca supliciul la care erau supusi copii astia pe motive religioase,nu valoreaza nimic pe langa rahatul care ar fi fost starnit prin rapirea fie si a unui singur copil dintr-o familie musulmana.Si se mai pare ca familiile norvegiene surogat au o apetenta pentru infierea copiilor europeni(polonezi,lituanieni,romani,etc.),de preferat blonzi si cu ochi albastri. Norvegia e o tara foarte frumoasa, si la primul contact,chiar primitoare.Societatea norvegiana e mult diferita insa de tot restul Europei.De multe ori ma intreb daca nu asist la un experiment social bizar la scara mare.Norocul meu ca sunt roman,deci greu de prostit cu bazaconiile altora.”


Drepți între norvegieni (2) Marius Reikeras

10 ianuarie 2016

completare 12 ianuarie 2016

Am văzut discuția de aici:

Pare real, ”Norvegia a răspuns, Norvegia știe, o spune un activist de-al lor”, lumea se poate liniști. Acesta este semnalul nescris și nevorbit dar așteptat: ”ce zic norvegienii?”
Acuma că au zis, scopul e atins. Ne putem liniști, zice lumea.
Omul pare onest, dar nu am încredere în acest ”drept” din câteva motive:
-e singur (cf. Bibliei avem nevoie de 2-3 martori)
-cazul cu copiii femeii din Cehia nu e rezolvat de câțiva ani, deși tot acest Reikeras a făcut prezență și e prieten cu ceva ministru ceh.
-m-a mirat că toate argumentele aduse de Reikeras contra Barnevernet coincid la indigo cu ce am scris noi pe bloguri.
Mesajul este că ”Norvegia știe”, dar nu cumva prezența acestui Reikeras la Washington cu fularul lui de tip Iliescu e ”ca să spargă greva”?
Eu zic că până la încă 1-2 martori, tot ce a spus Reikeras să fie reținut, dar trecut la ”probabil”.

Pagina lui de FB este aici.

Un film cu un protest organizat împotriva Barnevernet este mai jos: ”Acesta este un sistem nazist…
Accesați butonul de setări pentru subtitrări.

Un film recent de pe pagina lui de FB găsiți aici: așa se iau copiii de la sânul mamei în Norvegia.
Film interzis cardiacilor.

 


Faceți copii pentru stat!

9 ianuarie 2016

În numele cui?

9 ianuarie 2016

Protestele împotriva Barnevernet și în favoarea durerii familiei Bodnariu iau amploare și nu e rău.
Buturuga mică răstoarnă carul mare.
Nu cred în teoria conspirației în acest caz. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ”iubirea de bani este o rădăcina a tot felul de rele”, nu planuri conspirative lipsite de țel monetar.
Barnevernet este o mafie de stors bani de la stat, în numele unei politici ”progresiste”, politică (fiară) călărită de o filosofie (femeie) ateistă și darwinistă.
E clar că coagularea interesului s-a făcut în cercurile creștine, e evident că mediul virtual a alimentat informarea instantă și factorul cel mai favorizant este răspândirea pocăiților români în toată lumea.
În lupta cu Barnevernet, nu se mai ține cont de sectă, e clar că în Norvegia are loc un atac împotriva educației creștine și certurile din cetate au încetat, ”dușmanul” e la porți.
Așa se pare, dar citim. ”….nu vom permite infiltrarea demersurilor noastre și confiscarea lor în favoarea unor cauze sau partide politice, nici măcar sub formă de nuanță” spune pastorul Ionescu senin.

Păi pastore dragă, partide politice nu, dar partide religioase da?
Politică politică nu, dar politică religioasă da?
Cu ce sunt mai bune?
Tragem spuza la oala noastră religioasă și avem grijă ca nu cumva să pună cineva pe acest foc o oală politică. Păi treabă-i asta?
Suntem corecți față de Planul lui Dumnezeu? A lăsat Dumnezeu partide în trupul său? Cunoaștem o altă Voie decât cea care derivă din Planul Său?

Acțiunile noastre” la cine se referă: -la cultul penticostal, -la familia Bodnariu, -la toți creștinii, -la cei ce luptă împotriva Barnevernet?

Domnul să fie cu noi” ziceți. Cu cine, cum grănițuiți acest ”noi”?

Ar trebui să fie evident din tot acest scandal, că ”lanțurile lor sunt din pricina lui Hristos”.

Nu că au fost penticosatli, nu că au fost români, nu că sunt emigranți, ci că sunt creștini și doresc să-și crească copiii în frică de Dumnezeu, de aceea sunt persecutați.
Fără Cristos și fără Cuvântul Lui, acești oameni nu arătau atașament față de Scriptura în Învățătura căreia își cresc copiii, deci pe Hristos să-L slăvim.

E bine că ne atenționați să nu cumva să schimbe cineva steagul, atrași de paradă și defilare, cineva să înalțe alt steag. Dar nu cumva exact acest lucru l-au făcut toate cultele când au lăsat ”Un singur Nume” și și-au pus numele lor pământești în fruntea mulțimilor?

Numele este important, slăviți Numele lui Hristos, lăudați-vă DOAR cu numele de creștin.


Familiile care nasc, jefuite de copii de către ”perechile” care nu nasc

6 ianuarie 2016

Perechile de sodomiți sunt alimentate cu copii de către Barnevernet.

Pericolul ca copiii Bodnariu să fie ”înfiați” de perechi de lesbiene sau homosexuali este mai mare decât de a fi înfiați de o familie normală.

De ce?
Familiile normale din mamă și tată au copii pentru că mamele nasc copii. Perechile de același sex nu au copii, nu au cum, nu posedă instrumentele anatomice potrivite în perechi fecunde.
Dar pretenția de ”a se înmulți” o au.
Și dacă nu pot da naștere, vor ”să dea creștere” unor anormali ca și ei.
De aceea ne putem aștepta ca odată cu legalizarea anormalităților de la legea lui Dumnezeu, a căsătoriilor homosexuale, pretenția lor la ”egalitate” va duce la înfieri masive de copii.
Vă puteți imagina copiii Bodnariu înfiați și educați de homosexuali?
Încercați, pericolul este real.

”Aduceţi-vă aminte de cei ce sunt în lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii care şi voi sunteţi în trup.” Evrei 13:3


Drepți între norvegieni (1): avocatul Erik Rolfsen….”mama (copilului răpit) nu are nici o șansă!”

5 ianuarie 2016

Sute de milioane de coroane sunt cheltuite pe experți, avocați, comitete și procese de judecată”
” …avem procese – de multe ori de funcționare timp de trei zile – care implică: 3-4 avocați, doi angajați CWS(Barnevernet), un psiholog expert, un judecător care este un jurist, și 2-4 judecători laici, de multe ori cu profesii legate de copii, toate plătite de către stat. Hotărârea este frecvent atacată, după care o grămadă similară de oameni se adună din nou împreună pentru o nouă rundă, din nou plătite de stat. ”
”  Barnevernet(CWS) au proprii lor martori, în plus față de proprii angajați și un expert cu 5-7 ani de studii universitare în spatele lui și mulți ani de experiență. Mama nu are nici o șansă, și nimeni nu pune la îndoială faptul că expertul este angajat și plătit de către CWS(Barnevernet). Remunerația dintr-o astfel de muncă,  tinde să devină până la cea mai mare parte sau cel puțin o parte considerabilă a veniturilor expertului. ”

Când acest coșmar cu nimic deosebit de Auschwitz sau Siberia se va sfârși (acest lucru, dacă Dumnezeu va mai ține lumea, se va întâmpla cu siguranță) lumea se va mira cum de s-a putut petrece așa ceva în Europa totuși, pe vreme de pace și nimeni n-a zis nimic.

Ca și vânarea și uciderea evreilor în holocaust, și acțiunile Protecției Copilului din Norvegia lasă urme. Acest urme le știu cel mai bine cei de acolo, norvegienii. Iată că aceste acțiuni ies tot mai mult la lumină:

„Drept între popoare” (ebraică : חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) este un titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a Knesset-ului (parlamentul israelian), martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri – și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți.)

La fel probabil se va institui un titlu de ”Drepți între norvegieni”, acelor persoane care cu un risc major dezvăluie cenzura, nedreptatea și abuzurile inumane ale unui guvern prea bogat.

Erik Rolfsen este avocat norvegian.

Articolul său ”Protecția Copilului și hainele noi ale împăratului” se află în engleză aici: http://www.mhskanland.net/page45/page280/page280.html

PROTECȚIA COPILULUI ȘI HAINELE NOI ALE ÎMPĂRATULUI

Originalul acestui articol a fost publicat în limba norvegiană ca „Barnevernet og keiserens Nye Klaer” în ziarul Tidens Krav în Kristiansund la 27 iulie 2015, și în limba franceză (aici și aici)
la 4 august 2015. Acesta este publicat aici, în limba engleză cu acordul autorului. Traducere (în engleză) de Marianne Haslev Skånland.

Barnevernet, termenul în norvegiană pentru serviciile de asistență socială ale copiilor(CWS) *, îndeplinesc o sarcină importantă și de multe ori o fac bine. Dar CWS(Barnevernet) face de asemenea greșeli. Aceste greșeli au adesea consecințe enorme pentru viețile celor afectați, părinți și copii deopotrivă. Prin urmare, este un motiv de îngrijorare faptul că sistemul care  este prevăzut să prevină astfel de greșeli și să păzească interesele părților private, este foarte scump și, în același timp, bolnav [.?…].Când Autoritățile iau copii unei familii in ingrijire,  anumite măsuri certe de protecție juridică trebuie să devină operative: părinții au dreptul la un avocat, plătit de către stat, și dreptul de a avea cazul cercetat în fața instanțelor. În cursul procesului este numit un psiholog expert care se familiarizează  cu cazul și scrie un raport. Ca rezultat, avem procese – de multe ori de funcționare timp de trei zile – care implică: 3-4 avocați, doi angajați CWS(Barnevernet), un psiholog expert, un judecător care este un jurist, și 2-4 judecători laici, de multe ori cu profesii legate de copii, toate plătite de către stat. Hotărârea este frecvent atacată, după care o grămadă similară de oameni se adună din nou împreună pentru o nouă rundă, din nou plătite de stat.

Dacă securitatea în temeiul legii pentru copii și părinți numai de aceste cheltuieli de bani este garantată! Că nu este modul în care sistemul funcționează astăzi. Există în special două obstacole în calea bunei funcționări a sistemului:
– Expresia „interesul superior al copilului” nu are conținut;
– Experții profesionali sunt angajați și plătiți de către una dintre părți: de CWS (Barnevernet).
Ceea ce mărturisim noi aici sunt noile haine ale împăratului: materiale frumoase si scumpe (a se citi: înfățișări și procese) văzute din afară ca cu adevărat ireprosabile. În realitate, acesta este cu aer cald și galerie.
Sună atât de bine, atât de corect a spune: „în interesul superior al copilului„. Problema este că, deși „ce este cel mai bine în interesul superior al copilului” are într-adevăr statutul de termen juridic și se găsește în textul legii (Legea privind protecția copilului § 4-1), conținutul său este nedefinit. Nu există criterii măsurabile, obiective. În plus, trebuie să ne întrebăm cine este competent să decidă ceea ce este cel mai bine pentru un copil într-o situație dată.

În multe cazuri de părinți cu probleme de dependenta grave, diagnostice psihiatrice grave sau comportament violent, nu este problematic să decidă că un luarea în îngrijire este în interesul superior al copilului. Dar același concept este de asemenea folosit în cazurile în care nu există astfel de probleme. Copiii sunt lipsiți de mamă biologică (de obicei mama), care nu este dependentă de droguri, nu este un pacient sau o persoană violentă, deoarece CWS(Barnevernet) susține că aceasta va fi cel mai bine pentru copil. În cazul în care mama se opune transferului de ingrijire, CWS(Barnevernet) angajează un expert, de obicei un psiholog, pentru a examina cazul și să vină cu un raport care recomandă anumite acțiuni. Expertul este selectat, angajat și plătit de către CWS(Barnevernet).  CWS(Barnevernet)  instruiește psihologul despre caz,  decide ce mandat de investigare să fie și-i trimite documentele lor de caz (de multe ori mai multe sute de pagini). Ca parte a muncii sale, el are 2-3 întâlniri cu mama și organizează una sau două observații cu mamă și copilul împreună. Apoi vine raportul, care, practic, susține întotdeauna opinia pe care CWS(Barnevernet) a avut-o de la început. Când cauza este audiat de către Comitetul Județean (o instanță de autoritate mandatată special pentru a da decizii în cazurile de protecție a copilului), raportul este decisiv pentru rezultat. Nu e de mirare, din moment ce cum ar putea un comitet, condus de un jurist, să fie capabil să se opună la un expert într-un domeniu la fel de nedeterminat ca „interesul superior al copilului”? Martorii mamei sunt de obicei prietenii ei, frații ei și părinții, poate o asistentă medicală de sănătate publică, care spune că este o mamă bună. Barnevernet(CWS) au proprii lor martori, în plus față de proprii angajați și un expert cu 5-7 ani de studii universitare în spatele lui și mulți ani de experiență. Mama nu are nici o șansă, și nimeni nu pune la îndoială faptul că expertul este angajat și plătit de către CWS(Barnevernet). Remunerația dintr-o astfel de muncă,  tinde să devină până la cea mai mare parte sau cel puțin o parte considerabilă a veniturilor expertului. Expertul știe că mama nu va comanda niciun raport în viitor – însă municipiul, Barnevernet(CWS) va comanda în jurul a 5-10 astfel de rapoarte pe an.

Tragicomic, în cazul în care cazul este apelat la instanța districtuală, aceeași procedură se repetă. Judecătorul districtual va da greutate decisivă la același raport și la mărturia aceluiași expert. Deci rezultatul este același. Sute de milioane de coroane sunt cheltuite pe experți, avocați, comitete și procese de judecată, în același timp în care o parte grozavă din resursele CWS(barnevernet) este cheltuită pe pregătirea și participarea la procedurile comitetelor și judiciare, fără ca toate acestea să contribuie la creșterea protecției părinților, protecție în temeiul unei norme de drept.

Ceva de genul o industrie s-a dezvoltat, numită „cazuri de protecție a copilului” Acesta este, probabil, motivul pentru care nimeni nu strigă: Împăratul este gol! – ”


Coșmarul norvegian: frauda sponsorizată de stat a ”protecției copiilor”

4 ianuarie 2016

http://www.barnevern.org/norwegian-nightmare-state-sponsored-child-protection-racket/

citat română

”Barnevernet (Protecția Copilului din Norvegia) pentru a avea de lucru, au nevoie de copii și atacă pe oricine este vulnerabil, spune Marianne Haslev Skanland, profesor emerit în Bergen, Norvegia, pe situl ei. Anul trecut, după datele Biroului de Statistică al Norvegiei, nu mai puțin de 12.492 de copii au primit ”măsuri de plasament”; iar între 2004 și 2010, nu mai puțin de 19 din 1000 de copii născuți din părinți emigranți au fost luați din familiile lor. Bugetul Barnevernet a crescut și el la fel. În 2010 acesta a cheltuit 7,7 Miliarde coroane (aproximativ 1 miliard(billion) de dolari USA), în creștere cu 930 milioane coroane(0,93 Miliarde, 100 milioane dolari USA) față de anul anterior.
Skanlands vorbește despre ”industria” Protecției Copilului în Norvegia ei natală. ”Este o industrie, care plătește sume incredibile psihologilor pentru ”rapoarte” și ”părinților” adoptivi, spune ea. Părinții adoptivi sunt plătiți cu aproape 50.000 de Euro pe an pe copil, alături de concedii plătite, zile libere și facilități la cumpărarea de autoturisme sau la renovarea caselor.”

english

”CPS (barnevernet) “in order to have work, want children and they attack anybody who is vulnerable,” says Marianne Haslev Skanland, a professor emeritus in Bergen, Norway on her website. Last year, according to Norway’s Statistics Bureau, as many as 12,492 children received ‘placement measures’; between 2004 and 2010, as many as 19 out of 1,000 children born to immigrant parents were taken away from their families. CPS budgets have also correspondingly gone up. In 2010 it spent 7.7 billion NOK (krone), up from 930 million of the previous year.

Skanland talks of the child protection ‘industry’ in her native Norway. “It is an industry, which pays incredible amounts to psychologists for ‘reports’ and to foster ‘parents’,” she says. Foster parents are paid nearly 50,000 euros a year per child along with paid holidays, regular time-off and allowances for buying cars or improving homes.”


Dispariția forțată = terorism

2 ianuarie 2016

disparitiile
”Dispariția forțată a fost frecvent folosită ca o strategie pentru a răspândi teroarea în societate. Sentimentul de nesiguranță generat de această practică nu este limitat la rudele apropiate ale celui dispărut, ci afectează deasemenea comunitățile lor și societatea ca un întreg.”
ShutUp! Media


Doctorul Jacob Christian Norup a refuzat să fie folosit ca momeală de Barnevernet și a expus cazul

1 ianuarie 2016

Ce le-a trecut prin cap la cei de la Barnevernet, Samnanger(Protecția Copilului din Norvegia, in engleză CPS): voind să ia doi copii de la o femeie și știind că iese cu scandal, s-au gândit să propună unui doctor să-i cheme pe femeie și copii pe ascuns la o consultație, să bage copiii într-o cameră, pe mamă în alta și până doctorul povestește cu mama, ei să fure copiii.

I-au propus doctorului mișcarea și acesta a refuzat indignat.
Mai mult, doctorul a expus cazul pe net.
În acea micuță localitate, Samnanger, (lucrurile s-au petrecut în 12 februarie 2013) de numai 2400 de locuitori oamenii s-au revoltat, s-au strâns cam 250 de locuitori (ziarul zice ca 160) la un protest cu torțe împotriva metodelor Barnevernet, metode desigur aplicate în numele lozincii: ”CE E MAI BINE PENTRU COPIL”.

protest

Linkuri:
http://fampo.no/tried_to_use_doctor_to_remove_children.html
-scrolați pentru poze:-http://forum.r-b-v.net/viewtopic.php?f=18&t=7209
        Metodele seamănă cu metodele comuniste de impunere a colectivizării sau a altor aberații sociale, desigur tot în numele binelui social. Până se trezește ”societatea” trec generații. Să fie o cauză? Să fie o pedeapsă?
Dumnezeu știe mai bine ce e acolo exact, dar ceva-ceva știm și noi: când o țară, un om, o familie, o adunare se îndepărtează de principiile adevărului își rostesc singuri pedeapsa.
De exemplu acum în cazul Norvegiei, pentru niște bani încasați de niște ticăloși suferă mii de familii, mii de copii, iar ”slava” Norvegiei s-a dus pe copcă. Măcar noi am avut o scuză și o explicație plauzibilă: ”comunismul ni l-au impus rușii”, ei și-o fac singuri.
Doctore Norup, dacă ajungi cu cititul pe aici (Google poate multe), Dumnezeu să te binecuvinteze!

Completare 5 ianuarie 2016 ora 00.41

Vă recomand să citiți cu răbdare articolele doamnei Marianne Harslev Skanland (și ale altor norvegieni indignați de ce s epetrece în țara lor) despre Protectia Copilului din Norvegia.Aici sunt articolele în limba engleză despre Protecția Copilului:http://www.mhskanland.net/page10/page10.html
Dânsa cunoaște din interior sistemul norvegian și scrie frecvent împotriva lui.
De exemplu un articol care arată originile darwiniste ale TEORIEI ATAȘAMANETULUI și a CONTACTULUI VIZUAL este acesta:http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html

Citite cu răbdare, astfel de articole sunt o sursă bună de argumente extrem de puternice împotriva acestei mașinării de distrus oameni.

Citat: ””Eye contact” and „interaction” are elements in „attachment theory”, which I consider to be practically the most dangerous of all the quackery which child protection services of the Western world and the psychology associated with it have taken to heart. It gives them almost unlimited power to force through meaningless, abusive treatment of families on the pretext of it being scientifically valid.

Central ideas are found in the writings of medical doctor John Bowlby, who was well-intentioned enough and who has in fact found and launched some sensible things, but who was a psychoanalyst.

The view that eye contact is decisive for the „attachment” of a child is based on the idea that humans are like sheep, goats, cows. In these species it is usual that mother and new-born oppspring look at each other directly after birth. In our days this idea has invaded our birth clinics, midwives and nurses being taught to believe that it is necessary for a human mother and her new-born child to stare at each other in order to lay the foundation for attachment between them. ”
…..
One of the results of social-determinstic thinking is a popular dogma in social work of our times: that the family is a so-called social construction – an arbitrary joining together of just any individuals, with no natural basis for the fact that parents and their own children are ordinarily the ones who stick together in a family. Those who believe in this dogma, will as a corollary have it that family life is activity in which the participants play social roles; one is not mother, father or child, one acts in one of these roles (1996 p 80; 1998 pp 56-58). The ideology preaches that genetic relatedness is without importance. (A variant of the „role” theory also claims that belonging to one of the sexes is a matter of role-play which is induced socially and can easily be changed. This view seems to consider genetially and hormonally deviant individuals as proof, and extreme action taken on such a basis has not been without resulting tragedy, cf articles about Dr John Money (e.g Wikipedia 2012).) So-called „attachment theory” is an implementation of the same popular speculations of social-deterministic type.” De aici:http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html
Traduceți voi dacă aveți timp, eu nu m-am răbdat să nu vă atrag atenția. E grozăvia tiraniei filosofiei sodomite, familia poate fi orice, nu mamă și tată și copii.

Iar despre faptul cum toată șarlatania asta, justificată ideologic ca la comuniști, e bine alimentată cu bani publici am relatat aici:https://vesteabuna.wordpress.com/2016/01/04/cosmarul-norvegian-frauda-sponsorizata-de-stat-a-protectiei-copiilor/
Faceți auzit glasul acestor oameni, ei știu mai bine ce e la ei în țară.


Fugind de Barnevernet

31 decembrie 2015

În norvegiană sună așa ”På rømmen fra barnevernet”. Faceți o probă, dați search pe Google cu ”På rømmen fra barnevernet” și vedeți ce istorii vă va revela, traduceți cu Google Translate. Furtul de copii de către barnevernet și fuga copiilor mari din casele unde au fost adoptați e  un obicei norvegian ca ”tăiatul porcului” la români. Poliția desigur ajută barnevernetul. Se plânge barnevernetul că politia de frontiera nu-i ajuta si multi scapă în străinătate.

Aici e povestea a doi copii, de 14 și 15 ani care au furat o barcă ca să scape de pe insula unde locuiau repartizați în casa părinților adoptivi, probabil pentru a fugi la părinți lor.
Citește restul acestei intrări »


Dovezi, dovezi, dovezi

30 decembrie 2015

Completare 5 ianuarie 2016, ora 00.40

Vă recomand să citiți cu răbdare articolele doamnei Marianne Harslev Skanland (și ale altor norvegieni indignați de ce se petrece în țara lor) despre Protectia Copilului din Norvegia. Aici sunt articolele în limba engleză despre Protecția Copilului:http://www.mhskanland.net/page10/page10.html
Dânsa cunoaște din interior sistemul norvegian și scrie frecvent împotriva lui.
De exemplu un articol care arată originile darwiniste ale TEORIEI ATAȘAMANETULUI și a CONTACTULUI VIZUAL este acesta:http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html

Citite cu răbdare, astfel de articole sunt o sursă bună de argumente extrem de puternice împotriva acestei mașinării de distrus oameni.

Citat: ””Eye contact” and „interaction” are elements in „attachment theory”, which I consider to be practically the most dangerous of all the quackery which child protection services of the Western world and the psychology associated with it have taken to heart. It gives them almost unlimited power to force through meaningless, abusive treatment of families on the pretext of it being scientifically valid.

Central ideas are found in the writings of medical doctor John Bowlby, who was well-intentioned enough and who has in fact found and launched some sensible things, but who was a psychoanalyst.

The view that eye contact is decisive for the „attachment” of a child is based on the idea that humans are like sheep, goats, cows. In these species it is usual that mother and new-born oppspring look at each other directly after birth. In our days this idea has invaded our birth clinics, midwives and nurses being taught to believe that it is necessary for a human mother and her new-born child to stare at each other in order to lay the foundation for attachment between them. ”
…..
One of the results of social-determinstic thinking is a popular dogma in social work of our times: that the family is a so-called social construction – an arbitrary joining together of just any individuals, with no natural basis for the fact that parents and their own children are ordinarily the ones who stick together in a family. Those who believe in this dogma, will as a corollary have it that family life is activity in which the participants play social roles; one is not mother, father or child, one acts in one of these roles (1996 p 80; 1998 pp 56-58). The ideology preaches that genetic relatedness is without importance. (A variant of the „role” theory also claims that belonging to one of the sexes is a matter of role-play which is induced socially and can easily be changed. This view seems to consider genetially and hormonally deviant individuals as proof, and extreme action taken on such a basis has not been without resulting tragedy, cf articles about Dr John Money (e.g Wikipedia 2012).) So-called „attachment theory” is an implementation of the same popular speculations of social-deterministic type.” De aici:http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html
Traduceți voi dacă aveți timp, eu nu m-am răbdat să nu vă atrag atenția. E grozăvia tiraniei filosofiei sodomite, familia poate fi orice, nu mamă și tată și copii.

Iar despre faptul cum toată șarlatania asta, justificată ideologic ca la comuniști, e bine alimentată cu bani publici am relatat aici:https://vesteabuna.wordpress.com/2016/01/04/cosmarul-norvegian-frauda-sponsorizata-de-stat-a-protectiei-copiilor/
Faceți auzit glasul acestor oameni, ei știu mai bine ce e la ei în țară.


Completare 2 ianuarie 2016, ora 16.00

Pentru că această postare a fost preluată de mai multe bloguri mai vizibile ca al meu, și pentru că unele informații de aici au fost răstălmăcite, țin să precizez:
-SE ZVONEȘTE doar despre suma de 120.000 de euro pentru un copil, că ar fi bugetul Barnevernet pentru un copil pe an. Nu este o informație sigură, ci un zvon și așa am scris în articol mai jos. Din această sumă probabil o parte ajunge la membrul  Barnevernet care administrează fondul, se pare că există un interes direct de a lua copii cât mai mulți.
-acest blog este al unei persoane private, nu al unei agenții de știri, informațiile trebuie luate prudent, ca să se confirme e nevoie de 2-3 martori independenți.
-”dovezi, dovezi” din titlu se referă la lista de articole de pe sit-ul de mai jos, articole care confirmă zvonistica și transformă multe presupuneri în certitudini.

Călătorim.

Ieri și alaltăieri am fost la rude. Am întâlnit membri a 4 familii care s-au întors recent sau de câteva luni din Norvegia.
Povești horror. Realitatea e mai cruntă, ei nu spun tot de frică.
N-am timp să scriu și unele lucruri am fost rugat să nu le zic. Am înțeles și de ce.
Dar fac altceva: dau link spre ce-au zis alții.
Încerc să înțeleg: un fond (așa cum sunt la noi fondurile europene) se dă administrat de companii private pe diverse chestiuni. De exemplu: Protecția Copilului. Norvegia, pentru că are bani, a hotărât să ridice standardele Protecției Copilului în țara lor. Emit noi legi și directive și le pun în aplicare. Dar nu ca la noi, prin Ministere și Direcții Regionale.
Nu, un fond extern cumpără de la stat toate serviciile acestea sociale ale unei țări la pachet pe sume de sute de milioane (ca la noi Colectarea Gunoiului de Remat) și angajează servicii private de administrare a acestor servicii.
Există un sistem de punctaje ( ca și în cartea sorei Mariana Goron ”Afaceri cu suflete de copii”). În final comitete arbitrare zonale fac spionaj pe familii, mai ales prin școli, (cam ca securitatea la noi) și așa ca vulturii, fără avertizare, cad pe câte-o familie, le iau copiii și-i dau spre adopție. Practica dovedește că foarte rar, dar foarte, foarte rar un astfel de copil mai ajunge în familia părinților lui. Dacă s-ar întâmpla așa, cei ce au primit banii, ar trebui să-i dea înapoi.

Un denunț se plătește cu 30000 de koroane (aprox 3200 euro, de obicei denunță profesorii), pentru luarea unui copil se zvonește că se primesc 120.000 de euro.
Se practica sedarea copiilor, presiunea psihologica, minciuna ( ca și la cazul Cristinei), timpul lucrează în favoarea hoților.
Părerea celor ce au plecat de acolo: ”țărani cu bani”,  a plouat cu petrol și proștii au ajuns bogați, pescari fără școală și fără inimă, dar cu funcții și sarcini, foști barmani, foști lucrători petrolieri ajung agenți Barnevernet.
Rareori se fac vizite înainte de ”răpirea„ copiilor. La un astfel de caz, o poloneză a primit vizita inspectorilor și una din inspectoare i-a șoptit numai ei: ”vezi că mâine venim”, cu alte cuvinte, ”vezi ce faci!” și a fugit cu copilul în noaptea aceea.
Dar să dau un link (http://fampo.no/cps.html):

fampo1

fampo2

Fondurile norvegiene au intrat și la noi, pe mediu sau pe alte teme.
E o metodă de stors banii de la guvern în numele progresului și ”legal”.
Rugați-vă pentru familia Bodnariu dar nu cedați blazării.
Ce puteți face?
Dacă aveți timp și știți limbi, traduceți articole și răspândiți știri, e o tragedie reală acolo. E o teroare ascunsă, ca și cum securitatea pe vremea lui Ceau prigonea pe ascuns și zâmbea pe față. Nu credeți bla-bla-ul oficial,  realitatea e alta. CPS-ul norvegian (Barnevernet) seamănă cu organele impuse de regimurile lui Hitler, Stalin și Ceaușescu.

”Am fost răpit și v-a durut pentru mine…”

Completare 4 ianuarie 2016 Aici (http://forum.r-b-v.net/viewtopic.php?f=314&t=8064) scrie despre doi părinți (tată-german, mamă-ucrainiancă) cum și-au răpit înapoi fetele de la Barnevernet și au fugit cu ele spre Germania. Poliția norvegiană a anunțat în toată Scandinavia și au fost arestați pe insula Fyn în Danemarca de către poliția daneză. Caz recent 21 noiembrie 2016.
Dacă și după ce această teroare va avea un sfârșit, doamna Marianne Haslev Skånland va primi probabil titlul de ”Drepți între norvegieni”. Dumnezeu să vă binecuvinteze doamnă.

 


Copiii Bodnariu, în pericol iminent de a fi ”înfiați” de homosexuali

28 decembrie 2015

Pe pagina web a comunei Naustdal stau publice aceste informații:
https://www.naustdal.kommune.no/tenester/oppvekst/barne-og-familievern/  traducere cu Google Translate.
Cupluri căsătorite, în concubinaj, persoane singure sau cupluri de același sex pot deveni asistenți maternali.”
naustdal

Continuați să ”umpleți lumea” cu informații despre această nelegiuire, mai ales scrieți și sunați fiecare la prietenii voștri străini. Dacă cunoașteți norvegieni sau scandinavi merită să-i informați, ei habar n-au ce se petrece în țările lor.
În numele unei lozinci extrase dintr-o filosofie neonazistă: ”ce e mai bine pentru copii”, copiii sunt smulși din brațele părinților ca și cum ar fi sfecle sau verze, fără să se țină cont de rădăcinile afective distruse prin această dezrădăcinare fără precedent în istoria omenirii, decât doar în condiții de război și jaf, nu într-o țară ce vrea să se laude cu peisajele, bunăstarea și ”cultura” ei, în vremuri de pace.


Luca 18:1-8

28 decembrie 2015

furnicute


Există Moș Crăciun

27 decembrie 2015

M-a întrebat azi Andreia dacă ”Există Moș Crăciun la creștini?
I-am răspuns că nici vorbă. N-are cum, noi creștinii nu credem în Moș Crăciun. Între timp am găsit un Moș în Norvegia, sigur nu e Moș Crăciun pentru că n-are reni, dar are blog, nu trimite cadouri, dar trimite felicitări. Poate e văr cu ăla care nu există.
Blogul lui Moș Alf Kollsete este aici: https://alfkollsete.wordpress.com
alf

M-am bucurat că sunt voci de oameni normali în Norvegia.
Oare trebuie să trăiești 78 de ani până-ți vine mintea la cap?

A scris prompt și despre cazul Bodnariu:
https://alfkollsete.wordpress.com/2015/12/24/nytt-terroranslag-fra-barnevernet-naustdal-kommune/

E moș  de treabă Moș Kollsete, trimite felicitări și copiilor și familiilor.

Are un mare năduf Moș Kollsete: că prim-ministra lor, pe nume Erna Solberg închide ochii la fărădelegi, el bănuiește de ce, iar iubita lor Norvegie este criticată. Norvegia mai are un ministru al copiilor: Solveig Horne. Omul a văzut multe în 78 de ani și nu face economie la cuvinte: Hitler Regime, mafia activities, child trafficking and terrorist regime!”
Ceea ce crede probabil doamna Solberg este că manifestații ca cea de mai jos sunt trecătoare și lumea o să uite încet. După ce vedeți filmulețul (singurul găsit la această oră, când găsesc unul mai bun îl schimb) vă spun o poveste:

Cei adunați la Madrid, la București, cei care vor fi la Washington (aș vrea să cred că nu va fi nevoie dar …) și cei care scriem aici facem parte din generația celor ce 20-30 de ani au ascultat știrile pe furiș, Europa Liberă, Vocea Americii, Deutche Welle, Radio Monte Carlo și heiiii….Radio Norrea, Oslo, Norvegia. Ideea să poți spune tare ce gândești , să protestezi era un vis care l-am trăit cu toții câțiva ani, din 1989 până prin 1991-92. Apoi n-a mai fost nevoie, a intervenit blazarea, minerii, Iliescu, Vadim. Să fie persecuție religioasă nu ne-ar fi trecut prin cap (că există una ascunsă…discutăm după ce se eliberează copiii), iar acum când evident este nevoie, ne scoatem doar fiecare armele pe care le cunoaștem așa de bine: protestele, scrisul liber, acum, blogul, Facebookul și altele.
Norvegia va ceda, dar va ieși șifonată ca din gura vacii din toată treaba asta.
Norvegia nu are opoziție, nu are de ce să aibă, la toți le merge bine, politicienii le spun: ”conducem bine, ce altceva vreți? Suntem pe primul loc în lume…”
Este o luptă între banii tari încasați de politicienii corupți și vocile slabe și singulare are opoziției firave din Norvegia.
Cred că de aia n-a venit Moș Crăciun, el e singurul opozant acolo și e ocupat.

 

 


A fi, nu a fi văzut. Familia Wallenberg: răpitorii ”de fapt” ai copiilor Bodnariu.

25 decembrie 2015

Am mai scris despre rădăcini, când am auzit de cazul Bodnariu prima dată.
Am scris atunci: ”Trebuie plecat de la rădăcină. În cazul copiilor din Norvegia e clar: iubirea de bani, e un fond acolo care trebuie cheltuit. Miliarde de coroane care trebuie date cuiva, pentru cheltuirea lor cineva primește bonusuri. Durerea familiei Bodnariu este vlăstarul rădăcinii, întinăciunea, amărăciunea dacă vreți. Rădăcina este acel fond financiar imens, iubit de oameni fără scrupule, specializați în a-și băga degetele în miere până la cot.”
Azi am găsit rădăcina, are un nume: Wallenberg, o familie de bancheri suedezi. Una din firmele lor Investor AB a achiziționat grupul de asistență medicală Aleris, care firmă ia bani de la statele nordice ca să plătească Barnevernet-urile. Profitul depinde de numărul de ”cazuri”.
 Motto-ul familiei Wallenberg (bancheri de pe la anii 1700) este latinescul ”Esse non Videri”, ”a fi, dar a nu fi văzut”.
E vorba de contracte bănoase cu statul. Un stat socialist, cu angajați ușor de corupt pe căi ”legale”, căi la care și DNA-ul nostru ar avea probleme să le descâlcească ițele.
Informațiile le-am luat în parte de aici: https://www.facebook.com/stopbarnevernetnow
    Cifrele, rădăcinile din care a dat lăstari răul durerii a mii de familii din nord sunt prin acest fel de tabele:
barnevern-n2MB_RPfQa
Totul sub deviza: A FI, NU A FI VĂZUT
Adică de la rădăcina nevăzută numită iubirea de bani a Wallenberg, prin Investor AB, Aleris și Ungplan se ajunge la Barnvernet și abia de acolo la durerile familiilor despre care urlă internetul.

Familiile suferă iar statul e actorul prost din piesă, pierderea de popularitate a Norvegiei n-o ia nimeni în socoteală, căci mass-media este îndopată ca gâsca prin bani dați ziariștilor și politicienilor corupți. Au de unde.

Este o mafie privată dragii mei acolo, au dat hoții de mierea banilor guvernamentali și se îndoapă.

Azi am primit de pe numărul ….076705 apeluri și SMS cu înjurături. probabil de la articolele despre Barnevernet se trage.

Mai gândiți-vă la moartea lui Cristi Țepeș…


Barnevernet la Betleem

24 decembrie 2015

Christmas_Social_Services
sursa: http://www.nkmr.org/en/ felicitarea de crăciun (18 decembrie 2015) a Comitetului Nordic pentru Drepturile Omului.

traducere:
”Să lași nou-născutul afară, fără surse de căldură, fără instalații sanitare, nou-născut ținut cu animalele….o să auziți de noi.”
Serviciile de Protecție a Copilului.

Auschwitzul a rămas ascuns timp de 3-4 ani datorită lipsei de posibilități de informare.
Barnevernetul are zilele numărate, e important să nu vă intimidați.
Rămâneți la un bit distanță de fenomen, urgia șoarecilor(Mouse-urilor) copleșește cu dezvăluiri întreagă complexitate a acelui rău.
Nu e greu de găsit probe pentru abuzurilor lor, ei și-au început activitatea cu mulți ani înainte de Google și au continuat din inerție financiară ca un tren fără frâne.


Recomandăm lui Moș Crăciun să ne aducă din Norvegia UNIREA familiei Bodnariu, ”pentru fericirea făcută acasă”

24 decembrie 2015

Fericirea e făcută acasă Moș Crăciun, așa ne-au spus tot anul oamenii din țara ta.
Te rugăm să ne lași în pace anul acesta cu pateuri, muștar, margarină, ketchup și brânză.
Să ne aduci UNIREA familiei Bodnariu.
Moș Crăciun, una din acuzațiile aduse  familiei Bodnariu este că fetele își ajută părinții la treabă în casă.

Probabil s-au inspirat din reclama unei firme norvegiene care vinde și în România. Tu ce crezi Moș Crăciun?

S-au ajutatul la treabă e valabil doar la aborigenii care le cumpără produsele, iar în Norvegia e interzis?
Nu știm.
Să vii și cu explicații Moș Crăciun, dar numai dacă aduci copiii, altfel nu te primim Moș Crăciun.


Bunătăți de la bunica?… ca să-ți fure nepoțica

23 decembrie 2015

V.S. de la Vocea Evangheliei București a venit cu o idee (aici și aici) : să se boicoteze produsele firmelor norvegiene ce vând în România, în principiu Orkla Foods pentru a forța Barnevernet să returneze copiii.
Nu cred că e bine…încă, o să explic mai jos de ce.

Dar să vedem raționamentul:
De unde are Barnevernet bani?
De la guvernul Norvegiei.
Guvernul are bani din impozite de la firmele Norvegiene.
Una din firmele norvegiene este Orkla Foods.
Orkla Foods este în toată Europa, mai ales de est și în România.
N-ați auzit de ea? Poate vă amintiți:
orkla
De câte ori cumpărăm aceste produse, o parte din preț se duce la guvernul Norvegiei sub formă de taxe, taxe din care este plătit și Barnevernet.
Orkla are aproape 23 de fabrici în estul Europei:
orkla
Deci, cumpărând produse norvegiene, subvenționăm Barnevernet ca să aibă bani să fure copiii noștri. Citește restul acestei intrări »


Norvegia nu este Uniunea Sovietică

21 decembrie 2015

Este mult mai rău.
Exemplu: articolul ”Norvegia nu este Uniunea Sovietică” scris de Vebjørn Selbekk, în ziarul Dagen din Norvegia.
E scris pentru norvegieni, e clar că articolul prostește.
Nu apare nimic concret, nici numele familiei, nici numele țării (o țară est-europeană), nici numele orașelor în care s-au făcut proteste, nimic, nimic, numai chestiuni vagi: est-europa, pagină Facebook, etc.
Ce ascund norvegienii?
Ca orice hoț, faptele.
E foarte simplu dragii mei.
Un copil răpit de ei, a cărui poză apare pe internet va fi ușor de recunoscut câțiva ani de atunci încolo oriunde l-ar înfia și orice binevoitor va anunța părinții naturali. Mai ales într-o comunitate atât de răspândită ca românii.
Chiar copilul mai târziu va afla despre părinții lui și va vrea să-i găsească.
Cazurile mediatizate sunt cazuri ratate pentru ei, de aceea ei se vor lupta de la început să nu fie mediatizate.
Cine va vrea să înfieze un copil dintr-un caz controversat?
Logica e simplă, hoții fură și nu vor să fie prinși.
Exemplu este chiar articolul care…dezinformează: nu se poate spune că n-au scris nimic, era necesară o reacție,…dar nici că au scris.
Cam cum era presa la noi pe vremea lui Ceaușescu, știm așa de bine acest fel de mizerii.

Uniunea Sovietică încerca să restrângă dreptul părinților de a-și duce copiii la biserică, dar nu se băgau în familii. Duceau pe părinți în lagăre, dar nu au practicat o politică de stat împotriva educației în familie, nici supremația statului asupra familiei.

Comentatorul Geir Tønnessen și alte familii de norvegieni au emigrat din Norvegia datorită persecuției Barnevernet. Nu sunt povești.

Normal că Norvegia nu persecută pe ”creștinii” obișnuiți din Norvegia, adică pe cei ce nu trăiesc principiile credinței, îi persecută însă pe cei ce iau în serios Biblia.

”…fiind parte a unor activități bisericești din afara sistemului bisericii de stat, poate fi în unele cazuri un motiv suficient pentru supravegherea de către serviciile sociale (barnevernet).” spune Geir Tonnessen.

Chiar acest articol m-a convins că e ceva putred în Norvegia: de ce Vebjørn Selbekk n-a scris clar? România, București, Bodnariu, ci ”capital of this particular country”. E clar că nu vrea să dea date care să-i ajute pe cititori să afle detalii printr-o simplă căutare pe Google. În Norvegia dragii mei, Barnevernet lucrează într-un întuneric total, cam ca securitatea pe vremea lui Ceaușescu. Este o închisoare nevăzută. Cetățenii norvegieni habar nu au cum lucrează Barnevernet, victimele sunt străinii, nu ei.

Balaurul a fost deranjat, scrie un alt articol că ”…este pentru prima data când credința creștină a fost menționată ca și cauză.”

La banii care-i au, nu văd articolele scrise la comandă decât prostituție jurnalistică, cum se vede și la noi de multe ori pe ziare de hârtie, pe tv, pe bloguri.

 

 


Irodul secolului 21

21 decembrie 2015

Unul din comentatorii de astăzi a scris:

”Un alt lucru pe care crestinii il ignora, [….], e ca ne concentram pe cateva cauze cum e iubirea de bani.
Nu cred ca e suficient. Uita-te la dezvoltarea psihologiei si psihiatriei.
Nimeni nu spune clar ca trei din stalpii acestor discipline au practicat spiritismul: Freud, Adler, Young. Marile lor „descoperiri” sunt de fapt ispirate din astfel de comunicari.
Pt generatiile de azi, daca zice un psiholog a spus D-zeu. D-zeul Bibliei e depasit , El nu stie ce stie un psiholog.
In curand acest dzeu v-a decreta ca nebuni pe cei care cred intr-un Dzeu al istoriei.Vad ca toti crestinii se simt incomod, dar cand niste nebuni care se cred intelepti decreteaza , in virtutea unor diplome de studii- ca acei copii trebuie luati de la mama si apoi mai crud separati, nu e cazul sa ne intrebam totusi cine e in spate?
Pt ca nu e deloc lipsita de logica separarea lor. Uniti copiii ar pastra invataturile de la parinti. Cei mari i-ar invata pe cei mici. Asa separati, le pot sterge tot, le pot prelucra mintile. Ce, poti spune ca nu exista nimic diabolic in aceste metode?
Iubirea de bani e ceva din care se poate dezvolta raul in noi. Cu toate acestea impotriva crestinilor exista un Plan dincolo de carne si sange…..~

Ovidiu

Am rude în Norvegia, unii și-au adus copiii în septembrie, alții săptămâna trecută după ce unul din copii i-a spus mamei despre ce întrebări i-a pus învățătoarea la școală. Mama a simțit ce urmează, i-a luat pe cei 4 sau 5 copii minori și a plecat din Norvegia. Erau în Suedia când au năvălit oamenii negri în casa lor, dar nu l-au găsit decât pe tatăl cu cei doi copii majori. N-au avut ce le face, sunt cu toții cetățeni români. Copiii sunt blonzi, roșcați chiar, zici că-s scandinavi, materie primă ideală pentru Barnevernet. Românii de-acolo știu bine asta. Cu negricioșii n-au treabă, n-au preț, e comerț cu sclavi oameni buni! Întrebați-i cu grijă, faceți-i să vorbească și fiți discreți, oamenii se tem, au servicii pe bani buni, au credite luate, și-au legat viața de țara aia și acum trebuie să fugă. Foarte mulți și-au trimis copiii în țară și-și fac și ei bagajele.

Ceea ce a scris Ovidiu e un adevăr. Nu poți pătrunde în toate detaliile și toate cauzele acestor crime sociale. Nici nu trebuie. În spatele lor e un plan diabolic, nicidecum divin. E lup în piele de oaie, filosofie criminală îmbrăcată în teorie frumoasă, rahat tras în ciocolată groasă.

Avem în Biblie exemple din care să învățăm?

Avem trei.

Faraon, Amalec și Irod.

Toți trei au avut de-a face cu copiii și implicit cu mamele, cu cei slabi, cu cei neajutorați.

Ce au învățat ei, ce învățăm noi?

De la prigoana lui Faraon, am rămas cu Paștele.
De la vicleniile lui Amalec am rămas cu Purim-ul cu sărbătoarea sorțului, a izbăvirii în ultimul moment de Haman-agaghitul-amalecitul-lingușitorul.
De la prigoana lui Irod am rămas cu Domnul Isus, garantul Izbăvirii tuturor prigoniților dintotdeauna.

Este vorba de un atac asupra educației, mlădița cea slabă, vlăstarul care iese din pământ uscat și care trebuie să se întărească drept. Metodele prin care se strâmbă vlăstarul, nu sunt doar cele brutale ale lui Barnevernet, acelea sunt cele mai vizibile.

Se zice că fata cea mare a familiei Bodnariu, răspunzând la întrebări la școală, a spus că o ajută la treabă pe mama acasă, că o ajută și cu frățiorii. Pentru Barnevernet asta este o crimă, vă dați seama?

Este un atac asupra educației creștine, e vorba de cugetele oamenilor. O rudă mi-a spus azi că fiica ei care trăiește în Norvegia a văzut cu ochii ei de mai multe ori cum norvegienii își mai articulează copiii prin magazine (o palmă, o ureche), ca orice om, dar nu intervine nimeni, treaba cu Barnevernet e valabilă pentru copiii de emigranți cu piele deschisă și față frumoasă, aceștia au preț pentru replasare în familii de norvegieni.

Probabil e și un experiment social, să se testeze reacția. Cel mai sigur e o încercare a lui Dumnezeu pentru credința noastră, ca să o folosim ca mijloc ca noi să ieșim biruitori, copiii să fie uniți cu părinții și Dumnezeu glorificat.

Nu vă opriți din înconjurat Ierihonul!


Nu merge așa! Despre prefăcătoria pe care o pregătește Barnevernet.

20 decembrie 2015

Felul luptei noastre este bine rânduit în Scripturi.
Nu putem face cum vrem sau cum se nimerește sau cum ne atrag alții.

Avem cazul din Filipi când apostolii arestați și abuzați pe față dar pe nedrept urma să fie eliberați pe ascuns. Ei au refuzat această eliberare.
Să citim:

”Cînd s-a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.“ Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace.“ Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“ Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, cînd au auzit că sînt romani. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea. Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, dupăce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.” FA 16

Pare incredibil. Bătuți, dezbrăcați, batjocoriți, biciuiți, când li se oferă eliberarea o refuză. De ce?

Pentru că noi creștinii suntem chemați să fim mărturie. Conflictul între creștini și autorități e programat în Planul lui Dumnezeu pentru ca toți oameni de pretutindeni să se dea de gândurile lui Dumnezeu. Acest conflict nu trebuie refuzat de către noi. (”Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.” Matei 10:18)

Dacă apostolii ar fi primit oferta eliberării pe ascuns, ar fi mărturisit prin asta că sunt de acord că au fost vinovați. Eliberarea pe ascuns era o prefăcătorie la care ei au fost invitați să ia parte. N-au fost de acord pentru ca lipsa lor de vină să fie evidentă. A trebuit să fie scoși din închisoare pe față de către dregători, nu de către lictori (purtătorii de nuiele).

Ce face acum Barnevernet? Tot cam așa ceva.
Pregătesc o înfiere internațională. Cum că da, familia este vinovată, ei n-o să dea copiii lui Marius și Ruth, ci îi vor da unchiului din Romania.
Cam așa au făcut și cu indienii. Barnevernet a dat copii în India…după un an.

O acceptare a unei astfel de prefăcătorii ar duce mult la știrbirea mărturiei.
Ar fi o recunoaștere a unei vini care nu există. Afirm că Barnevernet trebuie să dea copiii înapoi familiei: mamei și tatălui, nu unchiului. Acest lucru trebuie cerut. Plus că dacă se întâmplă cum vrea Barnevernet, unchiul e clar că va da copiii înapoi părinților, dar acest lucru înseamnă expulzarea familiei din Norvegia.

India a acționat când doi copii indieni au fost răpiți de Barnevernet. Indienii au blocat o investiție norvegiană în India și atunci lucrurile ”s-au aranjat”, au cedat aranjamentului preparat de Barnevernet ca să iasă tot ei cu dreptatea deasupra: unchiul indian ”a adoptat” copiii care au fost duși în India de familia care deja îi adoptase în Norvegia. Normal că imediat copiii au fost dați părinților, dar Barnevernet a ieșit teoretic învingător, nu și-a călcat legile. Eu cred că nu trebuie acceptat un astfel de aranjament.
Barnevernet trebuie să ducă ei copiii înapoi acasă la familie  și să-și ceară iertare pentru abuz. Așa cum au cerut apostolii la Filipi: ”Să vină ei singuri să ne scoată afară!”

Subiectul este adevărul evangheliei care trebuie să strălucească din această aparent tristă întâmplare, nu doar câștigarea copiilor.

Familia trebuie să ceară insistent și urgent copiii înapoi, trebuie afirmat ca literă de evanghelie cum este scris dreptul părinților de a-și educa copiii, nu dreptul statului și copiii trebuie dați părinților în Norvegia pe față și repede, nu pe ascuns unchiului.

Până atunci Ierihonul trebuie înconjurat, sunând din Facebook, WordPress, Google, Viber, Skype, Whatsapp, și alte trâmbițe pentru care Barnevernet n-are nici o armă de luptă și nici nu s-au gândit că i-ar putea deranja vreodată în adâncimile fiordurilor lor.

Așa cum pana lui Wurmbrand a răsturnat comunismul cu susul în jos și l-a lăsat o pagină tristă de istorie, acest caz poate în aceste ultime zile să rezidească cetatea dreptului părinților de a-și educa propriii copii.

”Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.” Evrei 11:33-35


Pruncii, petrolul și pocăiții

19 decembrie 2015

Era un film prin anii 80: Pruncul, petrolul și ardelenii. O imaginație cu niște emigranți ardeleni în America în secolul XIX: 3 frați din Poplaca/Sibiu cu tatăl lor, etc. etc. Prietena unuia rămâne însărcinată, așteaptă pruncul, cu toții fac o casă, sapă pentru apă, dau de petrol. Vecini maghiari. Poveste fără tâlc, dar cu multe pasiuni și mult haz.

Acum povestea cealaltă nu mai e imaginație, nu mai e haz, e tragedie,  e adevărată:

Pruncii

sunt copiii familei Bodnariu luați de statul norvegian în mod forțat de la familie de către agenția Barnevernet, (”Protecția” copilului!) în data de 16 noiembrie 2015.  Dragoste părintească distrusă, dragostea copiilor distrusă, relații nimicite.
Supravegherea întâlnirilor dintre mamă și copii ca și vizitele la închisori pe vremea comuniștilor (vezi minutul 38 al filmului de pe A3). Furtul de prunci autorizat de stat nu este decât o nebunie la nivel înalt.
Când un om face o prostie nu știe mai nimeni de el, când o țară săracă face o prostie puțini află, dar când ești o țară bogată și mândră și faci prostii, râde toată lumea de tine și se împlinește cu tine proverbul: ”mândria merge înaintea căderii!”
Dar de unde a venit ridicarea și mândria Norvegiei?
De unde are Norvegia bani să dea la Barnevernet să-i cheltuie, așa de mulți bani că Barnvernet nu mai are cazuri și face din țânțar armăsar?
Norvegia are cel mai mare fond de investiții din lume.
De unde?
Au norvegienii cea mai înaltă tehnologie, școli mari, oameni luminați, firme celebre, acoperire mondială? Aproape nimic din acestea. Sunt o mică țară nordică cu puțină industrie.
Ceea ce i-a ridicat pe astfel de culmi de mândrie este…

…petrolul

Statoil este compania de stat norvegiană care stăpânește resursele de petrol din Marea Nordului, resurse din care norvegienii au creat un fond de investiții: Fondul suveran al Norvegiei, care este o sursă importantă de venituri, fondul produce mai mulți bani decât poate cheltui guvernul.

Deci norvegienii au bani din petrol, ca șeicii din Golful Persic. Petrolul este sursa mândrei lor, mândrie care merge întotdeauna înaintea căderii.

Părinții au obligația de la Dumnezeu Creatorul să-și disciplineze copiii, dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri, dar de când au bani, norvegienii au uitat de Dumnezeu și de Biblie, au alte standarde și interzic ceea ce Dumnezeu poruncește. Cam așa pățești când te pui contra cu Dumnezeu: îți pierzi tot prestigiul adunat de secole, cum au pățit nemții cu naziștii sau rușii cu comuniștii. Pe nemții vrăjiți de socialismul darwinist i-a doborât Hitlerul lor, pe rușii vrăjiți de comunismul darwinist i-a doborât Stalinul lor iar pe norvegieni îi doboară  Barnevernetul lor, executorii de facto ai unei filosofii căreia nici o parte a societății lor nu i se opune. Păcat de țară că era frumoasă, aveam de gând s-o vizitez, mi-a trecut.
Există vreo legătură  dintre petrol și prunci? Da, banii din Petrol sunt așa de mulți că nu mai știe guvernul norvegian cum să-i cheltuie și atunci suplimentează fondurile agenției care răpește prunci… ca Irod.
Sperăm ca acum, când toată lumea își amintește de Irod și atacul lui asupra pruncilor, de faraon și de politicile lui ucigașe tot asupra pruncilor și iată acum de Barnevernetul criminal, mințile atee din Norvegia să ia Bibliile strămoșilor lor și să citească cum trebuie crescuți copii, de către părinți cu Biblia în mână.

E foarte ușor să te faci de râs oricine ai fi și orice ai fi: om, grup, companie sau țară.

A răpit Barnevernet copii de la cehi, s-au scandalizat cehii și atât, au răpit de la ruși, s-au scandalizat rușii doar, au răpit de la indieni, a făcut gălăgie guvernul Indiei. Acum ei cred că dacă au răpit de la români nu va fi nimic mai mult. Dar de data aceasta au greșit. Prin răpirea copiilor familiei Bodnariu ei nu și-au ridicat în cap românii din lume ci…

….pocăiții.

E foarte interesant cum lucrează mentalitatea de grup. Se evaporă pe timp de pace și se încheagă la agresiune. Mai mult, apartenența religioasă nu este doar un element de identitate, ci și un stindard în jurul căreia se adună toți cei amenințați.
Un grup social cum sunt pocăiții, uzat în mânuirea Cuvântului va folosi cuvântul la un nivel la care ce-i ce nu-l uzează nici nu știu ce-i aia.

Nu e vorba doar de pocăiții români, (deși te teritoriul continental nesovietic, aceștia sunt mai numeroși, mai numeroși chiar decât cei din Germania), e vorba de toți pocăiții de toate națiile. Eu zic că au nimerit rău norvegienii, ei nu știu cu cine s-au pus. Probabil Dumnezeu s-a hotărât să oprească Barnevernet și să slobozească și alte mii de copii furați, că I-a lăsat să facă această ”greșeală”. Nu am nici o îndoială că acei copii ai familiei Bodnariu vor fi sloboziți, văd însă prostia maximă a norvegienilor să amâne acest moment. Cu cât va fi mai târziu, cu atât va fi mai rău pentru ei, ca și Hitler cu războiul. O să iasă ofilită rău de tot Norvegia din chestia asta.

Cuvintele sunt mai tari decât banii. Dacă mai au un pic de minte în cap, norvegienii vor slobozi copiii cât de repede și vor opri mașinăria aia nazistă cu nume grandios, ca la comuniști, altfel vor risca ca 200 de ani de acum înainte să se gândească lumea la țara lor ca la ”ăia din nord unde statul fură copii de la părinți”. Chiar așa de fără minte nu cred că sunt, deși s-ar putea. Zicea Einstein ceva.

Din păcate toată acestă coagulare a pocăiților împotriva unei agresiuni nu este o acțiune, ci o reacțiune. Iar dacă un grup poate fi foarte greu mobilizat la acțiune, același grup poate fi ușor manipulat determinându-l la reacțiune.

Ce ne pasă? Spunea apostolul,…. scandalul e mai bun decât indiferența. Așa că acestă tensiune trebuie păstrată, dintr-o direcție se numește instigare, din cealaltă îndemn. Nu-și vor putea spăla norvegienii rușinea cu toți banii din tot petrolul Mării Nordului.
E ciudat cum creștinii din Norvegia tac. Ca om umblat prin Scandinavia am un teribil sentiment că ei tac de frică, o frică cum era la noi pe vremea comuniștilor.


Masa din bucătărie era prea mică

7 decembrie 2015

”Aneta Toma, femeia care a crescut-o pe Cristina, a povestit cu lacrimi în ochi că angajaţii Direcţiei pentru Protecția Copilului Dolj i-au luat fata din răzbunare. „După ce mi-au retras atestatul, i-am acţionat în instanţă şi, de atunci, au făcut tot posibilul să nu îmi pot lua fetiţa acasă. Timp de doi ani a suferit enorm, iar din această cauză s-a spânzurat. Cristina era viitorul meu şi viaţa mea. Sistemul a ucis-o. Mi-au spus că masa din bucătărie din casa mea este prea mică şi am fost nevoită să o schimb. În urma cu doi, mi-au spus că nu am suficient spaţiu unde să o cresc pe Cristina. Dar 11 ani nu au văzut acest lucru? Fetiţa avea camera ei, iar eu am făcut tot posibilul să îi ofer absolut totul. Am cerut să o primesc în plasament fără bani, dar nici aşa nu au vrut. Îngerul meu s-a sinucis când a aflat că nu mai poate să se reîntoarcă acasă”, a povestit Aneta Toma.

sursa

Un caz în oglindă cu cel din Norvegia, doar că aici fata a fost crescută 11 ani de o ”mamă adoptivă”, Citește restul acestei intrări »


”Când beznă e-n juru-ți”, cântare compusă în închisoare, dedicație pentru Marius și Ruth Bodnariu

6 decembrie 2015

Cântările Harului 1 (Cântări din temniță), nr 75

bezna

Mai multe cântări compuse în închisoare aici:

http://tezaur-oasteadomnului.ro/index.php/nicolae-moldoveanu/cantari-duhovnicesti/cantarile-harului-1

Textele aici: https://cantarileharului.wordpress.com/cantarile-harului-caietul-1-cantari-din-temnita/

Citește restul acestei intrări »


Nuiaua ca mijloc de disciplinare, ”dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri!” sau cum să nu crești Breivici

5 decembrie 2015

”Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.
Proverbe 23:13

O nuia-două la fund fac minuni atunci când copilul este îndărătnic. Discret, cu dragoste, chiar dacă pentru moment lezează. De la o vreme se obișnuiește, de la o vreme nu mai trebuie. Poate la primul copil trebuie mai des, ceilalți vor fi avertizați de primul: ”vezi nu face asta că te bate tata(mama, bunica).”

Nu cu palma se face disciplinarea, nici cu bâta și nici la mânie. Mâna e pentru mângâiat. Doar cu nuiaua. Întotdeauna calm și cu explicații. ”Uite dragă, din cauza asta tu vei primi trei la fund. Niciodată în public, niciodată în prezența celorlalți frați.” etc.

Paragrafele de mai sus le-am învățat din niște cărți americane de prin anii 90. Citește restul acestei intrări »


Persecuția ”creștinilor radicali” în Norvegia

21 noiembrie 2015

20 decembrie
A fost miting la București și la Chișinău, au scris alții.
Eu vă dau emisiunea moderată de Petru Amarei la televiziunea din Chicago având ca invitat pe Cristian Ionescu. . Lucrurile merg în direcția bună, portretul robot al monstrului Barnevernet este conturat, schițat și publicat, devine memorat de tot mai mulți și în curând nu va mai putea ieși pe ”stradă”.

De ce tac norvegienii? ”Știu ei de ce tac.” …vezi minutul 47.50


<p><a href=”https://vimeo.com/148974393″>Familia Bodnariu si Persecutia Religioasa</a> from <a href=”https://vimeo.com/rtnchicago”>RTN Chicago</a> on <a href=”https://vimeo.com”>Vimeo</a&gt;.</p>


18 decembrie

16 decembrie

Gata, se știe: sâmbătă va fi pichetată ambasada Norvegiei.  Autorizația este pentru 60 de persoane.
Mă gândesc cu ce seamănă operațiunea.
Aș vrea să mă ducă gândul la pânda mamei asupra coșulețului cu micuțul Moise lăsat pe apă, cine va salva copilașul? Dar ceva lipsește.
Prea semănă însă situația cu cea a jurnaliștilor români răpiți în Irak, s-a dat o luptă din care a ieșit cineva cu un uriaș câștig la capitalul imagine.
Ar fi păcat să fie pentru cineva această miză.
Să vedem care sfânt sau care Gheorghe valah îl va învinge pe Balaurul Barnevernet, uriaș, negru și fioros, pe care nici  Jirii al cehilor, nici Jurek al polonezilor, nici Iuri al rușilor n-a reușit încă să-l doboare.
Obama a ratat orice șansă de a deveni Sfânt Gheorghe american omorâtor de balauri, nici n-a vrut să facă ceva:

A reușit Jarj al indienilor, căci așa se spune la Gheorghe în hindi.
Iată o scenă de la pichetarea unui consulat norvegian din India.

Paralel însă guvernul Indiei a anulat rapid o investiție  norvegiană în India și balaurul a slobozit imediat copiii.
Deci se poate.

Completare 15 decembrie

Cazul Bodnariu a căzut în umbră pentru un timp pentru că jurnalistul care a fost în vizită la familia Bodnariu (Cristi Țepeș, creștin evanghelic de la TVR) a făcut stop cardiac la volan și a murit.
Singurul anunț în vreun ziar (dacă mai este îmi cer scuze, rog arătați) este acesta

cristitepes

Mai departe citiți comentariul meu de azi…..

Completare 13 decembrie

Completare 12 decembrie: Cristi Țepeș a fost în Norvegia și a stat de vorbă cu Marius și cu Ruth, ascultați interviul.

Completare ora 23.47: După întoarcerea din Norvegia, Cristi Țepeș a murit într-un accident de mașină în drum spre Iași acuma seara.

Completare 7 decembrie: o cântare compusă în închisoare: ”Când beznă e-n juru-ți cu cer furtunos…” se potrivește cu necazul familiei Bodnariu.

Atenție:  Norvegia este o țară unde sub paravanul conceptului de Protecție a Copilului, creștinii sunt prigoniți într-un mod oribil: li se fură copiii de către stat și nu li se mai dau niciodată înapoi. Este o formă de intimidare, o formă de persecuție psihică, o formă nouă de prigoană. Să rămânem alerți la  suferința familiei Bodnariu, alertând în același timp pe cât mai mulți. 
Rugăciunea e bună, dar ca tămâia din cort, dacă nu e fierbinte nu se ridică, nu face fum, nu este ascultată. Dacă ne rugăm, dar nu ardem la durerea lor, la sacrificiul prin care trec ei, n-avem jar care să facă tămâia să se ridice spre Dumnezeu. Înainte de rugăciune, trebuie să existe angajament, dedicare și lepădare de sine, așa cum în Cortul întâlnirii, înainte de altarul de aur pe care se ardea tămâia (simbolizând astăzi rugăciunea) era altarul de aramă pe care se ardea jertfa și din focul căruia se duceau câțiva cărbuni pe altarul de aur ca să ardă tămâia.  Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: