Harta lui Trump, Israelul lui Dumnezeu sau când profeția bate geografia (despre identitate)

29 ianuarie 2020

E miezul nopții, 28 spre 29 ianuarie 2020.
Eram acuma seara cu soția în fața Spitalului Militar, unde m-am dus să mă întâlnesc cu cineva care mi-a adus o carte de la Chișinău.
Ne-a prins ora 19.00 când Times of Israel transmitea direct din Statele Unite prezentarea  Planului de Pace propus de Donald Trump pentru Israel și „Palestina”.
Am stat în mașină mai bine de o jumătate de oră și ne-am uitat pe telefon la Trump și Netanyahu cum se bucurau ca doi copii de planul de pace prezentat.
A apărut pe net și o hartă, asta:
Captură de ecran din 2020.01.29 la 00.04.37
Sunt cel puțin 4 elemente noi:
1. Anexarea văii Iordanului
2. Anexarea tuturor așezărilor din Iudeea și Samaria
3. Un tunel care să lege Gaza de „Iudeea” (zona Hebron), e vorba de 35 de km distanță
4. Câteva zone în Neghev, „donate” palestinienilor, una ca zonă industrială, cealaltă ca zonă agricolă
Drumuri, poduri, treceri, treversări, ziduri, enclave, astea deja sunt vechi, oricine a fost în Israel, le-a văzut.
Dar le-a „văzut” și cine a citit Biblia, pe vremea Domnului Isus era la fel („trebuia să treacă prin Samaria„), era la fel pe vremea patriarhilor, era la fel pe vremea împăraților.
Mă uitam astă-seară cât de singuri erau cei doi: americanul Trump cu evreul Netanyahu și mă gândeam cum o lume întreagă urăște acest plan, urăște Israelul, urăște America chiar, și cum urăsc Israelul mai ales oamenii a căror identitate a fost deformată de „educația” atee, să se creadă că descind din maimuțe și că toți oamenii suntem turme în conflict.

Citește restul acestei intrări »


„Prin toate colțurile lumii”, cântare din limba rusă

26 ianuarie 2020


Asta e una din variante, nu se potrivește exact nici cu textul de mai jos, nici cu traducerea, dar păstrează ideea, melodia, duhul.

Cântare din cartea Razele cerului, nr 216 a creștinilor evanghelici-baptiști neînregistrați din Republica Moldova.

Prin toate colţurile lumii,
Oriunde oamenii trăiesc,
Ca râul mare şi puternic
Curg ape de izvor ceresc.

Refren:
Vino la Mine, tu, sărmane,
Şi lasă lumea, răul ei (o, lasă azi),
0, lasă calea ei cea largă,
La ape vii grăbeşte-te.

2. Se vars-o veste-ntre popoare,
Odihnă-n inimi aducând
Şi apa-i sfântă pretutindeni
Aduce pace pe pământ.

Citește restul acestei intrări »


„O gingășie proprie numai Lui”, din viața fratelui Savcenko, orașul Omsk, Siberia

24 ianuarie 2020

„Cu o zi înainte de eliberarea mea, a venit în lagăr Zaprudnikov și mi-a declarat că se va întâlni cu mine și în libertate. Am refuzat și de data aceasta, ca și mai înainte, orice întâlnire cu el, subliniindu-mi repulsia extremă față de asemenea întâlniri. Dar aceștia sunt oameni …. aroganți și extrem de sâcâitori. Investiți cu putere, ei speră totuși să obțină succes.”
Biografia lui Nikolai Romanovici Savcenko, pag 77
savcenko
„Vineri m-am dus la miliție, fiindcă eram sub supraveghere și eram obligat să mă prezint la timpul fixat. Lângă clădirea miliției stătea o Volgă neagră, nouă. Căpitanul Ivanov, care era responsabil de cei sub supraveghere, nu mi-a înregistrat prezența, ci m-a condus în alt cabinet, unde ședea, într-un fotoliu, lucrătorul KGB Zaprudnikov, de care am amintit deja. Plin de sine, el îmi aruncă o privire ucigătoare și, după o scurtă introducere, pentru a mă speria mai tare, începu să-mi expună în mod denaturat esența persecuțiilor care au loc, învinuindu-mă «de organizarea și conducerea adunării ilegale și de răspâdindirea literaturii interzise în mijlocul credincioșilor».

«Acum avem destule probe pentru a te trage la o răspundere penală mai aspră – spuse el -și adăugă: Dar poți evita pedeapsa meritată, dacă vei sluji Patriei».

Citește restul acestei intrări »


Cântarea creștinilor deportați în Siberia (traducere din limba rusă)

24 ianuarie 2020

      O cântare compusă în lagărele de dincolo de cercul polar, de pe malurile Oceanului Înghețat. Orașul Vorkuta și împrejurimile lui au fost locuri de detenție, dar acum un mare număr din neneți, eschimoșii din zonă închinători la idoli până atunci, s-au întors la Dumnezeu.
Un semn al sfârșitului este că „evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea” sau „până la marginile pământului”, iar în nord marginile pământului sunt înghețate.

Meleag neroditor cu nesfârșite ghețuri,
Îngrozitor pământ, pustie Vorkuta,
Tu în cătușe i-ai primit, în lanțuri
Pe cei ce lumea îi persecuta.

Pământ pustiu, tu Nordule, blesteme
din gura celor drepți n-ai auzi,
Îmbrățișarea iernilor extreme,
cu vestea bună o vom încălzi.

Citește restul acestei intrări »


Tot mai mulți evrei se întorc în Israel

23 ianuarie 2020

Vorbirea în limbi

20 ianuarie 2020

Înregistrare din adunare 18 august 2019.

Un subiect delicat, rog pe cei care au opinii contrare să le aducă doar după ce ascultă întreg materialul.


Noi nu trăim pentru visări deșarte, (traducere din limba rusă)

18 ianuarie 2020

Noi nu trăim pentru visări deșarte,
nici pentru slava firii pământești,
Ci ca în pribegia către moarte
să câștigăm comorile cerești.

Trăim aici ca să găsim salvare  
Și viața lui Isus s-o consacrăm
Lui să-I slujim, umblând în dedicare,
și-n noi pe El deplin să-L reflectăm.

Melodia aici:



Ni-e dată viața, să vestim Cuvântul
acelor de păcate istoviți
nici eu, nici tu, să nu ne-oprim avântul
de suntem veseli sau suntem mâhniți.

Citește restul acestei intrări »


Un neam care va aduce roadele cuvenite

14 ianuarie 2020

De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.” Matei 21:43
Este una din profețiile destul de explicite ale Domnului Isus despre Adunare (Biserică).
Zic „destul” pentru că în general subiectul Adunării era o taină înainte de apariție, un mister, ceva cu semnul întrebării, va fi ceva, dar nu știm ce.
„Un popor care nu este un popor”, „un neam fără pricepere” și alte adjective, nu toate măgulitoare prezintă ca o luminiță mică subiectul adunării, înainte de rusalii.
De ce? Pentru că adunarea este o taină, taina lui Hristos. Cum adică taină? Nu poate fi înțeleasă? Nu, Adunarea este o taină pentru că n-a fost explicată sau „n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul.” Efeseni 3:4-5
Este o diferență de claritate, în vechime a fost făcută cunoscută taina „în chip întunecos” dar în Noul Testament lucrurile sunt explicate clar, în alt fel.
Citește restul acestei intrări »


Pe urmele lui Alexandru cel Mare prin Macedonia, august 2019 (Interviuri cu pietre, 5, Aigai)

13 ianuarie 2020

Citește tot serialul (1, 2, 3, 4, 5)
De la Pella am plecat la Aigai, unde se găsesc ruinele palatului lui Filip al 2-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare și lângă palat sunt ruinele teatrului unde Filip a fost ucis.
Palatul este pe un podiș pe coasta muntelui, la marginea câmpiei care s-a format prin colmatarea golfului Termaic.
Aici la palat, accesul este oficial interzis, încă se lucrează la restaurare, dar de la muzeul de jos din sat (unde este mormântul lui Filip) ni s-a spus că să mergem, că paznicul de la intrare ne dă voie să intrăm.
Așa a fost, ne-a dat voie, chiar și să fotografiem și să filmăm, „dar nu mult”.
Cam atât am filmat până a venit și m-a întrerupt, că „prea mult”.

Am continuat filmarea și explicațiile afară din incinta șantierului, unde în depărtare am zărit o turmă de capre.

Citește restul acestei intrări »


Oameni ai concesiilor

12 ianuarie 2020

Una din expresiile des folosite de fratele Mia cât a trăit a fost „nu am vrut să devin un om al concesiilor„.
Se referea la presiunile securității, atât înainte de arestare, cât și în timpul detenției, cât și după detenție, să îl facă un „om de-al lor„, o unealtă, un informator sau cel puțin un om care se angajează să facă anumite concesii la angajamentul creștin, să scadă înălțimea standardului cerut și să se acomodeze.
A fi un creștin angajat, așa cum era familia lui, era un mare pericol, cum spunea cineva la înmormântare, pericolul consta că putea să fie un model, cum a și fost de fapt. Un model scuipat, bârfit, înegrit, izolat, așa cum au fost profeții Celui Uns și Unsul însuși, căci…”cine a crezut în ceea ce ni se vestise?
N-avea nici frumusețe, nici strălucire care să ne atragă privirile…” este caracterizarea, portretul, imaginea profetică a Unsului de care ascultăm noi. Că de ascultăm de altul, nu e bine.
„..ca un burduf pus în fum” Psalmul 119:83 se vede și David, tot în mod profetic.
Iar acest Uns și urmașii lui au aceste cel puțin două caracteristici:
1. Nu fac de la ei ceea ce fac. Domnul Isus a primit de la Tatăl și noi am primit de la Domnul Isus, este un transfer de cuvânt, de autoritate, de fapte. Nu facem ce vrem, ci ce ni s-a spus să facem.
2. Nu fac concesii. Conform DEX, concesie înseamnă cedare, renunțare la un drept sau privilegiu într-o negociere.

Citește restul acestei intrări »


Apostazia Israelului și apostazia Bisericii (Adunării)

11 ianuarie 2020

Sunt paralele.
Una s-a întâmplat ca imagine pentru cealaltă.
Ca lecție.
Apostazia Israelului este lecție pentru apostazia bisericii.
Pentru noi.
De fapt nu numai apostazia, tot mersul lor, ezitările lor, ale vechiului popor evreu, jertfele și cortul, Mielul și altarele, rânduielile și sărbătorile, tot-tot-tot este imagine a ceea ce urmează.
Avertisment pentru abaterile celor neascultători.
Încurajare pentru premierea celor ascultători.
Apostazia Bisericii a început imediat după plecarea apostolilor.
Apostazia Israelului a început după moartea lui Iosua și a bătrânilor din generația lui Iosua.

Citește restul acestei intrări »


Care este originea botezului?

8 ianuarie 2020

Mi s-a pus astă seară întrebarea la telefon: care este originea botezului?
Că în Vechiul Testament nu îl vedem poruncit, iar în Noul Testament, când îl vedem pe Ioan botezând, pare a face un lucru comun, un lucru cunoscut, acceptat.
De unde a pornit ideea de a boteza? Asta era întrebarea.
În primul rând trebuie să avem în minte o axiomă a lui Dumnezeu foarte clară: ceea ce a fost în Vechiul Testament, a fost umbra, simbolul a ceea ce a urmat.
Deci dacă noi facem acum ceva, mai ales ceva poruncit de Domnul Isus, cum este botezul, trebuie să știm că spre această realitate privesc simbolurile din Vechiul testament care au prevestit-o.
Ce simboluri a prevestit botezul? Câte?
Cel puțin patru, din care două directe și încă două indirecte:
1. Potopul, un simbol al morții celor vechi.
2. Trecerea mării roșii
3. Spălarea preoților înainte de a intra în slujbă
4. Vindecarea lui Naaman

Citește restul acestei intrări »


Întrebări și răspunsuri

7 ianuarie 2020

Am deschis o pagină de întrebări și răspunsuri.
https://vesteabuna.wordpress.com/intrebari-si-raspunsuri/


Pe urmele lui Alexandru cel Mare prin Macedonia, august 2019 (Interviuri cu pietre, 4, Pella, șantierul arheologic)

5 ianuarie 2020

V-am scris anul trecut cum am hotărât cu soția să dăm câteva zile din concediu pentru muzee și șantiere arheologice.
După ce cu un an înainte (2018) am mers pe urmele apostolului Pavel de la Neapoli (Kavala) la Veroia (Bereea), anul trecut am făcut traseul pe urmele lui Alexandru cel Mare. 
Continui prezentarea de unde am lăsat-o, de data aceasta postând filmările pe care le-am făcut atunci.

Ca observație generală, în afară de mormântul lui Filip al 2-lea unde a fost un aflux de turiști serios, muzeele și șantierele arheologice sunt în general aproape pustii.
Se vede și din filmare, deși au fost câțiva turiști, am evitat să-i filmez, dar n-a trebuit să fac mari eforturi, erau rari.
Este o poruncă a lui Dumnezeu spre noi, dată prin Isaia: „Aduceți-vă aminte de vremurile străbune….!” (46:9)

Citește restul acestei intrări »


Întreaga istorie a lumii a fost și este o împlinire a profețiilor, inclusiv ceea ce auzim acum la știri. (5 ianuarie, prima postare din 2020)

5 ianuarie 2020

Acest lucru ne obligă moral, ne forțează conștiința să credem.
Analizând temeinic profețiile biblice, ajungi la o concluzie fermă: istoria de 6000 de ani a lumii în care trăim a fost programată de Dumnezeu. 
După cum un puzzle completează un tablou piesă cu piesă, tot așa eveniment cu eveniment clarifică an după an tabloul profetic, îl „umplu”.
De câțiva ani arăt pe acest blog și adun date care dovedesc fără posibilitate de contrazicere, cum profețiile scrise dinainte au fost urmate de evenimente care le-au împlinit.
Profețiile au devansat evenimentele.
Aceste date, exactitatea lor, detaliile și specificul lor te duc cu gândul la profețiile care le-au prevăzut, întrebi ca Moise: de ce nu se mistuie rugul?
Nu se mai termină?
Ce e infinit? Ce e infinitul?
Timpul, spațiul, Dumnezeu….
Iar dacă întrebi asta în Israel pe oricine: arab sau evreu deopotrivă, îți vor spune că ura arabilor pe evrei și pe Israel, și ura asta e infinită. 
Nimeni nu-i vede rezolvarea.
E un rug care nu se mistuie, o sursă de întrebare: DE CE?
(Dar pentru noi este o stare de lucruri extrem de amănunțit profețită, fără nici un dubiu.)
Să ne lăsăm și noi oile socrilor noștri ca Moise și să mergem să cercetăm: „de ce?”.
De ce a profețit Dumnezeu dinainte de a se întâmpla ceva, unele evenimente cu săptămâni, altele cu ani, altele cu secole și altele cu milenii înainte?
Pentru că cunoașterea istoriei, a cronologiei corecte, a trecutului adevărat este o poruncă dată fiecărui om:

Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: