Acțiune și reacțiune. În fața cui stăm?

30 Octombrie 2013

1.Pilda
O vorbă din popor zice că să nu stai în spatele măgarului.
magar

Poate cea mai mică acțiune a ta provoacă o mică indispoziție bietului dobitoc și simți violent reacțiunea copitelor lui. Se apără bietul.

E mai înțelept să nu acționezi cu nimic împotriva lui, să nu-l enervezi. Și mult mai înțelept să nu stai în spatele lui. Chiar dacă el va reacționa în felul lui, dacă nu stai în raza de acțiune a copitelor  lui nu te va atinge.

Acesta a fost un exemplu bun de ținut minte și de ținut cititorii să parcurgă restul postării.

2.Tâlcul (modelul)
E important locul unde stăm.
De exemplu, dacă trăim în așa fel ca să plăcem oamenilor, toate acțiunile noastre ni le vom măsura cu acceptarea sau respingerea lor, cu lauda sau ocara lor.
Dacă trăim în așa fel ca să plăcem lui Dumnezeu, toate acțiunile noastre ni le vom măsura cu acceptarea sau mâhnirea lui, cu Lauda sau reproșul Lui.

3.Abaterea (de la model)
Chiar dacă teoretic știm și mărturisim că stăm înaintea Domnului (înaintea lui Dumnezeu, înaintea îngerilor aleși) de multe ori înșelăciunea păcatului ne face să alunecăm și ne adâncește într-o măsurare cu măsurile oamenilor, cu starea de a fi plăcut lor. Și atunci suntem manipulabili: acceptarea lor ne va fi motivația, lauda lor ne va energiza, critica lor ne va înmuia, ocara lor ne va descuraja. Și așa, stând înaintea oamenilor, resorturile, motivațiile acțiunilor noastre nu vor fi în Capul Domnului, nici măcar în capul nostru, ci în capul (de mult ori plin de viclenii) al celor în fața cărora stăm. Dacă stăm raportându-ne la oameni și dacă cei la care ne raportăm ne cunosc bine felul nostru de REACȚIE (ce facem dacă…), ei ne pot face să facem ce vor ei, nu ce vrem noi sau Domnul. Dacă ne vor lăuda, ne vom bucura, dacă ne vor ocărî, ne vom retrage și ne vom intimida, dacă ne vor bârfi, ne vor speria, etc. Dacă stăm înaintea oamenilor ne asemănăm cu un măgar ușor de iritat ale cărui reacții sunt previzibile. Dacă stăm înaintea lui Dumnezeu, dacă trăim prin credința în Cuvântul cel vechi, dacă luptăm după rânduieli atunci suntem cu adevărat imprevizibili pentru lume: ”Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

4.Corectarea (abaterii)

Pentru vina de a sta înaintea oamenilor este o vreme de pocăință și o stare de iertare.

De mult necaz și lipsă de bucurie au parte cei ce stau înaintea oamenilor. Multe din faptele care le fac sunt reacțiuni la acțiuni dirijate ale oamenilor. Să ne controlăm starea, locul inimii, în fața cui stăm! Să stăm înaintea lui Dumnezeu, ca Ilie, ca Pavel, ca Ștefan. Să ne pocăim de a sta înaintea oamenilor.  Să luptăm după rânduielile Lui!

Mărit să fie Domnul!


Protejat: Înregistrări din adunare 20 oct 2013

29 Octombrie 2013

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


”Aceasta era ambianța în care a fost găsită ”Ana””. Planul unei combinații. O analiză.

25 Octombrie 2013

Minciuna ca armă de dezbinare a fost și este fiica Diavolului(Diavolul este Tatăl ei), până atunci când Diavolul va fi aruncat și pedepsit pe veci în mod perpetuu la vremea rânduită. Noi astăzi mai suntem încă încontinuu încolțiți de dinții acestei fiare. Liniștiți nu suntem lăsați, aceasta este poziția, locul și scopul pentru care am fost creați: ”să slujim de laudă Slavei Harului Său!”. Iar Harul se arată după lege, slava după izbânda Harului  și lauda după slava Harului. De aceea trecem prin necazuri, prin strâmtorări, prin încercări. Chiar dacă unele din aceste încercări nu le vedem decât noi, le mai văd și îngerii, le mai vede și Tatăl, iar noi de la El așteptăm răsplata moștenirii. Să fim mulțumiți atunci când Tatăl este mulțumit și să ne fie suficientă această mulțumire. Să nu căutăm să mulțumim și pe oameni, să plăcem lor sau să umblăm după acordul lor. Prezint mai jos o mostră din felul în care au fost prigoniți creștinii în vremea comunistă. Textul este public pe internet, a fost publicat în revista securitatii de atunci, revista care se citea numai de către ofiteri. Minciuna nu face cinste niciunui om, iar ”slujitorii lui Dumnezeu” pusi să vegheze la paza legii deviază de la slujba lor atunci când compromit, întind capcane și mint. Lor li se aplică ceea ce a zis Domnul Isus ostașilor romani: ” Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.“ Luca 3:14-15

Era în 1973. Ana și Lena(probabil nume date de securitate), două credincioase ”fanatice” din județul Neamț trebuiau (în planurile securității) să fie descreditate, compromise și izolate de propria lor adunare, iar adunarea trebuia derutată, dusă în confuzie și paralizată. Nu are importanță pentru analiza de față din ce grupare religioasă făceau parte, nici nu se spune. Înaintea lui Dumnezeu este plăcut dacă cineva din pricina conștiinței lui față de Dumnezeu suferă întristare (nu neapărat din pricina credinței) îndurând pe nedrept.

Dacă nu puteți citi pentru că textul e prea mic, puteți mări (sau micșora) dimensiunile textului sau imaginilor apăsând deodată tastele CTRL și +(sau minus(-) pt micșorare).
taste

confruntare1

confruntare2

”A fost o combinație simplă,…” e concluzia ofițerului. După ce am citit (sursa, aici, pag 29:  http://www.cnsas.ro/periodicul_securitatea.html anul 1973, nr 22, pag  29) m-am gândit câte relații între câte Ane și Nele necunoscute s-au frânt așa, câtor oameni li s-au zidit în acest fel închisori nevăzute, câte adunări au fost dezbinate și cât de curată și puternică a trebuit să fie legătura dragostei pentru a trece fără să fie ruptă testul unor astfel de înșelătorii.

Mărit să fie Domnul!


Nuca

23 Octombrie 2013

nuca

Un falnic nuc se-ascunde în fiecare nucă
și-n orice ghindă doarme un maiestuos stejar,
un rod bogat e gata un sâmbure s-aducă
și-un mic Cuvânt să crească belșug sporit de Har.

germinare

E-o pildă o sămânță, o nucă, o alună,
un sâmbure din care privești crescând un pom
cu-nvolburate ramuri ce parcă vor să-ți spună
cum întrupat Cuvântul luat-a chip de om.

nuc

În ramurile ninse din zorii primăverii
de albe flori și muguri zâmbindu-și pâlc la pâlc,
în roade pârguite de arșițele verii
și-n frunze ruginite, în toate este-un tâlc.

flori
Ce-nvățătură-ascunde așa varietate
de soiuri, de culoare, de forme și de gust?
De când sunt începute, cu care scop sunt date?
întreb cu mintea-mi slabă și capul meu îngust.

alune

Răspunde-mi ghindă mică, vorbește-mi nucă tare
alună cafenie și macule uscat…
…de vă mănânc mă satur, dar chiar sătul îmi pare
că nu doar pentru hrană Stăpânul v-a creat.

De ne era doar hrana ca scop în sine,… Tata
putea să ne hrănească mai simplu: cu vreun terci
sau cu vreo mană seacă ce-o culegeam de-a gata
sau cu vreo două-trei feluri de ciuperci.

Dar El…. în milioane de soiuri: o mulțime
de-alcătuiri și forme, de-arome și culori,
a-nțelepciunii Sale lărgime și-nălțime
prin pilde ne-o învață de repetate ori.

O pildă-i nuca mică, o lecție e macul
o-nțelepciune capăt privindu-le tăcut,
Nu doar să-mi umplu burta când mestec cozonacul,
ci ca să-mi umple gândul Stăpânul le-a făcut.

cozonac

Să mestecăm din pilda comorilor Scripturii
urechea să discearnă Cuvintele precum
a gustului plăcere o simte cerul gurii. (Iov 12:11: ” Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?”)
…de-ai înțeles aceasta? Începe de acum!”


Harul de a fi vrednic de încredere

21 Octombrie 2013

1 Timotei 1:14 ”Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui…”
1 Corinteni 7:25 ”.. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.” (vrednic de încredere, GBV 1989)

Atunci când transmiți un mesaj, când spui ceva, poți fi crezut sau nu, poți fi privit cu încredere sau cu scepticism, cu îndoială.

De ce depinde dacă ești crezut sau nu?

A fi crezut, a fi vrednic de încredere, de crezare e un Har. Ca orice Har, nu se obține prin trudă, ci se capătă prin credință de la Tronul Harului, de la Scaunul Îndurării din cer, după ce treci prin perdeaua dinăuntru (trupul Său, taina Adunării), după ce ai trecut de altarul de aur(rugăciunea, altarul tămâierii), după ce ai trecut de ligheanul de aramă, printre sfeșnicul de aur și masa pentru punerea înainte, dincolo de altarul de aramă de la ușa Cortului Întâlnirii din ceruri.

Dacă poziția noastră spirituală este ca preoți aducând jertfe duhovnicești (gândindu-ne la lucrurile de sus și vorbind lucruri de sus) atunci suntem pe drumul bun de a ne întoarce de acolo cu Har, de a fi îmbogățiți în toate privințele. Unul din Haruri este și acesta: harul de a fi vrednic de încredere, de a se pune seamă pe ce zici sau scrii.

Să nu privim acest lucru ca un merit propriu, nu ține de omul vechi. Nu ține nici măcar de o stare a omului nou, ci ține de o mișcare a omului nou. În cortul întâlnirii nu se stă, acolo se fac slujbe. ”Mișcarea” începe cu pocăința(mărturisirea noastră, a păcatelor noastre) și se termină cu Harul Mărturisirii Lui(cuvintele, planul și voia Lui).

Observați cum apostolul Pavel menționează poziția spirituală a slujbei lui(”te îndemn în fața…îngerilor aleși”) și așteaptă momentul oportun (”mi-a deschis o ușă mare și largă”). Și poziția, și momentul și starea noastră la orice moment sunt Haruri căpătate de acolo de unde se dă Har. Aceste Haruri le capătă doar cei ce fac tot drumul, toată Calea din locul Sfânt, nu orice  slujbe în orice cort și la orice altfel de altare.


Protejat: Simbolul sabatului, Isaia 58, înregistrare din adunare 13 oct 2013, fr. DL

21 Octombrie 2013

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


Învățare, ascultare, pedeapsă.

20 Octombrie 2013

”Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. ” 2 Corinteni 10:6

Orice învățare trebuie să aibă o metodă de evaluare.
Că procesul de învățare a ceva nu este fără sfârșit se arată de multe ori și în Scripturi și și bunul simț ni-l arată în viața de zi cu zi.

Unul învață pe altul, altul îl ascultă pe cel ce învață.

Orice ascultare ”se va săvârși” adică orice proces de învățare are o limită de timp, se săvârșește, se termină.

Unii ajung să învețe, alții nu, unii ascultă, la original ”se supun”(orighypakoē=ὑπακοή) alții se împotrivesc (parakoēn=parakoēn).

Textul citat se referă la ajungerea la gândul lui Cristos, nu la împlinirea unor ambiții oratoricești ale vreunui papagal religios:” Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Deci ascultarea (supunerea, a face rob) urmărită este față de gândul lui Cristos, nu față de autoritatea unui om.

La această autoritate să înțelegem Cuvântul SUPUNERE.

Două etape vreau să jalonăm în mintea noastră atunci când facem slujba duhovnicească a învățării: ascultarea și pedeapsa.

Orice învățare urmărește trei aspecte: afirmarea, abaterea și corectarea. Procesul de afirmare trebuie SĂVÂȘIT, adică încheiat, terminat, bine predat. După afirmarea unui Adevăr și definirea unei abateri, cei ce se supun se vor corecta, se vor pocăi. Unii nu se supun și atunci e necesară emiterea unei hotărâri de justiție, împotriva neascultării.
Să nu vă gândiți la nimic fizic, la nimic violent referitor la această pedeapsă.

Cel mai adesea întâlnim în Noul Testament refuzul părtășiei (să nu aveți nici-o legătură cu el ca să-i fie rușine), un refuz temporar, nearătarea dragostei. Dați afară din mijlocul vostru, îndepărtați-vă de oamenii aceștia, etc. dacă nu vă aduce învățătura aceasta să nu-l primiți în casă, etc. sunt texte ce vorbesc despre pedeapsa neascultării față de …gândul lui Cristos.

La Corint după o vreme apostolul le spune să-l caute pe cel pedepsit: ” Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi; aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mîngăiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire. De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăş dragostea faţă de el….” 2 Corinteni 2:6-8

Și acolo pedeapsa a fost dată după și ca probă a verificării ascultării: ”căci v-am scris şi cu gîndul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sînteţi ascultători în totul” 2 Corinteni 6:9