”De unde știu că am credința adevărată sau doar cred că cred?”

Mi s-a pus întrebarea la telefon și apoi persoana care mi-a pus-o a revenit pe WhatsApp cu detalii:

Au trecut câteva săptămâni în care m-am gândit în măsura timpului la întrebare și acum voi schița un răspuns.
De fapt, mai multe răspunsuri pentru că sunt cel puțin două întrebări.
Din experiența vieții știu că rezolvarea unei probleme complexe se face mai ușor dacă problema se poate împărți.
Așa că hai să împărțim întrebarea, că se poate:

1.Ce este credința?
”….credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd.” Evrei 11:1
Deci credința este o încredere și nu este o stare de spirit, credința nu este o emoție sau ceva nedefinibil. Pot știi dacă am credință sau nu.
Dar trebuie detaliat: încrederea trebuie să fie neclintită (sau convingere fermă) și trebuie să fie ”în lucrurile nădăjduite”. Deci, ca să vorbim despre credință, trebuie să avem în vedere lucrurile nădăjduite, adică trebuie să avem un Plan în minte., să-l așteptăm, să-l dorim.

De ce nu au cucerit evreii Ierusalimul înainte de 1967?

”Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” Luca 21:24
”Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaş şi oştirea?“ Şi el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi…” Daniel 8:13-14
…pentru că până atunci orașul Ierusalim a fost ”călcat în picioare”.
Nu că n-ar fi vrut evreii să se întoarcă.
N-au putut.
Au fost izgoniți de romani în anul 70 și de atunci, romanii, mahomedanii, cruciații, turcii și britanicii au călcat succesiv sau simultan cetatea Ierusalim, de fapt tot Israelul istoric.

A fost această situație doar o conjunctură istorică?
Nicidecum.
Ieremia profetul a scris despre aceste lucruri, Daniel a scris, Domnul Isus a vorbit.
Ieremia explică de ce vor trebui să treacă multe neamuri (popoare) pe lângă Ierusalim: ca să se întrebe de ce a fost pedepsită.
(Această perioadă când au trecut multe neamuri pe lângă Ierusalimul fără evrei a fost perioada cruciadelor.)
”Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta, şi vor zice unul altuia: «Pentru ce a făcut Domnul aşa acestei cetăţi mari?» Şi se va răspunde: «Pentrucă au părăsit legămîntul Domnului…” Ieremnia 22:8-9
Iar răspunsul la întrebarea din titlu îl dă Daniel (cât timp va dura această ”călcare în picioare”): timpul de ”călcare în picioare” a fost prescris exact, trebuie să treacă o perioadă de 2300 de ani de la un alt eveniment istoric care și acela s-a întâmplat la 250 de ani după moartea lui Daniel (bătălia dintre greci și perși de la 333 îen.).

4000 de ani de profeții, 60 de ani de diplomație, despre sionism: ideea unui om sau Planul lui Dumnezeu?

Un profet a scris: ”….domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său….Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.”
Psalmul 2:2 și 4

Un politician a declarat: ”Un neisprăvit din Teleorman a făcut praf şi pulbere 60 de ani de diplomaţie consistentă şi inteligentă în Orientul Apropiat, în relaţiile cu Israelul şi cu ţările arabe.” TB 

Atât Vechiul, cât și Noul Testament sunt pline de pasaje care descriu confruntări între profeți și politicieni. Mica, Ieremia, Isaia, Daniel, cu toții au avut mesaje directe către conducătorii vremii. La fel e și acum, cei ce cunoaștem aceste lucruri trebuie să le vestim ca să fim de mărturie.

Profeții văd departe, politicienii văd scurt.
Profeții slujesc Planului lui Dumnezeu, politicienii slujesc planurilor lor.
Profeții vorbeau gratis (adesea crunt persecutați), politicienii vorbeau și vorbesc pe bani.
Ceea ce au zis profeții s-a împlinit , se împlinește sub ochii noștri și se va împlini în detaliu, ceea ce zic și promit politicienii, de puține ori se țin de cuvânt să și împlinească.

În acest cadru de gândire și aceste comparații să le aplicăm când ascultăm bâlbâiala politică legată de Ierusalim și de mutarea ambasadei României accolo.
E bâlbâială, dar nu numai de România și nu numai de acum.

În primul rând sunt rari politicienii care cunosc profețiile. Ceilalți, care nu le cunosc trebuiesc eventual ajutați, dacă vor.
”Crezi tu în profeți împărate?” e o întrebare care trebuie mereu pusă.
Că dacă nu crezi în profeți, degeaba stai meditativ și electoral în fața vreunei statui, faptele decurg din gânduri, gândurile sunt detalii ale Planului, iar Planul îl cunoști sau nu, se vede din fapte. Căci din fapte se vede dacă ai Plan în cap sau confuzie brodată cu oportunism.

Aud la știri că România are 60 de ani de diplomație legată de Ierusalim, diplomație care trebuie respectată.
Două lucruri despre această ”diplomație”:
1. E vorba în mare de epoca de aur, epoca Ceaușescu, epoca în care ”cel mai iubit fiu” al poporului visa premiul Nobel pentru pace și credea că rezolvând ”criza” israeliano-arabă, va primi distinsul premiu. N-a păcălit pe nimeni.
2. Diplomația invocată este exemplară: în acel context, Ceaușescu n-a fost nici cu Europa, nici cu America, nici cu sovieticii, a fost cu visul lui de glorie deșartă. Ambasada Israelului de la București din acei ani era însă un fapt, nu doar o intenție.

Tot la fel socotesc că ar fi continuarea acestei diplomații astăzi: să nu ții cont de opiniile din jur. Iar ambasada de la Ierusalim să fie un fapt.
Dar de ce să ții cont?

De ce este important orașul Ierusalim în Planul lui Dumnezeu și ce învățăm din asta?

Înregistrare din adunare, 22 aprilie 2018.
La minutul 18.12 am dat greșit referința biblică, corect este Ieremia 16:16: ”Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimete o mulţime de vînători, şi-i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor.”

Dar schimbați!

Acum exact un an eram în Israel.
La Haifa am vizitat o evreică creștină în vârstă de 101 ani. E plecată din România:
Am vorbit multe, dar printre altele ne-a spus, avea un năduf: ”măi, am citit dăunăzi în Biblie Psalmul 130”, apoi ne-a citat versetul 1: ”Din fundul adâncului te chem Doamne!”
Ascultam încordați, ea se mira că noi nu ne mirăm.
Apoi a izbucnit în stil evreiesc: ”limba română e o limbă așa frumoasă, armonioasă” (femeia fusese lingvist la viața ei, traducătoare la Editura Politica, ea l-a tradus pe Marx și pe Engels în română) ”nu auziți ce urât sună: ”fundul”…”adâncului”.
Nouă nu ne suna urât, dar cine știe?
Pentru că ne uitam la ea în tăcere, a izbucnit:
”voi nu știți ce-i aia fund?”
Am încercat să-l apăr pe Cornilescu, vai si-amar de mine, n-am reușit.
”Că nu se poate modifica, pentru că e o traducere consacrată, etc, etc.
Concluzia ei a fost una singură: ”dar schimbați!”
Mi-am amintit revolta ei și m-am gândit după plecarea de la ea la disponibilitatea pentru schimbare. Ceva nu merge bine, ceva nu e bine: schimbi, nu mai stai pe gânduri.
Când m-am trezit în viață că trebuie să conduc oameni a trebuit să studiez management.
Una din cărți se numea: Managementul schimbării.
Scria în cartea aia cât de reticent este omul la schimbare, cum trebuie introdusă schimbarea în mod gradual, cum trebuie planificată, proiectată și condusă în așa fel încât să nu facă valuri.
Orice schimbare este o acuzare a trecutului.
Schimbând, practic mărturisești că dacă mergi mai departe fără să schimbi, nu e bine.
Și într-un fel, că și ce ai făcut până atunci nu a fost bine.
Și atunci îți vine să nu schimbi.
Ca creștini, trăim în ”noutatea vieții”, așa se mai traduce ”o viață nouă”, ”toate lucrurile s-au făcut noi”.
Și trebuie să le schimbăm pe cele vechi cu cele noi.
Traducerea pe mine nu mă deranjează, am folosit întâmplarea pentru pitorescul ei și pentru învățăturile ce le putem lua dintr-o atitudine.

Gânduri pe trotinete (despre mutarea ambasadei)

”Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” 2 Corinteni 2:14

Strada noastră e în pantă. ”Numai bine”, mi-am zis când ne-am mutat, ”are unde curge apa, nu vom avea niciodată inundație”
Așa a și fost, iată de 23 de ani de când stăm aici, doar odată ne-au plutit toate prin beci. Acum e asfalt și de când s-a făcut Mall la capăt, curge lumea în sus și-n jos ca apa.
Mașini gârlă, oameni pe jos iar mai nou pe trotinete.
Corporatiști la costum sau aproape, nu-s mulți, dar văd câte unul cum alunecă pe stradă în jos pe trotinetă spre serviciu, probabil înspre unul din blocurile ălea de sticlă neagră care ne-au închis orizontul.
(”Tata, o să fiți ca ăia din filmul ”UP” ” mi-a zis unul din copiii într-o zi. Nu văzusem filmul, dar am schimbat asta și acum filmul e văzut. Drăguț.)

Într-o zi am văzut un corporatist alunecând pe stradă ….în sus.
M-am prins, trotineta avea baterie….și zbura, nu altceva, la deal.

Avea și o privire încruntată corporatistul, de om care știe el ceva, mai mult ca noi, ăia de la volan sau de pe trotuar, că de aia merge el pe trotinetă. Repede merge.

La trotinetiști m-am gândit acuma seara, luând la rând știrile despre mutarea ambasadei României.

România își mută ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim

”Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.” Geneza 12:3

”Dragnea a făcut DEZVĂLUIREA SERII. „România își mută ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim”. Guvernul a aprobat un MEMORANDUM!”

Ei, da, asta se potrivește cu numele blogului meu, e o Veste Bună.
(Ce contează cine o transmite, pe Ilie l-au hrănit corbi, nu porumbei.)

Mărturia mincinoasă

Înregistrare din adunare 15 aprilie 2018
Deuteronom 19:14. ”Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău. 15. Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decît pe mărturia a doi sau trei marturi. 16. Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, 17. cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor cari vor fi atunci în slujbă. 18. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, 19. atunci să-i faceţi cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău. 20. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău. 21. Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior.”

Înarmarea minții, disciplinarea gândului, Harul care ne va fi adus

Înregistrare din adunare 8 aprilie 2018

”Proorocii, cari au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. 11. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. 12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe cari vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfînt trimes din cer şi în cari chiar îngerii doresc să privească. 13. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos” 1 Petru 1:10-13

Mândria și faptele ei, smerenia și roada ei: liniștea în nenorocire

. Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?  Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc. Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.  Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,  şi zic: „Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“  Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?  Cel ce a sădit urechea, s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă? Cel ce pedepseşte neamurile, s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?  Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.  Ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, pe care-l înveţi din Legea Ta,  ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!” Psalmul 94:3-13

Înregistrare din adunare 1 aprilie 2018

Logica este o proprietate a cugetului

Am arătat într-o altă postare pe acest blog că evlavia (angajamentul) cuiva depinde de logica planului urmat.
Vreau să arăt în postarea de astăzi că această logică nu este o performanță a unei elite, ci o proprietate a fiecărui cuget omenesc. Altfel pedeapsa n-ar avea sens, pedeapsa este justificată tocmai pentru că omul a căpătat pricepere destulă.
Priceperea e legată de pedeapsă așa cum e legat auzul de ureche și văzul de ochi.
Concluzia la urmă.

” Cel ce a sădit urechea, s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă? Cel ce pedepseşte neamurile, s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?” Psalmul 94:9-10
Dumnezeu se așteaptă să fie înțeles și iubit de copiii Lui.
Dar oare care părinte nu așteaptă asta?
Acum pot scrie, că știu, avem copii mari.
Fiecare om este răzvrătit sau ascultător după cât de sensibil sau de împietrit îi este cugetul.
Răzvrătirea sau simțirea din cuget se formează prin observație, prin simțuri, prin ceea ce Dumnezeu numește ”descoperire” în ei a ”ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu” privind lucrurile create ”, ”de la facerea lumii” adică, ”însușirile, puterea și divinitatea” pot fi observate clar în creație.
Creația se caracterizează prin ordine, armonie, frumusețe, iar aceste atribute mărturisesc existența unui Creator, ordonat, înțelept, armonios.
Dumnezeu așteaptă să fie recunoscut ca înțelept, puternic și divin din aceste însușiri ale creației Lui.
Ce anume din creație mărturisește despre ”însușirile nevăzute”, ”puterea lui veșnică” și divinitatea Lui?

7000 de zile

Doamne, ce repede trec!
Nu de mult aveam 8000, sau 9000.
Iată că prin mila lui Dumenzeu au trecut 2000 de când dez-număr cu ajutorul unei aplicații: Days Left, aproape șase ani.
Nimic nu se face fără timp.
”Este acum timpul?” întreba Elisei pe Ghehazi. Nu că e ilegal sau imoral faptul că a luat de la Naaman acele bunuri, ci că nu e timp pentru așa ceva.
”N-ai cunoscut timpul!” plângea Domnul Isus pentru Ierusalim.
”Vegheați dar că nu știți ziua…” ne-a spus și Domnul Isus.
O plăcere sterilă, un hobby, o pierdere de vreme nu e neapărat un păcat în sine, dar în privința angajamentului de rob, e păcat orice timp nefolosit pentru Stăpân.

Cel ce ia cu împrumut este rob

”Bogatul stăpâneşte peste cei săraci şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Proverbe 22:7
Un dialog de pe WhatsApp, alaltăieri.

Cetitul cărților: iscusită zăbavă

”Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: …. Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.

De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ

Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova”

Despre nedreptate

Înregistrare din adunare 25 martie 2018

Când Dumnezeu ne amărește viața

Înregistrare din adunare 18 martie 2018, Iov 27.

Un nou Aurel de la BER

Ieri, sâmbăta dinaintea paștelor am avut o zi de odihnă.
Paște nu țin de când am aflat ce-a scris apostolul că ”s-a ostenit degeaba” pentru ăștia care țin zile, adică de foarte mulți ani.
Ouăle le lăsăm așa cum le-au ouat găinile, adică nevopsite. Am fost binecuvântat cu o soție crescută sub blânda învățătură a fraților Plymouth, ramura Open, rămurica Bucovina. Învățătura lor e blândă, blândă cu oamenii, cu slăbiciunile lor, dar nu cu idolatria. Nu tu crăciun, paște, ouă, brad, până acum cel puțin….
Așa că bradul poate crește verde în pădure sau parc, dar nu tăiat în casă, ouăle au în fiecare zi a anului aceeași culoare, iar de când am devenit și eu ”dizident”, avem 365 de zile identice pe an.
Deci ieri a fost o zi…identică.
Am petrecut-o ascultând predici restante. N-am terminat.
Poate nu sunteți siguri, dar cel mai ascultat predicator român de astăzi este Aurel G. din Târgoviște.
I-am ascultat din nou și mai atent mărturia, mărturiile, mi-a luat ore, dar…am viață veșnică, am timp destul.
Le spun multora care mă cred bogat, că bogat nu e cel ce are bani, ci cel ce are timp.
Am timp, pentru că-l răscumpăr.
Deci, Aurel G.: sute de mii de ascultători pe Youtube. Dacă Iosif Țon are doar 3 predici pe Youtube cu peste 10000 de vizualizări(ascultări), Aurel are peste 100 din care 7 predici cu peste 100000 de vizualizări (ascultări).

Va fi răpirea pe 14 mai?

Nu.
Mi-a pus întrebarea un frate la telefon, el zicea că l-a ascultat pe AG și că ar zice acesta că cel mai probabil la deschiderea ambasadei USA din Ierusalim pe 14 mai 2018 va fi o provocare care va duce la război și înainte de asta e posibil că Domnul Isus va răpi biserica.
Și că părinții acestui frate i-au zis să vină acasă (el lucrează în Spania) că și așa se gată cu lumea asta.
Povestea mi-a amintit de fratele Pop G.
Era bolnav și bătrân fratele Pop, când au venit niște frați penticostali să-i facă ungerea.
Nu s-a opus, dar s-a rugat el la urmă și a cerut așa: ”Doamne, eu știu că dacă vrei, Tu poți să mă vindeci, dar te rog să nu mă vindeci astăzi, că o să zică ăștia că ei m-au vindecat.”
Așa că dacă e să fie pe-atunci răpirea, s-ar putea să fie în 13 sau în 15 dar în 14 nu va fi tocmai pentru că cineva a zis că va fi, iar scris este că nu știm ziua și ceasul.
Perioada o știm.
Dar răpirea poate fi și astăzi:
”Încă un semn. Şi-ncă un semn.
Ba parcă toate sunt prezente.
Apostazie-a fost. Vedem:
Şi-i dus mesajul Tău suprem
pe toate şase continente.

Poporul Tău rătăcitor
s-a reîntors din diaspora.
Ierusalimul e al lor.
Deci azi noi Te-aşteptăm pe nor,
magnet ceresc al tuturora.

Albi îngeri vor veni de sus
ca să ne-arate cărăruia.
Va fi în zori… sau spre apus…
„Priviţi… acolo e Isus!
Zburaţi spre Domnul!…”
Aleluia! ”

Pilda copilului înțărcat

”…sufletul îmi este liniştit şi potolit, ca un copil înţărcat, care stă lîngă mamă-sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.” Psalmul 131:2

Aceste cuvinte le-a spus David, un om luat de la ”coada oii”, un om simplu, fără pretenții de a ajunge cineva. A fost chemat, nu s-a ”cățărat” spre tron.
Pilda pe care Dumnezeu i-a dictat-o lui David pentru a ne învăța este despre atitudine.
Atitudinea de liniște și de mulțumire prin nenorociri.
Pentru a ne învăța starea de a nu dori lucruri mari, a nu umbla după ele, ci a căuta protecția lui Dumnezeu, (ca și copilul protecția mamei) Dumnezeu a trebuit să stabilească în creație alăptarea și înțărcarea, foamea și săturarea, necazul și mângâierea.
E interesant de observat că într-o țară unde ”curge lapte și miere”, Dumnezeu a interzis să i se aducă ca jertfă miere și lapte. Mierea era chiar cu totul interzisă.
Apoi despre lapte Scriptura Lui ne spune multe:
-laptele este hrana copilăriei, laptele e simbolul învățăturilor începătoare. 1 Corinteni 3:2
-la Samuel, înțărcarea, sfârșitul alăptării a fost momentul când a fost dus la templu să-și înceapă slujirea. 1 Samuel 1:22
-la Isaac, sfârșitul alăptării a fost momentul când tatăl său l-a alungat pe Ismael, căci ”nu vor moșteni împreună”, lucruri cu mare însemnătate spirituală. Vezi Galateni 4:30
Laptele este simbolul pildelor, al învățăturilor ușoare, al exemplelor din creație, al cugetului șovăielnic și confuz.