Jurnalul martorului

(Completare 18 octombrie 2020, vezi la sfârșit)

Nu, nu e martor al lui Iehova.
Ba da, e martor al lui Iehova, dar nu din ăla cu turnul.
E martor pentru că e evreu, și toți evreii au fost martori și sunt martori ai lui Dumnezeu. (Apropo de martorii ăștia cu reviste colorate, care mai mult fac paradă doi câte doi, că nu-i prea vezi vorbind pe drum cu alții, decât între ei, – (fie vorba între noi, din cât cunosc eu în România, la martori cred că tot al doilea e securist înfiltrat) sunt simpatici uzurpatori de etichete, că etichetele-s piese ușor de uzurpat). La Șimleul Silvaniei, Sala Regatului e chiar lângă sinagogă, o ironie urbanistică fără egal, să ții falsul lipit de adevărat.

Îi citesc jurnalul lui Sebastian, cred, pentru a treia oară.
De când a izbucnit pandemia, și eu am învățat să număr până la 3, cele 3 urgii: sabia, foametea și epidemia, am și mai mult timp și mai multă aplecare spre secrete. Caut ca profeții vechi să văd, „ce vremuri….și ce împrejurări avea în vedere…„.
Dar ce să zic de împrejurări, e epidemie peste tot în lume.
Scrie în Biblie de ea.
Dar mai scrie de sabie, de ucidere, de când a început sionismul?
Scrie, a fost holocaustul.
Scrie de foamete, de lipsuri?
Scrie, a fost comunismul.
Și mai scrie de ciumă, de epidemie.
Asta este acum.
Și asta caut să înțeleg: cât va dura, cum va fi, va trece repede și vom uita ca un vis urât, va ține mult, ca comunismul: 50 de ani și după aia?
Biblia vorbește nu numai de ciumă, ci și de pustiirile ei.
Epidemia și după aia, va urma oare o nouă normalitate, o altfel de normalitate?

Leul, ursul, zidul și șarpele

„Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid şi-l muşcă un şarpe!” Amos 5:19

Leul și Ursul sunt primele două fiare din viziunea lui Nebucadnețar de la Daniel, citez dintr-o altă postare, mergeți acolo pentru detalii:
„Dumnezeu a prezentat viitorul lui Daniel, i-a spus (și ne-a spus) cum va fi istoria lumii, sub forma a două imagini:
1.Prima imagine care i-a apărut a fost un chip cu cap de aur (Babilonul), umeri și brațe de argint (Medo-Persia), mijloc și brâu de aramă (Grecia) și picioare de fier și lut (Roma).
2. A doua imagine folosită de Dumnezeu pentru a descrie profetic istoria lumii este a celor patru fiare: Leul (Babilonul), Ursul (Medo-persia), Leopardul, pardosul(Grecia) și o Fiară nespus de grozavă, despre care nu se spune că ar semăna cu ceva animal (Roma), doar atât că avea dinți de fier și gheare de aramă.„

Aplicând aceste 4 stări la cele 4 împărății ale națiunilor raportate la poporul evreu înțelegem astfel:
Evreii au fugit de Babilonieni (Leul), i-au întâlnit Medo-perșii (Ursul) și pe vremea mezilor li s-a permis să ajungă acasă, la Ierusalim, până și-au construit altarul, templul și cetatea, până s-a așezat, perșii au fost cuceriți de greci, grecii sunt „zidul” de care s-au rezemat evreii.
Nu găsim că s-ar fi bătut cu grecii, dimpotrivă evreii s-au elenizat rapid, și-au „rezemat mâna pe zid”-ul culturii grecești, s-au sprijinit pe elenism și din elenism i-a mușcat șarpele împărăției a patra: Roma. Romanii i-au mușcat prima dată cucerindu-le Ierusalimul și apoi timp de 2000 de ani au cultivat prin teologia înlocuirii un antisemitism ideologic, explicat.

(În imagine un tablou, jefuirea unei case evreiești în timpul Pogromului Pandurilor, Praga, 1744, Muzeul evreiesc, Praga, poză făcută în 21 februarie 2020)
În zilele noastre, după 2000 de ani de pribegie, evreii se întorc acasă, în Israel, cum au scris profeții, la dictarea lui Dumnezeu.
Cam la astea am meditat ieri lucrând, după ce am citit din nou Jurnalul lui Mihail Sebastian și am ascultat pe telefon cartea lui Amos.
Acest text mic din Amos este o pildă a antisemitismului care i-a urmărit pe evrei de la prima risipire până încă acum. Versetul este o istorie a fricii, istoria unui om care fuge și când crede că este în pace, că are o casă, din zidul casei este mușcat, într-un fel pe ascuns.
Mai găsim la Apocalipsa 13 imaginea fiarei a patra din Daniel: „Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu.” Apocalipsa 13:2 Înțelegem că fiara pe care a văzut-o Daniel, dar n-a descris-o, este descrisă de Ioan și are în ea elemente din fiarele dinaintea ei, labele, capul, etc.
Stau la izolare cu sutele de cărți pe care le-am adunat de decenii și nu am apucat să le citesc chiar pe toate, acum este vreme. Iată câteva:

Despre Jurnalul lui Mihail Sebastian urmează să mai scriu, este o autopsie a fricii. Citind, îmi răsuna în minte blestemul din Deuteronom 28:64-68:
„Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, …..
 Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale.
Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat.
 Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte,
vei tremura zi şi noapte,
nu vei fi sigur de viaţa ta. 
În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ şi seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineaţa!’„
S-a împlinit cu o exactitate „milimetrică” fiecare detaliu al acestei profeții, timp de 2000 de ani. Mihai Sebastian (Iosef hechter, evreu din Brăila, lasă în aproape fiecare pagină din jurnalul său detaliile acestei frici pe care a trăit-o fiecare evreu român în perioada interbelică și la apogeu în anii de război.) Dar despre Jurnalul acestui martor, într-o altă postare.
Idealul sionist fierbea în capetele celor mai mulți evrei români pe de altă parte și numai cerbicia administrației britanice asupra Palestinei de atunci a făcut ca să nu plece evreii din România în masă spre Israel.
Și a mai „făcut” ceva, a mai fost un motiv ca să nu plece, mai era o altă profeție care trebuia să se împlinească: Dumnezeu nu a scris că evreii vor pleca voluntar, ci că „vor fi scoși”, vor fi strânși, vor fi adunați, lăsând să se înțeleagă că va interveni Dumnezeu cu mâna Lui în mod miraculos, ca să-i scoată ca din Egipt.
Cum s-a petrecut această intervenție, această strângere în România, din România?
Să privim istoria: Republica Populară Română s-a declarat la 30 Decembrie 1947.
La acea dată statul Israel încă nu exista, britanicii interziceau migrația sau o impiedicau mult.
Statul Israel s-a înființat fix după 4 luni și jumătate după R. P. Română, la 14 mai 1948.
Deci, după 1948, când se putea intra în Israel, nu se mai putea ieși din România.
Misiune imposibilă.
Au mai trecut câțiva ani de frică și de „mușcătura șarpelui”, de data aceasta comunist, prin naționalizarea tuturor dughenelor evreiești, ca evreii să beneficieze de cele 3 valuri de migrație organizate de Dumnezeu. Despre primulși al doilea am scris, despre al treilea val urmează.
Toate cele 3 valuri de migrație au fost minuni dumnezeiești, aproape la fel de imposibil de crezut ca trecerea Mării Roșii. De data asta a trebuit trecută Marea Comunistă (Roșie), un simbol nu departe de realitate, peste tot în Biblie marea, apele multe reprezintă popoare, mulțimi, oameni.
„…Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Apocalipsa 17:15
A trebuit „despicat” comunismul ca să iasă evreii, și Dumnezeu a făcut asta, citiți postările.
Isaac Solomon Ostrovsky a trăit și el frica. Dar după ce a fost vindecat și de frică, și de dorul de răzbunare, a găsit pacea în lucrarea de vestire și explicare a evangheliei printre evrei. El a înființat adunarea din Jaffa, unde am fost acum 3 ani și am și spus câteva cuvinte de salut, despre Ostrovsky am auzit prima dată din mărturiile fratelui Moldoveanu.  Așa că mușcătura de șarpe nu este întotdeauna de nevindecat.
Mare pildă.

Du-te înapoi la pagina principală!

Dumnezeu a trimis pandemia

” … se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?” Amos 3:6

Voi arăta aici câteva cauze care L-au făcut pe Dumnezeu să trimită această pandemie, această distanțare socială, această urgie, în lumina logicii Cuvântului lui Dumnezeu. Precizez mai întâi însă că logica lui Dumnezeu, rațiunea Lui, Planul Lui,  gândurile Lui sunt total diferite de logica, de felul de gândire al oamenilor de pe pământ. Mai ales că, lucru lesne de observat, oamenii de pe pământ trăiesc fiecare într-o învălmășeală de planuri, de „logici”, aproape că fiecare are felul propriu de înțelegere a existenței. Există totuși câteva curente comune de gândire, care se schimbă și acestea cu vremurile. Este o confuzie teribilă în capetele noastre, ale tuturor oamenilor, confuzie care nu poate fi aranjată decât atunci când ne aliniem gândurile la ordinea perfectă a Planului lui Dumnezeu, Plan scris în Biblie. Dumnezeu numește această aliniere supunere. Este limbaj militar: subordonare, predare, acceptarea biruinței celui ce te-a învins.
„Noi…orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.„ 2 Corinteni 10:5 Nu este vorba de o supunere a fizicului nostru, (deși acum, în distanțare socială așa percepem), cât de o supunere a gândului, a acceptare a logicii celui mai tare, a faptului că El are dreptate, că logica Lui prevalează.
La această supunere vreau să vă conduc și eu pe fiecare din cei care citiți această postare, la unitatea de gândire cu Hristosul care a suferit și care în curând își va arăta Gloria în Creație, din nou.
Cei ce-l cred, ce-I cred cuvântul și promisiunile, Îl așteaptă și se bucură de fiecare semn al apropierii lui.

Nimic nu este în afara controlului lui Dumnezeu. Conștienți că Dumnezeu a creat lumea, universul, galaxiile și atomii, furnicile și urangutanii, bărbatul și femeia, acum 6000 de ani, ne este ușor să înțelegem că absolut fiecare detaliu al lumii fizice este generat de Înțelepciunea Lui.
Nu ar trebui să fim așa de nebuni să credem că El este un vizitator într-o lume apărută accidental și că ceva i-ar scăpa de sub control.
Dimpotrivă, trebuie să fim adânc convinși că fiecare detaliu istoric împlinește un Plan, conduce spre un deznodământ și acest Plan, acest viitor este descris cu detalii în Biblie, de către prorocii (profeții) Lui.
„Nu, Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” Amos 3:7
Mai trebuie să avem în vedere un alt principiu al înțelegerii Cuvântului lui Dumnezeu: „nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.” 2 Petru 1:20 așa că pentru a înțelege detaliile Planului lui Dumnezeu trebuie să vedem ce a scris fiecare profet despre acel subiect, să adunăm aceste detalii ca un puzzle și să le identificăm în istorie.
Acest lucru caut să-l fac eu în acest blog în ultimii doi ani.

Trebuie să vedem în toate dragostea lui Dumnezeu, și în pandemie.
Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu merg mână în mână.
Izolându-ne unii de alții, făcând să ne ferim fiecare om de respirația ce iese din gâtul semenului nostru, Tatăl ne arată într-un fel că vrea să ne uităm la El, să cerem de la El explicații. (Acest lucru îl fac și eu acum, aduc explicații din Cuvântul Său, la întrebări grele.)
Dacă ne uităm cu băgare de seamă la activitățile care s-au oprit datorită virusului, marea majoritate sunt cele care implică mulțimi adunate la un loc.
Aceste adunări de mulțimi au de multe ori scopuri aparent bune (școli, „biserici!?”) dar de cele mai multe ori au ca scop distracția oamenilor (meciuri, concerte, filme, restaurante, chefuri, mese, ședințe cu diferite scopuri, uniuni, asociații).
Întâlnirile pentru distracție îi țin pe oameni preocupați unii de alții, de felul cum arată, de felul cum se îmbracă, preocupați de părerea celor ce îi văd și îi ascultă, nu preocupați de părerea lui Dumnezeu despre ei.
Așa că dacă căutăm logică divină în distanțarea socială (pe care vă sfătuiesc cu toată dragostea s-o respectați cât va fi necesar) sigur găsim răspunsul în nevoia de a sta cel puțin o vreme depărtați unii de alții, pentru a avea timp de a citi Biblia, de a căuta să înțelegem ce vrea Dumnezeu de la noi: supunere, ascultare, recunoașterea suveranității Lui și angajament de gândire comună cu El.
În același timp trebuie să observăm că Dumnezeu a întârziat această distanțare până când toată lumea a avut internet ieftin și telefoane bune pentru a putea comunica, așa că și școala se poate face online, și multe activități, chiar și părtășia din Cuvânt. Această întârziere trebuie s-o vedem ca o dovadă a bunătății Lui.

Pandemia este un semn al apropierii sfârșitului acestei perioade profetice, numită în Biblie vremea neamurilor.
Nu va fi sfârșitul lumii însă.
În profețiile Bibliei sunt multe semne de identificare ale acestei perioade și mai ales ale sfârșitului ei, semne clare, imposibil de combătut.
Pandemia se încadrează la urgii, urgii care determină în primul rând strângerea (chiar împotriva voinței lor) evreilor din toată lumea în Israel.
Această ultimă urgie, pandemia, va conduce cel mai probabil la forțarea plecării tuturor evreilor rămași în toate țările lumii spre Israel.
Ei nu vor să iasă, este scris în toate locurile: „îi voi strânge„, e vorba de o strângere forțată, ca și cum adună un cioban oile, chiar așa e scris: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Ieremia 31:10
Uimitor este în zilele noastre cât de tare sunt dezbinați evreii ca națiune unii față de alții, evreii ortodocși din America mai ales, haredimii (tremurărorii), cei îmbrăcați în negru și alb, cu perciuni și femeile cu peruci, aceștia sunt cu totul împotriva plecării în Israel, cu totul împotriva ideii sioniste.
Dar această încăpățânare a lor este acum mult smerită, tocmai comunitățile lor sunt cele mai predispuse la infectare, ei locuiesc în comunități compacte, cu viața centrată pe întâlniri aglomerate, în blocuri mari, în New York, sau Antwerpen sau Londra, în apartamente mici, virusul s-a dezlănțuit printre ei.
De mai bine de o lună arăt prin postări pe blog cum virusul lovește exact locurile în care mai sunt evrei în lume.
Să nu priviți această urgie ca întâmplare, ci ca împlinire a Cuvântului: „” Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.” Ezechiel 20:34
Conform acestor profeții și urmând trendul din secolul XX, această epidemie va declanșa aproape sigur plecarea evreilor de acolo de unde nimeni n-ar fi crezut că se vor desprinde, din America.
Când anul trecut mi-am pus întrebarea chiar pe blog, încă nu știam.
Acum știu: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.” Zaharia 8:7

Epidemia (este ultima urgie din cele 3, cum și din Egipt tot ultima a fost) va declanșa cel mai mare exod, ultimul exod al evreilor, acela din America.
Dacă acest exod se va petrece în 5 ani, sau în 50 de ani (ca din Europa de est) nu aș putea să spun, dar din ce observăm în enumerarea urgiilor din Vechiul Testament (sabia, foametea și ciuma), la David de exemplu, „trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară…” au fost propuse astfel: ani de foamete, luni de sabie și zile de ciumă.
Am putea extrapola: au fost 50 de ani de comunism (foamete), 5 ani de război în Europa (sabie, holocaust) (celelalte urgii care i-au scos pe evrei din Europa și ar trebui să ne așteptăm cam la 50 de zile de epidemie.
Și în Egipt, din câte urgii au fost, moartea întâilor născuți, epidemia, a fost cea mai scurtă, doar o noapte. (Dar a declanșat 40 de ani de rătăcire prin pustie.)
Așa că s-ar putea ca epidemia să se oprească destul de curând, dar urmările ei să schimbe lumea mai mult decât această distanțare socială pe care o simțim cel mai acut.
Să ne bucurăm că se apropie ziua Domnului, să ne întristăm că atâția din jurul nostru nu sunt împăcați cu „Cel ce vine„, și-au făcut planuri fără El.
Ar trebui să mai arăt că risipirea evreilor în toată lumea (una din distanțările sociale pe care nu am enumerat-o în postarea respectivă) s-a datorat păcatului lor.
„Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat, de aceea vor rătăci printre neamuri.” Osea 9:17
Așa că dacă trebuie să căutăm o cauză pentru care Dumnezeu a trimis pandemia și distanțarea socială, risipirea, este tot păcatul.
Pentru că ce li s-a întâmplat evreilor este pildă pentru noi, neamurile.
Păcatul a fost cauza, risipirea a fost pedeapsa.
Și dacă semnul risipirii lor (semnul cu transformarea apei în vin din Ioan 4) a fost îmbătarea (credința în mituri și filosozii înșelătoare) care a condus la distanțare, Dumnezeu le ia acum evreilor potirul îmbătării și-l dă asupritorilor lor: „Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el!  Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi” Isaia 51:22-23
Acest potir înseamnă confuzie, ceea ce vedem acum în lume, neînțelegere, derută.
Scăparea din această stare de confuzie a minții este prin hrănirea și adăparea doar cu apa curată a Cuvântului lui Dumnezeu, fără tradițiile și filosofiile oamenilor.

Du-te înapoi la pagina principală!

Tot ce este ascuns

„Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Eclesiastul 12:14
Din înțelegerea acestui text și a acestei realități viitoare a judecății, derivă o întreagă atitudine de viață prezentă. Înțelegerea te obligă ca să-ți asumi atitudinea.
Va fi o judecată.
Dumnezeu va judeca pe oameni.
Cei ce s-au împăcat cu Dumnezeu de acum, nu mai au „dosar”, sunt iertați și vor scăpa.
Cei ce nu s-au împăcat, vor fi osândiți. E la fel și poate mai simplu decât orice lege de pe pământ. Legea de pe pământ nu te iartă, chiar dacă ai mărturisit. Primești reducere la pedeapsă pentru recunoaștere, dar nu iertare deplină.
Dumnezeu însă iartă deplin.
Sunt două feluri de păcate, mărturisite și ascunse.
„Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.„1 Timotei 5:24
Cei ce și-au mărturisit păcatele lui Dumnezeu, le-au „trimis înainte„, le-au scos la lumină, nu mai au păcate ascunse, aceia scapă, pentru că „judecata aceasta se va face (doar) cu privire la tot ce este ascuns„.
Judecata, nici acuzarea, nici răsplătirea nu vor avea treabă cu ce e cunoscut, cu ce e public, cu ce știe toată lumea. Cele mărturisite, publice sunt cunoscute, sunt clare, ce să mai judeci?
Judecata se va face cu privire la cele secrete: „Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (secretele) Romani 2:16
Cei ce nu și-au mărturisit păcatele, cei ce le țin ascunse, cei ce nu le-au trimis înainte, ci „trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii„, pentru aceia dosarul e gros.
Judecata va fi un prilej de mirare, atunci mulți vor zice: „când te-am văzut noi?” sau „n-am scos noi draci?” și dintre premiați, și dintre condamnați, cu aceeași mirare. Criteriul care deosebește ce se va judeca de ce nu, este tocmai PUBLICITATEA.

O istorie a „distanțărilor sociale”

„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” Fapte 17:26-27

Trăim între ziduri în aceste zile, despărțiți, distanțați la modul fizic, îndepărtați unii de alții. Dar mai este un zid vechi, un zid al minții, al cugetului, zidul dintre Dumnezeu și oameni, distanțarea de El, distanțarea de Cuvântul Lui, distanțarea de felul Lui de a gândi, aceasta este cea mai dureroasă distanțare.
„…ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte…” Isaia 59:2
Dumnezeu nu poate iubi nelegiuirea și nedreptatea din om, de aceea El nu ascultă atunci când cineva plin de nedreptate cere ceva, ca primind să poată continua să fie nedrept. Să amintim câteva distanțări istorice și să tragem o concluzie în aceste zile când stăm în casă de frica virusului, acest înger al morții.

Prima distanțare din istoria omenirii a fost în Eden, când omul, strămoșul nostru Adam s-a distanțat de Dumnezeu, s-a ascuns. Și această distanțare de Dumnezeu s-a tot mărit de 6000 de ani încoace, deși în tot acest timp dragostea lui Dumnezeu pentru creația Sa nu a încetat. Dar modul cum vrea Dumnezeu să se impună, să ne apropie de El, nu este forța, ci persuasiunea, dragostea, convingerea. Pentru aceasta El ne dă timpuri roditoare, tinerețe, bucurii, soț sau soție, copii, multe motive de mulțumire și de a ne conduce gândul spre El.
În același timp pedeapsa primei distanțări a neascultării a fost și este încă tot o distanțare: moartea, despărțirea. Dumnezeu trăiește durerea refuzării relației cu El, așa că ne-a dat moartea ca pedeapsă, ne-a despărțit unii de alții în mod ireversibil, ca să simțim și noi cum este durerea despărțirii, durerea Lui. Aceasta a fost prima și cea mai teribilă distanțare din istoria omenirii…și a rămas.

A doua mare distanțare din istoria omenirii a fost la Babel.

Exodul din România. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967, peste 100.000 evrei scoși.

Citiți tot serialul:
1. „Alyah, DaDa”, un film despre exodul evreilor din România în anii comunismului și nu numai (introducere)
2. Sst, sst, Aliyah. De ce nu s-a știut mai nimic despre felul cum evreii au plecat din România între 1949-1989?
3. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați.
4. Henry Jakober și turmele lui de răscumpărare. Al doilea val: 1959-1967
5. Shaike Dan, un „Moise” modern care a dus în Israel peste 600.000 de evrei. Al treilea val.

„În perioada iunie 1958–noiembrie 1959, la fermele speciale, plasate în incinta Gospodăriilor Agricole ale Direcției Generale a Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă, fuseseră aduse 12 vaci rasa Friza, 34 de vaci rasa Santa Gertrudis, 45 de oi rasa Oxford, 10 oi rasa Southdown, 55 de oi rasa Romney Marsh și 25 de porci rasa Landrace.” (sursa)
„….un număr de porci danezi de rasă Landrace, „anesteziati și transportati mai întâi în mașini diplomatice, apoi în colete diplomatice speciale și, în cele din urmă, în TIR-uri mari, protejate de sigilii diplomatice speciale”, erau scoși prin contrabandă din Danemarca cu ajutorul lui ]akober. În anul 1965, România ar fi avut o producție anuală de 50.000 de porci de rasă Landrace, „toti fiiind exportați în Occident sub formă de șuncă și slănină, [tot] cu ajutorul lui Jakober…”
„Henry Jakober a contribuit la exporturile respective direct si indirect. Pe la mijlocul anilor ’60, spune Pacepa, numărul anual de vize de emigrare pentru evreii români „depindea exclusiv de cantitatea de ouă, găini, curcani, porci, vite și de fulgi de cereale exportate în Occident.” (pag 112, Securitatea și vânzarea evreilor, Radu Ioanid))

În curând nu vor mai fi evrei împrăștiați prin lume, vor fi strânși toți în Israel.

În curând „…nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!», ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.„, în curând acest proces va fi la trecut. Ieremia 16.

Din România e clar că Dumnezeu a scos pe toți evreii în timpul comunismului și în aceste postări analizăm cum. Cum a fost posibil, ca din lagărul comunist, de unde n-au putut pleca fruntașii țărăniști sau legionari, unde o mare mulțime de opozanți ai regimului au stat în închisori, evreii au plecat nu unul-doi, ci practic toți, cifra este între 300 și 400.000?
După ce în postarea trecută am văzut primul val de exod din anii 1959-1962, datorat cel mai probabil influenței Anei Pauker și a fratelui ei sionist Zalman Robinson, urmează anii de după 1959 când porțile „Egiptului” de la gurile Dunării s-au deschis iar și unul câte unul evreii au plecat răscumpărați, unul cu un berbece, altul cu un porc, altul cu o mașinărie, ca strămoșul lor Isaac din Biblie, când a fost pus pe altar berbecele în locul lui.
Fiindcă de la la Petru apostolul încoace, toate dobitoacele sunt curate și bune de mâncat, Dumnezeu n-a găsit incomod să plătească evreii Lui și cu porci, nu numai cu berbeci, oi sau vaci de rasă. Dar că și dobitoacele și răscumpărații să fie duși cu avionul, la asta nu s-a gândit decât Cel ce scris căci „rândunica ….își păzește vremea venirii!” (Ieremia 8:7)

(Rândunica este logo-ul Taromului.)
Dar să trecem la istorie, voi cita paragrafe din cartea lui Radu Ioanid și din alte surse.

(Între timp, de când am început eu postarea aceasta – noiembrie 2019 – până acum, dl. Radu Ioanid autorul uneia cărțile din care m-am documentat, a ajuns ambasador al României în Israel).

Cine a fost Henry Jakober?

(poză a lui Jakober din dosarul de la securitate)

„În 1900 se năştea, la Satu Mare, Henry Jakober, unul dintre cele mai controversate personaje ale anilor ’60, cel care a început, împreună cu reprezentanţii Securităţii, tranzacţionarea vizelor de ieşire din ţară pentru cetăţenii români de origine evreiască şi ceva mai târziu pentru saşi.Jakober a trăit în Satu Mare până în 1936 după care s-a mutat în Anglia unde a devenit un prosper om de afaceri. Aceste întâmplări stau la baza documentarului „Aliyah DaDa” regizat de Oana Giurgiu, în care apare şi sătmăreanul Henry Jakober, cel supranumit ”vânzătorul de evrei”.” (sursa)

Nu este o coincidență…

(sâmbătă, 11 aprilie 2020)
…că cel mai mare număr de cazuri de Covid-19 din lume este în orașul cu cel mai mare număr de evrei din lume: New York, joi 9 aprilie 2020.

(sursa: Timpul Israelului, 9 aprilie 2020)
Acest lucru se potrivește cu scrierile profeților: „îi voi urmări…cu epidemie” (Ieremia 29:18)
Iar nouă ne este dată porunca, nouă creștinilor dintre „neamuri, ….vestiți…până în insule îndepărtate”…că….„Cel ce a risipit pe Israel îi va aduna.” (31:10)
Asta fac și eu și astăzi, vestesc, spun, arăt, explic cauzele și urmările acestui atât de neînțeles prezent.
Îngerul morții, așa cum este numită în Biblie epidemia, continuă să secere vieți, fără ca cineva să i se poată împotrivi. Știința, politica, religia, acești idoli venerați de la care mulți oameni își așteaptă scăparea, tac neputincioși și învinși, lăsând un loc larg pentru întrebări și necunoscute, tuturor până mai ieri adoratori fervenți ai lor.
De ce, de ce, de ce?
Aceste necunoscute, aceste întrebări sunt lemnele de foc de pe altarul minții, lemne fărămițate și uscate de gânduri negre, lemne care așteaptă chibritul explicației, focul logicii, ca să ducă fiecare cuget spre aprinderea gândului și arderea jertfei Mielului lui Dumnezeu, spre cenușa contopirii cu Unsul, Uns care este esența logicii, cauza fiecărui eveniment istoric, trecut, prezent și viitor.
Altfel spus, în logica divină, rațiunea felului nostru de a vorbi este „ca neamurile să-i fie o jertfă„, adică să ajungă gândurile răzlețe și rebele, personalitățile individualiste și egoiste să se supună rațiunii Unicului plan care se va împlini, planul divin.
Am arătat chiar când a început epidemia că această epidemie ne va lovi mai puțin pe noi, cei din Estul Europei,

Două coșuri cu smochine

„Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari. Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.”
Ieremia 24:1-2

O pildă plină de semnificații, un exemplu al felului de judecată al lui Dumnezeu, un exemplu despre felul cum Dumnezeu face deosebire chiar în intensitatea, felul și durata pedepsei copiilor săi și un exemplu pentru noi peste veacuri, în timp.
Mai ales acum, în plină epidemie de coronavirus, o urgie asemănătoare războaielor mondiale, cu deosebirea că acum nu se bat popor cu popor, ci întreaga lume se bate cu un virus nevăzut, un război care a prins nepregătită întreaga lume, pe bogați și săraci deopotrivă, pe înțelepți și pe oameni simpli, pe savanți și pe cerșetori la fel, în această perioadă trebuie să înțelegem felul cum un tată se poartă cu copiii răzvrătiți. Cum vrea să-i despartă de păcat, să-i scape, cum îi iubește, dar este și drept și atunci pedepsește pe unul ca să-l trezească pe celălalt. E greu să fi tată corect, când ai mai mulți copii, să fi echitabil.
Dumnezeu, este scris în Biblie, are două feluri de copii: „copiii trupești” (evreii) și „copiii făgăduinței” (Adunarea). Copiii trupești, evreii sunt lecții pentru noi, pentru cei ce credem dintre neamuri, pentru copiii făgăduinței. Ce li s-a întâmplat lor este manualul nostru, lecțiile, pildele, modelele, nu avem decât de privit, de înțeles, de aplicat și de urmat.

Pretutindeni

„Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!” Isaia 32:20
A fost a treia duminică cu bisericile și adunările închise, cu izolare la domiciliu din cauză de coronavirus.
E o stare de paralizie, senzația de închisoare socială, numită în Biblie: strâmtorare.
Traficul de internet a crescut ca și numărul de infectați cu corona, exponențial.
Oamenii se întâlnesc online, își trimit mesaje, se văd pe WhatsApp, comunică.
Semănarea Cuvântului lui Dumnezeu care a fost timp de secole blocată între ziduri, acum de o vreme este peste tot, este online, pretutindeni.
Acum, pentru o vreme, între ziduri nu se mai poate.
Boul, care este în Biblie un simbol al celor ce vestesc Cuvântul lui Dumnezeu și măgarul, un simbol al celor ce lucrează cu mâinile, al activității economice, sunt acum într-o anumită măsură legați la grajd. Aparent.

Dar oare atunci când nu era voie să vestești Cuvântul decât între zidurile bisericilor cum era?
În era internetului, a comunicării, a acestei Agore globale, în care în 3 secunde mesajul tău ajunge în Australia sau în California, această posibilitate este un binecuvântat privilegiu.
Dragii mei, mai ales cei mai tineri de 40 de ani, poate nu știți cum a fost.
În 1989 aveam 22 de ani și voiam să spun lumii Cuvântul care mi-a dat mie binecuvântare și mângâiere. Nu se auzea decât glasul „tovarășului”, numai pozele lor și numai discursuri comuniste searbede și formale, nimic nu era adevărat în propaganda lor și nimeni n-o credea. Nici ei.
Nu era drept.

Cina Domnului în familie? Se poate…

„Totuşi ai în Sardes câteva nume…” Apocalipsa 3:4
După duminica de ieri când subiectul cinei Domnului s-a propagat pe internet cu viteza interesului (mic) pe subiect, am reținut din fericire 4 atitudini biblice, din partea a 4 pastori care au ținut cât de cât mai mult la fidelitatea față de Cuvânt, decât la ce-o zice unul-altul.

1. Surpriza din California:

îmi place să presupun că din moment ce a pus pe blog „maxima zilei” e și de acord cu ea. Unii vor zice că e normal, fiind ginere de moisist. Moisescu avea un ghimpe pe  bisericism.

„Îi voi urmări cu sabie, cu foamete și cu epidemie….”, evreii și epidemia de coronavirus în lumina profețiilor biblice

(-postare din 4 Aprilie 2020 )
„Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, ” Ieremia 29:18
„…este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.” Daniel 9:26
Evreii ultraortodocși din America țin cu strășnicie la tradițiile lor, la datina bătrânilor lor și sunt cu totul împotriva emigrării în Israel. Ei consideră statul Israel o aventură a unor exaltați,  ei socotesc că un evreu adevărat trebuie să-l aștepte pe „Mesia”, acela va înființa adevăratul stat Israel. Dumnezeu totuși, paralel cu gândirea lor stricată, a înființat statul Israel, conform profețiilor din Ezechiel 37, a făcut să fie cucerit Ierusalimul de către evrei, conform profețiilor din Daniel 8 și aduce pe evrei înapoi PRIN URGII, conform profețiilor din Ezechiel 20. Evreii din America nu vor să plece în Israel, cum n-au vrut nici din Egipt, acum 3000 de ani, sunt extrem de încăpățânați în antisionismul lor.
Aceasta este mirarea și miracolul, că în această încăpățânare, Dumnezeu îi scoate în MOD FORȚAT. Așa văd eu această epidemie de coronavirus, acum la 4 aprilie 2020, când întreaga lume stă la izolare. Să înțelegem bine profețiile Bibliei! Parcurgeți vă rog împreună cu mine următorul raționament:
     Evreii seculari din Israel sunt într-un conflict aproape permanent cu cei religioși, atât cu cei din Israel, cât și cu cei din diaspora. S-au turnat două filme în ultimii ani care descriu amănunțit viața evreilor religioși, filme bine primite de publicul israelian care este ostil acestor „haredimi” înțepeniți în timp, (undeva prin secolul 19), needucați, neinformați și indisciplinați. Unul din filme, un serial de fapt: „Familia Shtisel„ (este pe Netflix) arată în această lumină „evadarea” parțială din reguli a unui fiu rebel al unui rabin. Acțiunea se petrece într-un cartier ultraortodox din Ierusalim (am fost acolo în 2017), Geula și în Bnei Brak (tot oraș ultraortodox, o suburbie a Tel-Aviv-ului). Al doilea film, (l-am văzut cu soția săptămâna trecută), tot pe Netflix, se numește Neortodox (se referă la ortdodoxia evreilor, nu la cea creștină), despre evadarea unei femei (Estera, Esty) din comunitatea lor.
În filmul Neortodox (Unorthodox), acțiunea are loc în New York și Berlin și începe cu una din cele mai stranii aplicări a legii, interpretată prin datina bătrânilor: „să nu scoți o povară din Ierusalim în ziua sabatului” (Ieremia 17:21). Dar cum New-York-ul nu este Ierusalim, n-are nici ziduri, nici porți, evreii majoritari în Manhattan au înconjurat cartierul, tot Manhattanul, cu o sârmă lungă, din stâlp în stâlp, ca să poată ține legea. Am scris despre eruv acum doi ani. Filmul începe cu eruvul (sârma) rupt în ziua sabatului…..

…o mică tragedie, lumea evreiască nu poate ieși din casă (bloc) dacă poartă ceva în mână. Dar nici nu se poate repara eruvul de sabat. Așa că Esty, personajul principal, când vrea să iasă din bloc (evreii ortodocși din New-York locuiesc în blocuri supraaglomerate, în apartamente mici și au mulți copii) găsește scara blocului plină de locatari care socializau închiși din cauza ….sârmei rupte.

I se spune:

(avea o poșetă în mână)…

Așa că Esty se întoarce în apartament, își lasă poșeta și pleacă. Fără „bagaj” e voie.
„Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor.” Marcu 7:4 ne-a spus Domnul Isus „şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 7:8 Chiar multe!
Cam acesta este mediul în care coronavirusul a lovit America cu toată furia. Nu sunt decât 7 zile de când am scris cealaltă postare și în timp ce la noi, în estul Europei epidemia aproape stagnează, în America a explodat. Și cel mai mult a explodat în cel mai evreiesc stat al Americi, în statul New York.

E necesar să vedem prezentul prin ochelarii profeților, sunt drepturile lui Dumnezeu asupra creației Lui și aceste drepturi El le-a lăsat scrise în profețiile disprețuiților profeți biblici, profeții despre care apostolul ne-a spus că „bine faceți că luați aminte” la ele.
Epidemia (numită în profeții ciuma, sau ciume) este ultima urgie din cele trei urgii. Sabie (ucidere) a fost, holocaustul, marea epurare, cele două războaie, atât peste evrei cât și peste celelalte popoare. Foamete (lipsuri materiale, crize economice) au fost, criza din 1929, holodomorul, foametea din 1946. Aceste urgii trebuie privite cum sunt scrise, sunt mijloacele lui Dumnezeu cu care îi fugărește pe evrei de acolo de unde sunt, spre Israel.
Am fost prin toată Europa în ultimii 30 de ani, mai ales în Ucraina și Rusia. Țări aproape goale de evrei. Sudul Ucrainei, unde evreii se mai țin cu încăpățânare să nu plece este măcinat de război. De la noi au plecat, practic toți. De aceea, le-am spus multor cunoscuți și repet și aici: „nu cred că această epidemie ne va lovi foarte tare pe români (dar nu mizați pe asta), epidemia are de-a face în primul rând cu fugărirea evreilor”. De la noi Dumnezeu i-a fugărit pe evrei prin comunism. Acum nu mai are pe cine fugări.
Am fost în America acum 3 ani și le-am spus tuturor prietenilor mei, fiecăruia în particular:
„-evreii de aici, din America vor pleca„, „-nu știu cum, dar vor pleca în Israel.” Îmi tot frecam mintea: cum? Nu vedeam nici un motiv ca ei să vrea să plece. Dar profețiile sunt prea clare ca să nu vedem evidența: evreii sunt scoși forțat din cuiburile lor, chiar dacă, așa ca hasidimii din New York, au o teologie întreagă a neemigrării. Am înțeles că „forțați”, dar nu m-a dus mintea la epidemie. Când a început epidemia de corona, m-a dus imediat. Dar atunci, acum 2 luni America încă nu era aproape deloc lovită.
M-am gândit îngrozit la rudele mele de acolo (aproape toate): „Doamne, așa?” Și am așteptat să văd. De 2 luni tot citesc și recitesc profețiile, sunt foarte clare, ciumele sunt pe ultimul loc întotdeauna, epidemia, e ultima urgie. Ultimii evrei trebuie să plece spre Israel, probabil cu ultima urgie, cu ultimul fel de urgie, cu ultimul tren, cum se zice. Dumnezeu îi scoate prin urgii, prin epidemii. Probabil noi vom vedea cum.
Coronavirusul a trecut oceanul și face ravagii în Statele Unite.
Ieri 3 aprilie, a fost prima zi când numărul de morți din America a fost cel mai mare din toate țările. A fost cea mai neagră zi de până acum. Worldometer este site-ul pe care urmăresc zilnic propagarea epidemiei.

1321 decese ieri 3 aprilie.
„Credința este o încredere neclintită în lucrurile care” (încă) nu se văd, dar care este scris că se vor întâmpla. Noe a crezut că va fi potop, Avram a crezut că va primi o țară, Ilie a crezut că se va închide cerul, etc.
Noi credem că Dumnezeu își va aduce judecățile pe pământ sau ne scăldăm mintea în teoriile umaniste ale „drepturilor omului”, etc. etc.?
Nu ar trebui să vorbim mai mult despre drepturile lui Dumnezeu? 
Dreptul său asupra creației Lui, dreptul Său de proprietate, dreptul Său de administrare, dreptul Său de disciplinare?
Când vedem epidemia, trebuie să ne fugă gândul la evrei. Mult timp evreii au fost acuzați că sunt o pricină de nenorociri. Ca și cum lumea fără evrei, gata, nu ar mai fi nenorocită. Cea mai mare nenorocire a evreilor este împietrirea în neascultare de Dumnezeu, dar asta e cea mai mare nenorocire și a celorlalte popoare.
Acum doi ani, când am vorbit în sinagoga din Bereea, am arătat ceea ce am înțeles chiar acolo, că diaspora evreiească a început de pe vremea lui Nebucadnețar, de la prima împrăștiere, de acum 2500 de ani, nu de la nimicirea Ierusalimului de către Romani. (Citiți și explicarea pildei celor două coșuri cu smochine, o profeție foarte clară despre cele două feluri de deportați.) Pe vremea lui Pavel erau evrei în Bereea, în Salonic, în Alexandria, peste tot, urmașii deportaților, ai „smochinelor”. Dar cum smochinul a înfrunzit din nou.
Eu socotesc că această epidemie are de-a face în primul rând cu evreii din diaspora, acolo unde mai sunt evrei în număr semnificativ, nu cu cei din Israel. Evreii din diaspora de acum sunt antisioniști, adică împotriva scrierilor prorocilor, cum erau concetățenii lui Ieremia, niște smochine mai rele. Nu este o speculație ce scriu eu, dacă comunismul n-ar fi fost real, am putea zice că „măria-sa” întâmplarea le conduce pe toate și noi speculăm pe potriviri. Dar nu e așa. Când citești ziarele interbelice, vezi cât de anticomunistă era România, tot poporul român atunci, nimeni n-ar fi crezut că „bolșevicii” vor stăpâni România, că ne vor aduce la sapă de lemn, că vor pustii tot. Și uite că așa a fost. Din pricina evreilor în primul rând, ca ei să plece. Așa este scris în proroci că se va întâmpla și așa se întâmplă. Urgii.
„îi voi face o pricină…., de pustiire, ….. printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, „
Acuma, să nu ne imaginăm că neamurile unde sunt evrei sunt oi nevinovate, sacrificate din pricina evreilor. Nicidecum judecățile Domnului sunt desăvâșite.
Românii din anii 30 au fost și ei „vinovați” de o vinovăție comună: legionarismul, nazismul, mândria prostească, a trebuit să vină „smerenia” comunistă ca să coboare semeția celor îngâmfați. „Judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.” Psalmul 19:9
Anul acesta, 2020 homosexualii din New York ar fi trebuit să sărbătorească a 50-a aniversare a marșului lor scârbos, între 14 și 28 iunie.

cam așa ar fi trebuit să fie:

Desigur că nu se va mai ține nici un marș, răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la capăt, în anul sabatic, al 50-lea. Cele două birouri ale mișcării din New York sunt închise: