Învățăturile care duc la îngâmfare

29 Mai 2016

Grea postare!
Demult o rumeg.

E greu de răspuns la o întrebare: dacă sunt doi-trei tineri crescuți aproximativ în aceeași aceeași ”cultură” religioasă, de ce unul ajunge motivat și angajat în slujirea lui Dumnezeu pe când altul devine apatic și creștin de formă iar un altul poate cu totul inert?
Ce-i deosebește, de unde se creează diferența?
Răspunsul este unul singur: din învățătură. Există o învățătură care duce la angajare și multe alte învățături care duc la înstrăinare.
După ce am scris despre învățătura care duce la evlavie (angajament, dedicare) mă văd ca obligat să descriu cealaltă parte a monedei: falsul, dosul, inversul, adică despre învățăturile care duc la dezangajare, la apatie, la lene.

Citește restul acestei intrări »


”Înainte de a merge la locul de execuție, multe fete tinere se îmbrăcau cu cele mai frumoase rochii ale lor și își puneau podoabe ca și cum aceea ar fi fost o zi de sărbătoare,…” Cronica fraților hutteriți (66) Tabelul martirilor.

18 Mai 2016

În continuare, dragi frați, străduiți-vă pentru tot ceea ce este onorabil și cu reputație bună, tot ceea ce Dumnezeu prețuiește în voi. Dați-i dragostei locul principal printre voi, astfel să fie rodnică fiecare întâlnire a unuia cu altul. Faceți tot ceea vă stă în puteri pentru a avea o conștiință fără de vină în ziua când Domnul se va pogorî din ceruri. Fie ca Dumnezeul tuturor harurilor, care are putere să vă mențină neclintiți și să vă facă fără de vină, care vă poate face bogați din abundență în lucrarea lui Hristos – fie ca el să vă îngrijească ca o plantă de-a sa, înspre mărirea sa veșnică.

Amin.

Cât despre noi, dragi frați, încă îl așteptăm cu răbdare pe Domnul și ceea ce dorește el să facă cu noi. Lucrările pe care le săvârșește pentru credincioși sunt minunate. El este furios pe ei pentru o secundă, iar apoi se împacă cu ei și le arată bunătatea lui iubitoare. El spune mării vijelioase, ”Potolește-te,” iar mândrele sale valuri se supun. Întunericului temniței îi spune, ”Dați-mi pe fii și fiicele mele ale luminii.” Domnul ne-a dat în mâna tiranilor pentru ca ei să facă cu noi ceea ce doresc toanele lor, pentru a ne descoperi ce se află în inimile noastre și dacă îl iubim sau nu pe Dumnezeu. Ne-au luat și ne-au aruncat într-o gaură întunecată, unde ne-au ținut în lipsuri mari, suferind de foame și de sete. Dar Domnul îi supraveghea și ne-a arătat cu claritate în acest chip că oamenii nu trăiesc doar cu pâine lumească, ci după fiecare cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu. Pe vremea Domnului el a spus, ”Este suficient. Slăbește legăturile grele ale copiilor mei.” Imediat ce a vorbit, s-a făcut. Citește restul acestei intrări »


Castelul Falkenstein, deportarea spre galere, evadarea, 1539-1540, Cronica fraților hutteriți (65)

17 Mai 2016

Continui aici publicarea pentru prima dată în română a Cronicii fraților hutteriți. Ne apropiem de un sfert deja tradus.
cronica
Despre hutteriți se știu multe lucruri, au o istorie fascinantă, plină de învățăminte.
Legat de episodul de astăzi (pe care l-am notat cu 65. e o numerotare arbitrară) despre acest episod este un mic film făcut de urmașii hutteriților chiare acolo unde s-a întâmplat.

Citește restul acestei intrări »


Omul care m-a vândut

14 Mai 2016

Nu scriu această postare ca să mă răzbun, deși el asta credea când i-am sugerat printr-un prieten că aș putea să-l confrunt public. A făcut urât, mi-a zis că mă dă în judecată, că a înregistrat convorbirea. Fusese un test, l-a căzut.
Nu scriu această postare nici ca să mă justific, nu sunt mai bun ca el, deși oricum aș întoarce-o, cine citește asta crede, că mă dau mare călcând pe ”slăbiciunile” semenului meu.
Nu scriu ca să conving pe cineva, oricum majoritatea celor care dau de acest titlu vor trece fără să citească, puțini vor citi începutul, cei mai mulți vor închide și nu vor ajunge nici până aici cu cititul.
Eu scriu pentru tine, cel care ai ajuns la acest paragraf 4.
E o filă de istorie, istorie trăită: decimarea comunităților prin ruperea de relații. Ca unelte de lucru s-au folosit oameni înfiltrați.
Pe omul care m-a vândut îl cheamă Cornel.
Era prin 1986, la întoarcerea mea din armată. Grupul de tineri cu care umblam prin țară era destul de eterogen. Venea cine voia, cine avea ”râvnă”, nu era refuzat nimeni.
misiune
Cornel era predicatorul de serviciu. Nu că era un bun predicator, dar era înalt, prezentabil și reușea să vorbească plângând, asta impresiona. Deși, am observat, folosea aceleași fraze, același tipic, de fiecare dată crescendo, până la un moment în care asistența era ”pătrunsă” de emoția transmisă. Citește restul acestei intrări »


Israel: 68 de ani (de ziua Israelului)

14 Mai 2016

”Și le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” Luca 21

1280px-PikiWiki_Israel_4207_landscape_in_Ramat_Hagolan
(fermă în Înălțimile Golan)

”La 14 mai 1948, cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic, Agenția Evreiască a proclamat independența, numind noul stat Israel.[81] În ziua următoare, armatele a cinci state arabe: Egipt, Transiordania, Siria, Liban și Irak – au atacat Israelul, lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar sub comandă egipteană; Yemenul cel îndepărtat a declarat și el război dar nu a întreprins acțiuni militare.[82] După un an de lupte, un acord de încetarea focului a fost semnat și s-au stabilit o linie de armistițiu, frontiere temporare, cunoscute sub numele de Linia verde.[83] Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele deCisiordania și Ierusalimul de Est, iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza. Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700.000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit în timpul conflictului din teritoriile pe care s-a alcătuit Statul Israel .[84] Citește restul acestei intrări »


O ”mântuire” diluată, invazia lumii în biserică

7 Mai 2016

Mama mea a murit de la o infecție primită în spital în anul 2014.
A supraviețuit la două operații și mergea spre vindecare, infecția însă a ucis-o în câteva săptămâni.
Acum înțeleg, degeaba spălau  femeile de serviciu toaletele, degeaba dezinfectau, pentru că soluția dezinfectantă folosită era apă chioară, apă etichetată.

Dacă ce se spune acum la știri e adevărat, atunci dimensiunea acestei tragedii e colosală.
Să nu verifice nimeni concentrațiile unor dezinfectanți?
Păi, nu e totuna dacă concentrația în substanță activă a unei soluții este 10% sau 1%, cum la fel nu e totuna dacă ai 10o lei sau 10 de lei în buzunar.
Vorbesc acum ca chimist cu 12 ani de școală de chimie: concentrația stabilită a unui medicament/dezinfectant/etc e acel nivel de la care acțiunea devine semnificativă. Sub acel nivel e apă chioară. Peste acel nivel nu e rentabil, sau e periculos, sau cresc efectele adverse, etc.

Cam la fel e și cu evanghelia, cu mesajul, cu mântuirea vestită de unul și de altul.
Se diluează până acțiunea lor devine nesemnificativă.
Se diluează până nu mai omoară nimic.
Învățătura creaționistă e diluată cu evoluționism.
Harul e diluat cu lege.
Cunoașterea Scripturii e diluată cu o pretinsă revelație înlocuitoare.
Faptele credinței sunt diluate cu acțiuni religioase fără lepădare de sine.
Pocăința este diluată cu experienționalism, cu mitul transformării instante, fără învățătură.
Mesajele sunt golite de concentrație biblică și completate cu povești, istorii și relatări de experiențe fără tâlc și fără învățătură.
Programele religioase sunt diluate cu muzică până acolo încât absolut nimeni nu se mai gândește la cuvintele care se cântă.
Viața de credință, de rugăciune și de mărturisire este diluată cu îngrijorările vieții de zi cu zi și cu lupta pentru existență.
Trăim diluați, vorba lui Tozer: (Spre sfârşitul slujirii lui, A.W.Tozer a făcut observaţia că războiul e pierdut, referindu-se la invazia atroce a lumii în biserică. El a obiectat împotriva creştinismului anemic.”În multe biserici”, s-a plâns Tozer, „creştinismul a fost diluat până când soluţia a devenit aşa de slabă, încât, dacă ar fi otravă, nu ar face rău la nimeni, iar dacă ar fi medicament, nu ar vindeca pe nimeni!„)
Ca dezinfectanții!


Impresii sau dovezi

7 Mai 2016

Impresiile
Impresiile sunt păreri formate pe fugă, la prima privire, opinii cu provire la ceva sau cineva ce nu sunt bazate pe mărturii clare și indubitabile.
”Am impresia că..:” spunem des când ni se pare ceva.
fatamorgana6
O impresie nu este o dovadă.
Avem de exemplu impresia că un om tăcut și care nu zâmbește este ursuz și rău. Dacă tace și privește pierdut impresia rămâne. Dar ia discută cu el, poate vei afla că tocmai i-a murit cineva drag sau are o boală, nu e ursuz, e trist, nu e rău, e îndurerat. Impresia s-a spulberat.
Dacă impresia falsă rămâne, ai pierdut mult. Pierzi o legătură bună sau păstrezi o legătură toxică, arunci pruncul și păstrezi apa.
Impresiile nu au voie să stea în creier, alungă-le, păstrează…

….dovezile.
Dovezile sunt convingeri ferme despre ceva sau cineva. Pune la test vorba, fapta sau persoana ce te-a impresionat. Convinge-te că impresia ta nu e amăgire, caută dovezi.
Dacă ți-ai format impresii deja și dovezile le răstoarnă, nu regreta.
Fii gata să schimbi oricând impresiile pe dovezi.

”….dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.” Fapte 18:5

Pavel nu doar îi impresiona pe iudei, ci le dovedea.

Ca să poți dovedi cuiva ceva, trebuie ca acela să fie obișnuit să caute dovezi, să nu se mulțumească cu impresii. Un cuget care caută neprihănire (justiție) va căuta argumente. Cu cât mai multe întrebări vor apărea, cu atât va căuta mai bine răspunsurile. Cine e mulțumit cu impresii e superficial, stă rău cu cugetul, nu caută justiția (neprihănirea) lui Dumnezeu, e candidat sigur la confuzie și înșelăciune.
Să nu fi tu de acela.
Nu te opri la o vorbă, așteaptă două-trei.
Nu asculta o bârfă, e o impresie, caută două-trei mărturii, sunr dovezi..