Cum să aduci cererile la cunoștința lui Dumnezeu? Nu le știe deja?

30 septembrie 2020

Întrebare pusă pe Facebook.

Îți răspund:
Ba da, le știe, dar așa este regulamentul cerului.
Trupul tău, în care te simți așa de bine, funcționează după regulamente, fiecare țesut face parte dintr-un organ, toate organele sunt controlate și interrelaționate de creier, în spate la tot ce numim viață (și ne bucurăm de ea) stă un program cu care suntem setați.
Când acest program se dereglează, începe suferința, durerea, moartea.
Să mă întorc la rugăciune.
Domnul Isus a zis: „De aceea şi Eu vă spun: ‘Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate, i se deschide.” Luca 11:9-10
sau spune Iacov: „…nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Iacov 4:2-3
Ca să înțelegem rugăciunea și logica cererii trebuie să citim toată Biblie bine.
Vom găsi pe Iov care a suferit fără să înțeleagă, pentru că cineva din cer a primit prin suferința lui Iov o lecție.
Viața lui Iov nu s-a terminat, Iov va învia și pentru suferința lui nedreaptă va fi răsplătit.
Vor învia și copiii lui.
Și dumneavoastră veți învia, chiar dacă poate nu credeți.
Va fi și o judecată și veți fi judecat pentru fiecare gând și faptă nedreaptă.
Cu ce mergeți la Dumnezeu?
Dumnezeu, Creatorul nostru, nu ne-a făcut pentru 70-80 de ani, ci pentru veșnicie.
El a zis: „…oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata„Evrei 9:27
Rugăciunea se face cu cerere și cu primire doar după cerere, pentru că prin rugăciune și primire îngerii învață o lecție.
Ierarhic, îngerii ne sunt inferiori, ei învață de la noi, scrie asta în Biblie, de aceea Dumnezeu nu ne dă nimic fără să cerem, ca îngerii să învețe din supunerea și subordonarea noastră lecția pe care o parte din ei au călcat-o și s-au răzvrătit.
Una din principalele calități ale unui fiu sau rob care-și iubește Tatăl sau Stăpânul este ascultarea, iar cel mai mare viciu este nesupunerea, răzvrătirea.
Căutați să cunoașteți voia lui Dumnezeu și dacă credeți că ceva este după Voia lui Dumnezeu și doriți acel lucru, rugați-vă așa: „Doamne, Tu acela despre care mi-a scris omul de pa blog, că răspunzi la rugăciuni, dă-mi lucrul acesta.” Dacă ați cerut ceva ce și lui Dumnezeu îi place să aveți: dreptate, facere de bine, fidelitate, curățenie morală, etc. și primiți, vă rog să citiți toată Biblia. Veți avea mult mai multe de cerut.
Așa veți deveni un om bogat în avuțiile omului numit de Dumnezeu „lăuntric”, acel om care va învia și va fi, nu judecat, nu pedepsit, ci răsplătit la înviere.
cu sinceritate


Completare 1 octombrie 2020

Un site „colector”, adună articole de pe net și le republică.
Nu e nici o problemă pentru mine, tot ce scriu aici e public și mai ales gratuit.
E problemă mare de tot pentru el și mare pentru voi.
Omul cere donații pentru această „muncă”.
Face ce au zis apostolii că se va face: din evlavie un izvor de câștig…mârșav.

Cerere de donații pe blog!

Nu dați nimic, nu donați nimic!
Mă de acest site și de aceste metode!
Metoda lui Dumnezeu este: „Fără plată!”



Zissu

27 septembrie 2020
„…nu scriu decât atunci când simt nevoia de a mă spovedi” A.L.Zissu
„…s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” Ezechiel 37:7

Vuietul profețit auzit de Ezechiel acum 2500 de ani a fost mișcarea sionistă din secolele 19-20.
O mare parte din acest vuiet s-a auzit pe meleagurile României, unde lâncezeau o mare parte din „oasele” care s-au apropiat unele de altele. La noi, pe Olt și pe Mureș, pe Dâmbovița și pe Milcov, dar mai ales pe Prut și pe Siret.
Am ajuns să citesc literatura sionistă interbelică românească, nu atât mânat de o curiozitate istorică, cât de faptul că plecând cu gândul de la profeția lui Ezechiel, am ajuns cu cercetarea la amănuntele miraculoase ale scoaterii evreilor din România în secolul 20, o operațiune insuficient cercetată, neînțeleasă și adesea răstălmăcită. Am scris deja două episoade ale acestui exod, în primul descriind intervenția lui Zalman Robinsohn, fratele Anei Pauker și în al doilea operațiunile lui Henry Jakober. Pentru al treilea episod, a treia parte a exodului, cea de după Războiul de șase zile, 1967, condusă de Shaike Dan, m-am simțit insuficient calificat să scriu și am început să citesc.
Învățasem după recitirea vieții lui Alexandru cel Mare și a vizitării muzeelor din Grecia pe urmele lui, că toate operațiunile care împlineau în mod expres profeții biblice, conțin elemente de miracol înlănțuite, persoane special pregătite, robi ai lui Dumnezeu care să ducă la îndeplinire planul profetic. Mă refer la evenimente ca și cucerirea Ninivei, sau la învingerea mezilor și la personaje ca Nebucadnețar, Cirus sau Alexandru cel Mare.
După descoperirea pe net a unor unor oameni providențiali din secolul XX, ca Henry Jakober și Shaike Dan, care așa cum m-am așteptat au fost oameni cu misiune de la Dumnezeu, am fost convins că și vuietul care a precedat această apropiere a avut astfel de oameni. Și am continuat să caut.
De Zissu citisem în jurnalul lui Mihail Sebastian, ca fiind un bogătaș evreu care ajuta pe mulți evrei, fără deosebire. Mihail se sfia să-i ceară bani lui Zissu, dar nevoile erau mai mari. Zissu dădea fără comentarii sau condiții.
Apoi am citit despre Zissu un moment extrem de tulburător în cartea Blind Jump. În iunie 1944 armata britanică a parașutat în România, via Italia (Bari), mai mulți spioni cu scopul de a se interesa de starea prizonierilor de război englezi și americani (piloți căzuți) din lagărele românești. Toți parașutiștii erau evrei și concomitent agenți de spionaj israelieni cu scop precis de a urmări posibilitățile de aliyah, exod evreiesc spre Palestina (statul evreiesc încă nu era). Unul din parașutiști, Shaike Dan, după ce a fost parașutat lângă Arad a ajuns la Zissu în casa lui din Bucureștiul ocupat de germani încă.
Zissu avea un singur fiu, Teodor, fiu pe care Zissu a avut grijă să-l trimită dinainte de război în Anglia. Ajuns ofițer englez, Teodor a căzut ucis, dar tatăl lui nu știa. Vestea i-a adus-o Dan.
Chiar la începutul întâlnirii, când urmau să discute instrucțiunile primite din Israel, Dan a făcut o pauză și i-a transmis lui Zissu știrea morții fiului său. Acesta a plâns puțin, s-a resemnat și a spus calm: „să continuăm”.
Zissu a fost omul unui ideal, idealul sionist, al ducerii de cât mai mulți evrei spre Israel.
Pentru că a fost și scriitor, i-am căutat cărțile pe okazii.ro și le-am găsit. Încă odată m-am felicitat că nu am plecat din România. Am rămas pentru cărți și pentru limba română.

Cărți de Zissu

Primele două sunt scrise de el, a treia tot de el, dar după arestarea lui de către securitate în 1951, sunt declarațiile lui date în anchetele lungi ale Securității, declarații adunate de Mihai Pelin, carte tipărită după revoluție.
Calea calvarului este un dialog imaginar despre sionism, dialog pus în cadrul unui roman steril și cu personaje inventate, dar în care se regăsește autorul, Iaffe. Fierbințeala subiectului din mintea lui Zissu străbate fiecare pagină a tot ce a lăsat scris.
Și mai e ceva, citind, m-am simțit umilit. Sadoveanu, Creangă și chiar Eminescu mi-au părut brusc niște analfabeți cu condei în fața eleganței stăpânirii limbii române a evreului Zissu.
„Nu există cult mosaic” este un eseu reacționar împotriva ideii de cultism, de religie a națiunii evreiești în cadrul statului român de atunci. Argumentele sunt virulente, logica de fier, concluziile imbatabile.
De parcă i-ar fi păsat lui Zissu de dușmani, deși a avut destui.
Cum de era așa bogat?
Trebuie să citiți istoria fabricii de zahăr de la Ripiceni. Un francez Maurice Dupont a investit enorm acolo, a construit cea mai mare fabrică de zahăr din Europa de est prin anii 1900.
Citez:
În anul 1912, fabrica era la apogeu şi exporta cantităţi uriaşe de zahăr în toată Europa. Maurice Dupont, proprietarul acesteia, îşi pregătea unicul fiu pentru a prelua afacerea şi chiar să o extindă pe teritoriul actual al judeţului Botoşani, renumit pentru zonele agricole prielnice, dar şi pentru forţa de muncă numeroasă şi puţin costistitoare faţă de cea vest-europeană. A urmat însă un accident care l-a scos din afaceri pe Maurice Dupont. „În 1912, fiul lui Maurice Dupont pleca într-o călătorie cu Titanicul până în America. Nava se scufundă, după cum bine ştie toată lumea, iar unicul fiu al lui Dupont moare. Fără moştenitor, Maurice Dupont se retrage din afaceri şi vinde fabrica de la Ripiceni. I-a dat-o unui evreu, Iulius Iosipovici, contabil-şef la fabrică în acea perioadă. A dat-o cu un milion de lei

Iosipovici l-a luat lângă el ca administrator și apoi coacționar pe Zissu, un om care a știut reinvesti și a ajuns posesor de fonduri imense, fonduri pe care le-a folosit fără ezitare nu pentru el, ci pentru reușita misiunii la care era înhămat: sionismul.
Zissu a salvat mulți evrei, evrei români, polonezi, maghiari, cehi.
Zissu a avut acces la Mihai Antonescu, mai ales când după bătălia de la Stalingrad, frații Antonescu au refuzat trimiterea evreilor rămași în viață după pogromul de la Iași, Cernăuți și din Transnistria la Auschwitz, ba chiar au închis ochii la anumite cereri ilegale de transfer de evrei spre Palestina.
Sperau să recâștige bunăvoința evreilor pe care în primii ani ai răboiului, i-au masacrat ca la măcelărie. Târzie răzgândire.
În noaptea de 22 august Zissu a fost chemat la Mihai Antonescu:
În noaptea de 22 august 1944, sunt sculat din pat la 11 noaptea și o mașină care aștepta jos mă duce la președinția de Consiliu de la palatul din CapuI Podului. Acolo mă întâmpină Mihai Antonescu, palid și descompus, și mă roagă să iau contact cu subsecretarul de stat, care lucra in aripa alăturată. Palid ca și șeful său,‎ subsecretarul (numele imi scapă) imi spune sobru: noi nu mai putem ține frontul וși trebuie să capitulăm; apelez la patriotismul dumitale, rugându-te, ,,în numele poporului și‎ guvernului român“, să telegrafiezi chiar acum un mesagiu marilor organizații evreiești mondiale din Occident să intervină pe lingă înaltul Comandament sovietic să fie cit mai blând posibil în privința condițiilor de capitulare; un avion militar gata de decolare va duce mesagiuI dumitale la Istanbul.
Am răspuns că n-am calitatea de a face un asemenea lucru. Subsecretarul, dezamăgit, mi-a răspuns supărat: ,,Dl. dr. Filderman, care a fost aci acum 15 minute, s-a arătat mai patriot. Domnia-sa a cerut într-un mesagiu ca ocupația militară să se facă de către trupe ale tuturor Aliaților și administrația la fel
.

Am plecat fără a îndeplini dorința subecretarului.
Declarație la securitate 16 mai 1951

Condamnat pe viață, Zissu a fost ținut închis doar 3 ani, fiindcă a fost „cumpărat” și a plecat în Israel, unde a și murit imediat după sosire datorită bătăilor bestiale încasate în beciurile securității.
Un amănunt: ce s-a întâmplat cu fabrica de zahăr de la Ripiceni?
A fost dezmembrată bucată cu bucată și dusă în Uniunea Sovietică.
Tot bucată cu bucată, evreimea din România, („cultul mosaic”, etichetă atât de urâtă de Zissu), a fost dezmembrată „bucată cu bucată” și „dusă” în Israel.
N-am scris cum îl chema, numele complet: Abraham Leib Zissu.
Biografia i-au scris-o alții.
Profețiile despre sionism, despre acest al doilea exod evreiesc din zilele noastre și da, despre oameni ca Zissu, nu sunt drumul, dar trebuie să ne aprindă mintea ca un semnal, ca un semafor pe marginea drumului nostru, pe toți cei care așteptăm venirea Domnului.
Un semafor care s-a aprins demult, s-a și stins între timp, iar eu acum claxonez coloana de minți leneșe care n-au știut sau n-au observat, a mea inclusiv.



Biserica „moartă” de la Troa în comparație cu bisericile „vii” de astăzi

23 septembrie 2020
O analiză a felului de manifestare al adunărilor creștine de pe vremea apostolilor, cu exemplul din Faptele Apostolilor, al Adunării de la Troa, în comparație cu „bisericile” pline de „viață” de astăzi.

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.  În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort.  Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”.  După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat.  Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.” Fapte 20:7-12

Aș vrea să facem a astfel de analiză pentru toți cei sensibili la Cuvântul lui Dumnezeu și la standardele Lui. Ceilalți n-au trecut de titlu, oricum.
Să răspundem la câteva întrebări:

1. Oare felul de manifestare al bisericilor de azi, cu mult zgomot, lumini, beznă, trupe, concerte, coruri, multe feluri de muzică, este biblic?
Nu cumva este o invenție nebiblică, o datină a bătrânilor de acum, bătrâni ca și cei pe care era mâniat Domnul Isus?
La Troa era liniște, nu era cor, nu s-a cântat, ar fi scris, nu aveau trupă.
Era o atmosferă de plictis.
Se vorbea și se vorbea.
Calm, atât de calm că bietul tânăr, obosit probabil, a adormit.
Acum, dacă ar fi fost o atmosferă de vacarm, Eutih n-ar fi adormit.
Un pastor carismatic din zilele noastre ar numi o astfel de biserică, biserică moartă, că „vie”, în mintea lui e doar cea care face zgomot.

2. Bisericile de astăzi au împrumutat din industria spectacolului: estrada (scena), muzica și jocurile de lumini, dar mai ales umbre, beznă. Are această practică un model biblic? M-a șocat acum 4 ani când am fost în State, m-au dus rudele la biserica lui James MacDonald, la Chicago (nu-l dăduseră încă afară), cum în timp ce în față se cânta „drăcește” sau se vorbea (despre bani, foarte mult), sala era în beznă. Cam ca aici:

Imagine dintr-o reprezentație carismatică.(sursa: Youtube)

Am văzut recent la Cluj același exercițiu. Păi au dreptate ortodocșii, că la pocăiți se stinge lumina. „În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.” Nu era beznă adică, nici lumină slabă, n-ar fi avut motiv Eutih să adoarmă.
Nu era muzică, nu scrie că s-a cântat, nu beznă, nu concert, dar ce se făcea?

La Troa, Pavel a vorbit toată noaptea, cu o pauză pentru frângerea pâinii (Cina Domnului) și apoi cina „lor”, servirea mesei adică, apoi iar s-a vorbit.

3. Nu cumva astăzi s-a pierdut exercițiul ascultării?
Oamenii aveau exercițiul ascultării unui discurs lung. Acel discurs în mod sigur n-a fost o repetare de șabloane mistice, ci lanțuri de deducții și explicații, profeții, tălmăciri, înțelegeri, învățătură, etc.
Astăzi acest exercițiu al ascultării lipsește, religia este de tip Fast-Food, un pic de predică, să fie ușor de uitat.

4. Oare chiar trebuie nopți de stăruință comună? La Troa nu scrie că s-au rugat, n-au făcut „stăruință”. Rugăciunea se face în odăiță. Poate s-au rugat, dar nu scrie, ar fi scris dacă ar fi fost vorba de un timp însemnat, dar posibil să fi fost rugăciune la despărțire, ca la Milet, dar…nu rugăciuni lungi în public.

Iată 4 elemente care diferențiază net o biserică „vie” de astăzi de adunarea adevărată din Noul Testament.
Pentru un pastor carismatic de astăzi, adunarea de la Troa ar fi o „biserică” moartă.
Și ar chema tinerii să iasă afară de la Troa, să caute una „vie”.
Cineva cu duhul apostolului Pavel ar rămâne singur ca Ilie, la mila corbilor.
Tu din ce fel de adunare faci parte?
Ce e pentru tine „viu”?
Un cuvânt la care meditezi și-l înțelegi sau zgomotul amorf al unei muzici?
Ce fel de creștinism ai în cap, unul de familie sau unul de sinagogă?
Caută o adunare ca cea de la Troa, ieși din cârciumile religioase!
Dacă nu găsești, e timpul, cât mai este timp, să începi una, în casa ta.


Vorbire în limbi falsă, Cluj, 5 septembrie 2020

15 septembrie 2020

A fost la mine în oraș și am o obligație:
…tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei…” Apocalipsa 2:20
Așa că nu las ca bărbatul acesta, care falsifică într-un mod atât de ridicol și de grosolan ceea ce el numește „dar al duhului”, să rămână nesancționat. Urmăriți:

Vorbire în limbi falsă, Cluj, 5 septembrie 2020, Betel Centru

De când am scris Șebrato Șemena am urmărit ieșirea pe net a unor vorbiri în limbi „pentru analiză„. N-am prea avut ocazia. Ridicolul ar fi fost evident și riscul de a cădea în el e mare.
Chiar filmarea la care am făcut referire când am scris „șebrato” s-a evaporat de pe net, dar a rămas „separagraut șebrai„.
Nu am nici o iluzie că și această filmare va dispărea în curând, de aceea mă grăbesc să o captez, pentru că trebuie să îndeplinesc acel avertisment al Stăpânului meu: „am împotriva ta că tu lași pe înșelător să înșele…!”.
Să analizăm împreună:
0:07 Hara Bradear Tucana Tahavah
0:13 Zera Tapruia Tucan Tafava.
1:06 Zara Tabrania Tucan Tufava. („umple cu Duhul Sfânt”)
1:21 Erta Lahava Labraniato. („au fost transformate, văd zeci de vase de aur care sunt goale și care așteaptă să fie umplute” ….?? traducere probabil)
1:38 Zara Tahava Zabrania Tuhava. („lasă-te umplut…”)
1:59 Hara Tacana Tahavah. („văd mâini libere, văd picioare libere…”)
2:26 Zara Tahava Labraniar. („ultimul zid cade, se prăbușește…”)
2:46 Zara Tacara Tahava. („a căzut în numele lui isus”)
3:00 Zara Takara Zabraniato. („ultima rezistență…”)
3:15 Zara Tacana Tahava. („dacă nu vrei să te pocăiești….”)
3:26 Sara Tahava Labraniar Tuhava, Zirana Tacanto Louraniar Tuhava („în numle lui isus autoritate și putere…”)
3:44 Hertala („Să te liberi…” – asta nu-i română!)
3:50 Hera Tabradiar Tucarata („de ce te rușinezi?”)
3:54 Zara Tacara Tahava („Fă-i în ciudă satanei!”)
4:04 Zera Tastavia Turava Erta Harta Labrania Tucara Tavava („glorie numelui tău, glorie prezenței tale…”)
4:24 Harta Laradia Tucara Tahava („În numele tău”)
4:31 Sara Tastuvia Tucara Tahava („În numele tău isuse”)
4:37 Hala Hala Brania Tucana Tahava („vreau să mai cânte echipa de închinare un cântec….”)
5:10 Erta Labradia Topos („Treci în calendar, ca fiind ziua gloriasă….”)
5:23 Sara Bradia Tucara Tahava. (probabil Amin)

Cam asta a fost, Google Translate nu mi-a fost de nici un ajutor.
Zara e o marcă de haine, sigur a rezonat frumos în mințile femeilor.
În rest: tacana, tahava și labrania, plus încă 2-3 variante pe temă nu sunt o limbă, tacana tahava vă spun.
Prietenii mei, sunteți mulți din voi: studenți, medici, programatori, oameni înțelepți, nu sunt între voi câțiva oameni sănătoși la minte și în stare să învețe, de vă supuneți urechile unor astfel de analfabeți biblici?
Spre rușinea voastră o spun, ca apostolul.
(Deși ar trebui ca fiecare creștin să aibă dorința și capacitatea de a învăța pe alții.)
Faptul că duminical vi se servește o porție de zâmbete tip „anonymous”, satisface nevoia de argument a conștiințelor voastre?
„Zana tacana tahava” cu mici variații, „tradus” de 15 ori tot altfel nu e o limbă, e fals totul, de la a la z.
Am simțit că mă enervez din toată inima, o așa insultă la adresa înțeleptului nostru Tată nu am mai întâlnit demult.
Pentru că evenimentul a fost în orașul meu, mă simt obligat să sancționez infracțiunea.
Dragii mei, este în lume o epidemie de Hristoși falși, acesta e doar unul.
Toți „simt”, se „alimentează”, se „umplu”, parcă „duhul” ăsta ar fi combustibil și biserica benzinărie.
Dragii mei, duhul acestui om nu este Duhul Dumnezeului care a insuflat Biblia.
Epidemia asta de misticism nu e creștinism deloc.
Bisericismul acesta pe care s-a supărat și Dumnezeu nu e Adunarea lui Dumnezeu.
Treziți-vă!
Dacă scamatoria asta ieftină, ridicolă și prostească este „creștinism” adevărat, atunci toți cei care-o credeți sunteți exact în situația celor ce slujeau la Baali, sub conducerea profeților lui Baal și sub protecția Isabelei.
Nu mă leg de cei doi zâmbitori care l-au invitat, sunt în sevraj financiar, știu, e covid, dar n-au mai multă minte.
De-ar avea, ar fi citit cât de catastrofal a fost în Vechiul Testament locul numit Betel, cum a devenit o cursă și un simbol al răului pentru poporul înșelat, (Betel a ajuns locul unui templu idolatru, casa de închinare falsă a celor de pe „calea lui Ieroboam„, încât a ajuns profetul să strige: „Nu căutați Betelul!” (Amos 5:5)) și nu și-ar fi numit capela Betel.
Îndepărtarea de Cuvântul lui Dumnezeu produce astfel de febre.
Acest exercițiu de transă mistică este doar o amplificare a ceea ce a început peste tot cu trupele de laudă care te bagă „în duhul” prin crearea „prezenței lui Dumnezeu”.
Încercarea asta brută de falsificare a unei glosolalii este o doză crescută de drog religios, deși dacă-mi este îngăduit să speculez, o șmecherie pare aici: manipulatorii care l-au invitat simt că au „electorat” în „ligheanul” vecin, unde nu se poate pescui decât cu momeli din astea.
Jalnici pescari, amărâtă „pradă”!

Avertismentul lui Coresi rămâne valabil: „nu mai boscorodiți, că vă bate Dumnezeu!




























Instalația de lumini a sufletului

14 septembrie 2020
Înregistrare din adunare 30 august 2020

Lois, Eunice și Timotei: idealul biblic familial de educație și slujire

13 septembrie 2020
În această postare doresc să propun fiecărui cititor un angajament personal pentru reîntoarcerea la Biblie cu privire la felul educației copiilor, luând ca model „familia” lui Timotei: bunica și mama.

Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine.” 2 Timotei 1:5

din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” 2 Timotei 3:15

…la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. ” FA 16:1

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Efeseni 6:4

Covidul închide biserici, teatre, stadioane, cârciumi, școli (chiar și cele duminicale) și frânează mari mulțimi de oameni să se adune la un loc.
Oamenii sunt separați unii de alții printr-o distanță care face clădirile construite până acum niște mici cuști, într-o clădire în care mai înainte intrau 200 de oameni, acum dacă mai pot intra 50.
Totul se resetează.
Mai ales școlile sunt marea provocare.
Dar oare închinarea la Dumnezeu este frânată de covid?
Chiar are nevoie Dumnezeu ca oamenii Lui să fie mulți adunați laolaltă?
Nici vorbă.
Modelul Nou Testamental al adunării creștine nu implica mulțimi mari.
Nici bani mulți.
Nici clădiri mari.
Dar în cei 2000 de ani de lucru ai tainei fărădelegii s-a patentat un tip de creștinism fals, un Babilon religios, multe structuri religioase care țin legați pe oameni într-o stare de angajament fals față de Dumnezeu.
(Justificarea cu Biblia a celor ce investesc în astfel de structuri este că acestea slujesc educației, evanghelizării, „mântuirii”, etc. )
Paralel cu creșterea acestui creștinism anemic, taina fărădelegii s-a manifestat în ultimele secole și prin creșterea unui sistem educativ de stat, sistem care a condus generații întregi, timp de decenii, spre ateism.
Acest sistem educativ s-a transformat într-un tăvălug care nivelează toată „cultura” grădinii lumii la nivelul de 3 centimetri al unui gazon, a cărui singură calitate este uniformitatea, tunsoarea perfectă.

Să facem o enumerare a sistemelor educative în ultimele veacuri:
1. Înainte de Comenius, educația copiilor se făcea doar în scop religios (pentru cine voia să ajungă popă, de exemplu) sau în sistem privat: bogații plăteau profesori pentru copiii lor. Nu exista sistem de stat.
2. Comenius, pe la anii 1700 a implementat Școala Generală, finanțată de stat, adică statele „creștine” plătesc din buget un sistem educativ care se ocupă de copiii până îi dă „societății” gata educați. Această școală generală a fost un succes în ce privește educația profesională dar a fost o utopie și un eșec în ce privește educația morală și biblică.
3. Între timp, Darwin în secolul 19 „l-a bătut” pe Comenius, statele nu mai sunt „creștine”, nici școlile, iar copiii predați statului să-i „educe”, ies din școli atei pe dinăuntru și atâta de creștini pe dinafară, cât să nu-i supere pe „needucații” lor părinți. Cu cât fac mai multă școală, cu atât creștinismul e mai subțire. Nici vorbă de angajament creștin.
4. Ca o reacție și ca un caz particular, bisericile protestante au inițiat în secolul 19 „școala duminicală” pentru a contracara și compensa efectele laicizării școlii de stat și a eliminării lui Dumnezeu din programa școlară.
(Educația propusă de Comenius fusese una profund creștină.)
Unde s-a greșit?
A greșit Comenius?
Cu siguranță, Comenius nu s-a așteptat ca în timp sistemul propus de el, prezentat grandios în Didactica Magna să provoace rezultate contrare, împotriva Dumnezeului din cartea căruia s-a inspirat Comenius.
Practic, am fost învinși cu armele noastre.
Citez: „Gustul amărui (al citirii Didactica Magna) vine de la senzația de înșelare, de furt, cartea Didactica Magna a fost scrisă ca proiect pentru a zidi școli creștine și s-au zidit cu acest proiect milioane de școli păgâne, anticreștine, ateiste.
În același timp se întinde ca o molimă lipsa totală de ducație în familiile ”creștine”, transformarea Adunărilor în Biserici, a Bisericilor în Cluburi Muzicale și hrănirea oamenilor cu o iluzie  a unui misticism de genul: ”lucră-Domnu’ !” asemănător credinței că prin rugăciune mărăcinii vor începe să producă struguri.
” (sursa)
Covidul și distanțarea socială (apropo, distanțarea socială este parcă profețită în Apocalipsa 18: v10″Ei vor sta departe de frică să nu cadă în chinul ei„, v15 „vor sta departe de ea, de frica chinului ei.” și v17 „toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe„) sunt o provocare pentru reîntoarcerea la Biblie cu privire la modelul educației creștine, dacă vrem să creștem „oameni ai lui Dumnezeu”, acum în aceste zile din urmă, când diavolul știe că mai are puțină vreme și caută cu înverșunare pe cine să înghită, mai întâi pe copii noștri.

Întoarcerea la ascultarea de Biblie în acest domeniu, în acest timp înseamnă aplicarea standardelor biblice și abandonarea oricăror imaginații și presupuneri.
Să subliniem câteva idei pe subiect, din Cuvântul lui Dumnezeu și să le luăm fiecare pentru noi într-un angajament care ne va reseta programul vieții și va impune felul biblic de educație.

1. Voia lui Dumnezeu este ca nu doar 1-2 creștini să ajungă capabili să învețe pe alții, ci toți. Cel puțin pe cei din familia lor mai întâi, într-o ‘ierarhie” a maturității, cei bătrâni să-i învețe pe cei tineri, apoi pe alții. Porunca creșterii copiilor în învățătura și mustrarea Domnului este adresată părinților. Aceasta înseamnă două aspecte: părinții nu trebuie să delege această slujire altora și părinții trebuie să fie capabili să învețe pe copiii lor.
Dacă tu, cel care citești aceste rânduri, dai deoparte ce zice Dumnezeu și zici că tu nu știi cum să-ți educi copilul și cauți o „școală duminicală” pentru el, atunci ești pe calea neascultării, trebuie să te pocăiești.

2. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este o anomalie și un neajuns, nu o stare care să fie privită ca normală. Când ceva ce trebuie, nu există trebuie creat, când o stare nu este după Voia lui Dumnezeu trebuie remediere, iar înainte de orice acțiune, trebuie să existe o pasiune, un vis. Creștinul lipsit de dorința de a învăța pe alții este ca o nucă goală, ca o frunză uscată. Voia lui Dumnezeu este ca fiecare creștin să fie plin de dorința de a spune altora, de a fi capabili să învețe: „În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” Evrei 5:12

3. În lipsa unei educații creștine eficace, pericolul asimilării ateiste și prin asta al furtului copiilor noștri de către cel rău este iminent. O astfel de asimilare era și în secolul întâi. Fiara cu dinți de fier și gheare de aramă a societății romane de cultură greacă opera ca și astăzi. Cazul iudeicei Lois, a cărei fiică Eunice s-a căsătorit cu un grec, nu cu un iudeu, este exemplar. Asimilarea spre cultura greacă era ca și împlinită în cazul lui Eunice, mai ales că Eunice nici măcar nu s-a stresat să-și taie pruncul împrejur a opta zi. Nu vedea nimic rău să se căsătorească cu un grec, nici să-și crească copilul în cultura greacă. Lois nu a gândit la fel. Probabil și-a zis: „am greșit cu Eunice, nu am voie să greșesc cu Timotei”. Și l-a învățat pe copil în mod intensiv Cuvântul lui Dumnezeu. Cred că cea care s-a ocupat de învățarea lui Timotei a fost în primul rând Lois, bunica. Ea a fost și prima care a crezut „întâi” evanghelia vestită de Pavel, apoi Eunice.

4. Pavel menționează acest proces de educație a lui Timotei și cred cu tărie că este modelul biblic divin al educației. Nu școala duminicală, nu școala de stat, ci școala de familie. Familia să fie școală, familia să fie adunare. Dragul meu cititor, draga mea cititoare care mi-ai urmărit firul gândului până aici: ești gata să-ți resetezi visele? Acum trebuie stat acasă, trebuie stat deoparte. Cineva trebuie să stea acasă cu copiii, copii care pot, slavă lui Dumnezeu, să facă școala online.
Ești gata să fi „cineva„?
Vezi această pandemie ca o catastrofă care te rogi să treacă sau ca o binecuvântare și o ocazie de revenire la tiparul biblic al educației?
Ești gata soră care ai nepoți să fi „Lois”?
Ești gata să fi o bunică implicată în educarea copiilor copiilor tăi?
Ești gata frate care ai nepoți să fi soț de „Lois”?
Ești gata mamă cu copii, să fi o Eunice?
Ești gata „soț de Eunice” să-i dai tot sprijinul, sau vrei să o trimiți pe „Eunice” la serviciu și pe „Timotei” la grădiniță?
Dacă chiar nu se poate altfel, măcar du-l pe „Timotei” la „bunica Lois”, dar nu la grădiniță!
Desigur, mamele au rolul lor, dar de multe ori soția se îngrijește cum să placă soțului ei și este împărțită cu slujirea, dar nu exclusă de la acest proces de educație.
Datorită internetului, educația profesională se poate face online, dar educația biblică trebuie făcută pe genunchii mamei și bunicii.

5. Vedeți, porunca educației se dă mai mult mamelor, la bărbați le scrie cum să lucreze, cum să nu fie leneși, mai puțin despre educația copiilor. Am vorbit acum doi ani într-un loc (a fost și Timotei pe-acolo): pe malul râului de la Filipi, unde a predicat prima dată Pavel în Europa, „femeilor care se aflau adunate acolo” despre aceasta: de ce femeilor? Du-te la minutul 29:30

Filmare în Grecia, august 2018, la Filipi, în locul primei „evanghelizări” din Europa


6. Reîntoarcerea la fel biblic al educației creștine trebuie văzută ca un pas spre reîntoarcerea la felul biblic al adunării creștine. Acum în acest sfârșit de veac rău, pentru că nu știm cât va mai ține această tensiune a așteptării, a zăbovirii și îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Cauza eșecului transmiterii poruncii credinței la generația următoare este lipsa de angajament personal în educație la nivel de familie, cel mai adesea delegarea spre cler a acestui angajament. Iar dacă această delegare pare comodă, să știi este o mare vinovăție la toate nivelele. Nu suntem chemați să fim clienții lui Dumnezeu, ci iubindu-L, suntem robii Lui.
Nu mergem când vrem la El, ca la Mall, ci Îl slujim toată viața.
Iar această slujire trebuie să înceapă cu o resetare a felului cum te vezi, trebuie să te vezi în stare să înveți pe alții, pe cei ai tăi, familia ta și pe cei din jur.

7. Nu trebuie să aștepți un program de mase pentru a începe educația creștină în familie, începe tu, acasă, la tine acasă, azi! Aceasta este adevărata reformă, aceea dinăuntru, la scară mică. Organizează cu copii tăi timp special de învățare a Biblie, cu cât începi mai repede cu ei, cu atât mai bine.
Folosește orice ocazie pentru a-i învăța creaționism, istorie biblică, cronologie biblică, geologie biblică, geografie biblică. Nu lăsa școala de stat să pună în mintea lor ateism și evoluționism, că îți va fi rușine de ce vei culege. Vorba profetului: „Au semănat grâu și seceră spini…să vă fie rușine de ce culegeți!” Ieremia 12:13


Să se scoale idolii tăi să te salveze

12 septembrie 2020
În această postare caut să analizez un aspect al logicii justiției divine: toți cei ce-și găsesc plăcerea în altceva decât în slujirea lui Dumnezeu, ajung să se închine idolilor (inimii) și astfel îl urăsc pe Dumnezeu.

Te-ai obosit tot întrebând – să se scoale, dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple!” Isaia 47:13 adică cei care se iau după zodiac,….



…..cei care cred în soartă și noroc, nu în Cuvântul lui Dumnezeu.
Este o profeție împotriva Babilonului, ni s-ar părea drept să fie pedepsiți, nu erau popor ales, nu erau „din Avram”. Dar nu e așa. Babilonienii erau și ei creația lui Dumnezeu, nepoți ai lui Noe, ai dreptului Noe. Și lor li se adresează prorocii, sunt multe profeții către ei, au fost profeți chiar trimiși la aceste popoare, să ne gândim la Iona, trimis la Ninive, capitala Asiriei.
Asur fusese nepot al lu Noe, chiar semit, fiu al lui Sem. Babelul în schimb fusese sub domnia lui Nimrod, strănepot al lui Noe, nepot al lui Ham.
Acest tip de sentință (care după cum vedea mai încolo a fost dată și spre învățătura noastră) o găsim prima dată în cântarea lui Moise din Deuteronom 32 și apoi repetată și de Isaia și de Ieremia.
Să le luăm pe rând (cu roșu este textul biblic, Cuvântul lui Dumnezeu):
Deuteronom 32, cântarea lui Moise, citez fragmentat:
Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape…v. 35 (cum este acum nenorocirea cu Covidul)…”El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii lor?” v 37 „Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? (adică idolii cărora li se dedica efortul, preocuparea și banii) „Să se scoale să vă ajute și să vă ocrotească!” v 38
Este un fel de ironie a lui Dumnezeu, Dumnezeu care dă toate lucrurile bune tuturor, și celor buni și celor răi: pacea, rodul pământului și sănătatea, atunci când nu le mai dă (și numim aceasta nenorocire: războiul, foametea și epidemia) îl face pe om de rușine cu „idolii” cărora le-a închinat dedicarea, în loc s-o închine dătătorului a toate. Mai mult, cei ce nu se gândesc la El, Dumnezeu spune despre ei că-l urăsc: „atunci când voi ascuţi fulgerul sabiei Mele Şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc!” v 41
Rezultă din textul de mai sus o concluzie importantă: toți cei preocupați obsesiv de sine, de plăceri îl urăsc pe Dumnezeu.Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: ‘Eu, şi numai eu nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!” Isaia 47:8 și continuă în tonul lui Moise: „Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece. 10 Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu şi numai eu.’ 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poţi împăca şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate12 Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.” apoi mesajul din titlu: să se scoale idolii, o ironizare.
Această sentință este la fel și pentru un popor și pentru un om: „La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om” Iov 34:29 Deci pentru noi astăzi să avem de învățătură:
-dacă zicem ca babilonienii: eu și numai eu
-dacă ne încredem în înțelepciunea și știința proprie
-dacă ne obișnuim viața cu plăceri, dacă ne dedăm plăcerilor,
ajungem să îl urâm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne supune și pe noi la testul nenorocirii (cum este acest Covid imposibil de învins), ca odinioară și ne trimite să nu ne rugăm Lui, ci la cei cărora ne-am închinat efortul atunci când ne mergea bine: „să se scoale idolii și să te scape„, la idoli să te rogi.
Te-ai închinat educației, pregătirii profesionale, tot efortul l-ai depus pentru asta; să te scape la nenorocire înalta ta calificare.
Te-ai închinat acumulării de bani și bogății, la necaz să te scape acestea, lor roagă-te!
Te-ai închinat satisfacerii plăcerilor, adică ai avut ca normalitate a vieții să „faci ce îți place”, prin aceasta te-ai îndepărtat de Dumnezeu. Dumnezeu cere ca să fi robul Lui, să faci ce îi place Lui, nu ție. (O, Doamne! cât de vrednici de pedeapsă suntem mulți din noi!) „Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.” Luca 19:27 Dacă nu vrem să împărățească El peste noi, adică dacă nu vrem să-I slujim, să ni se poruncească, atunci suntem vrăjmașii Lui.
Este vorba de înclinarea inimii: spre sine sau spre Dumnezeu, de preocupare: de sine sau de Cuvântul, Planul și Voia lui Dumnezeu.
Judecata din Ieremia 2 este la fel, de aici vedem această consecvență a logicii justiției divine și învățăm dreptatea și felul cum este și va fi judecata:
Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire, zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!» 28 Unde sunt dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! 29 Pentru ce vă certaţi cu Mine?
E sentința din titlu: „să se scoale ei„, să se scoale idolii, să te scape.”
De multe ori acești idoli sunt în inima noastră.
De ce te rogi lui Dumnezeu doar la necaz?
Nu e drept să slujești unuia tot timpul și să te rogi altuia la necaz.
Roagă-te „stăpânului” pe care-l slujești.
De câte ori astăzi Dumnezeu ne zice: „de ce te rogi Mie?”, „de ce vii la Mine la necaz?” Mi-ai slujit cumva, am vreo obligație față de tine.
Nici față de cei care-L slujesc, Dumnezeu nu are nici o „obligație”, de multe ori îi testează prin necazuri și suferințe. Dar oamenii care se roagă doar când ajung la nenorocire, sunt trimiși la idolii vieții lor, la obiectele cărora le-au slujit toată viața.
Dumnezeu ne cere un lucru care ne pare absurd, dar nu este: să-l slujim și să-l iubim în același timp, să spunem: „iubesc pe Stăpânul meu” și să fie așa.
Când mă abat și mă trezesc că-mi slujesc mie, să mă întorc spre El, să-l slujesc din nou.
Acum, pentru că mintea umană este ispitită tot timpul să găsească automatisme, să nu creadă cineva că dacă va sluji Domnului, îi vor fi garantate: pacea, succesul, prosperitatea și sănătatea.
Unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu îi este testată tot timpul dragostea de Stăpân prin testul mulțumirii în lipsuri, persecuții și slăbiciune, să citim:
Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţiprigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi10 Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11 Căci noi cei vii totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.” 2 Corinteni 4;8-11
Este o imagine a unor oameni prăpădiți, aflați la limita rezistenței, pe marginea cedării. Dar probabil aceștia sunt robii cei mai buni.

Completare 9 octombrie. A doua zi după ce am scris această postare, în 13 septembrie am vorbit la Aleșd cam aceleași lucruri: Cartea de vizită a unui creștin.






De ce Dumnezeu nu a folosit în Biblie un limbaj simplu pe care sa îl înțeleagă orice muritor?

10 septembrie 2020

Este o întrebare pusă pe Facebook.
Toată întrebarea: „Bună ziua, Ma adresez dvs., celui ce ați scris acest articol. As vrea sa cunosc punctul dvs. de vedere în legătură cu limbajul criptat, metaforic din Biblie. Dincolo de faptul ca trebuie sa ai temeinice cunoștințe de istorie, de teologie, filozofie și nu numai, e ne voie și de o hermeneutica a Bibliei pt. a înțelege corect mesajul lui D-zeu. Întrebarea ar fi:De ce D-zeu nu a folosit u limbaj simplu pe care sa îl înțeleagă orice muritor? Întrebarea vine din sufletul unei persoane care citește și încearcă sa înțeleagă ce scrie acolo. Va mulțumesc.

Răspunsul:

„Bună seara.
O să încerc să vă răspund la întrebarea dvs.: „De ce D-zeu nu a folosit un limbaj simplu pe care sa îl înțeleagă orice muritor?
Întradevăr, chiar despre Domnul Isus, în Evanghelii este scris că „el nu vorbea deloc fără pildă„. Și tot despre El scrie că „vorbea ca unul care avea putere, nu cum le vorbeau cărturarii lor„. Eu aș lega aceste două afirmații și aș îndrăzni să spun că aceast aparentă ascundere a mesajului în pilde este tocmai secretul forței discursului divin. Și voi aduce câteva argumente.
1. Dumnezeu a creat omul în mijlocul unor lumi vegetale și animale extrem de diverse, de complexe și de intercolerate.
A făcut acest lucru pentru ca prin admirarea acestei creații, cugetul omului să poată ajunge la credința și la glorificarea lui Dumnezeu ca Înțelept. Citez:
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi,…” Romani 1:19-20
Deci plantele și animalele, semănatul și seceratul, via și alăptarea, clocirea ouălor și creșterea ierbii, vara, iarna, oaia, răsăritul, moartea, somnul, soarele, stânca, noroiul poartă în ele nu doar înțelepciunea relaționărilor care mențin viața ci și un tâlc mai adânc.
2. Limbajul biblic conține pilde, atât profeții (prorocii) au spus pilde, cât și Domnul Isus, și apostolii. Așa cum spuneți, este un limbaj simbolic, ascuns, numit de apostoli: limbaj duhovnicesc. Dar nu este necesar „sa ai temeinice cunoștințe de istorie, de teologie, filozofie”…așa cum vi s-a părea. Biblia spune că pildele se înțeleg prin alte pilde, prin corelare. Practic, trebuie să cunoașteți bine Biblia și ea se explică pe sine. „Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. 21 Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” 2 Petru 1:20-21
3. De ce Dumnezeu a folosit pilde și nu definiții? Oaia, furnica, pasărea, vulpea, șarpele, sunt animale prezente în Scripturi. Nu putem fără ele, mai ales fără cele de la care luăm mâncare. Observați vă rog că tot ce băgăm în gură e din lumea vegetală, din ce a crescut maxim anul trecut, nu putem fără ele. Blândețea e mult mai simplu de exemplificat printr-o oaie, decât prin orice definiție. Comparația e cea mai bună metodă didactică: ca. Viclenia e simbolizată prin vulpe, etc. Acesta e limbajul cel mai simplu posibil, limbajul comparațiilor, al similitudinilor.
4. Chiar faptul că noi oamenii ne înmulțim prin unire bărbat-femeie, cu îndrăgostire, hormoni, căsătorie, naștere, alăptare, creștere de copii, etc. e tot plan divin. Putea face Dumnezeu să ne „fabricăm” prin spori ca ciupercile, dar a croit o cale complexă pentru a ni se revela pe Sine, desăvârșit în înțelepciune. În relațiile dintre noi, soț-soție, părinți-copii e ascuns tâlcul relației cu El, de aceea spunem Tatăl nostru. Dacă nu creșteam crescuți de tați, cum să fi spus Tatăl nostru?
5. Dumnezeu a folosit în Biblie nu numai pilde simple: oaie-blândețe, vulpe-viclenie, ci și multe pilde complexe: stropirea cu sânge-iertarea de păcate, scufundarea în apă-curățarea conștiinței, purtarea de haine albe-faptele bune, arderea tămâiei-rugăciunea, etc.
6. O și mai complexă și greu de înțeles analogie este cea dintre Vechiul testament și cel Nou. Întâmplările din Vechiul Testament sunt lecții pentru noi, cei ce trăim în cel Nou. Nu doar lecții, ci și avertismente sau încurajări. Împărații răi, popoarele idolatre, cetățile păcătoase, perioadele de idolatrie sunt exemple rele și de avertizare, împărații buni, înțeleptul Iov, leviții, cei drepți și mai ales disprețuiții și persecutații profeți sunt exemple bune, pentru noi. „Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe prorocii care au vorbit în Numele Domnului. ” Așa că dacă socotim lunga perioadă a Vechiului Testament și mai ales aparent plictisitoarea istorie a împăraților, să ne trezim la realitatea pericolului de a nu cădea în aceleași pilde de neascultare ca și ei. Paralelismele sunt simple și se înțeleg ușor, trebuie doar citit de câteva ori, înțelegerea vine.
7. Vă mai sugerez ceva. În momentul în care vă apropiați de Biblie, de Cuvântul lui Dumnezeu cu atitudinea cu care mi-ați scris mie (cred din toată inima că sunteți sinceră) puteți cere direct de la Dumnezeu claritate și spirit de înțelegere a Bibliei. Dumnezeu are îngeri la dispoziție, are mijloace de aranjat împrejurări până la detalii și are cea mai mare bucurie când un om se apropie de Cuvântul Lui cu dorința de a-l înțelege. Spune lui Ieremia: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” 33:3
8. Nu vă speriați de Biblie, citiți-o de la început, citiți-o toată, întoarceți-vă la ce înțelegeți, recitiți ce e greu, folosiți referințele, acum sunt aplicații cu Biblia! Vă încurajez s-o faceți, iar dacă undeva vă poticniți, vă stau la dispoziție cu răspunsuri.
9. Limbajul metaforic, mai ales în unii profeți poate să sperie pe unii. De ce scrie de lei, de urși, de balauri, de pantere? Am mai răspuns cuiva pe acest subiect:
https://vesteabuna.wordpress.com/…/putea-sa-zica…/
Am și vorbit într-o zi despre asta:
https://vesteabuna.wordpress.com/…/cum-predica-domnul…/
10. Căutați să aveți un cuget curat. Dacă undeva aveți mustrări de cuget, cereți iertare de la Dumnezeu. Probabil, pe măsură ce veți citi Biblia, această sensibilitate a cugetului va crește și veți simți nevoia să vă cereți iertare de la Dumnezeu pentru tot ce descoperiți rău în conștiința dvs., nu vă opriți. Așa veți înțelege tot mai mult și veți dori să fiți tot mai aproape de Voia lui Dumnezeu.
cu mult drag”


Actul oficial de excludere din Cultul Baptist a membrilor „Comitetului Creștin Român pentru apărarea libertății religioase și de conștiință”, 5 septembrie 1978

8 septembrie 2020

Bunicul a fost pastor, eu i-am moștenit arhiva.
Bunicul a murit acum 29 de ani, dar am intrat în posesia arhivei doar acum 5 ani, când a murit mama. Și nu, nu am avut timp s-o cercetez toată. Dar cum acuma se lungesc serile, am mai mult timp, mai scotocesc.

Arhiva bunicului

Acte de deces, telegrame de chemare la înmormântări, schițe de predici, tot felul de acte. Corespondențe cu Comunitatea (Cluj) și cu Uniunea (București). Azi am găsit într-un plic un document tipărit, primit de bunicul direct de la Uniune. Mi-a atras atenția pentru că era tipărit, nu bătut la mașină. De tipărit nu se putea decât la tipografiile de stat. Deci era ceva foarte important.
Vă dau documentul mai întâi text, apoi imagine, pentru a nu pierde firul.
Este actul de excludere din cult a următorilor:
-Pavel Niculescu, București
-Nicolae Traian Bogdan
-Emeric Iuhasz
-Ioan Brisc
-Dimitrie Ianculovici
-Ion Moldovan, Timișoara
-Petru Cocârțeu
-Nicolae Rădoi, Caransebeș
-Ludivic Osvath, zalău
-Viorel Vuc
-Ion Teleagă
-Martin Mihuț
-Gheorghe Munteanu, Caransebeș
-Aurel Popescu, București

Realitatea a ceea ce s-a întâmplat la Caransebeș o găsiți pe blogul lui Nicolae Rădoi:
http://radoinicolae.blogspot.com/
Iată textul:

UNIUNEA COMUNITA’I’ILOR CREŞTINE BAPTISTE

DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

Şos. Nicolae Titulescu Nr. 56-A Sectorul 8

Nr 950/178, București 5 septembrie 1978

către

BISERICILE ŞI FILIALELE CREŞTINE BAPTISTE DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

„Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos“.

Cu dragoste frăţească vă facem cunoscut următoarele :

Comitetul de conducere al Uniunii Comunităţilor Creştine Baptiste din Republica Socialistă România, întrunit în şedinţă de lucru, în ziua de 30 august 1978, călăuzit de răspunderea pe care o are pentru păstrarea neştirbită a principiilor de credinţă baptistă de către toate bisericile şi filialele, a luat în dezbatere unele abateri de la mărturisirea de credinţă baptistă şi de la normele de conduită cetăţenească săvîrşite de unii membri ai cultului nostru.
În Congresul Cultului Creştin Baptist, ce a avut loc în luna februarie 1977, toţi delegaţii prezenţi au condamnat şi dezaprobat metoda de rezolvare a problemelor ce privesc cultul nostru prin trimiterea de scrisori deschise şî prin memorii de către persoane care nu au nici o încredinţare în cadrul cultului. Astfel de scrieri au produs mari framîntări în rîndul frăţietăţii noastre înainte de congres şi tocmai de aceea au fost dezaprobate, cerîndu-se ca astfel de practici să înceteze. Cu toate acestea s-a constatat că unele persoane, încălcînd hotărîrile Congresului au continuat să trimită asemenea scrisori şi memorii atît în ţară cît şi în străinătate, denigrînd conducerea cultului şi autorităţile de stat. La acestea s-au adăugat şi alte manifestări negative care au culminat cu constituirea unui grup de persoane, membri ai cultului nostru, are s-au auto-intitulat „Comitetul Creştin Român pentru Apărarea libertăţii religoasă şi de conştiinţă“ creind astfel, o grupare ilegală şi lansînd un manifest politic, îndreptînd un atac deschis împotriva conducerii cultului şi a autorităţilor de stat.
Aceste fapte sînt deosebit de periculoase deoarece ele contravin principiilor noastre de credinţă, spiritului nostru de creştini baptişti, care ne considerăm parte integrată din marea comunitate naţională a poporului român la a cărui unitate, independență şi suveranitate trebuie să ne aducem din plin contribuţia.
Comitetul Uniunii, în urma analizei făcută, a constatat că aceste elemente prin conduita lor puteau pune cultul nostru într-o situaţie nefavorabilă faţă de autorităţile de stat cît şi faţă de celelalte culte din ţara noastră, aducînd astfel grave prejudicii prestigiului Cultului baptist şi încrederii de care trebuie să se bucure acesta în faţa statului.
Comitetul Uniunii, în grija sa de a se împiedica producerea unor grave consecinţe pentru întregul cult, în baza Cuvîntului lui Dumnezeu din Evrei 13:17 ; Romani 16:17-18 ; Numeri 12:7-10 ; Romani 12:10.; Romani 13:1-2 şi 7 ; I Tesaloniceni 5:12-13, precum şi a prevederilor art. 60 lit. g din Statutul cultului a luat următoarele hotărîri :
1.Excluderea din cult a lui Pavel Nicolescu din Bucureşti, Nicolae Traian Bogdan, Emeric Iuhasz, Ioan Brisc, Dimitrîe Ianculovici şi Ion Moldovan din Timişoara, Petru Cocîrţeu şi Nicolae Rădoi din Caransebeş şi Ludovic Osvath din Zalău, pentru constituirea lor într-o grupare ilegală, cu caracter politic, care a aderat la organizaţii internaţionale nebaptiste, încălcînd astfel principiile evanghelice şi doctrina cultului baptist (Romani 13:1-2).
2. Excluderea din cult, la propunerea conducerii Comunităţii Baptiste din Timîşoara şi a turor păstorilor şi diaconilor de pe raza acestei Comunități, a lui Viorel Vuc, Ion Teleagă, Martin Mihuț şi Gheorghe Munteanu din Caransebeş, pentru abatere de la doctrina baptistă şi încălcarea hotarîrilor Comitetului Comunităţii Creştine Baptiste Timişoara (art. 60 lit. 3 din Statut).
3. Excluderea din cult a lui Aurel Popescu din Bucureşti, pentru faptul că a denigrat şi calomniat ani de zile, în scris și verbal conducea cultului şi autorităţile de stat încălcînd principiile de credinţă baptistă privind relaţiile dintre biserică şi stat şi pentru încălcarea hotărîrilor Comitetuîui Uniunii şi a angajamentului luat în faţa pastorilor şi diaconilor de pe raza Comunităţli Creştine Baptiste Bucureşti de a nu mai predica decît în biserica din care a făcut parte ca membru (Romani 13:1-2 şi art. 60 lit g din Statut).
Facîndu-vă cunoscute aceste hotărîri ale Comitetului Uniunii noastre, vă îndemnăm în mod stăruitor să luaţi toate măsurile necesare ca pe viitor aceste persoane fie tratate ca atare şi să li se interzică cu desăvîrşire orice fel de activitate în bisericile și filialele cultului baptist.
Totodată, ne facem datoria de a sfătui pe fraţii păstori, diaconi şi membri ai comitetelor de conducere ale bisericilor ca, în viitor să nu se mai petreacă astfel de fapte. În acest sens, în bisericile baptiste vor fi citite numai scrisorile venite de la Uniune ca şi cele venite de la comunităţile de care aparţin bisericile respective.
Comitetul Uniunii îşi exprimă convingerea că măsurile luate vor contribui la păstrarea neştirbită a principiilor de credinţă baptistă în bisericile şi filialele cultului nostru, ca şi la păstrarea bunei rînduieli, ştiind din Sfintele Scripturi că, „Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al orînduielii“.

Cu salutări frăţeşti, ai dvs. fraţi în slujba Domnului,

PREȘEDINTE, SECRETAR GENERAL,
Pastor Cornel Mara Pavel Birbitei

Iată documentul:

Iar pentru cine are mai mult timp, să asculte discuțiile de mai jos:


Un „vuiet” … de la Milcov la Iordan

6 septembrie 2020

Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!” Ezechiel 37:7
Am trecut spre Focșani pe la Ojdula, prima dată am auzit de trecătoarea asta, noul drum pe vechiul pas, prin Lepșa. Pe acolo, de la Brașov ajungi repede la Focșani. Fiind pandemie, am zis prima dată după mai mulți ani că nu mai ieșim din țară în concediu (apoi ne-am răzgândit), nu văzusem cu soția Transalpina, iar eu nici Transfăgărășanul.
Luni 17 august 2020 am trecut Transalpina dinspre Ardeal spre Oltenia,, marți am trecut Transfăgărășanul invers, iar miercuri 19 august am trecut
Trans…”focșaniul”. Dumnezeu ne-a dat vreme bună și mașina a ținut. deși era reparată cutia de viteze.
La Focșani aveam și o treabă la o firmă de acolo, am terminat repede, am găsit cazare la o pensiune între vii, într-o podgorie, iar seara am ieșit cu soția să stăm la o pizza undeva. Eram prima dată în Focșani. Întunecat oraș, parcă acolo nu s-a inventat becul electric, seara nu te cunoști om cu om pe stradă, coroanele pomilor nu sunt tunse, parcă e pădure, sunt ceva becuri, puține și palide și…printre crengi. După pizza am zis să vedem ce se poate vizita, știusem că fuseseră evrei în focșani, chiar de ceva congres sionist și am căutat sinagoga. Am găsit-o aproape, în spate la niște blocuri, în reparație, învelită în plase contra-praf. Nimic de văzut, mai ales că strada cu sinagoga era mai în beznă decât centrul.
Apoi am căutat pe net și am găsit că la Focșani s-a ținut la 1881 primul congres sionist, adică prima adiere a acelei mișcări despre care a scris Ezechiel în 37.
(Și Petru Popovici în cartea sa „Graiul prorociilor” la pagina 136 scrie: „„Vuietul” auzit de Ezechiel s-a împlinit în „Mișcarea Sionistă”, care a început să facă propagandă pentru întoarcerea evreilor în Palestina.
Și mai scrie Petru P. că primul congres sionist a avut loc în 1897. Nu e adevărat.) Evreii s-a adunat în jurul acestei idei la Focșani în 1882. Să cităm.
În zilele 30 și 31 decembrie 1881, la Focșani s-a deschis primul congres sionist al Uniunilor Sioniste din România. Scopul sioniștilor era recolonizarea teritoriilor din Țara Israel. La congres au participat 56 de delegați care au reprezentat 33 de organizații sioniste locale, organizații care reprezentau aproximativ 70.000 de activiști evrei, o treime din evreii români. Președintele congresului a fost Samuel Pineles din Galați, iar secretarul congresului a fost David Rintzler. La congresul din Focșani a fost intonat pentru prima oara imnul Hatikva, azi imnul oficial al statului Israel. Marele Congres de la Focșani, cum mai este el cunoscut, a hotărât că soluția pentru rezolvarea problemei evreiești din România este emigrarea în Israel și înființarea de colonii agricole, pentru crearea unei vieți noi evreiești, independente, spre a putea continua tradiția și cultura evreiască, cei emigrați urmând să dea ajutorul necesar celor care vor să emigreze. Hotărârile Congresului au început să fie puse în aplicare în anul 1882 când au ajuns în Israel pionierii evrei care au întemeiat orașele Roș Pina și Zihron Iacov, printre ei și 3 familii din Focșani (Israel Sehter, Alter Vainstoc-Filderman și Itzhak Aaron Apelboim).[1][2][3]
De ce s-a ținut la Focșani primul congres sionist?
Pentru că evreii din România de atunci, fuseseră inspirați în idealul lor de succesul unirii românilor care s-a consfințit la Focșani. Focșaniul era orașul de pe Milcov, oraș de graniță, orașul unirii….nu spune și cântecul: „vin la Milcov cu grăbire”? Și dacă românii au reușit, de ce nu ar putea încerca și evreii?
Așa spun cronicile și așa au spus și profeții dinainte. Chiar Domnul Isus a spus: „când veți vedea smochinul și toți copacii”. Formarea națională a Israelului (smochinul) s-a petrecut concomitent cu a celorlalți „copaci” (națiuni), una din ele fiind România. Și iată că se pare că succesul proiectului „România”, înmugurirea acestui „copac”, i-a inspirat pe evrei, care s-au adunat la Focșani să învie „smochinul”.
După 67 de ani, în 1948, și proiectul Israel a luat ființă, s-a înființat statul.
De ce la Focșani? La fel răspunde și Puiu Zilberman: „De ce a avut loc Congresul la Focşani ? Focşani, simbolizează unirea Principatelor Române şi se poate face o analogie între Unirea celor două ţărişoare care au devenit o ţară mare; aşa şi poporul Evreu este slab, unit şi va deveni puternic !
Ne-a plăcut la Focșani, strugurii din podgoria unde am stat dădeau în pârg, și gazdele pensiunii ne-au dat voie să ne servim după plac, joi am mers până la Bârlad la familia unei verișoare a soției și am mai stat o zi.

Podgorie Vrancea

Am tot googălit pe subiect. Sionismul a fost un vuiet care a mers crescând în România secolului XX. Jurnalul lui Mihail Sebastian, presa sionistă din acea vreme, o mulțime de scriitori și ziariști pe care i-a înghițit ori urgia războiului, ori tăvălugul comunist, mărturisesc despre un vuiet puternic care a dus la „apropierea oaselor unele de altele” cum a scris profetul, adică la emigrarea în masă a evreilor în Israel. Eu adun acuma date despre Shaike Dan, un adevărat Moise al vremii lui, care a dus în Israel mai mulți evrei decât Moise din vechime și pentru că nu vreau să scriu prostii, mă documentez. Pe măsură ce citesc, pe măsură ce compar textele istorice cu textele profetice, sunt tot mai uimit de coincidența dintre ce s-a profețit, cu ce s-a petrecut. Am descoperit pe Al. Zissu, un sionist fervent dintre cele două războaie și după război, prezent atât în Jurnalul lui Sebastian cât și în cartea „Salt Orb” a lui Shaike Dan. Acum îl citesc pe acest Zissu.
Sionismul a fost vuietul profețit și împlinit.
În anii de acum, 2020, vuietul sionismului răsună pe acolo pe unde ideea n-a prins din multe motive, prin zonele de unde evreii încă n-au plecat. Sunt ultimele ecouri ale acestui vuiet, oasele sunt apropiate deja, au prins carne și oase, sunt o armată foarte mare.
Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” Ezechiel 37:10
Tzahal, așa se numește armata statului Israel.
Este și o carte.

Tzahal-o istorie a armatei israeliene

Azi am terminat-o de citit, așa am avut timp.
Cu gândurile acestea am pășit 2 zile prin Focșaniul unirii, cu gândul că la Focșani s-a născut o națiune: România și o idee: sionismul.
Ambele evenimente au fost profețite: copacii din pădurea națiunilor și smochinul din pădurea asta.
După părinții trupești fac parte dintr-un copac , dar după Tatăl care m-a înfiat, am fost altoit în măslinul cu două feluri de ramuri.
E foarte important pentru angajamentul lăuntric al fiecăruia dintre noi să știm din CE facem parte, e răspunsul la ceea ce psihologii numesc problema identitară, sau uneori criza identitară.
Sunt român din România? Identitarii ortodocși au un singur răspuns pentru mine, nu poți fi român decât ortodox, mulți chiar cred asta. (În timp ce eram la Focșani, un tânăr preot de pe lângă Piatra neamț îmi scria de zor, Îi intrase pe Facebook reclama mea și voia să mă „recupereze”. Dialogul cu el îl am pe Facebook și afirmațiile lui sunt o mostră de misticism, ignoranță și îngustime de minte.)
Sunt creștin? Din ce ghetou fac parte?
Din ce „identitate”?
Pentru ce etichetă-mi bate inima?
Mie acuma nu-mi mai bate inima pentru etichete, îmi bate pentru profeți, pentru robii cei uciși, acolo e planul lumii, planul istoriei prin care ne-a fost hărăzit să umblăm. Caut să pun laolaltă profețiile cu istoria, să pricep harta.
Ca și călătoria mea cu gândul…de la Milcov, la Iordan.
Mulțumesc de însoțire.



%d blogeri au apreciat: