Creştere sau înmulţire!

13 Iunie 2009

„Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l” Geneza 1:28

Prima poruncă dată omului de carne a fost  creşteţi, APOI a fost  înmulţiţi-vă. Tot aşa este şi în Duhul: se urmareşte creşterea, maturizarea, întarirea în Duhul, şi secundar înmulţirea ca număr.
Acest post este un fel de comentariu la aceasta postare si la aceasta postare, blogul respectiv nu permite comentarii. Rog sa cititi mai intai postarile respective.
Ma bucur ca internetul este un domeniu al cuvantului usor-alergator, imi permit sa pun pe-aici cateva observatii.
Nu ar trebui sa se confunde cresterea cu inmultirea.
Cresterea este porunca dintai, se refera la maturizare, implinire, completare, invatare, inteleptire, ajungerea la statura, calificare, etc.
Inmultirea este aspectul secundar, se refera in general la marirea numarului, la multiplicare.
Cand se vorbeste in Noul Testament despre crestere, de cele mai multe ori se are in vedere cresterea spirituala, maturizarea in Hristos, cresterea in Har, inmultirea virtutilor, ajungerea la capacitatea de a fi mostenitor, de a fi intarcat, de a fi declarat matur.
Aspectul numarului si a cresterii acestuia pare secundar in tot Noul Testament, nu vedem o polarizare pe contabilizarea numarului, ci pe cea a maturizarii, a virtutilor, a harurilor. Se mai vorbeste mult mai mult despre inmultirea harului si a harurilor, mai putin a numarului. Cresterea numarului este o promisiune, nu ar trebui sa ne obsedeze, „credinta VINE in urma auzirii.” Sigur vine!
Apreciez analiza rece a situatiei „agentiilor religioase„, adevarata este, iar concluzia „Liderul religios contemporan isi zideste biserica lui si concurenta nu il va birui” este trista dar adevarata.
Pentru mine ramane un suspans claritatea acestei analize, confruntata cu incurcata situatie de pe teren, inclusiv a megabisericii respectatului analist.
Banuiesc pe cine are in vedere cand spune „acest fel de crestinism” in penultimul paragraf, dar as sugera ca analiza sa se extrapoleze si asupra propriei gradini. Pentru ca multe din concluzii sunt autoacuzari, sa luam una:”Suveranitatea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este inlocuita cu suveranitatea liderului.” iar intrebarea:”Valul este din ce in ce mai mare si mai puternic; cine poate sa-i stea impotriva?” mi-o pun si eu. Pentru ca daca suntem onesti trebuie sa ducem analiza si concluziile pana in pragul de a face schimbari in propria gospodarie.
Cat de biblice sunt interpretarile corale sau orchestrarile? Pe cine zidesc in duhul? Nu cumva la vremea cand au fost introduse au fost acelasi factor lumesc de atractie: fanfara orasului canta in parc, fanfara bisericii canta in biserica. Nu vreau sa apar momeala, vreau doar sa arat ca nu e hrana, ramane momeala, chiar daca e veche si demult acolo, si chiar daca nu mai pacaleste pe nimeni. La un moment dat poate plictisteste. Tot la fel momelile de azi, nu sunt acuzabile pentru ca sunt noi, decat daca, de dragul onestitatii, le acuzam si pe cele vechi. Masura Scripturii trebuie pusa pe tot.
Sunt curios daca Duhul care trebuie sa condamne, il va duce pe analist mai departe sa ia masuri de condamnare a ceea ce Scriptura ii spune ca este nebiblic si sa se pocaiasca de acelea.
Pentru inspiratie sugerez sa se inceapa cu lumina acestui verset (mai sunt multe):”Din El, tot trupul bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei si se zideste in dragoste”.Efeseni 4:16
Daca in adunarile mici de la tara, se poate cat de cat face aceasta lucrare, as sugera sa se analizeze posibilitatea de a se face aceasta lucrare(:”
isi primeste cresterea„) „ prin ceea ce da fiecare incheietura” si ” lucrarea fiecarei parti in masura ei” in cadrul multimii de 3000 de membrii. Rugam publicarea rezultatelor analizei si a concluziilor!
Daca se concluzioneaza ca se poate, sa fim informati cum!
Daca se constata ca nu se poate, dorim sa vedem o pocainta de care sa ne bucuram cu totii, insotita de masuri de redresare.
d.


Să nu datorați nimănui nimic

6 Iunie 2009

Romani 13:8 „Sa nu datorati nimanui nimic, decit sa va iubiti unii pe altii…”

Am demult in minte aceste ganduri.
N-am prea avut curajul insa sa le marturisesc. Acum imi pare rau.
Ca si copii ai lui Dumnezeu, consideram de la sine inteles ca ascultam de Tata, ca „tatal nostru” exprima o realitate si ca ascultam Cuvantul Lui si cu privire la felul in care ne purtam in lume.
De multe ori Cuvantul Lui este impotriva obiceiurilor lumii.
Discutam acum despre datorii.
Dupa ce m-am intors la Dumnezeu am inteles foarte repede acest adevar: „cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut…” Proverbe 22:7
Asezat langa: „sa nu va faceti rob oamenilor” I Cor 7:23 da un verdict greu de urmat:: vrei sa fii liber, stai departe de datorii.
Nu am prea avut curajul sa spun ce cred, dar prin mila lui Dumnezeu am urmat acest cuvant cu credinciosie.
Acum imi pare rau ca nu am spus.
Cateva intamplari:
1. Acum vreo sapte ani am fost  in America, sa vad cum e, ne gandeam sa emigram si noi, am tatonat terenul. In mod discret am intrebat pe unul pe altul  daca se poate trai in America fara datorii. Nu va spun cum s-au uitat la mine! Nu am intalnit pe nimeni curat fata de banca, toti erau datori. Pentru mine, robi. Nu mi-am exteriorizat nici gandurile, nici mila fata de starea asta trista. Acum imi pare rau, daca as fi spus ce cred, cel putin unii ar fi fost franati de la pornirea de a se infrupta la nesfarsit din ceea ce nu este al lor.

2. Acum cativa ani un prieten a plecat in America. Si-a vandut afacerea in Ro si s-a dus. A cumparat 3-4 case si a asteptat „sa creasca”. -„Dar daca scade?” l-am intrebat. -„Nu scade”. -„De ce, ce te face sa crezi?” Raspunsul lui m-a lasat buimac:-„…asa fac EI sa nu scada”. Acum, din cate stiu a dat tot la banca. Cu el cel putin am discutat indelung despre datorii, stia cum cred eu si nu ma simt vinovat fata de ei. Cu atat mai arzator acum, cand vad ca multi s-au ars crezand cuvinte false, ma simt mai impovarat sa le spun pe cele drepte asa cum le-am primit si eu.

3. Eram sunat ani la rand de bancheri:”Nu doriti credit?”,”Noi vrem sa va ajutam.” Nu va pot spune ce le raspundeam, consideram o ocazie de a da socoteala de credinta care este in noi si asteptam ca Duhul sa-mi dea raspunsul, de fiecare data altfel, dar spre marturie.

A lua imprumut inseamna „incredere in lucrurile de pe pamant. A te angaja ca vei returna lunar o anumita suma de bani, inseamna sa crezi ca vei castiga lunar acea suma de bani.
A fi dator inseamna a fi robul celui ce te-a imprumutat.
A fi dator e un blestem. S-a rostit pe Ebal.

Dar mai este o datorie…mult mai periculoasa, infinit mai inrobitoare, nemaipomenit de vicleana si de usor de acumulat….iar apoi greu de platit: datoria fata de firea pamanteasca, fata de carne.
„Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei” Romani 8:12
Planuri, nazuinte, vise, aspiratii, impletite cu obiceiuri omenesti si comparatii cu oamenii, cu traditii si ambitii desarte, condimentate cu pizmă…toate sunt suficient de perfide pentru a-ti crea un imens deficit, in primul rand de timp iar…mai mult nu trebuie, e destul atat.
Am scris aici despre rascumpararea timpului.

Ne ramane vesnica datorie a dragostei,… in Imparatia Iubirii e valuta forte. Nu putem plati altfel. Prin partasie crestem in dragoste si avem cu ce plati singura datorie duhovniceasca: am primit credit=credinta, pe care-l platim cu rate din harul dragostei.
Cresterea acestui har se face prin partasia in Trup, in adunare, din Hristos, Capul Trupului.


Flamand de cer

1 Iunie 2009

Flamand de cer si insetat de pace,
asa mi-e sufletul si trupul meu,
dar toate cate-l tin se vor desface,}
cand un cuvant va spune Dumnezeu.}

Ref: Spre cer, spre cer mi-ndrept mereu
si sufletul si trupul meu,
spre Dumnezeu, spre Dumnezeu.

Dar pan-atunci, cu ravna si credinta,
sa tes din raze stralucit vesmant,
sa-nalt in marginita mea fiinta }
dumnezeiescul nou asezamant.}

Si-n aurul cel sfant al vesniciei
vreau sa pietrific clipele de-acum,
ca tot ce am, in slujba-mparatiei }
sa pun, prin Duhul ce ma-nvata cum.}

Imi umple sufletul cu sarbatoare
prin Domnul care m-a rascumparat,
El mi-a adus statornica intrare}
in Templul harului straluminat.}

De-aceea-nchinaciune si marire
I-aduc acum, cu tot ce am si sunt,
si-mi plec genunchii-n sfanta multumire}
spre Dumnezeul Cel in veci preasfant.}
(Nicolae Moldoveanu, Cantarile Harului, caietul 3, nr 10)

flamand