O să zburăm! (o poezie)

30 Septembrie 2008
O să zburăm cu Domnul în văzduh
toţi cei ce I ne-am închinat în duh
şi-n adevăr I-am strâns al Lui Cuvânt,
ca o comoar-ascunsă in pământ.

În oamenii ascunşi ai inimii
acelor care dintre mii şi mii,
de Duh pecete, fi-va pe uşciori,
aceia-L vor întampina pe nori.

Mira-se-vor toţi cei ce-L vor vedea
şi s-or jeli de El cu jale grea
când  vor vedea: ca smulşi de-un alizeu:
zburând în cete, fii de Dumnezeu!

Din doi care vor fi la camp, lucrând,
doar unul se va înalţa, zburând,
din doua ce vor măcina la moară,
una va sta privind cum alta zboară!
De ce să fi lasat aicea jos
trezeşte-te, aleargă la Hristos,
e-un tron de îndurare şi-un  altar
de unde curge un  izvor de Har!

Unde-s acestea te întrebi uimit?
urechea cărui om le-a auzit?
ce inima  de om le-a cunoscut?
există oare-un ochi ce le-a vazut?

Nu, nu si nu, aceste lucruri mari
necunoscute sunt de cărturari
şi se descopere frumos şi-ntreg
duhovniceşte doar când se-nţeleg.

Mintea pricepe până la perdea
şi ochii, pân-acolo pot vedea
chiar de se urcă-n al ştiinţei dud
urechile, doar pân-acol-aud.

Dincolo de perdea, găsi-vei Har!
perdeaua-I sfâşiată, vino dar
pe calea nouă ce ţi s-a deschis
precum în Noul Testament e scris.

Perdeaua este trupul lui Hristos
rămas-a sfâşiat şi zdrenţăros,
Intrare cu uşciorii uşii rupţi,
e stramtă, dar se merită să  lupţi!

Smereşte-te şi du-te la altar!
doar cei smeriţi sunt îmbrăcaţi cu har!
pătrunde-n nevăzut, stai în Cuvânt
dincolo-I Cer, afară e pământ!

Perdeaua este graniţa de Har
până la care ne-nţelese-ţi par
cuvintele ce le asculţi uimit.
Când intri le pricepi mai lămurit.


De ce n-avem timp? (pentru că nu l-am răscumpărat)

21 Septembrie 2008

„Răscumpăraţi timpul!”

N-avem timp, că nu-l răscumpărăm
din robia-n care l-am legat,
tot gândind la lume ne-ncetat
timpul nostru lumii-l angajăm.

Timpul ce ne vine şi-l privim
cum ni-l pierdem zilnic, cu bucata
este însăşi viaţa noastră…. biata,
când fără folos ne-o irosim!

Cănd promiţi prea multe vechii firi
tu dator prin asta-i te-ai făcut,
zilele şi anii ţi-ai vândut
şi că nu ai timp atunci te miri!

Tot strângând gunoaie şi-adunând
şi gândind la ce e pe pământ
am ajuns noi înşine-un mormânt
timpul vieţii noastre îngropând!

Căci umblarea după ce e jos
şi gândirea firii,
moarte e,
moare-întâia oară timpul,
ce
l-am răpit din slujba lui Hristos!

Timpul:
anul,
ziua,
orice clipă,
nerăscumpărate, ne robesc
trup şi suflet lumii ce-o servesc
ca într-o perpetuă risipă.

Timpul să-l răscumpăraţi ‘napoi
din robia-n care l-aţi vândut,
nu averile ce n-au putut
a-şi scăpa stăpânii din nevoi!


Harul felurit (o poezie)

16 Septembrie 2008
„Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1Petru 4,10).

Primesc din Harul felurit
pe cât de felurit Îl au
cei de la care L-am primit
şi cei spre care eu mi-L dau.

E felurit cum feluriţi
sunt cei ce-au fost născuţi din Har,
căci Cel în care-au fost primiţi
Le-a dat la fiecare-un dar.

La fiecare şi la toţi,
dar fiecărui diferit,
ca seminţie de preoţi
ai Celui care ne-a iubit.

Iar după cum în trup avem
nu numai mâini, urechi sau nas,
ci felurite părţi suntem,
aşa-i şi Cel ce ne-a atras.

La fiecare diferit
ne-a dat din Harul Său bogat,
după credinţă cântărit
şi măsurat.

Din fiecare frate sfânt
primim un Har de la Hristos,
din fiecare alt Cuvânt
din fiecare alt folos.

Şi eu slujesc din ce-am primit
nu după capul meu, ci-al Lui,
Viaţa mea mi-am răstignit
şi-acum am viaţa Domnului….

…şi Trupul său duhovnicesc
şi Viitoru-i glorios
cu cât în El mă contopesc,
cu-atât Îl văd mai luminos!

Mă contopesc în El când stau
unit cu fraţii Lui şi-ai mei
în Harul diferit ce L-au
primit oricare dintre ei.

Asa e Harul răspândit:
deşi în moartea Lui uniţi,
prin Înviere FELURIT
au devenit împodobiţi….
…în viaţa Lui!

Şi  orişicui
care-a crezut, i-a dat un har
să se reverse Viaţa Lui
În fiecare mădular.
Când îi ascult pe fraţi primesc
din Harul lor şi înţeleg
cu Harul meu să le slujesc
spre-a fi un Trup al Lui întreg.

De-aceea scriu acum
şi spun
şi m-ostenesc
şi sap in minţi
Cuvântul ca sămânţă-l pun
şi pun ai harului arginţi
în sfântul Său negoţ spre-a fi
dat la zarafi şi înmulţit,
s-aducă rod şi-a deveni
îmbelşugat şi înmiit.

Bogatul Har!!!
…..la tron să mergi
prin sfâşiata Lui perdea,
acum să intri,
să alergi,
doar langă  Cel bătut cu vergi
şi Înviat…Îl vei vedea.

….din plinătatea Lui să iei
Har peste Har, să ai, să dai….

Epistola către Evrei:
ne-nvaţă că atunci când ai

..nevoie de-ajutor şi Har
să te apropii curajos
să intri-n cort,
pân’ la altar,
pân’ la Hristos.

Izvorul Harului e-aici
In Trupul Său cel „zdrenţăros”, („iţi întorceai faţa de la El.”)
în fraţii cei smeriţi şi mici….
în ei să-L cauţi pe Hristos.

Nu-l căuta în Sinedriu
nici la Irod, nici la Pilat
a fost pe-acolo, dar e viu
a Înviat.

Acum e-n fraţii Lui, în toţi,
cu ei El S-a asemănat,
cu ei şi tu să te socoţi
îngemănat.

Rămâi in El, în Trupul Lui
în felul Lui smerit
…şi mic
…şi ne-nsemnat
…şi neiubit.
Te fă nimic.

Slujeşte doar cu Har,
cu Harul dat,
dă altora ce tu ai căpătat.

Aruncă-ţi pâinea-n ape, în pustii
şi după multă vreme-o vei găsi!
Cununa n-o vei căpăta pe drum
şi gloria nu e pentru aici,
ce mici sunt cei ce mari iţi par acum,
ce mari sunt cei ce-ţi par aicea mici.

Tu te-nsoţeşte cu cei fără pungi,
cu ei să plângi, să suferi, să te rogi,
fereşte-te de cei în haine lungi
ce scaune-şi înalţă-n sinagogi!

Să fi găsit tot timpul ÎN HRISTOS
îndreptăţirea Lui să-ţi fie scut.
În Trupul Lui, să fi spre-al Lui folos,
de Domnul fi-vei BINE-CUNOSCUT!


Penticostali-baptisti (comentarii de anul trecut)

14 Septembrie 2008

„Sora M.G.
Problema este ca  actualul mod de manifestare al
bisericii baptiste indeparteaza pe majoritatea
intelectualilor. Oamenii instruiti, cu adevarta
profunzi nu pot (si nici nu trebuie) sa stea pe postura
de consumatori pasivi ai discursului aceleeasi vesnice
persoane postata la amvon. Adevaratii intelectuali
daca au ales credinta au ales-o pentru latura ei
supranaturala, nu pentru a asculta „vesnica predica a
pastorilor”.  Citește restul acestei intrări »


La pomul cunoştinţei (o poezie)

13 Septembrie 2008
  • La pomul cunoştinţei

La POMUL CUNOŞTINŢEI lăudat
cu sacii goi ai curiozităţii
flămânzi ne ducem zilnic ne-ncetat,
în loc să ne-ndreptăm spre POMUL VIEŢII

Cu toate simţurile căutăm
adulmecându-i roadele dorite
tânjind… din ele să ne înfruptăm,
privindu-le …se fac şi mai iubite.

Pământul ne rămâne neudat
şi ne îndepărtam de Râul Vieţii,
ba chiar de uscăciune a crăpat
şi peste tot au răsărit scaieţii.

El creşte înaintea noastră iar
ca-ntr-un pământ uscat şi fără apă
ca o odraslă slabă pe-un hotar
pe unde n-a trecut nici plug, nici sapă.

Şi noi nu îl băgăm în seamă căci
avem program la POMUL CUNOŞTINŢEI,
El dătătorul aşteptatei păci
aşteaptă-n anticamera ştiinţei.

La POMUL CUNOŞTINŢEI zi de zi
îngrămădiţi în cârd tot mai flămând
culegem ştiri, imagini, fantezii
căci ochiul nu se satură văzând.

Satana de-obicei a ARĂTAT
şi OCHIUL a căzut întâi în plasă,
priviţi!…şi arătând a fermecat
cu o aşa imagine frumoasă.

De la-nceputuri Domnul a VORBIT
şi-s fericiţi numiţi ascultătorii,
URECHI dacă avem de auzit
am câştigat mai mult ca privitorii.

Spre POMUL CUNOŞTINŢEI înşelaţi
de o sinucigaş-obişnuinţă
mărşăluim ca turma, ca mânaţi
de bici, imperturbabilă cadenţă.

LĂSTARUL răsărit în loc uscat
nici frumuseţe-având şi nici mărire
n-ar fi putut să fie comparat
cu cel prea-îmbrăcat în strălucire.

Căci cine crede ce ni s-a vestit
şi cui i s-a descoperit iertarea?
că Pomul Cel Frumos e otrăvit
şi că-n ODRASLĂ e răscumpărarea.

De-aceea frate după ce asculţi
această poezie, ţine minte:
ÎNFĂŢIŞAREA-nşeală tot mai mulţi
înţelepciunea-i însă în CUVINTE.

Nu POMUL CUNOŞTINŢEI curios
să-l mai admiri, ci POMUL VIEŢII NOI
chiar dacă nu-i atâta de frumos
şi merg spre el puţini, doar unu-doi.

Deşi nu-s nici poet, nici orator
m-am chinuit s-alcătuiesc un vers
ca să putem reţine mai uşor
CUVÂNTUL, şi să fie greu de şters

din mintea noastră, căci e pentru noi
ce-apostolul la Coloseni le-a scris:
„Vorbiţi în „poezie”între voi…”
ca să puteţi reţine ce v-am zis.


Spiritul de partida (o postare din anii trecuti)

13 Septembrie 2008

Alin C. face o afirmatie iluminatoare:
„Tocmai cei care ar fi trebuit sa vegheze la
respectarea principiilor Scripturii au actionat
abuziv, conform unui principiu pe care l-am afirmat
anii acestia, cu privire la spatiul neo-protestant
(baptist) din Romania: Ideologia merge inaintea
teologiei. Cu alte cuvinte, spiritul de partida e
mult mai puternic decit responsabilitatea de a
implini Scriptura, integral si relevant. Citește restul acestei intrări »


Incheieturi si legaturi!

10 Septembrie 2008

Coloseni 2:19 „netinandu-se strans de Capul, din care tot Trupul, hranit si strans unit prin incheieturi si legaturi creste cu cresterea lui Dumnezeu…”(trad GBV)

       Stim cine este capul Trupului (ce bine ar fi ca tot mai multi nu numai sa stie ci sa si creada in Cel care este capul Trupului al adunarii), dar ce sunt incheieturile si legaturile? Citește restul acestei intrări »