O să zburăm! (o poezie)

30 septembrie 2008

O să zburăm cu Domnul în văzduh,
toţi cei ce I ne-am închinat în duh
şi-n adevăr I-am strâns al Lui Cuvânt,
ca o comoar-ascunsă în pământ.

În oamenii ascunşi ai inimii
acelor care dintre mii şi mii,
de Duh pecete, fi-va pe uşciori,
aceia-L vor întampina pe nori.

Mira-se-vor toţi cei ce-L vor vedea
şi s-or jeli de El cu jale grea,
când  vor vedea: ca smulşi de-un alizeu:
zburând în cete, fii de Dumnezeu!

Din doi care vor fi la câmp, lucrând,
doar unul se va înalţa, zburând,
din două ce vor măcina la moară,
una va sta privind cum alta zboară!

De ce să fi lăsat aicea jos?
Trezeşte-te, aleargă la Hristos,
e-un tron de îndurare şi-un  altar
de unde curge un  izvor de Har!

Unde-s acestea te întrebi uimit?
urechea cărui om le-a auzit?
ce inimă  de om le-a cunoscut?
există oare-un ochi ce le-a văzut?

Nu, nu si nu, aceste lucruri mari
necunoscute sunt de cărturari
şi se descopere frumos şi-ntreg
duhovniceşte doar când se-nţeleg.

Mintea pricepe până la perdea
şi ochii, pân-acolo pot vedea
chiar de se urcă-n al ştiinţei dud
urechile, doar pân-acol-aud.

Dincolo de perdea, găsi-vei Har!
perdeaua-I sfâşiată, vino dar
pe calea nouă ce ţi s-a deschis
precum în Noul Testament e scris.

Perdeaua este trupul lui Hristos
rămas-a sfâşiat şi zdrenţăros,
Intrare cu uşciorii uşii rupţi,
e stramtă, dar se merită să  lupţi!

Smereşte-te şi du-te la altar!
doar cei smeriţi sunt îmbrăcaţi cu har!
pătrunde-n nevăzut, stai în Cuvânt
dincolo-I Cer, afară e pământ!

Perdeaua este graniţa de Har
până la care ne-nţelese-ţi par
cuvintele ce le asculţi uimit.
Când intri, le pricepi mai lămurit.


De ce n-avem timp? (pentru că nu l-am răscumpărat)

21 septembrie 2008

„Răscumpăraţi timpul!”

N-avem timp, că nu-l răscumpărăm
din robia-n care l-am legat,
tot gândind la lume ne-ncetat
timpul nostru lumii-l angajăm.

Timpul ce ne vine şi-l privim
cum ni-l pierdem zilnic, cu bucata
este însăşi viaţa noastră…. biata,
când fără folos ne-o irosim!

Cănd promiţi prea multe vechii firi
tu dator prin asta-i te-ai făcut,
zilele şi anii ţi-ai vândut
şi că nu ai timp atunci te miri!

Tot strângând gunoaie şi-adunând
şi gândind la ce e pe pământ
am ajuns noi înşine-un mormânt
timpul vieţii noastre îngropând!

Căci umblarea după ce e jos
şi gândirea firii,
moarte e,
moare-întâia oară timpul,
ce
l-am răpit din slujba lui Hristos!

Timpul:
anul,
ziua,
orice clipă,
nerăscumpărate, ne robesc
trup şi suflet lumii ce-o servesc
ca într-o perpetuă risipă.

Timpul să-l răscumpăraţi ‘napoi
din robia-n care l-aţi vândut,
nu averile ce n-au putut
a-şi scăpa stăpânii din nevoi!


Harul felurit (o poezie)

16 septembrie 2008
„Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1Petru 4,10).

Primesc din Harul felurit
pe cât de felurit Îl au
cei de la care L-am primit
şi cei spre care eu mi-L dau.

E felurit cum feluriţi
sunt cei ce-au fost născuţi din Har,
căci Cel în care-au fost primiţi
Le-a dat la fiecare-un dar.

La fiecare şi la toţi,
dar fiecărui diferit,
ca seminţie de preoţi
ai Celui care ne-a iubit.

Iar după cum în trup avem
nu numai mâini, urechi sau nas,
ci felurite părţi suntem,
aşa-i şi Cel ce ne-a atras.

La fiecare diferit
ne-a dat din Harul Său bogat,
după credinţă cântărit
şi măsurat.

Din fiecare frate sfânt
primim un Har de la Hristos,
din fiecare alt Cuvânt
din fiecare alt folos.

Şi eu slujesc din ce-am primit
nu după capul meu, ci-al Lui,
Viaţa mea mi-am răstignit
şi-acum am viaţa Domnului….

…şi Trupul său duhovnicesc
şi Viitoru-i glorios
cu cât în El mă contopesc,
cu-atât Îl văd mai luminos!

Mă contopesc în El când stau
unit cu fraţii Lui şi-ai mei
în Harul diferit ce L-au
primit oricare dintre ei.

Asa e Harul răspândit:
deşi în moartea Lui uniţi,
prin Înviere FELURIT
au devenit împodobiţi….
…în viaţa Lui!

Şi  orişicui
care-a crezut, i-a dat un har
să se reverse Viaţa Lui
În fiecare mădular.
Când îi ascult pe fraţi primesc
din Harul lor şi înţeleg
cu Harul meu să le slujesc
spre-a fi un Trup al Lui întreg.

De-aceea scriu acum
şi spun
şi m-ostenesc
şi sap in minţi
Cuvântul ca sămânţă-l pun
şi pun ai harului arginţi
în sfântul Său negoţ spre-a fi
dat la zarafi şi înmulţit,
s-aducă rod şi-a deveni
îmbelşugat şi înmiit.

Bogatul Har!!!
…..la tron să mergi
prin sfâşiata Lui perdea,
acum să intri,
să alergi,
doar langă  Cel bătut cu vergi
şi Înviat…Îl vei vedea.

….din plinătatea Lui să iei
Har peste Har, să ai, să dai….

Epistola către Evrei:
ne-nvaţă că atunci când ai

..nevoie de-ajutor şi Har
să te apropii curajos
să intri-n cort,
pân’ la altar,
pân’ la Hristos.

Izvorul Harului e-aici
In Trupul Său cel „zdrenţăros”, („iţi întorceai faţa de la El.”)
în fraţii cei smeriţi şi mici….
în ei să-L cauţi pe Hristos.

Nu-l căuta în Sinedriu
nici la Irod, nici la Pilat
a fost pe-acolo, dar e viu
a Înviat.

Acum e-n fraţii Lui, în toţi,
cu ei El S-a asemănat,
cu ei şi tu să te socoţi
îngemănat.

Rămâi in El, în Trupul Lui
în felul Lui smerit
…şi mic
…şi ne-nsemnat
…şi neiubit.
Te fă nimic.

Slujeşte doar cu Har,
cu Harul dat,
dă altora ce tu ai căpătat.

Aruncă-ţi pâinea-n ape, în pustii
şi după multă vreme-o vei găsi!
Cununa n-o vei căpăta pe drum
şi gloria nu e pentru aici,
ce mici sunt cei ce mari iţi par acum,
ce mari sunt cei ce-ţi par aicea mici.

Tu te-nsoţeşte cu cei fără pungi,
cu ei să plângi, să suferi, să te rogi,
fereşte-te de cei în haine lungi
ce scaune-şi înalţă-n sinagogi!

Să fi găsit tot timpul ÎN HRISTOS
îndreptăţirea Lui să-ţi fie scut.
În Trupul Lui, să fi spre-al Lui folos,
de Domnul fi-vei BINE-CUNOSCUT!


Penticostali-baptisti (comentarii de anul trecut)

14 septembrie 2008

„Sora M.G.
Problema este ca  actualul mod de manifestare al
bisericii baptiste indeparteaza pe majoritatea
intelectualilor. Oamenii instruiti, cu adevarta
profunzi nu pot (si nici nu trebuie) sa stea pe postura
de consumatori pasivi ai discursului aceleeasi vesnice
persoane postata la amvon. Adevaratii intelectuali
daca au ales credinta au ales-o pentru latura ei
supranaturala, nu pentru a asculta „vesnica predica a
pastorilor”.  Citește restul acestei intrări »


La pomul cunoştinţei

13 septembrie 2008

 

La POMUL CUNOŞTINŢEI, lăudat,
cu sacii goi ai curiozităţii,
flămânzi ne ducem zilnic, ne-ncetat,
în loc să ne-ndreptăm spre POMUL VIEŢII

Cu toate simţurile-l căutăm,
adulmecându-i roadele dorite
tânjind… din ele să ne înfruptăm,
privindu-le …se fac şi mai iubite.
(„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.„) Geneza 3:6

Pământul ne rămâne neudat
şi ne îndepărtam de Râul Vieţii,
ba chiar de uscăciune a crăpat
şi peste tot au răsărit scaieţii.
(„Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, „) Isaia 32:13

El creşte înaintea noastră iar
ca-ntr-un pământ uscat şi fără apă,
ca o odraslă slabă pe-un hotar
pe unde n-a trecut nici plug, nici sapă.
(„ El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat.„) Isaia 53:2

Şi noi nu îl băgăm în seamă căci
avem program la POMUL CUNOŞTINŢEI,
El dătătorul aşteptatei păci
aşteaptă-n anticamera ştiinţei.
(„…era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.„) Isaia 53:3

La POMUL CUNOŞTINŢEI, zi de zi
îngrămădiţi în cârd tot mai flămând
culegem ştiri, imagini, fantezii
căci ochiul nu se satură văzând.
(„Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.„) Eclesiastul 1:8

Satana de-obicei a ARĂTAT
şi OCHIUL a căzut întâi în plasă,
priviţi!…şi arătând a fermecat
cu o aşa imagine frumoasă.
(„Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului.„) Luca 4:5

De la-nceputuri Domnul a VORBIT
şi-s fericiţi numiţi ascultătorii,
URECHI dacă avem de auzit
am câştigat mai mult ca privitorii.
(„Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea!„) Apocalipsa 1:3

Spre POMUL CUNOŞTINŢEI înşelaţi
de o sinucigaş-obişnuinţă
mărşăluim ca turma, ca mânaţi
de bici, imperturbabilă cadenţă.
(„„Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?„) Matei 15:3

LĂSTARUL răsărit în loc uscat
nici frumuseţe-având şi nici mărire
n-ar fi putut să fie comparat
cu cel prea-îmbrăcat în strălucire.
(„N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.„) Isaia 53:2

Căci cine crede ce ni s-a vestit
şi cui i s-a descoperit iertarea?
că Pomul Cel Frumos e otrăvit
şi că-n ODRASLĂ e răscumpărarea.
(„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?„) Isaia 53:1

De-aceea frate după ce asculţi
această poezie, ţine minte:
ÎNFĂŢIŞAREA-nşeală tot mai mulţi
înţelepciunea-i însă în CUVINTE.
(„Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea,„) Proverbe 5:1

Nu POMUL CUNOŞTINŢEI curios
să-l mai admiri, ci POMUL VIEŢII NOI,
chiar dacă nu-i atâta de frumos
şi merg spre el puţini, doar unu-doi.
(„Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.„) Matei 7:14

Deşi nu-s nici poet, nici orator
m-am chinuit s-alcătuiesc un vers
ca să putem reţine mai uşor
CUVÂNTUL, şi să fie greu de şters

din mintea noastră, căci e pentru noi
ce-apostolul la Coloseni le-a scris:
„Vorbiţi în „poezie”între voi…”
ca să puteţi reţine ce v-am zis.
(„Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmicu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.„) Coloseni 3:16


Spiritul de partida (o postare din anii trecuti)

13 septembrie 2008

Alin C. face o afirmatie iluminatoare:
„Tocmai cei care ar fi trebuit sa vegheze la
respectarea principiilor Scripturii au actionat
abuziv, conform unui principiu pe care l-am afirmat
anii acestia, cu privire la spatiul neo-protestant
(baptist) din Romania: Ideologia merge inaintea
teologiei. Cu alte cuvinte, spiritul de partida e
mult mai puternic decit responsabilitatea de a
implini Scriptura, integral si relevant. Citește restul acestei intrări »


Incheieturi si legaturi!

10 septembrie 2008

Coloseni 2:19 „netinandu-se strans de Capul, din care tot Trupul, hranit si strans unit prin incheieturi si legaturi creste cu cresterea lui Dumnezeu…”(trad GBV)

       Stim cine este capul Trupului (ce bine ar fi ca tot mai multi nu numai sa stie ci sa si creada in Cel care este capul Trupului al adunarii), dar ce sunt incheieturile si legaturile? Citește restul acestei intrări »


Recunoasterea Trupului! (La cine zic frate si la cine nu?)

9 septembrie 2008

I Cor 11:30 “Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm…”

Din care pricina?

1 Corinteni 11:29 “Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul ….”  (in original scrie doar “trupul” nu si “Domnului”)

Deci, de ce? DACA NU DEOSEBESTE TRUPUL.

       Rearanjand ideile am putea parafraza: Intre noi crestinii exista multi treji dar si  multi neputinciosi, multi bolnavi (spiritual) si nu putini adormiti pentru ca nu se deosebeste Trupul, adica fiecare din cei care iau simbolul cinei(al unitatii, deci al trupului) nu isi face o judecata de sine (proprie), daca este mort impreuna cu Hristos (daca vesteste moartea Domnului) fata de lume si pacat? Aceasta moarte impreuna cu Hristos(spirituala) este mijlocul unitatii noastre cu el, deci al contopirii in trupul Lui (eklesia, adunarea). “Am fost facuti una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui.”
     Daca  aceasta lucrare de cercetare nu se face, daca nu este un mediu autocritic care sa stimuleze mustrarea si indemnul, cararea somnului, neputintei si a bolii spirituale este deschisa. O atitudine usuratica, o tratare flegmatica a starii adunarii duce la pierderea caracterului ceresc al ei, pana la Luarea Sfesnicului, adica a dreptului de marturie , de lumina, de considerarea  de catre Domnul ca “aceasta este Adunarea Mea.”
    “Am sa te vars din gura mea” este un avertisment adresat unei adunari. In Apocalipsa adunarile erau deja  destul de mature ca Domnul sa li se adreseze direct lor: “Iata ce zice adunarilor Duhul…”

  CUM DEFINIM TRUPUL? Citește restul acestei intrări »


Rearanjarea blogului! Descarcati ACUM ceea ce doriti!

9 septembrie 2008

        Daca doriti sa descarcati ceva de pe acest blog, va rog sa o faceti in urmatoarele zile pentru ca voi rearanja toate postarile intr-un mod care sa le faca mai usor de accesat. S-a aglomerat tot ce am scris si de aceea, daca Domnul va voii, o sa incerc sa fac ordine. In special cartile sa le descarcati. Spuneti si altora din cei care-i credeti interesati!
       Multe binecuvantari!


Botezul dinaintea nuntii

6 septembrie 2008

Noi pocaitii nu botezam copii mici, toata lumea stie.
Ii botezam mari.
Ajuta?
Fara pocainta nu cred!
Raul provine din faptul ca pocaitii nu cununa oameni nebotezati. Dar de dragul cununatului, boteaza fara probleme oameni nemantuiti. Cum  sa nu botezi pe fata fratelui? Sau pe baiatul din familia asta buna! „Cununatul” asta (ma refer la ritual si executarea lui) ar avea nevoie de ceva suport biblic. Iar ca adunarea ar trebui sa se amestece in chestiunea casatoriei cuiva, e iarasi indoielnic.
Vreau sa spun ca temelia apropierii noastre de Dumnezeu este alegerea Lui, nu voluntariatul nostru.
Degeaba vrea cineva, daca nu prin mila lui Dumnezeu, daca nu se pocaieste.
Si pocainta insasi o da Dumnezeu.
A pus Dumnezeu ca hotare adunarii Lui Crucea Lui Hristos, prin care lumea si cei dinauntru sunt rastigniti reciproc unii fata de altii. Apropierea de Dumnezeu se face prin smerire, prin zdrobirea duhului, prin pocainta, pe calea Ocarii Lui. Sentimente greu de crezut ca stau in mintea unui tanar sau tinere aprinsi de dorinta casatoriei.
De aceea mie mi se par suspecte botezurile inaintea nuntii. Multe sunt evident facute pentru scopul casatoriei. Daca acest lucru nu te deranjeaza, nu citi mai departe. Citește restul acestei intrări »


Ocara lui Hristos

5 septembrie 2008

„el socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului”

Asa inteleg ca s-a imbogatit apostolul Pavel („in El am fost imbogatiti in toate privintele”). Cum?
Cand suntem prigoniti, „ferice de noi” caci atunci „Duhul Slavei se odihneste peste noi”.
Mare bogatie!
Ocara, rusinea, crucea, batjocura!
„in schimb El ne da un har si mai mare.” Asta este: bogatiile Harului Sau.
Nu vin decat dupa ocara.

„Suferinta, crin din care Domnul si-mpletit cununa
multi te plang cand mergi la dansii, eu te cant intotdeauna Citește restul acestei intrări »


Scheletul mamonic al religiei industriale

5 septembrie 2008

„au inima deprinsa la lacomie…” II Petru 2:15

„….religia este o industrie…” un psiholog.

„Nu va faliti cu-naintasii
cand nu calcati dupa parinti
si nu porniti pe calea Sfanta
cand nu puteti fara arginti.” T.Dorz

Sunt  cateodata implicat in discutii cu oameni al caror venit (sau avantaje, pozitie sociala, etc) provine din domeniul religios. Persoane mai inflexibile in gandire ca acestia greu gasesti. Chiar daca ideile lor au un „trup ideologic” sau doctrinar, trup „imbracat” intr-o imbracaminte  evlavioasa, se simte duritatea scheletului mamonic dinlauntrul acestor injghebari.
Duhul mamonic e total strain de Duhul lui Dumnezeu. Crestinii treji il tin afara la mare distanta de usa. Are un miros oribil si un comportament scandalos.
Insa odata primit in vre-o „casa”, prima lui grija este sa-si indreptateasca prezenta si sa-si consolideze pozitia. Atat de tare o consolideaza incat devide mai rigida ca un schelet intr-un trup si toate celelalte functii (invatarea, hranirea, umblarea, imbracarea) se vor „lipi” de acest schelet.
Observati salariatul bisericii, acest asa zis „slujitor”. El lucreaza, ca doar el este „platit”. E singurul platit, constituie scheletul mamonic, Citește restul acestei intrări »


Cui jertfim?

5 septembrie 2008
Evrei 13:15 „Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.”

I Petru 2:5 „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, …”

Psalmul 39:3 „Îmi ardea inima în mine; pe când cugetam, focul s-a aprins şi am vorbit cu limba mea:…”

„Cui ardem focul jertfelor din noi?
Pe-altarul cărui duh sacrificăm
duhovniceşte nevăzute oi?
şi  fumul lor spre cine-l înălţăm?

De unde-I focu-acesta arzător
ce mistuie secundă cu secundă
din timpu ce se scurge-nşelător
sorbit de-nvăpăiata-I undă?


Spre cine ardem? cui jertfim vorbind?
De unde-I pasiunea ce ne-animă?
Altarele spre cine ni se-aprind,
Slăvirea cărui Duh exprimă?

Entuziasmul vorbelor curgând
din limbă, ne-mblinzită fiară,
e-un foc ce-aprinde inimi rând pe rând
facându-le să-nvie sau sa piară!

Vorbind cuvinte, răspândind idei,
aprindem inimi şi stârnim dorinţe,
un foc ce nu-L aprinde vre-un condei
ci AUZIREA veşnicei credinţe.

De fiecare dată când vorbim
cuvinte, noi aducem o jertfire
spre slava duhului de-unde primim
idei ce se transformă în rostire!

Cand negândite vorbe slobozim
din dragostea de lume inspirate,
atunci spre idolii scârboşi  jertfim
şi focul ni se-aprinde spre păcate!

Când însă Duhul prelucrează-n noi
gândirea Lui şi rodul Lui tăcut
vorbind, aducem nevăzute oi
ca jertfă de miros plăcut!


Ne pasă?

5 septembrie 2008

„Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
„Oare ce se afla acolo?” se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
capcana
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
„Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!”
gaina
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
„Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie”.
porc
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: „Este o capcana pentru soricei in casa!”
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: „Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare”.
vaca
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: „Este o capcana pentru soricei in casa!”

Vaca i-a raspuns: „Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel.”
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Sarpele o muscase.
sarpe

Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
supsdepui
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
porctaiat

Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.

Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete…

Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol. …”

Am gasit pe net aceasta povestioara.
Ne pasa de cel de langa noi sau gasim argumente dupa care sa ne ascundem neimplicarea?
Iata la ce ma gandesc, cititi intamplarea de: AICI
E plina tara si lumea de oameni care traiesc conform constiintei lor. Nu sunt multi dar sunt peste tot, iehovisti dedicati, sambatari fixisti, penticostali inguuuuusti, calugari sinceri si multe feluri de oameni care, atinsi in vre-un fel de Cuvantul lui Dumnezeu(sau al oamenilor), traiesc cum si cat inteleg fiecare din acest Cuvant, de multe ori impotriva curentului opiniei publice.

Ce inteleg eu din intamplarea de la Maguri?
8 copii crescuti cu Biblia in casa (si poate fara televizor) au fost smulsi de stat, dusi intr-un Centru de plasament si crescuti mai departe intr-un fel zis neutru. Nu comentez subita ravna a organizatiilor statului, nici reflectoarele anumit pozitionate ale presei(Domnul sa aiba mila de ei (presa) ca de sub „pietrele” lor putini scapa cu viata). Ma mira totusi ca tot langa Cluj a fost pana nu de mult Colonia de tigani Pata Rat, unde in mod sigur au fost copii crescuti in conditii mult mai animalice decat cei din „secta salbatica”. Sunt si astazi milioane de tigani in tara, fata de care eroismul civilizator al Protectorilor Copilului dovedeste o nepasare neinteleasa. Sau interesul presei!
Cu atat devine mai ciudata brusca „grija” fata de copiii acestor pocaiti!
Ce mai este ciudata?
TACEREA celor ce-si spun lideri, pastori sau sefi. Ei au o turma bine definita de copertile cartilor lor de membri. Ca s-ar putea ca intre acesti ciudati sectanti sa fie copii ai lui Dumnezeu fata de care duhovniceste suntem responsabili….se gandeste cineva?
Si chiar sa nu fie copii ai lui Dumnezeu, acesti, eu le zic „oameni care traiesc conform constiintei lor”, zice Cuvantul ca este „un  lucru placut lui Dumnezeu daca cineva pentru constiinta lui fata de Dumnezeu sufera intristare indurand pe nedrept”. Observati ca  nu scrie „pentru credinta” ci pentru constiinta. Pavel se lauda cu constiinta lui chiar dinainte de convertire, din stramosi. Constiinta buna, nu neaparat curata.
Sa va povestesc despre sora Vera. Eram in armata in Baragan. Intr-un sat. Din vorba in vorba am aflat de la sateni ca ar fi ceva pocaiti in sat. Am mers la ei, doi batrani. N-au crezut ca sunt credincios, eram in haina militara. Mai tarziu mi-au spus ca ma credeau spion. Nu stiu cine i-a botezat. Nu faceau parte nici dintr-un cult. Mancau carne de porc, tineau sambata(relativ), erau cate 2-3 prin cate-un sat pe-acolo. Nu aveau buletin, unii, altii aveau dar fara poza („sa nu-ti faci…vre-o asemanare”). Aveau o carte de cantari „harfa mica” antebelica, de la baptisti. Cand au vazut ca stiu cantarile, le-a trecut frica. Apoi ne-am rugat. Nu se rugau decat plangand, cu adevarat, cu lacrimi reale. Aveau o constiinta buna, o dragoste nesfarsita si o bucurie din cer. Eram cel mai fericit militar, aveam o familie in sat. I-am vizitat mult timp dupa armata. In satul acela intunecat ei erau lumina lui Dumnezeu.
Acesti oameni sunt fratii mei. De cate ori aud ca cineva este prigonit, exclus sau vorbit de rau, ma duc sa cercetez, am gasit  frati in acest mod.
„Ocara lui Hristos” e greu de purtat fara Duhul Lui Hristos.
Iar aceasta OCARA e un tezaur mai mare decat Banca Nationala!
In jurul acestei ocari si batjocuri se invarte Universul. Si intr-o zi se va opri!
Fiti atenti!
S-a intamplat cu Ion din Maguri. (nu comentez cat de reale sau cosmetizate sunt faptele)
Maine poate cu vre-un tigan fara cult de prin Moldova.
Suntem in stare sa ne asemanam fratilor nostri in toate, ca Moise? Sau judecam ca astia-s dizidenti, aia-s sectanti, noi suntem evanghelici onorabili, avem „frati” in Parlament, chiar cel european, primari, consilieri, etc.
Deocamdata mie mi-e frate cel care sufera.
Am fost prin Maguri acum vre-o zece ani si auzisem de aceasta secta stranie. Am adus cu masina o piesa de mobilier pentru un frate, de la Ion din Maguri.
Acuma citesc pe net si pare ca din cauza lor calea adevarului este hulita. Ma doare tare.
Astazi se taie gaina!
Ne pasa?
Maine se va taia vaca!


Talantul ingropat

2 septembrie 2008

    TALANTUL nu simbolizeaza talEntul natural (firesc) al omului, de genul: a sti sa canti sau sa pictezi, sau sa vorbesti frumos. Nici macar inteligenta nu este un talAnt, pentru ca Domnul nu i-a ales pe cei inteligenti.
     TalAntul simbolizeaza HARUL.
     TalEntul este ceva ce tine de carne, te nasti cu el.
     Harul tine de Duh, Il capeti.
    „Fiecaruia DINTRE NOI HARUL  i-a fost dat…”
    Harul este dat spre inmultire, spre a fi sporit, iata  3 ex.:
1. „iar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 6,1) ”
2. I Tim 1:14 „Si Harul domnului nostru s-a inmultit peste masura de mult..”
3. II Cor 4:15 „pentru ca Harul fiind inmultit prin mai multi…” trad GBV 1989

    Cum se inmulteste harul?
„Ca nişte buni ispravnici au Harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10) , dar care il avem „după Harul care ne-a fost dat.” I Cor 12:6

     Harul ne-a fost dat ca sa slujim cu el intregului Trup. „Fiecaruia i se da manifestarea Duhului spre folosul tuturor”. In adunarile in care se intelege aceasta Taina a Trupului lui Hristos si unde se doreste cresterea in Har, se manifesta o deosebita grija pentru fiecare madular, pentru ca slujirea fiecaruia este importanta Trupului. De fapt Trupul nici nu ar fi intreg fara chiar cel mai neinsemnat madular.

     Ingroparea Talantului inseamna nemanifestarea Harului pe care l-ai primit, care ar putea fi: un cuvant de intelepciune sau un indemn sau o rugaciune, sau o cantare spre zidirea celorlalti. Ceea ce te-ar putea face sa nu pui talantul in negot ar putea fi un formalism ucigas(acesta este stergarul), intr-un mediu  antislujire, in care un singur asa-zis madular incearca sa faca slujba tuturor. E chiar ridicol sa credem ca ar putea.

      Atata timp cat stai infasurat sub acest val al formalismului, Harul pe care l-ai primit este infasurat si el iar soarta ta este in intunericul de afara. Nu conteaza ca nu tu ai tesut stergarul formalismului, daca stai sclav acestuia fara sa vrei sa fi eliberat esti vinovat. Vinovat este cel ce foloseste stergarul, pentru a face zadarnic Harul lui Dumnezeu. 
      Faptul ca manifesti grija fata de Har, sa nu se piarda, fiind grijuliu in respectarea formalismelor nu te va salva, dimpotriva. Harul trebuie sa-l dai, sa-l pierzi, sa-l inmultesti, pentru ca Treaba Domnului este sa toarne Har peste Har.
      Vei descoperi astfel ca tu, dand Har, nu vei fi mai sarac, si chiar dupa mai multa vreme Harul se va dubla.
      Cu cat biserica unde esti este mai mare, cu atat posibilitatea ca toti sa-si puna Harul in negot este mai mica. Citește restul acestei intrări »


De ce suntem limitaţi? (…izolați?)

2 septembrie 2008

El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,  ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-l găsească bâjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” Faptele Apostolilor 17:26

     Ca să-l căutăm pe Dumnezeu. De aia, așa este scris!
A fost ca o revelație, ca o străluminare, când am înțeles de ce!
Acesta mi-a fost răspunsul după ore multe de stat prin vămi.
gard
M-am întrebat de ce e plin pământul de granițe, garduri, hotare, ziduri, zăbrele, orare, fișe de pontaj, termene finale…etc?
Suntem limitați în mișcări orizontale ca să putem privi vertical.
La Babel, Domnul a trebuit să-i împrăștie pe oameni, apoi au apărut granițele si războaiele.
Abia apoi oamenii au început sa privească în sus.
De fiecare dată când suntem limitați în ceva, Domnul îngăduie aceasta pentru a privi spre El.
Captură de ecran din 2020.04.12 la 12.01.01

Când avem câmp liber pe orizontală (sau ni se pare că avem) atunci privim pe orizontală.
     Când însă câmpul orizontal ni se îngustează, când împotriva oricărei rațiuni, ne vedem înșelate visele, prăbușite idealurile, abia atunci privim mai departe. Până atunci privisem doar la vis, la idealul apropiat, la planul realizabil, dupa ce ne trezim din înșelare, din dragostea de lume (sau de lucrurile din ea), privim in sus.
grota
      Dumnezeu ne-a pus vremile (termene, orare, vârste, lungimi de viață, sănătate sau boală, copilărie, tinerețe, bătrânețe, burlăcie, văduvie, timpi lungi de stat la semafor sau barieră, ambuteiaje, trenuri întârziate etc) și Dumnezeu ne-a pus hotarele (tara, limba, pașaportul, viza sau lipsa ei, cetățenia, masina sau avionul (sau posibilitatea lor), casa sau lipsa ei, mărimea casei sau micimea ei, șosele înguste și puține, drumuri rele, etc.
Captură de ecran din 2020.04.12 la 11.59.34

Toate acestea Dumnezeu ni le-a dat în mod limitat sau de unele chiar  ne-a lipsit, ca să-l căutăm pe El.

Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume….

De ce-s în lume multe hotare şi opriri?
Atâtea vămi la care e-atâta de-aşteptat
E plin întreg pământul de ziduri şi-ngrădiri
”La ce slujesc acestea?” mirat m-am întrebat!

Şi mai departe iaraşi am meditat uimit
La clipele preascurte ce ne-nsoţesc  zburând
La cât de matematic  ni-e timpul împărţit
Vremi după vremi urmându-şi cadenţa lor la rând.

Dup-aşteptări şi rugă prin Duhul, un răspuns
din ghemul de mistere, ca  fir mi se desşiră,
din taina Celui care păstrează  TOT ascuns
spre mintea mea flamândă  ce ne-ncetat se miră!

Răspunsul:

Ca să privim la Domnul”, căci numai îngrădiţi
Privirea ni se-nalţă din frământatul praf
Spre Cerul  către care zburda-vom sloboziţi
lăsând ţărânei numai un jalnic epitaf.
(2 septembrie 2008)

 


Protejat: Am un vis!

1 septembrie 2008

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:


%d blogeri au apreciat: