Prezbiterii superiori – o instituţie comodă, din „Lecţiile istoriei”, 13 pagini, 20 de minute, MERITĂ!

2 ianuarie 2010
„…în anii ’20 a fost pusă în aplicare tactica dezorganizării bisericii din interior. ”
„[…] Lupta noastră împotriva sectelor să fie îndreptată spre destrămarea din interior... ceea ce se poate realiza, desigur, numai dispunând de o informare solid organizată” —”Prezbiterii superiori ai baptiştilor sunt o instituţie introdusă prin sugestiile noastre active şi noi ne dăm votul pentru această instituţie, fiindcă e comodă /…/” scrie un ofiţer KGB în 1946
Public aici un articol de 11 pagini preluat cu permisiune din revista Vestitorul Adevărului nr. 4-5/2008, revistă ce apare la Moscova şi în limba română. Este editată de editura Hristianin, a Creştinilor evanghelici-baptişti neînregistraţi din fosta URSS.Abrevieri în text:
VSEHB –  denumirea Uniunii oficiale baptiste din fosta URSS, aservită regimului comunist(Всесоюзный совет евангельских христиан-баптистов)
CEB- denumirea Uniunii neînregistrate baptiste, independentă de stat şi respectiv crunt prigonită (Международный союз церквей евангельских христиан – баптистов)

Citate:

Prima perioadă
de schimbări a început în anul 1926, când congresele al XXVI-lea al Uniunii Federative a Baptiştilor şi al X-lea al Uniunii Creştinilor Evanghelici din Rusia, sub presiunea serviciilor secrete, au adoptat hotărâri pe placul lumii acesteia privind chestiunile civile, politice şi militare. Pentru slujitorii credincioşi lui Dumnezeu şi pentru creştinii plini de râvnă perioada dată s-a sfârşit foarte sângeros, cu mari pierderi, cu pustiirea de pretutindeni a bisericilor. Domnul a spus cândva despre Israel: „…Numai rămăşiţa va fi mântuită” (Rom. 9. 27). ..Voi lăsa din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie…” (Ezec. 12. 16). De la cele două uniuni dinainte de război s-a păstrat o rămăşiţă — 10 procente de credincioşi. Au fost pierderi mari.”

Cealaltă perioadă a „schimbărilor fundamentale”, radicale a început în anul 1961 după chemarea făcută de slujitorii Grupului de Iniţiativă la curăţare şi sfinţire, la osândirea păcatului, dar nu în afara bisericii, ci înăuntrul ei. În primul rând, anume slujitorilor bisericii — conducerii VSEHB — le-a fost adresată cea dintâi Epistolă a Grupului de Iniţiativă la 13 august 1961. În ea era indicată rădăcina tuturor relelor, care ne-a despărţit de Dumnezeu: „Dumneavoastră aţi nimicit principiul Dumnezeiesc potrivit căruia biserica, în baza Cuvântului lui Dumnezeu, îşi rezolvă singură toate problemele de importanţă vitală. Iată rădăcina tuturor relelor…” E o afirmaţie destul de importantă. Păcatul are roade, dar are şi rădăcină. „Directivele” şi „Regulamentul” nu sunt rădăcina. Ele sunt roadele. în anul 1963 la congresul VSEHB-ului au fost rupte roadele, s-au pocăit, se pare, pentru aceste documente, rădăcina însă a rămas! „…Săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei” (Ecl. 3. 2). Nimeni nu are de gând să smulgă nici până în ziua de azi această rădăcină amară.”
„Poţi vorbi pe orice temă cu reprezentanţii bisericilor înregistrate, ale uniunilor autonome, dar de îndată ce atingi chestiunea sfinţirii, toate discuţiile încetează. Oamenii se tem să se pocăiască, mai cu seamă pentru păcatul trădării, căci se gândesc, probabil: cine ştie ce urmări vor avea toate?”
Colaborarea păcătoasă a bisericii cu statul, pusă la baza zidirii duhovniceşti a bisericii în anii ’20, e păzită până azi ca o moştenire duhovnicească de valoare. Libertatea, potrivit concepţiei multora, ne este dată pentru a deveni o puternică mişcare social-politică şi prin politică să influenţăm lumea aducând-o în felul acesta la Hristos.
„Proiectele megabisericilor sunt mai distrugătoare decât ..Directivele” şi „Regulamentul” din anii ’60. Astăzi există biserici cu un număr mare de membri, însă celulele canceroase ale muzicii lumeşti, înmulţindu-se nereţinut, demoralizează lăuntric sufletele creştinilor, mai cu seamă ale celor tineri. Are loc un proces ireversibil de secularizare, după care urmează inevitabil moartea duhovnicească.
Citește aici sau dă click pe imagine.


Loviti din lateral de o Volga neagra….(…i-a grabit sfarsitul.)…din biografia fr. Vasilica Moisescu

26 august 2009

„Deşi fusese avertizat să nu-şi părăsească domiciliul, atunci când află că bunul său prieten şi tovarăş de închisoare Traian Dorz, liderul spiritual al mişcării Oastea Domnului, era bolnav la domiciliul său din satul Livada Beiuşului, s-a hotărât să-l viziteze. A făcut greşeala de a-şi anunţa telefonic vizita, urmând să ajungă la destinaţie cu maşina unui prieten. Au plecat în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 1980 cu un Trabant spre Beiuş. La intersecţia din localitatea Beiuş unde urmau să se indrepte spre Livada Beiuşului – ce se afla la doar 4 kilometri depărtare – au fost loviţi din lateral de o Volga neagră, chiar pe partea unde se afla Vasile V. Moisescu.

În urma acestui accident, Vasile V. Moisescu a intrat în comă profundă, stare care a durat mai bine de o săptamână, fiind internat în secţia de Terapie intensivă a Spitalului Beiuş. Şi-a revenit din comă, dar sănătatea i-a fost grav afectată şi i-a grăbit sfârşitul. Familia a aflat ulterior că şoferul maşinii lucra la Securitate. Paul Goma a vorbit la postul de radio „Europa liberă” despre acest dubios accident.”
din „V.V. Moisescu, un destin frant.” Biografie si opera, partea I


Moartea de martir a lui Ivan Moiseev(1972) (1.) „N-a murit, ci doarme”

6 noiembrie 2008

Întreaga carte aici
clipboard01

MOISEEV

Ivan Vasilievici

1952-1972

„Scumpi frați surori!
Ne amintim cu o adâncă durere că la 16 iulie 1972 în orașul Kerci, în al doilea an al serviciului militar, pentru mărtu­risirea despre Dumnezeul adevărat și atotputernic a fost omorât tânărul creștin Ivan Moiseev.

     Acest tânăr simplu, care Îl iubea sincer pe Domnul, după so­sirea în unitatea militară, se ruga lui Dumnezeu în locuri retra­se. Pentru aceasta a fost scos în repetate rânduri înaintea regi­mentului pentru a fi expus batjocurii generale. Ofițerii de ar­mată, bătându-și joc în mod public de el din primele zile ale slujbei, l-au făcut obiectul atenției generale, în speranța că în felul acesta vor exercita o presiune asupra lui și Vanea se va lepăda de credință în Dumnezeu. Doi ani de serviciu în armată au fost pentru fratele scump ani de torturi continue și de bat­jocuri monstruoase. Dar tânărul vestitor rămânea neclintit și suportă cu bărbăție încercările. Drept răspuns, ca o îndurare deosebită, Domnul îi trimitea pentru mângâiere și îmbărbătare îngeri și însoțea cu minuni și semne mărturia lui despre Hristos, care era simplă, ca însăși adevărul.

      Și, întrucât ofițerii și lucrătorii KGB-ului interesați nu puteau opune nimic credinței lui vii, l-au torturat, iar apoi l-au înecat pe acest martor al lui Dumnezeu.

      Privind la fotografia lui Vanea, transmisă de părinți, cu urmele bătăilor și ale chinurilor, cu adevărat ai vrea să spui: „N-a murit, ci doarme”. Doarme liniștit ca un copil încrezător, care nu și-a pătat cu nimic cugetul. Nu e departe vremea când te vei ridica, scumpul nostru frate-mucenic, pentru a primi cununa slavita. Viața ta scurtă, dar sfântă, strălucitoare ca o stea în toiul nopții și însăși moartea au devenit o mărturie vie despre Hristos. Și această predică va vorbi mult timp și după moartea lui.
Despre moartea de martir a fratelui Vanea noi am aflat din co­municarea părinților. Pentru ei moartea fiului n-a fost ceva neașteptat, deoarece el le comunica în scrisori despre batjocurile față de el și a povestit de asemenea și personal în timpul permisiei, cu opt zile înainte de moarte.

      Publicăm mai jos în întregime comunicarea părinților, scrisorile care s-au păstrat ale lui Vanea, scrisoarea deschisă a participan­ților la înmormântare precum și mărturisirea personală despre cele trăite, înregistrată pe bandă de magnetofon.”

     Extras din cartea „Urmați-le credință

Citește capitolul următor.
Întreaga carte (despre Moiseev) aici.

 
 

 

 


Urmati-le credinta – cuvant inainte-

6 noiembrie 2008

      Doresc sa incep de azi postarea unor file de istorie recenta a fratilor persecutati din fosta Uniune Sovietica. Vina lor: nu au ascultat de imputernicitii departamentului cultelor. Ma gandesc cateodata, citind aceasta carte, ca asa ar fi fost si la noi daca se mergea pe calea ingusta. Ce a fost si cum, vom vedea deplin la marea judecata. Postez aceste pagini nu pentru a emite unul sau altul judecati, (faptele sunt consumate), ci pentru a fi incurajati si mangaiati cei care trecem sau vom trece prin felurite incercari.
    

coperta Citește restul acestei intrări »


„Domnule, da-te de partea noastra si are sa-ti mearga bine…”(continuarea cartii: „Istoria unui rob al lui Hristos” de Mia Iovin)

26 octombrie 2008

Cand ma vede in pragul usii, sotia, cu ochii mari deschisi spre mine si cu mirare ma intreaba:
Dar tu, de unde vii??? Eram la grea cumpana. Ma simteam legat. Draga, de ce ma mai si intrebi? Doar stii ca am fost scos din productie si cu ce scop…
Asculta, mie sa-mi spui Adevarul! Eu citesc pe fata ta, in toata fiinta ta, o tragedie adanca, asa cum nu a mai fost alta in viata ta de pana acum; sa nu ascunzi nimic de mine!
Draga, nu inteleg de ce insisti acum. Stii ca… (am pus placa in functie).
Daca tu mie nu-mi spui Adevarul, atunci sa stii ca unitatea noastra, baza familiei noastrc, se destrama si se prabusestc. MIE TREBUIE SA-Ml SPUl ADEVARUL INTREG! SUNT SOTlA TA!
In acel moment am izbucnit in hohote de plans cu lacrimi amarc si i-am spus totul!!! Pe masura ce ii marturiseam cele intamplate, simteam cum mi sc ia povara imensa din sufiet si devin din nou om libcr. Prin sotie am reluat legatura cu Trupul viu al lui Hristos, care este Biserica Lui, din care fac si eu parte ca madular al Lui. Oh, cc minunata cste realitatca aceasta, sa stii ca esti copilul lui Dumnezeu si ca El estc Domnul tau! Marit sa fie Domnul!
Tarziu, dupa miczul noptii, am ajuns la convingerea ca trebuie sa ducem lupta in doi si ca nu vom face compromisuri, fiind gata de a plati orice pret. Trebuie insa sa cercm intelcpciunc si putere de sus, ca adunarea si marturia, fratii, sa fie salvati si ocrotiti incat atarna de noi. In sensul acesta, ne-am rugat si ne-am incredintat Domnului. I-am multumit Domnului pentru reluarea legaturii de partasie cu sotia, in “Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in avem partasie unii cu sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat”  
(1 loan 1:7). De-acuma, razboiul cald a inceput, Citește restul acestei intrări »


Fratii hutteriti (300 de pagini)

17 iulie 2008

Istoria necunoscuta a ultimelor comunitati anabaptiste din Transilvania (1620-1765), persecutiile si fuga lor in Tara Romaneasca.
1. Istoria apariţiei comunităţii religioase şi a gospodăriei frăţeşti în Vinţu de Jos, Transilvania
2. Transmigraţiile din timpul lui Carol al VI-lea şi al Mariei Tereza
în Transilvania 1734-1737 şi 1752-1758.
3. Transmigraţiile din Kärnten (Carintia) în Transilvania.
4. Aderarea trasnmigranţilor din Kärnten (Carintia) la comunitatea religioasă a fraţilorhutteriţi.
5. Familiile de transmigranţi din Kärnten (Carintia).
6. Răspândirea familiilor de transmigranţi din Kärnten (Carintia) în perioada 1756-1762.
7. Apariţia comunităţilor frăţeşti în Criţ şi Dacia (Stein). Iată mai jos o poză cu satul Criţ văyut din avion.

şi o hartă a satului Criţ din Ridicarea Topografică Iozefină realizată în scopuri militare între anii 1756-1763, exact în perioada când s-a format comunitatea.


8. Lichidarea bisericii botezătoare din Vinţu de Jos şi măsurile luate de autorităţi împotriva fraţilor hutteriţi în Criţ, Dacia (Stein), Ighişu Nou şi Sibiu
9. Rezistenţa fraţilor hutteriţi din Vinţu de Jos şi ajutorul acordat lor de către comunitatea din Criţ şi Dacia (Stein).
10. Fuga fraţilor hutteriţi din Kärnten (Carintia) peste Carpaţi în Valahia (Ţara Românească) în 1767
11. Apariţia comunităţilor frăţeşti în Ciorogârla şi Prisiceni
12. Emigrarea în Rusia în anul 1770.
13. Prizonierii din Sibiu şi întoarcerea lor
14. Formarea gospodăriei frăţeşti în Wirschinka şi acţiunea de salvare a celor convertiţi cu forţa în Ungaria.
15. Fraţii hutteriţi sub Johannes Waldner 1794-1824 şi mutarea în Raditschewa.
16. Aşezările fraţilor hutteriţi din zona Mării Negre 1842-1874.
17. Emigrarea fraţilor hutteriţi în SUA în 1874.
18. Dezvoltarea gospodăriilor frăţeşti hutterite din SUA şi Canada în perioada 1874-1976.
19. Concluzie

 


%d blogeri au apreciat: