Centralizare, izolare, defăimare

Aici scriu ce mă preocupă, la ce mă gândesc dar întotdeauna filtrând cu sita de a fi folositor și altora.
Recunosc că nu urmăresc să fiu citit de mulți, de cele mai multe ori ascund ideea principală care vreau să o transmit, pe la sfârșit, printre alte lucruri, caut să zidesc pe cei care au răbdare și în mod intenționat las exprimarea cam confuză. Cine mă cunoaște știe că verbal nu sunt așa. A, era să uit, acest blog este mai ales pentru cei ce mă cunosc. Bine. Cel puțin de pe net! Și pentru ce-i ce-L cunosc pe Domnul.

Una din metodele psihopolitice de manipulare a maselor este cea din titlu. Cănd un grup de oameni deranjează, nu e neapărat necesar să fie destrămat fizic, trebuie doar să-i fie distrusă eficacitatea. Am în vedere în cazul analizat aici situația grupurilor creștine incomode din comunism. Extrapolarea în timp e binevenită și necesară.
Cum s-a procedat?
A fost o metodă clară și larg aplicată.
Primul pas: centralizarea.
”Fraților, nu e bine să fim despărțiți, e bine să fim uniți, să știm unii de alții.” Tam-tam-uri despre unitate, dar nu în Domnul, ci în numele unei idei sau organizații. Primii atrași de idee sunt în ordine: cei ce o aplică, apoi naivii inconștienți, neutrii prudenți iar ultimii imprudenții ”incomozi”, victimile, cei care se urmărește să fie eliminați. Se folosesc ca motivații ale centralizării tocmai ideile care nu plac incomozilor. Atât de mult se repetă încât la un moment dat, incomozii vor vocifera.
Aici intră pasul doi. Defăimarea: ”Ereticul! Ai auzit ce crede? Vrea să facă divizare, sectă. Să-ți spun ce-a zis ăla! E împotriva dragostei!” În timp relativ scurt opinia ”publică” este activată împotriva ”ereticului” pregătind calea pentru pasul trei.
Izolarea!
”Să nu ai de-a face cu ăla. E eretic, auzi ce spune….”
Cazul dat e prezentat scheletic, cu scop didactic, are multe variante, s-au folosit atragerea în curse pentru a provoca acțiuni reprobabile, dialoguri conduse dirijat și înregistrate pentru a defăima pe cel ce trebuia izolat. Etc.
Mi-a povestit cineva un caz de pe vremea trezirii(anii 1960 la Câmpia Turzii), când un doctor ”credincios” (F.) umbla cu casetofonul prin adunări ale CB și punea caseta cu discuția lui cu IP pentru a-l discredita. Se pare că fiul doctorului îi calcă pe urme! Metoda s-a aplicat cu Olah, la Oradea și cu mulți alții.
De ce scriu aici aceasta?
Cu un scop clar. Ca cei ce nu văd să vadă și cei zic că văd să ajungă orbi. Ca cei ce pricep să priceapă și să fie vindecați, iar cei ce nu pricep să rămân și mai orbi.
Cunosc un frate drag care a fost victima acestui proces în chiar acest an de grație 2010 de la nașterea preaiubitului Domn. Când mă uit pe calendar mă prinde bucuria că anii tot de-atunci se numără! Atît de mare bucurie încât uit intenționat că și eu aș putea să cad în aceeași oală a defăimării. Dar știu în Cine am crezut și știu că cei ce se luptă cu Domnul vor fi dați de rușine pe rând. De mare rușine, veșnică! Și pentru ei am scris, să afle și ei de bucuria mea.
Har!

Am vrut să închei dar continui puțin. Unde ați văzut centralizare în Noul Testament, uniuni și episcopii, eparhii, parohii, mitropolii? Unde ați văzut ierarhie, unde ați văzut popi, unde ați văzut cler, unde ați văzut ritualuri. Eu nu văd în tot Noul Testament decât o frăție unită în Duh, deși grozav de risipită geografic. De ce a trebuit să irosească amar de hârtie și cerneală în Romani 16, să scrie tuturor adunărelelor din casele la o mulțime de frați, de ce n-a scris episcopului de Roma, sau pastorului județean, sau pastorului din Roma(cine să fi fost?), șefului conferinței, supraveghetorului de congregație, responsabilului de adunare, președintelui de comunitate sau de uniune, pastorului de tineret sau dirijorului de cor, etc.? ”…și frații care sunt împreună cu ei…” ce dulce sună, ce curat, ce ”în Cristos”! Cam la atât se limitează unitatea practică, o mână de frați care se cunosc bine. Pe celelate scocuri curge mai ușor viciul decât virtutea! Mai ușor defăimarea decât dragostea, dragostea nu are nevoie de uniuni, nici de procese verbale, nici de comitete, uneltele pastorului nebun(Zaharia 11:10-17), banii lui Iuda.
Așa că vă rog să reanalizați ”uniunile”, s-ar putea să vă treziți că umblați în cizmele diavolului, încălțați forțat de pe vremea când era obligatoriu și la modă. Nu le pingeliți, aruncați-le!
Încă odată: Har, scrie des în Noul Testament că avem nevoie!

2 Responses to Centralizare, izolare, defăimare

  1. […] simtă înfrânt, izolat, părăsit, repetă-i ce vrei tu să creadă despre el şi va crede aşa. Defăimarea e sora bună cu centralizarea de orice fel. Noi suntem grupul, acceptaţii, părerea comună, toţi […]

    Apreciază

  2. […] Chiar întreabă unii: cine-i microdumnezeu la voi? Acest sistem oligarhic religios este în floare astăzi. Se mai ridică câte un oligarh, mai cade câte unul, își mai schimbă pașalâcul, […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: