Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră

”..nu mi-e rușine de Evanghelie….este puterea lui Dumnezeu….în ea este descoperită o dreptate a lui Dumnezeu….(Romani 1:16-17),…fără lege…..peste toți cei care cred…îndreptățiți FĂRĂ PLATĂ…(Romani 3:21-24)…dar celui ce NU LUCREAZĂ, CI CREDE…., credința lui îi este socotită ca dreptate….” Romani 4:5

Există numai două religii în lume, una care își trage seva din om și alta care își trage Viața din Cristos.
Există numai două legăminte, unul naște pentru robie, pentru muncă, pentru oboseală și altul naște pentru înfiere, pentru înviere, pentru Viață, odihnă și pace.
Dumnezeu a făcut două începuturi, unul prin crearea omului, a lui Adam, întâiul și alt început prin întruparea Fiului, al doilea Adam, Ultimul adam.
Există numai două neprihăniri(îndreptățiri), una FĂCUTĂ de om cu faptele lui, alta căpătată prin credința în Cristos.

Postez aceste gânduri ca urmare a răspunsului dat de un anume bloger la o altă postare de aici. În acel răspuns respectivul repetă cu inconștiență o erezie comună care adusă chiar la scaunul de judecată al teologilor clasici este condamnată fără deliberări. Dar așa cum se întâmplă cu multe legi care nu se aplică, prin neaplicare devin inutile, (nu cunosc termenul juridic) tot așa puțini se mai sinchisesc de adevăr după principiul:”schimb adevăr care nu-mi aduce decât necazuri, cu avantaj indiferent de adevăr.”.

Consider ca o condensare a unei idei comune, ceea ce a reușit bine să aglutineze RC în următoarele fraze: ”Să ajungă un tînăr, ipotetic, să se îndoiască de faptul că talentul său este ceva bun, că Domnul l-a făcut aşa şi să ezite să aducă fărîma lui de suflet în lucrare, mi se pare aberant, ucigător. E drept că altele sunt darurile Duhului, despre care vorbeşte şi Isaia- citat de Tozer în cartea pe care Vesteabună n-a citit-o, din păcate, deşi mi s-a părut că a citit-o invers, de la dreapta la stînga-, dar asta nu exclude faptul că talentul unit cu harul, cu darul fără plată, pot face minuni, adevărate treziri la Viaţă…..” Se poate adăuga și titlul postării: ”… hulita muncă”.

În citatele din Romani 4 vedem credința pusă în contradicție cu munca.
De fapt munca, oboseala nu o vedem lăudată nicăieri în VT ca fiind virtute. Cain, lucrătorul a lăsat ”calea lui Cain”. MUNCA A VENIT ÎN LUME PRIN PĂCAT, PRIN CĂDERE, e roada blestemului. Egiptul a fost un loc al muncii, Canaanul un loc în care ”Vei stăpani cetăți mari și bune pe care nu tu le-ai clădit, case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit„.
Altarele trebuiau zidite din pietre necioplite, neatinse de daltă, le-ar fi spurcat.
Marea roșie a fost trecută fără să vâslească și Egiptenii nu i-au omorât ei.
Moise a trebuit doar să vorbească stâncii, nu să o lovească, observați glorificarea Cuvântului în defavoarea acțiunii.
Iordanul l-au trecut fără sa facă pod sau baraj.
Ierihonul l-au biruit fără efort.
Ghedeon a trebuit să renunțe la ostași și și la arme, au luat doar trâmbițe și făclii.
David a renunțat la armele lui Saul.
În aceste istorii ”dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat fără lege, fiind mărturisită de lege și profeți” Romani 3:21 Aceste istorii mărturisesc dreptatea lui Dumnezeu. Adică, în toate aceste istorii trebuie să vedem dreptatea lui Dumnezeu, cea fără de fapte, fără de lucrări, fără de transpirație și fără de talente umane, adamice. Căci legea se bizuie pe ”cel ce va face”.

Să fim înțeleși, repet un lucru, nu discut aici cu RC. RC a pus foarte bine în cuvinte o opinie comună, opinie care acum 50 de ani n-ar fi îndrăznit nimeni s-o verbalizeze. Dar așa cum într-un dormitor, cu cât somnul tuturor e mai adânc se poate face zgomot relativ mai mare, nimeni nu se va trezi, tot așa cu cât erezia e mai stăpână, trâmbița nu se mai aude și trâmbițașul este mai apostrofat. RC a spus-o, mulți gândesc așa:”că talentul unit cu harul, cu darul fără plată, pot face minuni, adevărate treziri la Viaţă” spune RC ferm convins că e OK. Consideră ”ucigător” ”Să ajungă un tînăr, ipotetic, să se îndoiască de faptul că talentul său este ceva bun,…”
Dacă te lepezi ușor de cele evident rele din tine, faptele firii, îți e greu să lepezi ”cele bune”, talentele, pe care vrei să le pui ”în slujba lui Cristos”. Această idee nu se găsește nicăieri în tot NT.
Hai să vorbim despre talente!
Sunt ele ceva rău în sine? Nu sunt. Dar sunt din Cristos? De când le avem, cum le-am primit, pe cine laudă? Aici e problema: Romani 3:27 ”deci unde este lauda? ESTE EXCLUSĂ. Prin ce lege(principiu)? A faptelor? Nu, ci prin legea(principiu) credinței.”
Să nu uităm că Legea se întemeiază pe ”cel ce va face”, pe faptă, pe acțiune, pe ” hulita muncă”, cum mă batjocorește RC. Eu îi spun aici că nu destul de hulită. Caut s-o fac și mai hulită, pentru a-L înălța pe Cel ce ne dă Duhul prin care trăim în El și avem viață, căpătată prin credință, fără talente și virtuți umane!
Recunosc că este o taină, nici lui Moise nu i-a fost ușor să înțeleagă, de ce prima dată să lovească stânca(starea firească), apoi să vorbească stâncii(starea duhovnicească)? Istoria lui Moise este o lecție din Marea Carte de didactică a lui Dumnezeu pentru noi. Moise nu a respectat scenariul care ne-ar fi prins bine. Ne învață poate mai mult pedeapsa lui. Să învățăm această lecție, să învățăm ”să nu...”. Lecția odihnei, a ascultării, a nelucrării firii, a veșnicului sabat, a lui ”să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta”…căci cine a intrat în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale„. M-aș bucura ca fiecare să ne lăsăm de lucrările noastre, să facem lucrările Lui.
Care este lucrarea lui?
La întrebarea ucenicilor:”Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” Răspunsul Domnului este năucitor:”să credeţi în Acela pe care L-a trimis El” Ioan 6:28-29
Aici e miezul evangheliei: lepădarea de sine. Evanghelia este o taină, nu e de mirare că mulți n-o văd, dar tocmai aceasta este treaba noastră, ”ca să punem în lumină care este administrarea acestei taine”…
”Cristos în noi”, înseamnă că noi nu mai trăim, cu bune, cu rele. Talentele noastre nu sunt daruri de sus, ne laudă pe noi, creația cea veche, căzută și avidă după slavă de sine. E o tărie în aceste talente, ceva de admirat, dar nu este din Domnul, nu este Domnul, nu este Stânca. E o altă stâncă. Cine se duce la acea stâncă nesocotește ”Stânca mântuirii Lui” Deut 32:15, aduce jertfe(vorbiri) ”unor Dumnezei NOI, veniți de curând”(32:17), „a părăsit Stânca”(32:18). S-au îndreptat spre altă stâncă, STÂNCA LOR, talentul lor, tăria lor, construcția lor. Ca spre orice idol! Cine zice că manifestarea talentelor nu este printre faptele firii pământești greșește amarnic, să caute: pe locul cinci este idolatria, iar primele patru sunt toate răsvrătiri spirituale ale celor ce se laudă pe ei înșiși. Bisericile de astăzi, unde se aduce atâta slavă, zis Domnului, dar obligatoriu cu mult talent transpirat, muzicanți cu ani de școală și coruri cu sute de ore de repetiții, uniforme și ținută, cu scene ca la teatru și oratori de paradă sunt locuri de manifestare a unui nou fel de idolatrie, la altă stâncă. Stânca sfărâmicioasă a omului, a firii lui putrezicioase, a talentului lui flămând de glorie deșartă. Câtă înșelătorie!
Ci viţa lor este din sadul Sodomei
Şi din ţinutul Gomorei;
Strugurii lor sunt struguri otrăviţi,
Bobiţele lor sunt amare,
Vinul lor este venin de şarpe,
este otravă cumplită de aspidă.
Oare nu este ascuns lucrul acesta la mine?
Pecetluit printre comorile mele?
” Deuteronom 32:32-33
BA DA! Se numește Taina fărădelegii, degradarea tainică, ”propășirea” ca otrava, ca șarpele, prin infectare, prin doze mici, prin târâre.
Talent + har, otravă + hrană.
Așa că, parafrazând pe RC, recomand oricărui tânăr ”să se îndoiască de faptul că talentul său este ceva bun” , ”să ezite să aducă fărîma lui de suflet în lucrare”. Talentul său nu e din Cristos, nici prin Cristos, nici pentru Cristos, e din firea lui veche, din adamul lui, nu din firea cea nouă. Nu numai să ezite, dar să evite cu tot dinadinsul să aducă Domnului din ”destoinicia lui”, din înțelepciunea lui firească(sufletească). Să nu încerce nimeni să unească talentul cu harul, cum spunea cineva:”nu poți în aceeași predică să arăți și că tu ești deștept, și că Cristos este minunat.” Una exclude pe alta.
Dacă n-ar fi vorba de însăși esența Veștii Bune, dacă ar fi vorba de un lucru secundar, aș tăcea.
Vorbesc însă pentru că Domnul îmi dă aceste gânduri, stau în fața feței Lui, a Cuvântului Lui și mă minunez de Gloria Lui. Glorific această glorie, cuvinte capăt, cuvinte dau, așa cum mi le deslușește Domnul și cum mă bucur împărtășindu-le cu cei care le trăiesc sau le-au trăit . Și cu voi! Har!

3 Responses to Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră

  1. […] presus de orice Nume, autoritatea Lui stă peste cei ce își trag întreaga sevă din El. Nu din vițe străine. Cel ce are înțelepciunea turnării unui conținut  în vas o are și pe aceea a etichetării […]

    Apreciază

  2. pid spune:

    Fi binecuvantat pt mesajul binecuvantat,ne-ai facut mare bucurie prin el,Slavit sa fie DOMNUL JESHUA pt tine ramai mai departe de partea ADEVARULUI caci am ajuns tot mai putini…Harul sa-ti fie inmultit in continuare! fam Peschir din Graz

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      V-am mai găsit pe net cu acel ID. Ziceți că ”suntem tot mai puțini”! Nu cred că suntem noi cu număratul. Eu am încetat să număr. Și să adun. Înmulțesc, Har, că asta e proprietatea Harului, să fie înmulțit. Dumnezeu care este bogat îl împarte, iar eu ca administrator al lui îl înmulțesc. Cu ”contabilitatea” acestor tainice visterii se ocupă probabil îngerii. Mulțumesc de urări. Har!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: