Liviu Olah despre muzică:”…muzica, muzica şi iarăşi muzica…de-aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.”

Extras:

Dumnezeu nu lucrează direct azi la mântuirea oamenilor, nu lucreză prin îngeri, nici prin decretele Sale cereşti, ci lucreză prin noi, fraţi scumpi.
Înţelegeţi?

Prin voi, prin mine, prin noi şi dacă noi nu stăm la dispoziţia Lui, zadarnic a murit Cristos. Oamenii vor merge în iad. Eu şi tu trebuie să devenim o unealtă în mâna lui Dumnezeu, trebuie să devenim un canal de legătură între Dumnezeu şi oameni, trebuie să devin un om al rugăciunii care să stăruiesc pe genunchi pentru pocăinţa celor din jurul meu.
N-am făcut treaba aceasta, noi am dezvoltat în bisericile noastre muzica, muzica şi iarăşi muzica. Am adus teatrele în biserica noastră. Am dezvoltat fanfarele în biserica noastră, programe peste programe, poezii peste poezii şi tare i-a plăcut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am adus în bisericile noastre.
De-aceea lucrarea nu merge.
De-aceea nu merge.

Liviu Olah, Oradea, 1974

Vizionaţi aici, vorbirea lui Liviu începe la minutul 2 sec 23.

După ce ascultaţi, citiţi şi  aici despre felul cum a fost „stins” acest foc şi cine l-a stins.

Cu subiect asemănător(despre muzică):
https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/14/muzica-in-adunari/

https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/12/artistii-crestini-blestemata-muzica-pe-bani/

12 Responses to Liviu Olah despre muzică:”…muzica, muzica şi iarăşi muzica…de-aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.”

  1. vesteabuna spune:

    Şi totuşi…au fost şi atunci şi alte păreri, iată un fragment dintr-un schimb de scrisori cu descrierea unor întâlniri din acele timpuri. In primul fragment fratele AM(moisist) îl mustră pe fratele PG(prieten bun) pentru că n-a arătat dragoste faţă de LO.
    Iată fragmentele:

    “Harul Meu iti este de ajuns!” Si acum, te rog, primeste si buruiana amara(ierburi amare), a unei mustrari fratesti si din dragoste(Scriptura spune despre “credinta care lucreaza prin dragoste”).
    Cand am fost impreuna la Mircea Z. tu nu ai aratat o dragoste fata de Liviu, cand a sosit intre noi, asa am observat eu si altii.
    Mi-am zis eu ca o sa-ti spun cand ne vom intalni, dar fiindca nu stiam cand ne vom intalni am facut-o acum.
    “Vegheati unii asupra altora”.
    Cu dragostea Domnului, Aron!

    Oradea 10 Sept. ‘74
    Draga Aron,

    Azi am primit scrisoarea ta si raspund imediat, caci mi-ai cauzat mahnire. Te rog sa-mi trimiti cele cerute de mine.
    Te-am rugat sa-mi trimiti adresa lui Jony Ginga. Tu nici nu amintesti de asta. Ti-am cerut scrisoarea care ti-am incredintat-o si te-am rugat sa mi-o trimit imediat inapoi dupa ce ati citit, dar tu nici nu stii la cine e. Ce zici de asta? Si imi trimiti recomandat. De ce? Doar tu ai luat obligatie pentru scrisoare fata de mine, nu e totuna daca am, sau nu.
    In ce priveste dragostea mea fata de Liviu, nu cred ca este vorba de sentimente de dragoste de om. Nu este el de vina ca are atitudine de “om greu”, ci cei care ii fac curte. Dumnealui cand a sosit a fost intrebat de unul din voi, iar raspunsul lui in ce priveste “trezirea”, nu pe mine m-a indignat, ci pe Relu. El a vorbit imediat in contradictoriu, si cele spuse de tine ca ale mele sau ca ale lui Relu, dar din tot ce ai spus s-a inteles ca nu esti de acord in totul cu Liviu, lucru pe care mi l-ai spus in drum spre profesor. Iar la cele spuse de mine Liviu a dat cu mana spunand: “Sofistica!”, daca nu intelegi ce inseamna, citeste la Enciclopedie.
    Asa ca, daca trebuie sa mananc amar, hai sa mancam toti cei care n-am fost de acord cu cele spuse de Liviu! Dar dupa intelesul Cuvantului nu mustrarea e “ierburi amare”, ci mai repede 2 Cor. 6.10 si 1 Petru 1.6 adica, atitudinea mea fara dragoste, daca ma intalnesc cu o atitudine fara dragoste. Desigur ca o lucrare pentru a strange multi membrii pentru Cultul Baptist, ma incalzeste, dar orice lucrare frumoasa pentru orice Cult e o lucrare omeneasca, sufleteasca si nu ma face sa strig de bucurie. De aceea si fac ce-mi este datoria, sa cercetez orice lucrare, daca e de la Domnul – si intre timp ma curatesc de orice pizma, gelozie, suspiciune, prejudecata.
    Nu recunosc nici-un program facut de oamnei, ca “service divin” si nu iau parte nici cu buni, nici cu rai. De cate ori ma pune sa marturisesc in cadrul unui astfel de Cult(program omenesc), de atatea ori voi spune ce vrea Domnul, nu ce pe place conducatorilor, sau membrilor de adunare. Drept consecinta? Ma primesc odata, sau de doua ori, dar nu ma primesc cu totul, caci asa spune Cuvantul la Isaia 33.14: “Pacatosii tremura in Sion si pe cei fara lege ii cuprinde frica: cine poate locui cu focul mistuitor si cine poate locui cu focul vesnic?’(trad mag.).
    Cand la lucrarea predicii, cei baptisti din adunare raman impietriti si totusi lauda pe predicator pentru lucrarea mare, pentru multimea stransa, nu te supara, pe mine ma pune pe ganduri.
    Spui ca te bucuri cand intalnesti crestini, care prin credinta slavesc pe Dumnezeu. Dar ce facem? O fabrica de imitatie de crestini. Din cauza nevegherii la normele simple, dumnezeesti acceptam programele nascocite de mintea omeneasca si ne miram de sunt atatia putini credinciosi adevarati?
    Ma bucur dinainte ca “focul va incerca orice lucrare, care nu e de la Duhul Sfant” Doresc din toata inima sa nimiceasca orice lucrare facuta de mine, chiar acum, chiar pe pamant. Dar sunt convins ca ramane in picioare(in veci) tot ce a facut Duhul lui Dumnezeu prin mine.
    Si acum iti marturisesc (Domnul stie), ca nu am avut nici-un simtamant de dragoste in mine cand a inceput sa vorbeasca Liviu, vazand ca e plin de el. Asa am cazut in Matei 7.1-5. dar m-am curatit prin sangele Domnului Isus!”
    Câtă maturitate în atitudini!
    sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/20/corespondenta-fratelui-pocsy-colectie-de-scrisori/

    Apreciază

  2. […] analiza si concluziile pana in pragul de a face schimbari in propria gospodarie. Cat de biblice sunt interpretarile corale sau orchestrarile? Pe cine zidesc in duhul? Nu cumva la vremea cand au fost introduse au fost acelasi factor lumesc […]

    Apreciază

  3. elisa spune:

    Factor lumesc:muzica,cor(nu se inteleg cuvintele,atunci fara a intelege mesajul ce rost are sa canti>?),poezii(intr-o seara au fost”n” poezii,dovada ca nu Duhul le-a trimis,El ar fi trimis cu randuiala,nu cu gramada)programele copiilor,care nu inteleg nimic saracutii,repeta mecanic cuvinte neintelese;
    Unde se mai aude palnsul in urma predicarii?sa ma duc si eu sa plang cu ei?
    Ce i-au putut face „dragii frati pastori”fratelui Olah.
    Satana a vrut sa distruga tot ce era din Duh;in mare parte a reusit.De ce?
    Suntem sau nu de plans?
    plans..plans…

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Pe mine mă zidesc poeziile, le iubesc, poate chiar mai mult decât cântările. Este scris: „vorbiţi între voi cu psalmi” adică dialogaţi, transmiteţi un mesaj în versuri. Despre cântări este scris: „dacă UNUL dintre voi are o cântare” nu mai mulţi. Nu este nici o dovadă evidentă în Noul Testament că adunările de atunci practicau cântarea în comun. Poate părea şocant, dar hai să nu trecem peste ce este scris. Dacă trecem, cine mai stabileşte cât de mult. Din cele două versete citate mai sus înţeleg că pot folosi versurile şi muzica pentru uşurarea transmiterii, memorării şi înţelegerii mesajului. Deci muzica este unealta, mijlocul, nu scopul. Tatăl meu avea o vorbă: „unde poţi pune degetul, nu pune palma”, adică să reduc la minimum efortul de dragul eficienţei. Profesionalizarea muzicii nu vine de la Cel care ne cheamă ci de la amăgitor, este o îmbătare, nu o hrănire. Ce har păstrează şi transmit cei care se chinuie la repetiţii ore în şir? Acelaşi mesaj poate fi transmis de unul singur, pe o singură voce, nu pe 4, într-un mod care să aducă Glorie Celui cântat, nu cântăreţului. Nu scrie nicăieri despre cor în Noul Testament. Despre fanfară scrie la I Corinteni 13: „aramă sunătoare şi chimval zăngănitor”.

      Apreciază

  4. elisa spune:

    In NT spune „dupa ce au cantat cantarea”este vorba dupa cate stiu de Domnul Isus cu apostolii;sau „au cantat o cantare noua”
    Poeziile pe care le auzim astazi nu mai sunt acele poezii ale lui Traian Dorz sau Militaru;ci unele moderniste,fara sare si fara har.Ies in fata si citesc niste versuri albe,sau niste panseuri dubioase.
    Cand auzi cate o poezie buna este sarbatoare.Si sunt scrise destule.
    Cred ca,cantarile trebuiesc sa fie”gen cantare duhovniceasca”nu „muzica bisericeasca”

    Apreciază

  5. elisa spune:

    sau chiar muzica crestina…doar nu s-a crestinat muzica,,,

    Apreciază

  6. […] nu este Cristos întâiul. Unde nu e Cristos, nu e Duhul Lui, e carne, e duhul lumii, e luptă mare, talente, spectacole, coruri, transpiraţie şi repetiţii, sudoare omenească din greu. Valea Dura. Nu înţelepciune, nici pricepere, nici sfat, acestea sunt […]

    Apreciază

  7. […] cu IP pentru a-l discredita. Se pare că fiul doctorului îi calcă pe urme! Metoda s-a aplicat cu Olah, la Oradea și cu mulți alții. De ce scriu aici aceasta? Cu un scop clar. Ca cei ce nu văd să […]

    Apreciază

  8. vesteabuna spune:

    Se pare ca si altora incepe sa le miroasa mortul, iată ce scrie aici pastorul BB1 din orașul meu:”De aceea trebuie eliminat din aceste întâlniri tot ce nu duce la zidirea sufletească. Cei mai tari trebuie să îi îngăduie pe cei mai slabi. Dar aceasta, în relaţiile zilnice dintre ei, nu în întâlnirile bisericii.

    Există un grup de oameni daţi bisericii de Cristos care trebuie să promoveze în întâlniri învăţătura apostolilor, şi orice altceva care duce la zidirea sufletească. Acest grup de oameni sunt evangheliştii, păstorii şi învăţătorii. Cu tot respectul pentru cei pregătiţi în arta muzicii creştine, şi pentru poeţi, ei nu sunt menţionaţi aici!

    O altă observaţie este că nu găsim nici un fel de activitate muzicală organizată în bisericile Noului Testament. Apostolii nu erau însoţiţi de nici un grup de nici o nuanţă stilistică; nici de solişti, nici de coruri, nici de fanfare, nici de orchestre. Ei au fost trimişi de Isus să predice Evanghelia şi asta au făcut. Nu întâlnim nici din întâmplare pe undeva vreo „trupă” care să „conducă în închinare”, să stârnească emoţiile, să mulţumească auditoriul cutare sau cutare etc.”
    Tot: http://www.bisericamanastur.ro/sectiune/perspective-biblice/ganduri-despre-muzica-din-partea-unui-semi-afon-2
    De acord 80%! La faza cu (evanghelistii, pastorii si invatatorii)+apostolii, etc., ca ar fi azi, mai trebuie staruit, citit mai des(picat) si rumegat mai rar. Aici am 20% retinere. Ii doresc spor pastorului, dar din experienta mea de vindecator ratat al babilonului ii spun ca succesul va fi ZERO.
    https://vesteabuna.wordpress.com/2010/05/19/cristos-este-capul-oricarui-barbat/

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Au trecut aproape șase ani și cel ce a scris rândurile de mai sus a fost dat afară de ”oile ce le-a fost lor un blând păstor”. Că…pensie! Uite asta-i o idioțenie maximă cu care diavolul i-a prostit pe baptiști, cum că bătrânii (cum pretind că sunt popii lor după Biblie) ar trebui să meargă la pensie. Eu n-am citit așa, bătrânilor trebuie să li se dea cea mai mare cinste, să fie prioritari la învățătură, nu dați afară când sunt mai buni de învățat. Se pare că de la convingerile despre muzică i se trag belele pastorului. N-a fost de acord nici cu festivalul ecumenic ”bieleve!” din mai 2015.
      Confirm după șase ani: ”Ii doresc spor pastorului, dar din experienta mea de vindecator ratat al babilonului ii spun ca succesul va fi ZERO.” Atât a fost.
      Pentru că linkurile spre articole au fost tăiate le pun aici alte adrese:

      Gânduri despre muzică din partea unui semi-afon (1)

      Gânduri despre muzică din partea unui semi-afon (2)

      Gânduri despre muzică din partea unui semi-afon (3)

      Apreciază

  9. vesteabună spune:

    Nu știu cât va mai rezista pe situl bisericii comentariul fostului pastor, dar îl redau aici:

    Gânduri despre muzică din partea unui semi afon (2)

    Observaţii

    Vorbind despre rolul muzicii în adunarea bisericii, de cele mai multe ori aducem principii şi dovedim ceea ce ştim din activitatea muzicală de la Templul din Ierusalim, din Vechiul Testament. Dacă suntem sinceri, în Noul Testament nu avem nici un fel de reglementări cu privire la acest subiect.

    Apostolul Pavel scrie celor din Corint (oameni cu grave probleme morale şi doctrinare, care se pare că mai şi cântau când se întâlneau): „…Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.” (1 Corinteni 14:26)

    În acest text, apostolul spune de fapt, că puteţi face orice când sunteţi adunaţi laolaltă, cu condiţia să ducă la edificarea sufletească a celor care ascultă.
    Iată un criteriu care ar trebui urmărit cu sfinţenie, pentru că este o poruncă a Domnului!
    În Corint erau multe naţionalităţi adunate, cetatea fiind un centru important economic, la intersecţia multor drumuri comerciale.
    Cred că problema pe care o identifică Pavel, ţinea de diferenţele în manifestarea bucuriei sau a tristeţii lor prin cântare.
    Oameni veniţi din locuri diferite, cu educaţie diferită ajung cu greu să guste acelaşi fel de muzică.
    În urma acestei precizări, cei din Corint nu au mai cântat probabil când erau adunaţi împreună!
    Aceasta nu înseamnă că principiul este inaplicabil! În situaţia lor concretă, se putea probabil realiza „un compromis” în care unii să-i suporte pe alţii, în numele îngăduinţei creştine, atunci când „trebuia” să-l audă pe fratele X „doinind”, sau pe fratele Y la tobe!

    Când eram în armată, eram adunaţi în acelaşi pluton tineri din toate colţurile ţării. Când cânta un frizer din Ialomiţa, colegii din Maramureş îşi băteau joc de muzica populară a celor din sudul ţării!

    În adunările bisericii nu suntem chemaţi să ne îngăduim unii pe alţii, ci să ne zidim unii pe alţii!
    De aceea trebuie eliminat din aceste întâlniri tot ce nu duce la zidirea sufletească.
    Cei mai tari trebuie să îi îngăduie pe cei mai slabi. Dar aceasta, în relaţiile zilnice dintre ei, nu în întâlnirile bisericii.

    Există un grup de oameni daţi bisericii de Cristos care trebuie să promoveze în întâlniri învăţătura apostolilor, şi orice altceva care duce la zidirea sufletească. Acest grup de oameni sunt evangheliştii, păstorii şi învăţătorii. Cu tot respectul pentru cei pregătiţi în arta muzicii creştine, şi pentru poeţi, ei nu sunt menţionaţi aici!

    O altă observaţie este că nu găsim nici un fel de activitate muzicală organizată în bisericile Noului Testament.
    Apostolii nu erau însoţiţi de nici un grup de nici o nuanţă stilistică; nici de solişti, nici de coruri, nici de fanfare, nici de orchestre.
    Ei au fost trimişi de Isus să predice Evanghelia şi asta au făcut.
    Nu întâlnim nici din întâmplare pe undeva vreo „trupă” care să „conducă în închinare”, să stârnească emoţiile, să mulţumească auditoriul cutare sau cutare etc.
    Singurul grup despre care ni se spune că au cântat, este grupul ucenicilor împreună cu Isus: „După ce au cântat cântarea, au ieşit în muntele Măslinilor.” Matei 26:30.
    Vedeţi că este vorba de cântarea, nu cântările, unui grup mic de oameni care nu aveau probleme nici cu genul muzical nici cu ritmul.
    Totuşi, în Noul Testament găsim grupuri mari de oameni cântând, în cartea Apocalipsa, capitolele 14 şi 15.
    Este evident că nimeni din cei care cântă nu este cu capul plecat de ruşine pentru stilul muzical, nici din pricina falseurilor; nimeni nu se uită cu dispreţ la alţii că nu sunt destul de cultivaţi pentru a înţelege muzica respectivă, sau că nu sunt destul de „emancipaţi” să se bucure de ea.
    Este un context perfect, al unor fiinţe perfecte, ajunse la desăvârşire, cu relaţii perfecte, care înţeleg muzica perfectă şi se bucură de ea! Este minunat să vedem 144 000 de evrei răscumpăraţi ca primul rod pentru Dumnezeu cântând o cântare nouă, pe care doar ei au putut-o învăţa şi doar ei o cântă!
    Nimeni nu este invidios, nimeni nu este trist că nu poate învăţa această cântare, dar toţi sunt entuziasmaţi!
    Toţi biruitorii Fiarei, cântă cântarea lui Moise şi a Mielului.
    Evreii din vechime, mântuiţi prin jertfa Mielului cântă în cer împreună cu cei dintre Neamuri, ca o celebrare a surpării zidului de veacuri dintre cele două grupări şi realizarea unei unităţi desăvârşite în Trupul lui Cristos!

    Încă nu am ajuns acolo şi trebuie să recunoaştem că suntem într-un moment în care cu greu am putea vorbi despre zidirea sufletească a tuturor celor prezenţi în adunarea noastră printr-un gen muzical sau altul.

    Dar unde este oare acea cântare care te face să simţi fiorii Duhului Sfânt?
    Sau cum să înţelegem situaţii în care Duhul Sfânt chiar foloseşte o cântare şi sunt oameni cercetaţi şi transformaţi, în timp ce alţii, la aceeaşi cântare nu au nici o reacţie, ba chiar „îi enervează”?
    Nu ar trebui să ne mirăm prea mult, pentru că Duhul Sfânt vorbeşte doar celui cu inima deschisă!

    Pentru diferite manifestări care însoţesc momentele muzicale din unele adunări şi din unele grupuri, se aduc argumente invocând dezinvoltura abordării de către evrei a muzicii.
    Evreii erau oameni veseli, le plăcea vinul, nu erau inhibaţi de prejudecăţi…
    Strigau, băteau din palme, dansau din pricina temperamentului lor condus de fluctuaţii sentimentale.
    Întâlnim bărbaţi plângând de se prăpădeau în împrejurări, în care spunem noi, ar fi trebuit să-şi arate bărbăţia.
    Dar nu au fost în nici o perioadă istorică într-o relaţie bună cu Dumnezeul lor, după cum o spune Dumnezeu Însuşi (Ezechiel capitolele 16 şi 20)!

    De ce ar trebui să-i luăm model, când apostol Pavel ne spune: Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. (1 Corinteni 10:11) Avem pilde din care trebuie să luăm principii, şi nu suntem invitaţi să-i imităm pe ei.

    Concluzie

    Câteva din afirmaţiile biblice făcute aici pot stârni reacţii dure.
    Avem responsabilitatea să privim cu ochii deschişi cuvintele lui Dumnezeu, nu alterate de obiceiurile şi subcultura religioasă pe care am ţesut-o în jurul nostru.

    Dar cine are acest curaj?
    Cine este gata să cureţe din nou Casa Domnului?
    Noi suntem prea mici pentru transformări majore.
    De aceea, am o singură rugăciune: „Doamne Isuse, Tu care eşti Capul Bisericii, care conduci poporul Tău spre întâlnirea cu Tatăl, realizează ce-ţi este plăcut în noi şi în mijlocul nostru.
    Înduplecă inima noastră să Te putem asculta. Desăvârșește-ți lucrarea în biserica noastră; vie Împărăţia Ta şi facă-se voia Ta.”

    Gigi Cosman”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: