Artiştii creștini…blestemata muzică pe bani.

Evrei 12:1 „…să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. …”

De greu vrăşmaş m-am luat.
Mă simt mai mic ca David, iar în faţa mea simt o armată de Goliaţi gata să mă sfâşie cu colţii mârâiţi ai argumentelor lor.
Dar……

Ce este un creştin?
Un creştin este un om care s-a lepădat de persoana/personalitatea lui veche, păcătoasă şi în duhul lui lăuntric s-a născut Fiul lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu.  Acest Duh este gelos şi-l va face pe creştin să nu-L iubească decăt pe Dumnezeu. În tânjirea lui către Dumnezeu, creştinul se va lepăda tot mai mult de persoana lui proprie, şi-o va tăgădui, se va lepăda de vituţile lui carnale, de talentele lui naturale şi va căuta să se umple cu virtuţile Duhului, cu roada Duhului. Aceste feluri de podoabe au origini diferite şi antagonice. Talentele naturale vin din carne(firea pământească), ne naştem cu unele iar pe cele mai multe le dobândim şi cizelăm prin aşa-zisa educaţie.
Talentele naturale fac parte din vechea creaţie, din omul cel vechi.
Un creştin va căuta tot mai mult să-l lepede pe cel vechi şi să se îmbrace în cel nou, să dobândească virtuţile Celui Nou prin cele 4 practici lăsate de apostoli: Învăţătura apostolilor, Legătura frăţească, Frângerea pâinii şi Rugăciunea. (De ce frângerea pâinii? „Adu-ţi aminte de Isus Hristos…” . „El..nu şi-a plăcut Lui însuşi.” ) Virtuţile duhului nu sunt talente naturale, ci calităţi supranaturale crescute prin părtăşie în cei care stăruie în zidirea sufletească. Meritul pentru aceste virtuţi este în totalitate a Celui ce a plătit preţul răscumpărării. Un creştin nu va căuta să se arate pe sine, omului Lui cel vechi, se va ruşina de el, s-a pocăit(răzgândit) de faptele lui vechi şi se bucură în Domnul Isus Cristos. Un creştin trăieşte spre lauda Slavei Harului Domnului Isus. Pentru un creştin căutarea slavei lui proprii este o urâciune.

Ce este un artist?
Un artist este  un om care are o abilitate anume innăscută sau dobândită prin exerciţiu şi/sau educaţie. Această  abilitate este a lui proprie, a fiinţei lui vechi, ţine de persoana lui, nu este un Har căpătat. (Un creştin în care cresc virtuţile Domnului nu se va numi artist al credinţei sau artist al răbdării!) Un artist care posedă un anumit talent va căuta să şi-l pună în evidenţă pentru a căştiga faimă şi/sau bani.  Meritul este al lui pentru că a depus un efort în dobândirea sau cizelarea prin experimentare a talentului. Un artist se simte îndreptăţit să capete o recompensă materială pentru talentul său, pentru investiţia sa şi pentru timpul folosit. Au fost ale lui, din fiinţa lui, deci fiinţa lui trebuie să profite. Există consumatori de artă, biete fiinţe umane care îşi hrănesc vanitatea cumpărând lucruri  care nu hrănesc, dovedindu-şi astfel goliciunea bietului lor suflet amăgit şi scuturat de puterea păcatului. Deci artistul este ca un fabricant de bunuri, atâta timp cât are clienţi care consideră produsul talentului său o marfă, o apreciază şi o cumpără. Toate aceste lucruri se petrec în lume.

Nu există artă creştină.
Domnul Isus a venit plin de Har, nu plin de artă.
Noi avem nevoie de Har, nu de artă.
Slujirea unii altora o facem conform cu harul primit, nu cu talentul omului vechi.
Slava la care am fost chemaţi este slava Domnului Isus. Viaţa Lui pe pământ a fost o jertfă, nu artă, răstignirea lui nu a fost o piesă de teatru, învierea nu a fost ficţiune.
Atenţiune!
Faptul ca AZI Domnul Isus stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi nu este o utopie.
El stă pe Tronul Harului. De acolo ne împarte har, nu talente, băgaţi bine de seamă!
Noi de El ne apropiem, cu smerenie şi pocăinţă, cu lepădare de sine, nu cu talente.
De la El luăm har(talanţi) cu care slujim fraţilor, nu slujim cu abilităţile noastre.
Domnul Isus a făcut stropirea sângelui în cer şi a stropit şi conştiinţele(cugetele) noastre pentru a le curăţi de faptele moarte.
Talentele sunt fapte moarte.
Să slujeşti cu talentul, nu cu Harul este o nelegiuire.
Să te lauzi cu talentul este un sacrilegiu.
Să vinzi talent pe bani spunând că este Har este o pângărire a sângelui şi o batjocorire a Duhului Harului. Evrei 10:29
Dacă ai citit până la capăt, deschideţi gura cu blândeţe, dar ferm împotriva acestei nelegiuiri, ca să nu fi şi tu părtaş pedepsei ei.

Nu există artişti creştini!

Creştinii nu sunt artişti.
Artiştii nu sunt creştini.

În Numele Domnului Isus
fratele d.

27 de comentarii

  1. Cateva lucruri de clarificat.

    1. Este nefiresc sau imoral ca arta sa fie inclusa pe lista meseriilor? – de pilda muzica, pictura, design-ul tehnic sau design-ul interior sau exterior/peisagistic ori vestimentar, ceramica etc.

    –––

    @Un artist care posedă un anumit talent va căuta să şi-l pună în evidenţă pentru a căştiga faimă şi/sau bani.

    2. Care om de pe pamant nu are un talent pe care sa il fi primit de la Creator. Si totusi, pe baza acestuia lucreaza si traieste din rodul muncii lui! De ce ar fi artistul mai putin indreptatit decat restul lumii muncitoare sa isi castige existenta din talentul sau? El nu munceste? Sau munca lui nu e munca?

    –––

    @Meritul este al lui pentru că a depus un efort în dobândirea sau cizelarea prin experimentare a talentului. Un artist se simte îndreptăţit să capete o recompensă materială pentru talentul său, pentru investiţia sa şi pentru timpul folosit. Au fost ale lui, din fiinţa lui, deci fiinţa lui trebuie să profite.

    3. Meritul oricarui om care ajunge sa desfasoare o activitate utila societatii (tamplar, designer, profesor, chimist, medic, teolog, agricultor, psiholog etc. ) este ca a depus un efort pentru a se forma profesional. De ce ar fi indreptatit mai mult muncitorul cu lopata sa fie rasplatit pentru munca lui decat un artist pentru munca lui? De ce un profesor trebuie sa „se simta indreptatit sa capete o recompensa materiala” si „sa profite”, iar un artist nu?

    ––-

    4. Cum ramane cu faptul ca Scriptura vorbeste despre plata cuvenita muncii si despre faptul ca, de pilda, trebuie sa facem parte din bunurile noastre celor ce ne invata drept Cuvantul adevarului? – nu cumva este imoral sa platesti pe pastorul sau invatatorul sau evanghelistul sau misionarul care te slujeste? Nu cumva il inveti prost, sa se astepte la rasplata? De ce sa nu munceasca pe gratis, spre Slava Domnului? Dar de ce taranul nu ar munci pamantul tot pe gratis, spre slava Domnului si de ce nu ar da produsele muncii lui tot pe gratis? De ce numai artistul trebuie sa dea pe gratis? De ce numai artistul este imoral ca munceste si asteapta rasplata, dar invatatorul si educatoarea de gradinita nu?

    Astept obiectivitate si echilibru la formularea raspunsurilor.
    Multumesc.

    Apreciază

    Răspunde

    1. O să-ţi răspund după-masă. Până atunci gândeşte-te că trebuie făcută o distincţie: UNDE SE PETREC LUCRURILE de care întrebi tu? În lume sau în Cristos. În lume nu e nimic nefiresc, puţine lucruri sunt imorale. În Cristos avem scris cu amănunţime. Hai să rămânem în Cristos. Şi încă ceva, citeşte mai bine postarea mea, că la punctele 3 şi 4 ai luat-o pe lângă subiect. Dacă insişti cu devierea te bag la spam prompt. Eu nu caut rating ci slava lui Dumnezeu. Fii sobru, citeşte atent şi rămâi lângă ce discutăm.

      Apreciază

      Răspunde

    2. Raspuns lui SV.
      1. În lume este relativ OK sa vinzi ce vrei atata timp cat ai cumpărători. Nu întotdeauna moral….. În Cristos e altceva: „Ce lucru ai pe care sa nu-l fi primit și dacă l-ai primit de ce te lauzi…”. Nici nu se mai pomenește de cele vechi, s-au dus.
      2.Nu e vorba ca arta nu e munca, sau orice altă muncă, ideea e că acestea nu sunt Har, nu-L slăvesc pe Cel Ascuns.
      3.Aici pari complet pe lângă subiect, nu răspund.
      4.Aici ai pus întrebări în mod tendențios pentru a deturna subiectul. Ori nu pricepi, ori nu vrei sa pricepi. Legat de salariile popilor, sunt intransigent. A pleca fără traistă și bani la tine pentru a vesti Cuvântul, împreună cu a face parte din toate bunurile Celui ce-ți vestește este o parte importantă din Gloria Veștii Bune(Evangheliei). De aici până la popi cu salariu, ca strungarii, este o distanță spirituală astrală. În marea lui dragoste și nesfârșita Lui bunătate și milă, Domnul în Cuvântul Lui complet, ne vorbește însă și despre popi cu salariu, scrie despre ei la Ioan 10(cel plătit) și acolo unde vorbește despre câștig mârșav. Ăia artiști…!

      Apreciază

      Răspunde

  2. Da,inchinarea este una si locul de munca,unde iti castigi existenta este altul.
    A fi artist in biserica…/?????
    Ma voi gandi si eu pana dupa masa..
    ……am o rugaminte,la…..

    Apreciază

    Răspunde

  3. Eu sunt de acord ca sunt multi „artisti” in inchinare dar ce te faci ca sunt unii care slujesc Domnului dedicand mai mult timp si trebuie sa-si creasca familia?
    „sa nu legi gura boului cand treiera”
    „vrednic este lucratorul de plata sa”
    „nu se cuvine sa lasam Cuvantul si sa slujim la mese”.. etc etc..
    Noah este si partea asta. Si eu cred ca in mare parte „piesele crestine” seamana mai mult a ceva comercial.
    Mai sanatos imi pare un imn din inima ridicat spre slava lui Dumnezeu personal si in biserica. Intradevar e oarecum jenant(imi vine in minte) sa asculti muzica crestina doar ca sa se auda ceva in basii de la mercedes sau sa zangaie prin casa. Totusi sunt si exceptii.

    Apreciază

    Răspunde

    1. „Boul care treieră” si „lucrătorul” se referă la cei trimişi sub porunca: „mergeţi„. Această poruncă e total diferită de „veniţi la …biserica mea”. Dar…”dacă cineva nu înţelege să nu înţeleagă”. I Cor 14:38 Pentru aceste taine: Taina lui Hristos(Adunarea) şi Taina Evangheliei ai nevoie de Har ca să le înţelegi, de iluminarea minţii. Eu am scris atât de tăios pentru că aşa m-a îndemnat Duhul s-o fac, nu cu mari speranţe că toţi cei ce vor citi vor înţelege. Deja un biet mare cărturar mi-a răspuns că sunt in gravă eroare, fără binenţeles s-o definească. Am toată bucuria să scriu aceste adevăruri, ştiu cu toată certitudinea că sunt cuvinte ale adevărului şi vor lucra în pământul bun. Nu scriu decat bine cumpănit fiecare cuvânt, în general scriu o postare după zile de „incubaţie”…cu ezitare dar şi cu curaj. Aşa: https://vesteabuna.wordpress.com/2009/09/03/parca-despici-cu-ghilotina/

      Apreciază

      Răspunde

  4. Acum pot sa trimit refuzul meu motivat prin articolul de fata la cei care de ani de zile ma tot invita sa cant in formatii de lauda si inchinare. Imi piere cheful sa ma alatur in cantare celor din adunare chiar si din banca cand vad la ce grad sunt coborate acele cantari aduse de corul ingeresc de care ne spune Cuvantul lui D-zeu.

    Apreciază

    Răspunde

  5. Amen,amen!
    Subscriu,cu completarea ca pe aceeasi cale lata a „crestinismului” conformat cu lumea merg si alte categorii de „crestini”
    carnali:sportivii „crestini”,politicienii „crestini”…si lista ramane deschisa.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Ai dreptate, așa este, trebuie să trăiască, eu nu am treabă cu traiul lor. Doar atâta că Dumnezeu numește acest câștig cu un anumit nume, nemăgulitor.
      Eu am scris pentru cei ce văd mai departe(cu vedere mai lungă) și le-ar putea deschide și acestora ochii. Cei orbiți de dorința de câștig nu mai văd nimic și își vor justifica orice.

      Apreciază

      Răspunde

  6. Liviu Olah despre muzică:
    https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/24/liviu-olah-despre-muzica/

    Citat:
    Dumnezeu nu lucrează direct azi la mântuirea oamenilor, nu lucreză prin îngeri, nici prin decretele Sale cereşti, ci lucreză prin noi, fraţi scumpi. Înţelegeţi? Prin voi, prin mine, prin noi şi dacă noi nu stăm la dispoziţia Lui, zadarnic a murit Cristos. Oamenii vor merge în iad. Eu şi tu trebuie să devenim o unealtă în mâna lui Dumnezeu, trebuie să devenim un canal de legătură între Dumnezeu şi oameni, trebuie să devin un om al rugăciunii care să stăruiesc pe genunchi pentru pocăinţa celor din jurul meu. N-am făcut treaba aceasta, noi am dezvoltat în bisericile noastre muzica, muzica şi iarăşi muzica. Am adus teatrele în biserica noastră. Am dezvoltat fanfarele în biserica noastră, programe peste programe, poezii peste poezii şi tare i-a plăcut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am adus în bisericile noastre. De-aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.

    Apreciază

    Răspunde

  7. Când ochii inimii se întunecă, oamenii rătăcesc, bâjbâie, orbecăie. Nimeni nu mai poate estima distanţa faţă de drum a orbului în îndepărtarea lui. O mostră găsiţi aici: http://mariuscruceru.ro/2010/05/12/sculptorul-liviu-mocan-despre-iconoclasmul-protestantilor/#more-8727

    Iată ce scrie despre Luther:”Este teolog, dar Luther, “fratele nostru” (mărturisesc că nu îmi place deloc personajul, …:”.
    Unor astfel de viteji le-am mai scris odată: dacă nu era reforma, Luther, Calvin, etc. distinşii noştri oponenţi şi-ar fi scris acum inpeţiile în slavonă pe pergament, dar mai sigur e că n-ar fi ştiut scrie. Opiniile lor vitejeşti sunt lucruri care şi le adună în comoara de mânie care va fi deschisă în ziua marii judecăţi divine. Lectură de referinţă: cele zece porunci.

    Apreciază

    Răspunde

  8. Apropo arta ; eu nu sunt un admirator al „artistilor” evului mediu care au incurajat inchinarea idolatra calcand in mod flagrant porunca „sa nu-ti faci chip cioplit (sculpturi) si nici imagine (picturi), macar ca sunt foarte apreciati de lumea artistica….si nici un admirator al artistilor contemporani mai ales „artistii crestini” care nu mai fac distinctie intre adevar si nelegiuire…. de dragul „artei evanghelice”…foarte bine accentuat , Dane draga in articolul de mai sus „Creştinii nu sunt artişti.
    Artiştii nu sunt creştini.” Fi sanatos triplu!!!

    Apreciază

    Răspunde

  9. […] Concluzie: consider că hotarul între cântare și muzică este simplitatea. Numai crucea lui Cristos poate omorî în noi orice tendință de ridicare a capului omului vechi prin lucruri care să-i aducă slavă. Festivalurile de muzică, ”concursurile”(derivate strict din darwinism), corurile, orchestrele sunt toate dincolo de această graniță. Frați de mai demult au scris despre aceste subiecte cu multă înțelepciune. Au însă cei de astăzi măcar doza necesară de înțelepciune a prețuirii înțelepciunii altora? Nu cumva arunca mâncarea cea bună din vasul de lut pentru vasul pictat dar gol? Vezi și: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/14/muzica-in-adunari/ sau: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/12/artistii-crestini-blestemata-muzica-pe-bani/ […]

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu