Muzica în adunări

Articol publicat de fratele Florea Moisescu în revista Calea credinţei din ian-martie 1951.
Tot articolul aici. Atenţie 12 pagini.

Extrase:
Si acum ne întrebam : Ce a devenit oare pentru foarte multe din Adunările creştine de atâtea denumiri, muzica ce nu-şi are locul nici măcar în ultima clin cele trei grupe de adevăruri amintite mai sus? N’a ajuns ea oare sufletul lor, respiraţia lor, preocuparea lor de căpetenie, însăşi viaţa lor? Cu muzica, cu corurile lor, ele ţin să arate că mai trăiesc, că mai sunt înviată! Până acolo, încât— în atât cât am cercetat lucrurile mai în adâncul lor, colindând ţara în lung şi în lat prin Adunări purtând nume felurite — am ajuns la trista încredinţare că cele mai înapoiate din punct de vedere duhovnicesc şi moral, cele mai lipsite de cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu şi cele mai lipsite ele viaţă, sunt Adunările având muzica cea mai frumoasă, corurile cele mai dibace, Adunările cari le preţuiesc şi se străduiesc a-şi cheltui cel mai mult timpul şi energia cu ele. …Sub tot felul de motive uşuratice şi pretexte omeneşti — (ba că muzica religioasă ar „înălţa sufleteşte” pe Ascultători; ba că le-ar produce „simţăminte sfinte”; ba că i-ar „apropia de Dumnezeu” ; ba că le-ar „cultiva inima şi aufletul”; etc.) — muzica nu poate face în Adunări, decât:’
a) să se etaleze şi stă se facă pe ea însăşi admirată.
b) să producă emoţii, senzaţii, mişcări sufleteşti trecătoare.
c) să slujească cultului căreia aparţine, la atingerea unui scop material, deci neduhovnicesc: câştig de noi membrii pentru el. ...Uşurinţă, amăgiri, pagubă! Pentrucă în chipul acesta — maicuseamă în chipul acesta! — întoarcerea temeinică la credinţă a sufletelor, deci înoirea lor lăuntrică prin Duhul Sfânt, naşterea lor din nou prin lucrarea făcută de Cuvântul Domnului, sunt foarte serios împiedicate. …La fel, un lucru bine constatat este şi acela că, în Adunările în cari se face şi se dă cel mai mult preţ pe muzică, Cuvântul predicat este în cea mai mare măsură lipsit de duhovnicie, de har şi putere de sus. Sau chiar dacă se întâmplă ca predicarea să fie bună, muzica (în atât ca „artă”, ca muzică în Adunare) o împiedică să-şi ajungă ţinta, prin faptul că în loc de a pleca reţinând Cuvântul „într’o inimă bună şi cinstită” (Luca 8,15) ascultătorii rămân mai degrabă sub impresia firească, trupească şi trecătoare a sunetelor, …”

„… Insă, toată această artă muzicală religioasă, tot acest belşug de sunete, toate aceste coruri, produc — ca şi celelalte arte: poezia, declamaţia, teatrul, pictura, sculptura, etc. — ceeace am mai spus; numai sentimente, emoţii, extaz, mişcări sufleteşti. La fel ca şi un răsărit de soare privit de pe un vârf de munte sau un apus privit în largul mării ori pe întinsul unui bărăgan. Senzaţii şi nimic mai mult!…… Senzaţii care ţin puţin şi pier la fel cum pier şi senzaţiile pricinuite de cocaină, de opiu, ori de băutură. Ca şi acestea, muzica religioasă, muzica în Adunări, nu poate — în atât ca muzică şi ca artă — să schimbe nimănui inima, f i rea, făcându-1 să creadă şi să se pocăiască după voia lui  Dumnezeu, pentru mântuirea sufletului. Ca şi marii inchizitori (chinuitorii potentaţi şi oficiali, catolici) asemenea cardinalilor Ximenes şi Torquemada, ca şi ţarul Ivan cel Groaznic al Rusiei — cari luau parte regulat la măreţe slujbe religioase  şi se înduioşeau până la lacrimi ascultând Frumoasa muzică a bisericilor respective (latină şi greacă) iar după aceea chinuiau cu dragă inimă şi ucideau şi mai departe mii şi mii de nevinovaţi — la fel tot în „apele* lor rămân ceice iau drept credinţă şi pocăinţă acele trecătoare mişcări sufleteşti pricinuite de muzica religioasă,……”

„…Vrem pilde? Marele cântăreţ şi celebru compozitor de muzică bisericească, Don Lorenzo Perosi, directorul celebrei capele Sixtine din Roma papală — pe care şeful bisericii catolice l-a făcut şi preot, apoi l-a ridicat la rangul de „abate  neştiind cum să-l onoreze mai mult — s’a întors la Dumnezeu şi a primit prin credinţă pe Domnul Isus, ca Mântuitor al său. Acest mare artist al muzicii religioase, autor al vestitei opere „învierea lui Hristos” găsind din întâmplare nişte note evanghelice asupra Epistolelor lui  Pavel şi cetindu-le cu luare aminte, sa luminat, a crezut, s’a hotărât pentru Domnul şi curând a părăsit totul : şi slujba de director al capelei Sixtine şi funcţiunea de preot,! şi abaţia şi biserica catolică, şi pe Papa şi onorurile lui, alăturându-se unei mici Adunări de credincioşi creştini după Evanghelie, din apropierea Romei. Iată unul care a putu mărturisi lămurit că, muzica religioasă mulţumindu-i numai anumite înclinări sentimentale, îl ţinea de fapt în păcatele lui, pierdut, departe de ceeace voia Dumnezeu dela el: pocăinţa şi credinţa vie în Isus Hristos, pentru a fi mântuit….”

Dacă veti cauta pe wikipedia sau pe net date despre fratele Perosi, nu veti gasi mai nimic nici despre convertirea lui, dar nici despre ultimii….50 de ani de viata. S-a întors la Dumnezeu la varsta de 40 de ani în plină glorie omenească. Datele de pe internet despre el sunt un exemplu tipic de zugravire a mormintelor, de falsificare a biografiilor.

8 Responses to Muzica în adunări

  1. nick spune:

    Articolul tau mi se pare confuz. Toata muzica in general este prezentata intr-o lumina negativa. De ce? Ea nu vine sa anuleze mesajul evagheliei ci sa-l completeze. David cinta is duhul cel rau il parasea pe Saul. Muzica spirituala isi are un loc binevenit in experienta crestina, este o forma de inchinare (worship). D=l Isus dupa cina cea de taina cu ucenicii au cintat o cintare. Emotia umana este ceva normal – asa ne-a creat D=zeu. Este gresit atunci cind folosesti emotia, cum te simti ca si barometru spiritual. La cina spuneau fratii daca „simti” ca esti iertat, dezlegat poti sa te impartasesti – ce gresit! Este adevarat insa ca orice predica, cintatare, etc. pot fi facute din midrie, to show off dar asta este din cauza firii pamintesti, naturii umane nepocaite.

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Ai citit tot articolul? Nu e al meu. L-am scanat dintr-o revistă veche. E şi o chestiune de accepţiune de termeni, poate trecerea timpului a modificat sensurile cuvintelor. Fratele Florea, autorul articolului, înţelege prin muzică arta muzicală, coruri, orchestre, fanfare, formaţii, nu cântarea obişnuită solo sau în comun. Într-adevăr, arta interpretativă muzicală în adunare este pusă aici într-o lumină negativă şi este bine argumentată biblic poziţia lui. Dacă negi părerea lui nu e o problemă, nu suntem clone, dar e fair-play să aduci contraargumente cel puţin la fel de tari ca ale lui. Observă poziţia Nou-Testamentală de pe care argumentează fratele Florea, condamnând faptele cărnii(firii pământeşti) şi slăvind roada Duhului(pacea, smerenia, simplitatea). Ar fi bine, când argumentezi, să stai pe o poziţie spirituală de acelaşi nivel sau chiar mai sus. Dacă nu faci asta(argumentarea) îţi sună şi ţie ce i-a spus Domnul Isus celui care l-a lovit:” dacă am spus rău, arată ce am spus rău, dacă am spus bine, de ce mă baţi?”

      Apreciază

  2. vesteabuna spune:

    Liviu Olah despre muzică:
    https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/24/liviu-olah-despre-muzica/

    Citat:
    Dumnezeu nu lucrează direct azi la mântuirea oamenilor, nu lucreză prin îngeri, nici prin decretele Sale cereşti, ci lucreză prin noi, fraţi scumpi. Înţelegeţi? Prin voi, prin mine, prin noi şi dacă noi nu stăm la dispoziţia Lui, zadarnic a murit Cristos. Oamenii vor merge în iad. Eu şi tu trebuie să devenim o unealtă în mâna lui Dumnezeu, trebuie să devenim un canal de legătură între Dumnezeu şi oameni, trebuie să devin un om al rugăciunii care să stăruiesc pe genunchi pentru pocăinţa celor din jurul meu. N-am făcut treaba aceasta, noi am dezvoltat în bisericile noastre muzica, muzica şi iarăşi muzica. Am adus teatrele în biserica noastră. Am dezvoltat fanfarele în biserica noastră, programe peste programe, poezii peste poezii şi tare i-a plăcut diavolului teatrul acesta, clubul pe care l-am adus în bisericile noastre. De-aceea lucrarea nu merge. De-aceea nu merge.

    Apreciază

  3. […] felul cum a fost “stins” acest foc şi cine l-a stins. Cu subiect asemănător(despre muzică): https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/14/muzica-in-adunari/ […]

    Apreciază

  4. […] Concluzie: consider că hotarul între cântare și muzică este simplitatea. Numai crucea lui Cristos poate omorî în noi orice tendință de ridicare a capului omului vechi prin lucruri care să-i aducă slavă. Festivalurile de muzică, ”concursurile”(derivate strict din darwinism), corurile, orchestrele sunt toate dincolo de această graniță. Frați de mai demult au scris despre aceste subiecte cu multă înțelepciune. Au însă cei de astăzi măcar doza necesară de înțelepciune a prețuirii înțelepciunii altora? Nu cumva arunca mâncarea cea bună din vasul de lut pentru vasul pictat dar gol? Vezi și: https://vesteabuna.wordpress.com/2010/02/14/muzica-in-adunari/ […]

    Apreciază

  5. […] Filipi…miezul nopţii, …cântau…cei închişi ascultau. Cine? Drojdia societăţii…fără cor…fără orchestră…fără repetiţii, nene! Ce temniţă, Filipi? Altă cultură. Noi predicăm un Hristos […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: