Am scris în postarea dinainte despre Răpirea trupului și despre Răpirea cu religia.
Mai scrie despre răpirea premiului: ” Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri” și tot acolo la Coloseni 2 mai scrie despre răpirea cu filosofia:” Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă”
În Biblie găsim un astfel de răpire, de furt de oameni: Calea lui Ieroboam. Toți împărații de după Ieroboam poartă vina ”căii lui Ieroboam”.
Important de observat e că răpirea se face CU ceva, există o unealtă, o capcană pentru răpit de fiecare dată. Și cel mai mult se temea apostolul pentru ”copiii” lui, născuți de el în chinuri, să nu fie răpiți de cineva, cu ceva. Teama lui era o durere reală, avertiza adesea ca un tată sau o mamă pe copiii lor.
Există o răpire prin lingușire, prin dulceața prefăcătoriei, o răpire cu zahăr. O găsim în Biblie, o găsim printre noi. Am citit recent ”Moștenirea Kremlinului” și acolo este citat Ceaușescu care spunea unor ofițeri de-ai lui prea zeloși în folosirea spionajului: ”Oricât zahăr ai pune pe un …„gunoi”, nu-l poți vinde ca prăjitură.!” adică există o limită a prefăcătoriei care o poți folosi sau a ceea ce poți obține cu ea (Ceaușescu a folosit un cuvânt mai românesc în loc de gunoi). Dacă dai deoparte zahărul, pute. De aceea, așa cum nici o gospodină nu se supără că cineva dă jos zahărul pudră de pe prăjitură, nimeni n-ar trebui să se supere dacă i se refuză lingușitoria, gustul e dedesubt. Zahărul e unul din cele mai nocive ”alimente”, spun medicii.
Mă uit câteodată pe net la programele unor biserici, conduse artistic de pastori, numai…zahăr. Unul din ei m-a vândut și pe mine (a vândut pe mai mulți, colegi de-ai lui de serviciu, majoritatea necredincioși) exact în perioada când a fost promovat în ”funcția” de pastor. Acum este tot acolo, adunarea e ”catedrală”, iar amvonul are în spate un scaun înalt, înalt. ”Domnul să binecuvinteze pe fratele care va…” sună stereotip conducerea lui mieroasă, iar cei răpiți de ticăitul de ceasornic al acestor programe, se bucură de…zahăr.
De obicei unealta răpirii seamănă cu ceva adevărat și ”bucatele” mirositoare se servesc întotdeauna cu zahăr pentru cei ce doar ling, nu mușcă:
-filosofia seamănă cu evanghelia(Vestea Bună)
-lingușirea seamănă cu dragostea
-conducătorul de program religios seamănă cu un cârmuitor
-masca seamănă cu chipul
-smerenia falsă seamănă cu adevărata smerenie
-Anticristul seamănă cu Cristos
Până când dai jos zahărul de pe ele!
Să nu fim și noi față de Tatăl…cu zahăr pe noi, cu cuvinte mieroase în rugăciuni, cu atitudini evlavioase în adunare, iar în realitate cu venin înăuntru? Dacă nu ne pocăim de aceste stări, de prefăcătorii față de Tatăl, dacă nu ne urcăm la Cort cu păcatul nostru, cu vita trasă de funii, dacă nu ne ducem la Marele Preot al Mărturisirii noastre cu starea noastră, El ne va lăsa în ea și va trimite în jurul nostru oameni ce se vor purta cu noi la fel de prefăcut cum ne purtăm noi cu El. Ne vor ”datora” 50 de dinari de dragoste și nu ni-i vor da, că ne vine să-i strângem de gât, dar noi când datorăm Tatălui 10.000, cerem evlavioși îndurare.
Zahărul nu e bun nici pe jertfele nostre către Dumnezeu, nici pe jertfele(rostirile) altora către noi, dar ne a dat să-i cunoaștem gustul, ca să ne prindă scârba. Să nu jertfim cu miere.
Vestea Bună 