Iubesc….nu vreau să fiu liber, Pilda robului ce refuză eliberarea

Exod 21:5-6 ”Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe stăpînul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod,» atunci stăpînul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stîlpul uşii, şi stăpînul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămînă pentru totdeauna în slujba lui.”
Acest text, pilda robului eliberat ce refuză eliberarea este cred eu, cheia înțelegerii aparentului conflict numit de oameni:  calvinianism-arminianism.
Omul are voință ”liberă” sau este predestinat?
Cheia răspunsului este în dragoste.
Dragostea face pe robul ce capătă ”libertate” să o refuze și să rămână (altfel de) rob.

Este o vreme când omul este rob de obligație.
Este o altă vreme când omul este eliberat de stăpân.
Este o altă vreme când omul este din nou rob din dragoste.

Diferența este dată de urechea șiroind de sânge pe ușciorii ușii, de o ușă stropită și de o ureche străpunsă, de cicatricea de pe ureche și de pata rămasă pe ușă. Un trup pregătit, ascultător, credincios.

(Am găsit mulți cai prin Apocalipsa de toate culorile: cal alb, cal roșu, cal galben, n-am găsi nici un cal-vinist. Nu există pusă problema așa în Biblie și n-ar trebui s-o punem. (Este un blog pe net, al unui manipulator, blog ce are un motto de tip proletar: ”calviniști din toată România, treziți-vă!”. Pentru cei mai tineri de 30 de ani amintesc că motto-ul ”Proletari din toate țările, uniți-vă!” era în toate ziarele comuniste lângă titlu.) Calvinismul este o filosofie de furat, de răpit oameni. Chiar dacă are multe elemente adevărate și Scripturale, nu așa se pune problema, dar nici arminianist. Sunt două erori subtile, două filosofii și nu iese nimic bun din gâlceava lor. Când vezi o gaiță că se ceartă cu o cioară, nu întreba care-i lebăda! Caută altundeva.)
Nici Adevărul nu este calvinist sau arminianist, deși seamănă.

Să vedem Pilda și Tâlcul ei.
Ușa
(neapărat stropită cu sânge) îl reprezintă pe Domnul Isus(intrarea la Tatăl).
Robul ne reprezintă pe noi, pe fiecare.
Sula care străpunge urechea (pironind pentru o vreme robul de Ușă) reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu ce ne străpunge urechile și ne face din nou robi. Pentru totdeauna.

Deci aparenta voință liberă nu e liberă deloc, prima dată pentru că e rob vândut, după aceea pentru că omul iubește, ”nu vrea să iasă liber”.

Legătura dragostei este însă o robie  de bună voie: ”iubesc pe Stăpânul meu”. Egoismul, căutarea plăcerii proprii nu mai au loc. Lepădarea de sine(ca învățătură) din câte știu nu face parte nici din arminianism, nici din calvinism, dar din Vestea Bună(Evanghelie) face parte.

Cicatricea de pe ureche era un semn al ocării. Putem să ne imaginăm cum toți cei ce au fost ”eliberați” în al șaptelea an (anul sabatic) râdeau de cei ce purtau semnul robiei de bună voie, că nu s-au folosit de eliberarea promisă.

Ne imaginăm doar, pentru că în realitate „anul sabatic” nu s-a ținut niciodată în Vechiul Testament, este doar pentru  învățătură scris acolo, pentru noi.

Să nu vrem nici noi să fim liberi, să iubim pe Stăpânul nostru, legământul(nevasta dată) care ne-a legat de el, roada Duhului Său(copiii primiți) și toată Casa(gospodăria) Lui.

Casa Lui suntem noi.

De meditat: Evrei 11:35 „unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s