Martiri si carturari

Matei 23:34 „De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre…”
Matei 13:52 „DE aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împãrãţia cerurilor, se aseamãnã cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Sunt carturari ai Domnului si carturari pentru pantecele lor. Sunt si niste semne care-i diferentiaza, semnele Domnului Isus, urmele crucii.
Cei ai Domnului ajung martiri, ceilalti ii prigonesc pe primii.
Cand m-am intors la Dumnezeu aveam un miros special al carturarilor seci, eram satul de ei. Mireasma martirilor era alta, suferinta era pecetea, semnele ei-garantia, statornicia lor imi dadea incredere. I-am cautat si m-am asezat cuminte la picioarele lor ori pe unde i-am gasit.   „Scrisoare despre jertfa”, „Suferinta crin din care…” aveau mireasma harului, a contopirii cu cel rastignit, a lepadarii de sine.
„Cu haina iubirii” purta invatatura iertarii.
„Smerenie poarta de har” invatatura umilintei.
„Turma mica nu te teme” indemnul curajului.
” Acolo de unde cei dusi au sosit”, „Mi-e dor de caminul iubirii”, „O, noi ne-am bizuit pe Domnul” erau un cuvant al sperantei.
Aceste cantari si poezii erau arma teribila care a intors pe dos o tara. Arma luminii, a cuvantului, a Duhului care straluceste in inimi si curge din buze spre urechi: „vorbiti intre voi cu psalmi”. S-au copt in cuptoare intunecate, subterane, mizerabile, fara  soare, dar in inimi incalzite, curatate si energizate(dinamitate) de focul launtric al Duhului Sfant.
Votez cu carturarii-martiri, trimisi de Domnul si chinuiti pentru El, ca El, cu El.
Pe ceilalti ii anima un spirit de partida, cu nimic mai bun ca nazismul, comunismul sau sovinismul orb, e un duh al carnii, al staulului, al literei, al grupului. Vai de ei, mila de ei, paziti-va de ei!
„Noi fericim acum pe cei ce au rabdat”, noi…altii le vopsesc mormintele, Wurmbrand a fost ortodox, Moldoveanu baptist, Dorz penticostal….si alte bazaconii ale fabricantilor de etichete.
Urmaresc si asta si mi-e mila de efortul unora de a minti impotriva adevarului, de a-si aduna manie, de a semana neadevarul.
Cei insemnati de Domnul cu semnele Lui au iesit afara din staule, o singura turma, un singur pastor. Majoritatea dintre ei au lepadat eticheta denominationala si continutul sectar, partidist. Asta m-a mirat si m-a bucurat la ei! Nimeni nu se poate lauda ca l-a ”avut” pe Moldoveanu, pe Moisescu, pe Iovin, pe Todor, pe Ioanid. Nici ceilalti, Wurmbrand, Mladin, Visky, Tudose, Dorz nu au facut caz de firava lor apartenenta confesionala, fiind cu toti lepadati si marginalizati de carturarii si fariseii proprii. L-au cunoscut mai bine pe Hristosul Inviat, ca trup, ca partasie, ca Fiul Dumnezeului Cel Unic, Hristosul neimpartit.
Iata un film de vazut: http://allconnectonline.com/athenaeum_complete.htm
E de la comemorarea a 100 de ani de la nasterea Lui RW.
Har!

6 comentarii

  1. Arma luminii o poate folosi doar cel care umbla in lumina,nu care vorbeste ascunzandu-se dupa numele altora,da,dupa roade ii vom cunoaste.
    A ramas sa vorbim de altii,ce au facut altii,ce au trait,dar noi?
    Noi…cine suntem?
    Trist!

    Apreciază

    Răspunde

  2. Cel ce stie, stie ca stie.
    Cel ce nu stie, nu stie ca nu stie.
    Cel ce stie, stie ca cel ce nu stie, nu stie ca nu stie.
    Cat a fost de personala Epistola catre Evrei?
    Cine a semnat-o?
    Anonimatul ei ii scade valoarea?
    Sau un adevar devine minciuna cand e spus de altcineva?
    Pe vrema lui Ceausescu aveam o gramada de carti nesemnate: Cantari Nemuritoare, carti de Moldoveanu, de alti autori….
    Plus carti semnate cu pseudonim: de Wurmbrand si de altii. Daca imi veti spune ca vremurile sau schimbat, pemiteti-mi sa ma indoiesc.
    Si eu am Duhul lui Hristos.
    Pace!

    Apreciază

    Răspunde

  3. Oamenii care au caracter crestin si au ceva de spus o fac pe fata;
    aici nu cred ca se compara vremurile,indiferent de consecinte,eu asa stiu;
    apoi este vorba de o alta fata a lucrurilor vorbind despre cantarile fratilor in vremea comunismului.Sa nu amestecam lucrurile.
    Se intampla sa ai parte de un tratament total inadecvat pe unele bloguri”asa zis crestine” unde e vorba de lipsa Duhului si sa auzi ceea ce nici in lume nu ti se spune,cu foarte mare acreala si rautate,asta e o alta trista poveste.
    Intradevar poti simti duhul cuiva doar atunci cand il cunosti personal,aici multi „sunt altii” vrand sa se creada despre ei cu totul altceva,pacalindu lesne.

    Apreciază

    Răspunde

  4. Intr-adevar sub masca anonimatului multi se ascund si se prefac.
    Este o vorba:”pana sa se afle ca nu toti urechiatii sunt magari si iepurele umbla potcovit.”
    Sunt perfect constient de acest lucru si nu caut sa conving pe nimeni de bunele mele intentii, las ca Domnul si Duhul Lui sa indreptateasca sau sa infirme ce scriu.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu