Prima mea compunere

27 noiembrie 2015

Eram în clasa a II-a.
Din cei 9 elevi în clasele 1-4,  eram 5 copii de pocăiți. Nu s-au făcut dansuri la serbare anii aceia, n-avea cu cine să facă învățătorul. Cei doi copii de martori nu au primit nici cravata roșie.
În primele zile din septembrie ni s-a cerut să facem o compunere cu ”Cea mai deosebită întâmplare petrecută în vacanța de vară!”
Eu fusesem la evanghelizare la Liviu Olah, într-un sat la 15 km distanță.
Acesta a fost subiectul compunerii mele. Părinții nu mă verificau, eram bun la școală și nu era nevoie, temele erau o joacă pentru mine, notele veneau bune, n-avea rost.

Fusese foarte deosebită întâmplarea: am plecat singur de acasă până în alt sat la adunare de unde am luat camionul CAP-ului în care se puseseră bănci și am plecat mai departe. Camionul era plin și treceam prin pădure, pe un drum nou care la un moment dat avea o surpătură. Camionul a încetinit, dar am trecut cu bine. Am descris emoțiile tuturor. Am scris în compunere că pe drum am cântat (nu cred că am scris ce cântări am învățat atunci: Numai Harul și Eu am un scump Mântuitor). Apoi că a fost lume multă la evanghelizare, unde iarăși am cântat mult și ne-am întors acasă cu cursa de seară. Numai emoții. Asta a fost cea mai deosebită întâmplare din vacanță și am descris-o cu naivitatea unui copil de-a doua, fără să cunosc eu amănuntele ideologice contrare. Mi s-a cerut, am scris.

Dascălul a citit atent, n-am știut de ce zâmbește discret. Nu mi-a mai dat caietul înapoi și în drum spre casă a intrat pe la noi unde a discutat cu mama.
Lucrurile s-au aranjat, nu mai știu cum.

De ce scriu?

Dacă eram în Norvegia, pentru compunerea mea puteam fi acuzat de îndoctrinare, mă luau de-acasă și mă dădeau la altă familie pe veci. Comuniștii, de nici o nație, n-au ajuns la acest nivel, rareori luau copiii din familii.

În vacanța de vară  a clasei a III-a iar l-am văzut de dascăl povestind îndelung pe drum cu mama. Se negocia trimiterea mea într-o tabără de pionieri. M-au trimis. Acolo era îndoctrinare comunistă și naționalistă îndeosebi cu cântece patriotice. M-am întors cu câteva ”cântări” în plus, dar nu așa frumoase ca cele de la adunare. Și am mai învățat să mă bat mai bine cu alți băieți, că nu mă apăra nimeni.

În clasa șaptea iar m-au trimis în tabără. Pe tren am cunoscut o fată liniștită cu un an mai mare. cu care am discutat multe. O chema Estera. Mă gândeam atunci dacă ea știe că o cheamă ca pe Împărăteasa din Biblie, dar n-am deschis subiectul. Mai târziu am înțeles că și taberele erau o extensie a sistemului sovietic de ”lagheri” (tabără) de îndoctrinare comunistă, o imitație românească de fapt, Slavă Domnului, ca tot comunismul de la noi.

Au mai fost și alte metode ”soft” de prigoană, fără atingere fizică. În cazuri extreme au închis, dar au urmărit îndelung pe toți prin informatori infiltrați la scară largă. Pe unii ”i-au sinucis”.

Cazul Bodnariu din Norvegia, desigur un exemplu al unui fapt curent în acea țară de la marginea pământului, dovedește că civilizația nu este un prieten al evangheliei. De fapt ce numim civilizație? Banii cuiva sau educația lui? Nu cred. Sistemul norvegian are și bani și educație, dar este criminal în esență pentru că încalcă la nivel de stat un drept fundamental al omului: dreptul la educația propriilor copii. Când un stat este călărit de o filosofie criminală, atunci calul moare din cauza călărețului. Este o chestiune de timp până acel stat va dispare sau va fi victima luptei în care-l bagă călărețul său.

În comparație cu norvegienii, comuniștii au fost umani, au fost buni. N-au smuls copiii din familii. Răpirea copiilor amintește de cele mai negre perioade ale istoriei lumii, îndeosebi perioada nazistă. Ideea că statul are dreptul ”să gândească” în locul tău este sinucigașă pentru acel stat. Să nu uităm că Dumnezeu ține toate lucrurile prin Cuvântul puterii lui, deci și statele, suntem învățați de evanghelie să ne rugăm pentru împărați, probabil cei ai Norvegiei de aceea fac prostii că nu se roagă nimeni pentru ei.

De citit: Iov 12

”El ia robi pe sfetnici şi tulbură mintea judecătorilor…..El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum.”

Să mulțumim lui Dumnezeu că nu este peste tot așa, avem unde fugi, mai sunt țări normale și avem promisiunea că până la sfârșit tot vor fi.

Să ne rugăm pentru eliberarea copiilor familiei Bodnariu, dar nu numai ai lor, eu sunt convins că acei copii vor scăpa, dar rămân alte zeci de mii captivi. Biată țară lăudăroasă, vai de el popor care și-a dat mintea ”statului”! Să mijlocim.

De fapt în cazul de față, Protecția Copilului este un nume sub care se ascunde un arbore uriaș răsărit din rădăcina iubirii de bani: ”Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele1 Timtei 6:10 Acesta este unul din felurile de rele. Mai sunt.

 


În lupta cea bună a credinței…film de Lucia Hossu Longin despre viața lui Nicolae Moldoveanu

7 martie 2014

 

 


La adunare acasă la fratele Niculiță Moldoveanu, Sibiu 2006

12 ianuarie 2013

Unul din filmele care le-am pierdut prin desființarea Google Video l-am regăsit pe hardul unui computer vechi, stricat.
Cu această ocazie dau și un sfat, dacă doriți ca să păstrați fișiere digitale de orice tip, documente, audio sau video, nu vă bazați pe o singură copie și pe un singur mediu.

Mediile hard, gen cartele, DVD, stickuri se pot pierde sau deteriora. Mediile clouds se pot desființa sau solicita inregistrare, apoi se pot razgândi să-ți ceară nr de telefon, etc. Cel mai bine e să se încarce pe mai multe medii că nu costă altceva decât timp. Citește restul acestei intrări »


Eu vreau să fiu ca Domnul Isus, să nu aparțin la o grupare…fratele Niculiță (interviu)

9 decembrie 2011

Gherla, Periprava, Gherla, fișa matricolă penală a fratelui Niculiță Moldoveanu

5 august 2010

Sursa: aici.



Protejat: Ce duşmănit eşti tu acum

28 martie 2010

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:


Index general cântări Nicolae Moldoveanu(cuprinsul tuturor volumelor)

15 ianuarie 2010

Pentru cine iubeşte şi cântă cantările fratelui Niculiţă este de multe ori foarte greu sa găseasca o cântare dintre cele peste 8000 compuse. Cântările sunt publicate in aproximativ 20 de volume: Cântările Domnului(CD), Cântările Harului(CH), Cântările Bibliei(CB), etc.
În documentul pdf ataşat aveţi un INDEX GENERAL cu toate cântările, cu numărul şi volumul în care au fost publicate. Pentru a cumpăra respectivele volume apelaţi la editura Comorile Harului din Deva,  fratele Iosif Lazăr. Tel. 0254-235095

Deschideţi: Index general Cântări Nicolae Moldoveanu în pdf sau in .doc.


„Casa Lui suntem noi!” interviu cu fratele Niculiţă

29 decembrie 2009

Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.”

 


Dar ca mine Domnul are…milioane!

29 iulie 2009

La primul „Festival de Muzica Crestina” de dupa revolutie care s-a tinut in 1992 in Campingul Faget din Cluj, prezentatorul si-a batut joc de cantarea:”Milioane, milioane!” M-a durut tare, a mai largit un pic bresa care mi se casca catre crestinismul comercial, institutionalizat, negustorizat, vandabilizat. Cantarea e semnata discret: versuri CI, muzica NM. La vremea cand acele cantari au fost scrise, doi oameni fara functii, fara pretentii, dar cu Har. Au lucrat cu Harul lor si ceea ce au lasat a adus multa roada. Ce-am canta noi acuma?
Iata o poza din acele vremuri, e probabil din anii 6o, poate imediat dupa eliberarea din inchisoare (1964), fratele Costache Ioanid si fratele Niculita Moldoveanu in casa fratelui Niculita din Sibiu.:

ioanidmoldoveanu


Martiri si carturari

19 iulie 2009

Matei 23:34 „De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre…”
Matei 13:52 „DE aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împãrãţia cerurilor, se aseamãnã cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Sunt carturari ai Domnului si carturari pentru pantecele lor. Sunt si niste semne care-i diferentiaza, semnele Domnului Isus, urmele crucii.
Cei ai Domnului ajung martiri, ceilalti ii prigonesc pe primii.
Cand m-am intors la Dumnezeu aveam un miros special al carturarilor seci, eram satul de ei. Mireasma martirilor era alta, suferinta era pecetea, semnele ei-garantia, statornicia lor imi dadea incredere. I-am cautat si m-am asezat cuminte la picioarele lor ori pe unde i-am gasit.   „Scrisoare despre jertfa”, „Suferinta crin din care…” aveau mireasma harului, a contopirii cu cel rastignit, a lepadarii de sine.
„Cu haina iubirii” purta invatatura iertarii.
„Smerenie poarta de har” invatatura umilintei.
„Turma mica nu te teme” indemnul curajului.
” Acolo de unde cei dusi au sosit”, „Mi-e dor de caminul iubirii”, „O, noi ne-am bizuit pe Domnul” erau un cuvant al sperantei.
Aceste cantari si poezii erau arma teribila care a intors pe dos o tara. Arma luminii, a cuvantului, a Duhului care straluceste in inimi si curge din buze spre urechi: „vorbiti intre voi cu psalmi”. S-au copt in cuptoare intunecate, subterane, mizerabile, fara  soare, dar in inimi incalzite, curatate si energizate(dinamitate) de focul launtric al Duhului Sfant.
Votez cu carturarii-martiri, trimisi de Domnul si chinuiti pentru El, ca El, cu El.
Pe ceilalti ii anima un spirit de partida, cu nimic mai bun ca nazismul, comunismul sau sovinismul orb, e un duh al carnii, al staulului, al literei, al grupului. Vai de ei, mila de ei, paziti-va de ei!
„Noi fericim acum pe cei ce au rabdat”, noi…altii le vopsesc mormintele, Wurmbrand a fost ortodox, Moldoveanu baptist, Dorz penticostal….si alte bazaconii ale fabricantilor de etichete.
Urmaresc si asta si mi-e mila de efortul unora de a minti impotriva adevarului, de a-si aduna manie, de a semana neadevarul.
Cei insemnati de Domnul cu semnele Lui au iesit afara din staule, o singura turma, un singur pastor. Majoritatea dintre ei au lepadat eticheta denominationala si continutul sectar, partidist. Asta m-a mirat si m-a bucurat la ei! Nimeni nu se poate lauda ca l-a ”avut” pe Moldoveanu, pe Moisescu, pe Iovin, pe Todor, pe Ioanid. Nici ceilalti, Wurmbrand, Mladin, Visky, Tudose, Dorz nu au facut caz de firava lor apartenenta confesionala, fiind cu toti lepadati si marginalizati de carturarii si fariseii proprii. L-au cunoscut mai bine pe Hristosul Inviat, ca trup, ca partasie, ca Fiul Dumnezeului Cel Unic, Hristosul neimpartit.
Iata un film de vazut: http://allconnectonline.com/athenaeum_complete.htm
E de la comemorarea a 100 de ani de la nasterea Lui RW.
Har!


„Cei care sunt gata să-și poarte crucea, renunță la ”codiță”… ! ” Nicolae Moldoveanu despre desparțiri (Babel)!

30 ianuarie 2009

„……Atunci i-am spus: „Oare Hristos a fost iudeu? A fost grec? A fost român? A fost neamţ?” Dar stă şi zice: „O, asta e o mistică adâncă!” Zic: ”Nu, ăsta este adevărul!” Noi trăim viaţa Domnului Isus Hristos care nu face parte din despărţirile care sunt pe pământ. Oamenii au făcut despărţirile, fie politice, naţionale, religioase, toate acestea sunt produsul Babelului. Şi zic: „creştinul adevărat este izbăvit din duhul Babelului, că are Duhul lui Hristos. Cine n-are Duhul lui Hristos, nu este al Lui, spune Romani 8/9” Şi aşa ne-am despărţit de omul acela, ce-o fi gândit după aceea, nu ştiu, dar ăsta este adevărul şi în faţa adevărului nu poate nimeni decât dacă e prea rău, să se împotrivească chiar până în pânzele albe. Adică viaţa creştină e doar de un singur fel, nu de o mie de feluri.
Viaţa noastră este Hristos, zice: „voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” Col. 3/2,3,4 „şi când se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi cu El în slavă”. Deci nu pot să uit lucrul acesta, şi nu vreau să-l uit şi mă rog să nu-l uit. De ce? Pentru că este viaţa mea spirituală…..”
„….Biserici? Da, sunt nişte partide mai vechi sau mai noi născute pe terenul creştinismului. Dar partidele au fiecare numele respectiv şi fac parte, repet ce am mai spus, din Babel. Dacă aţi fost atenţi, când aţi citit despre Turnul Babel, care a fost prima idee a celor care au început să zidească Turnul Babel? Să citim din Biblie, Gen. 11: „Hai… să ne facem un nume…”! Ei, asta e! Oamenii ţin foarte mult la numele pe care şi l-au dat! Observaţi lucrul acesta: toţi care fac parte dintr-un partid ţin la nume! Dar numele care l-am primit noi creştinii, uite ce spune Sf. Apostol Petru, în epistola întâia cap. 4 versetul 16: „Dimpotrivă, dacă sufere cineva pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta!” Nu pentru creştin catolic, creştin ortodox, pentru creştin baptist, creştin penticostal… Adică codiţa aceasta sau adaosul acesta face să se despartă oamenii. Că dacă ar spune: „sunt creştin”… când au venit cu recensământul la noi, era o rubrică: ce religie ai? Am spus: sunt creştin. Ce creştin? Zic: sunt 2 feluri de creştin? Creştin! Dar ce să scriu aici? Scrieţi aşa cum declar! Păi sunt 2 feluri sau mai multe? Zice: scriu cu creionul… Vă rog să scrieţi cu pixul! Acum ce şi cum o fi scris… dar l-a surprins şi surprind pe toţi la care le spun: Sunt creştin! –Dar ce fel de creştin? Aici e ispita cea mare a diavolului cu care a făcut multe victime!! De aceea nu e unită Biserica, nu sunt uniţi credincioşii. Pentru adaosul la numele de creştin.. eu subliniez mereu aceasta: sunt creştin! „Bine, dar creştin ortodox înseamnă cine are dreapta învăţătură…” – păi dar există creştin adevărat fără dreapta învăţătură? Învăţătura cea dreaptă este aceea a Domnului Hristos. Sau „creştin baptist” – păi da există creştin nebotezat? Dar nu e creştin acela care nu e botezat în urma credinţei. Zice Domnul: cine crede şi se botează, va fi mântuit! Deci e de prisos să mai adaugi la „creştin” – botezat. Că nu există credinţă inconştientă. Credinţa se bazează pe o cunoştinţă, să spui despre Domnul Isus şi apoi să crezi! Că zice: „tuturor celor ce cred, adică celor ce L-au primit sau celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor ori din voia vreunui om, ci din Dumnezeu!” este scris la Ioan 1/12, 13. Deci nu există credinţă fără o cunoştinţă minimă despre Dumnezeu şi despre Domnul Isus. Aici iar lucrurile se împart, se despart, că oamenii au interese. Ştiţi că în limba română e un proverb care rimează: „interesul poartă fesul”, adică nu toţi erau convinşi din domnitorii care treceau la turci, adică cei care primeau credinţa turcilor, nu erau convinşi, dar pentru că erau interesaţi, ziceau că se trec. Despre Constantin Brâncoveanu, nu a vrut să treacă şi de aceea l-au decapitat pe el şi pe cei 4 fii. Deci interesul poartă fesul, şi dacă nu ar fi interesul de partid, ar fi creştinii uniţi, dar pentru că e interesul de partid, sunt dezbinaţi şi dezbinaţi vor fi până va veni Domnul Isus, până vor începe judecăţile. Însă cei care au conştiinţa adevărată şi cei care sunt gata să-şi poarte crucea, renunţă la codiţă! Vă rog să mă-nţelegeţi bine, nu am nimic cu nimeni, eu iubesc pe toţi fraţii, de toate culorile, dar rău e că-s culori!… Zice Goethe: „culoarea este suferinţa luminii”: o rază de lumină trecută printr-o prismă apar dincolo culorile dar nu mai sunt lumină. Sunt frumoase, copiii mai ales le plac. Sau tot Goethe spune: „cine greşeşte cu îmbumbatul la primul nasture, nu mai ajunge la capăt cu îmbumbatul!” Primul nasture sunt primii creştini. Ei au staruit în 4 lucruri, şi dacă creştinii stăruiesc în aceste 4 lucruri, sunt adevăraţi, şi anume: Faptele Apostolilor 2:42: „…primii creştini stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” Dacă ăstea stau bine, toate stau bine.”
Vezi: sursa


La adunare cu fratele Niculita Moldoveanu (febr. 2007, o ora de film)

25 iulie 2008

Acest film a fost publicat pe Google Video. Google video nu mai exista si nefiind salvat s-a pierdut. Toate lucrurile se întâmplă cu Voia lui Dumnezeu. 

Raspund in primul rand cererii tale , draga Beni si dau si aceasta adresa, poate mai greu de gasit, datorita unor mici greseli facute la postare. Dar poate ca asa e mai bine, ca intelepciunea sa fie gasita doar de cei ce-o iubesc, Dumnezeu doar de cei care-L cauta  si credinta doar de cei ce i-au pregatit o constiinta curata si buna, lucruri capatate toate prin Har.
Am profitat din plin cat timp a trait fratele Niculita de atmosfera de „loc preasfant” a partasiilor din casa lor si am mers des la „Betania” din Sibiu. Din pacate „zugravitorii de morminte” si-au inceput deja marshava lor munca si-l vopsesc pe fratele Niculita cu materialul lor, cu „culoarea” lor. Ma refer in primul rand la materialul postat pe un asa-zis onorabil blog, al unei „onorabile ” fetze bisericesti” care sustine nici mai mult nici mai putzin ca N.Moldoveanu a trecut la Bis Baptista. Desi stapanul blogului cunoaste adevarul, a postat minciuna pentru ca este „spre gloria partidei lui religioase”, cum a scris fratele Moldoveanu in toate cartile lui. Dumnezeu sa-l ierte pe „zugrav”, ca pe fratele Niculita l-a iertat mai demult, zugravul va avea insa probleme daca nu se pocaieste si nu sterge minciuna.
      Sa avetzi o ora la dispozitzie:


La adunare cu fratele Niculita Moldoveanu (dec. 2006, o ora de film)

23 iulie 2008

…..Nu-i har mai sfant decat acela: sa fii cu Domnul si cu-ai Sai
In rugaciune si-n cantare si-n lacrimi langa fratii tai.
Cor: /: Oriunde-s ei, fa tot si du-te!
Oricati  sunt ei, fa tot si stai!
Oricum sunt ei, fa tot si cauta-i,
Caci unde-s ei, e-un colt de rai. :/




%d blogeri au apreciat: