Martiri si carturari

19 iulie 2009

Matei 23:34 „De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre…”
Matei 13:52 „DE aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împãrãţia cerurilor, se aseamãnã cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Sunt carturari ai Domnului si carturari pentru pantecele lor. Sunt si niste semne care-i diferentiaza, semnele Domnului Isus, urmele crucii.
Cei ai Domnului ajung martiri, ceilalti ii prigonesc pe primii.
Cand m-am intors la Dumnezeu aveam un miros special al carturarilor seci, eram satul de ei. Mireasma martirilor era alta, suferinta era pecetea, semnele ei-garantia, statornicia lor imi dadea incredere. I-am cautat si m-am asezat cuminte la picioarele lor ori pe unde i-am gasit.   „Scrisoare despre jertfa”, „Suferinta crin din care…” aveau mireasma harului, a contopirii cu cel rastignit, a lepadarii de sine.
„Cu haina iubirii” purta invatatura iertarii.
„Smerenie poarta de har” invatatura umilintei.
„Turma mica nu te teme” indemnul curajului.
” Acolo de unde cei dusi au sosit”, „Mi-e dor de caminul iubirii”, „O, noi ne-am bizuit pe Domnul” erau un cuvant al sperantei.
Aceste cantari si poezii erau arma teribila care a intors pe dos o tara. Arma luminii, a cuvantului, a Duhului care straluceste in inimi si curge din buze spre urechi: „vorbiti intre voi cu psalmi”. S-au copt in cuptoare intunecate, subterane, mizerabile, fara  soare, dar in inimi incalzite, curatate si energizate(dinamitate) de focul launtric al Duhului Sfant.
Votez cu carturarii-martiri, trimisi de Domnul si chinuiti pentru El, ca El, cu El.
Pe ceilalti ii anima un spirit de partida, cu nimic mai bun ca nazismul, comunismul sau sovinismul orb, e un duh al carnii, al staulului, al literei, al grupului. Vai de ei, mila de ei, paziti-va de ei!
„Noi fericim acum pe cei ce au rabdat”, noi…altii le vopsesc mormintele, Wurmbrand a fost ortodox, Moldoveanu baptist, Dorz penticostal….si alte bazaconii ale fabricantilor de etichete.
Urmaresc si asta si mi-e mila de efortul unora de a minti impotriva adevarului, de a-si aduna manie, de a semana neadevarul.
Cei insemnati de Domnul cu semnele Lui au iesit afara din staule, o singura turma, un singur pastor. Majoritatea dintre ei au lepadat eticheta denominationala si continutul sectar, partidist. Asta m-a mirat si m-a bucurat la ei! Nimeni nu se poate lauda ca l-a ”avut” pe Moldoveanu, pe Moisescu, pe Iovin, pe Todor, pe Ioanid. Nici ceilalti, Wurmbrand, Mladin, Visky, Tudose, Dorz nu au facut caz de firava lor apartenenta confesionala, fiind cu toti lepadati si marginalizati de carturarii si fariseii proprii. L-au cunoscut mai bine pe Hristosul Inviat, ca trup, ca partasie, ca Fiul Dumnezeului Cel Unic, Hristosul neimpartit.
Iata un film de vazut: http://allconnectonline.com/athenaeum_complete.htm
E de la comemorarea a 100 de ani de la nasterea Lui RW.
Har!


Scaunul lui Moise si Scaunul lui Hristos.

23 octombrie 2008

„Carturarii si fariseii stau pe scaunul lui Moise….”
„Moise a fost credincios ca sluga peste casa lui Dumnezeu….”
„sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul Harului…”
„Hristos este credincios ca Fiu peste casa lui Dumnezeu…”

Mijlocul de administrare a autoritatii primite de Moise era Legea, „cel ce va face aceste lucruri…”. Legea produce fariseism, nu pocainta, carturarie, nu smerenie, scaune inalte , nu zdrobirea duhului, sinagogi, nu constiinte curate. Seamana aceasta generatie cu niste copii care striga unii la altii:”…v-am zis dar n-ati facut…”

Scaunul lui Moise domina si astazi, incalzit de cei a caror capete sunt pline de amanuntele administrarii legamantului robiei, al formelor si implinirilor, al respectarilor procedurilor etic-corecte de dozat izma si chimen. Legea produce fariseism si carturarie, teologie si fatarnicie. Oh, cata am gasit si in inima mea, de fiecare data cand m-am trezit amagit dintr-un dulce somn de indreptatire de sine. Sau de acuzare de altii.

Tronul lui Hristos este unul de Har, de indurare, este in cer si numai cereste se merge spre el, numai prin Duhul, prin perdeaua sfasiata, prin Trupul Sau dispretuit. De cata pocainta avem nevoie in fiecare zi. Sa ne golim si sa ne curatam zilnic, sa fim vase curate si pregatite de umplere. „S-a golit(dezbracat) pe sine…” Asa sa mergem la Tron, fara „a da”, ci pentru „a Primi”. „Cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada …ca El rasplateste.” El ne da noua, nu noi Lui.

Cate scaune de-ale lui Moise sunt si azi, cata lupta-i pentru ele, cati amagiti le incalzesc si cati orbi le ravnesc. Imparatia pe care ne-a pregatit-o Domnul Isus nu mai are scaune de-ale lui Moise, nici carturari, nici farisei. Scaunele, carturarii, sinagogile, sunt inafara imparatiei de Duh, in exteriorul dragostei Sale, dincolo de gardul crucii, al respingerii si umilintei, sunt lucruri din lumea aceasta care trebuie privite ca „orice piedica” si inlaturate. Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: