Trebuie creștinul să țină sabatul?

16 decembrie 2014

Carte on-line la comori.org.
Postare cu dedicație pentru un frate cu care am discutat acuma seara.
Pe același subiect: Înțelesul duhovnicesc al sabatului(vesteabuna)

Trebuie creștinul

să țină sabatul?

de Henri Laügt

O simplă citire a epistolelor Noului Testament arată că sabatul nu ocupă un loc de întâietate în învăţătura creştină şi că nu este necesar ca cel credincios să se oprească prea mult asupra lui. Experienţa arată totuşi că cine a fost greşit învăţat cu privire la acest subiect are multe greutăţi ca să se elibereze de obligaţia de a ţine sabatul. Şi chiar dacă nu-l ţine, păstrează deseori sentimentul neascultării de voia lui Dumnezeu.Domnul să binecuvânteze pe oricine s-ar afla în această situaţie și citește aceste cuvinte, cu un spirit de înţelegere.

1 .Învăţătura creştină cu privire la sabat

Să ne amintim de autoritatea şi de scopul legii, înainte de a arăta poziţia crestinului cu privire la sabat. Cititorul va putea vedea că nu neglijăm nici o parte din Cuvântul lui Dumnezeu.

1.1 Autoritatea legii şi a sabatului

Read the rest of this entry »


Zidul plângerii

15 decembrie 2014

Camere video Live de la Zidul Plângerii din Ierusalim. Nu funcționează sâmbăta (de vineri până sâmbătă seara).
”…o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.” Romani 11:25
În loc să privească la Stânca duhovnicească care a venit deja, bieții de ei, în împietrirea inimii lor se jeluiesc lângă niște pietre moarte.
Ce bine-ar fi de-ar crede pe proorocii lor, dar sunt împietriți, de-ar citi din Isaia 51:1-3 de ex:
”Priviţi spre stînca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat şi înmulţit. Tot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului.”

Click pe imagine.
zidul


Puțin aluat(4)…slava deșartă

13 decembrie 2014

Oamenii așteaptă unii de la alții să fie lăudați, admirați chiar.
Afirmi ceva, n-o faci în van, vrei să te asculte cineva, să te aprobe, în ascunsul inimii poate vrei să te laude.
E rău, e bine?
Depinde de la cine aștepți?

Dacă aștepți laudă de la Dumnezeu, e bine! ”…își așteaptă lauda de la Dumnezeu!” Romani 2:29
Chiar și frații sunt datori să laude o lucrare care o văd în alt frate, dacă ei cred că acea lucrare vine de la Dumnezeu, un cuvânt, o învățătură, o jertfă. ”….voi trebuia să mă lăudați” 2 Corinteni 12:11.
Noi așteptăm laudă de la Dumnezeu, dacă lucrăm în Casa Lui, pentru slava Lui, dacă ”ne silim să-i fim plăcuți” 2 Corinteni 5:9.

Dacă însă lucrăm în ”casele oamenilor” în ”singogile lor”, desigur că de la acei oameni vrem slavă.
A fi plăcut lui Dumnezeu e așa ca într-o familie: ca și cum copiii îl ascultă pe tatăl lor sau ca într-o companie, așa cum ascultă angajații de cel ce i-a angajat și-i plătește. Înseamnă a-i respecta directivele aceluia, a-i înțelege semnele, a-i respecta cuvintele, în limbaj biblic, a-L crede pe acela. El a scris, noi citim și facem așa.

Cine zice că în Casa Tatălui poate să facă după capul lui, și altceva decât ce e scris, (din imbold sau râvnă), deja a călcat o directivă, n-a citit tot, sau nu crede tot. Una din directive e să nu faceți altfel decât ”după ce este scris”. Aceasta este credința, a citi ce e scris și a face așa.

În domeniul ascultării, al umblării după slavă, Dumnezeu e categoric, Dumnezeu e gelos, nu lasă loc de altfel.
Să dăm un exemplu. Să zicem că pe soția mea o chemă Creștina și eu nu am păr creț. (Așa-mi crește părul meu, lins, ce să fac?) Soția mă iubește așa cum sunt, și eu zic că o iubesc, dar (să zicem că) stăpâna cetății noastre, (o cheamă Lumea) declară peste tot că doar bărbații creți sunt frumoși și că toți bărbații ar trebui să fie creți. Gusturi, se schimbă. Eu zic că-mi iubesc soția, dar dacă încep să doresc să întru în grațiile stăpânei cetății, să mă simt rușinat de gusturile soției și când am audiență la palat (mai e nevoie câteodată) îmi vine să trec pe la bigudiuri înseamnă că îmi trădez soția. Doresc să plac alteia.

Așa e cu gelozia, așa e cu slava.
Umbli după felul lumii, economice, politice sau religioase atunci când iubești slava (gusturile, chipul(moda)) lumii. Trebuie să știi însă despre lume că moda ei se schimbă (”chipul (gr. schema=modă) lumii acesteia trece”) și tu rămâi după o vreme cu moda veche și nu mai ești bun nici măcar pentru lumea care ai iubit-o (ca sarea fărăr gust).

Slava lumii e o momeală, care te prinde într-un laț, într-o colivie, într-o închisoare. În această închisoare a slavei lumii sunt anumite grade și anumite ”libertăți”, locuri mai bune pe priciuri și șefi de celulă. Există premii și luptă pentru poziții, clasamente, câștigători și codași. Te prinde lumea în iureșul unui concurs în care te trezești că vrei și tu să fi primul, pentru că așa vreau toți, iar premiile în final sunt ca …like-urile pe Facebook. (Deși ușa închisorii e descuiată, dar libertatea e lipsită de frenezia umblării după pozițiile dinăuntru. Asta, ca o palidă comparație.)

(Un alt exemplu. Am făcut pentru compania la care lucrez pagină de Facebook. Mare șmecher evreul ăsta, Zuckerberg(”munte de zahăr”). (Zice clar Tatăl că noi fii lui ”Iafet, vor locui în corturile lui Sem”). Facebook este un nou cort al lui Sem, cort în care umblarea după slavă (nr de like-uri) este bine coordonată și binențeles plătită. Facebook te pune în față doar dacă plătești și te tarifează în funcție de câți de mulți sunt ”cei care te plac”. Dacă nu ar fi aspectul de reclamă aici, aproape că dai bani(reali) ca să primești nimic (un număr de like-uri). Șmecherie genială.)

Cam așa e toată lumea, o umblare după slavă într-un clasament în care plătești ca să participi și nu pierzi dacă te retragi decât…slavă. Deșartă desigur.

Mai ales în lumea religioasă funcționează acest clasament de tip Facebook, în aceste închisori de suflete sunt structurate ierarhii de slavă deșartă.

Tatăl minciunii crează și conduce comunități care chiar dacă n-au nimic comun cu un Adevăr scris și cu un Tată care a scris, au foarte multe în comun cu un lider care primește bani și o masă de oameni care oferă bani liderului și slavă unii altora. Like-urile sunt pozițiile de admirație pe care le câștigă plătitorii de impozit religios admirându-se unii pe alții în Numele Celui a cărui înfățișare ”n-avea nimic care să ne placă”.

Spectacolele religioase (cu multe talente afișate) oferă doar platforma(ca Facebook-ul) în interiorul căreia unii dau admirație la alții și un cu totul altul primește plata în bani: șeful sinagogii. Slava deșartă se dă gratis, dar mediul care oferă această ”satisfacție” se cere întreținut financiar.

Câte cuvinte a trebuit să scriu ca să măresc ca și cu o lupă de cuvinte (”ca să aduc în lumină”) acest puțin aluat fariseic numit slavă deșartă. Ca și etichetele de pe alimente, scrie mic pe ele ca să nu vezi câtă apă sau slănină sau zahăr cumperi, în ”șuncă”, în conserva de ”pui” sau în ”sucul de fructe”.

După citirea acestei postări probabil vei mirosi mai ușor situația când ți se va da ”gratuit” ocazia să dai like-uri unui alt deținut în închisoarea unui escroc, în timp ce și unii și alții îl plătiți pe șarlatan  pentru acest ”drept”.

Ultima poveste: eram copil și tata-mi spunea povești cu tâlc. Zice că trei oameni călătorea împreună pe jos. Doi aveau cojoace, unul nu. Vine seara și se culcă toți sub un pom. Începe ploaia. Cel fără cojoc zice: ”-Ce ziceți de ideea mea? Voi aveți cojoace, eu am ac și ață, să coasem cele două cojoace și să facem un ”țol” mare cu care să ne acoperim toți?”. ”-Bună ideee”  au spus ceilalți și au cusut cojoacele. ”-Acum fiecare doarme sub al lui, eu dorm sub ață.” zice șarlatanul. Se culcă ei cu șmecherul la mijloc, dar celor de pe margine nu le ajungea ”țolul” și tot trăgeau, ba la unul, ba la altul.” La care șarlatanul zice: ”-Măi, nu vă mai tot foiți atâta, că vă iau ața.
O zi limpede vă doresc.


Lozinci mistice

7 decembrie 2014

Definiție
Lozincile sunt expresii lipsite de sens, în general metafore, comparații, neînțelese de cei ce le rostesc.
Repetate în discursuri pline de ”putere” au valoare de lozincă, adică de ”vorbă-goală”.

Exemple:
1.În Cristos. Poate cea mai uzată expresie, fiecare înțelege ce vrea sau nu înțelege nimic. ”În” poate fi ”înăuntru”, poate fi ”în cadrul contractului”, Cristos poate fi Unsul sau poate fi cel vândut pentru arginți, subiectul predicilor pentru bani.
2.Sângele lui Cristos. 
3.Mielul lui Dumnezeu
4.Jertfa de ispășire, etc,: expresii goale și fără nici un sens fără o cunoaștere exactă și amănunțită a pasajelor(multe) din Vechiul Testament care îl prefigurează pe Cristos prin simbolul cortului și a jertfelor din Cort. Fără cunoașterea bine-bine a Vechiului Testament aceste expresii sunt doar lozinci.

Ce trebuie schimbat?
Remedii.
Trebuie tăcut. Gata cu lozincile, dacă le-ai folosit. Asigură-te că fiecare figură de stil care o folosești ai descris-o înainte celor ce te ascultă, folosește-o moderat și rezervat, reamintind tâlcul ei cu explicații extinse prin pilde.
S-ar putea dragul meu, ca după o astfel de rearanjare de gânduri în creier să descoperi și că alături de lozincile care le arunci la gunoi, trebuie să părăsești și paradale la care le-ai purtat, precum este scris:
Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.” Eclesiastul 9:17

Paradele extatice sunt evanghelii(defilări) false. Acum e încă vremea crucii, a învățării Cuvântului crucii, nu a paradei(de nici un fel), nu a lozincilor, nu a defilării.


Sfânta putoare

7 decembrie 2014

Ieri am fost pe la frați. Iarna e blândă, n-am fost de mult, mi-era dor.
6 decembrie, Sfântul Nicolae.

Oamenii sărbătoreau, mai ales la țară.
O soră din județul Bistrița: ”eu am lucrat azi, mi-am făcut lucrul, mai mult pe lângă casă, dar n-am stat.”
Unde scrie de Sfântul Nicolae în Biblie?…

La întoarcere am oprit la altă familie lângă Cluj.
Sora: ”..m-o cârâit vecina că: ”și astăzi lucru?”, -Da’ de ce să nu lucru? Că Sfântu Nicolae! Sfânta putoare, că nu vreți să lucrați. Eu mi-am făcut treburile.”

24 de sărbători se zice că sunt în afară de duminici.
Nu cred că este nici o jignire asupra nimănui, nici măcar această postare. Dacă într-adevăr cineva simte că l-am jignit pe Nicolae, să ne lase-n plata lui Nicolae, că așa cum nu le face lor bine, nici nouă nu ne va face rău acest Nicolae.

Despre viața lui, aici: http://www.sfantulnicolae.info/viata.php
Am citit o frântură, cred că e destul, postea de mititel, de sugar: ”Cînd se apropia de pieptul maicii sale, se cunoştea a fi făcător de minuni, hrănindu-se nu după obiceiul pruncilor celorlalţi – pentru că numai din ţîţa cea dreaptă sugea lapte – avînd să dobîndească cu cei drept-credincioşi starea cea de-a dreapta.”


Parolat: Înregistrare adunare 7 decembrie 2014

7 decembrie 2014

This content is password protected. To view it please enter your password below:


De ce ”vin” unii oameni la Domnul?

5 decembrie 2014

Ioanid a găsit în poezia lui 4 motive:

Frica:
”A venit un om la Domnul.
A venit cu jale grea. (bis)
– Omule de colb şi spume,
cu ce foc vii tu din lume?
|: – Doamne, m-a adus anume
FRICA de pedeapsa Ta! : |

Interesul, folosul:
A venit un om la Domnul.
A venit cu pas voios. (bis)
– Omule cu brâie pline,
cu ce gând vii tu la Mine?
|: – Doamne, vin că e mai bine,
vin că e mai de FOLOS. : |

Recunoștința:
”A venit un om la Domnul.
A venit din putregai. (bis)
– Om departe de căinţă
cum vii astăzi la credinţă?
|: – Doamne, din RECUNOŞTINŢĂ
pentru-atâtea câte-mi dai! : |

Dragostea
”Şi-a venit un om cu lacrimi…
Şi Isus a tresărit…
– Omule, de ce-ai venit?
– Doamne, într-o zi din viaţă
Te-am privit pe cruce-n faţă.
|: Şi-acum cânt de dimineaţă
şi-s nebun de fericit! : |

Eu cred că motive mai sunt. Ar mai fi povara păcatului, credința, îndreptățirea cerută de cuget, etc.

Azi am aflat cum ”s-au pocăit” țăranii dintr-un sat greco-catolic de lângă Gherla prin anii 1960. La 1948 biserica greco-catolică a fost interzisă, iar popa ortodox pus de comuniști în sat era securist și-i pâra pe țărani că nu vor să se înscrie în CAP. Profund religioși, ce să facă oamenii? S-au alipit de singura comunitate care era relativ acceptată și nu avea popă securist (așa credeau ei), comunitatea penticostală nou înființată. Aproape tot satul ”s-a pocăit” în timp la una din cele 4 ramuri de pocăiți pripășiți prin sat.  Dragoste, convingere, recunoștință, frică? N-aș spune, mai degrabă protest.

Spunea un frate dintr-un sat din județul Bistrița-Năsăud (un sat ortodox aproape 100%): ”aici, dacă ar veni ceva pocăiți (oridecare) să-și facă o biserică, urgent și-ar găsi enoriași, numai eu știu un număr de familii care nu-l suportă pe popa și s-ar ”pocăi” numai să-i facă în ciudă.” Cum să-i numești? Ambițioși?! Ciudat motiv să-ți schimbi religia. Asta privit de afară.

Că dacă privim dinăuntru: pe câte locuri vor unii să sară gardul? Nu pe Poarta Oilor, nu pe ușa cea strâmtă a pocăinței și a lepădării de sine.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 101 other followers