Parolat: Înregistrare adunare 12 octombrie 2014

22 noiembrie 2014

This content is password protected. To view it please enter your password below:


Christianopolis: … iluzia guvernării perfecte

22 noiembrie 2014

A fost o carte scrisă prin anii 1600, așa se numea: Christianopolis (orașul creștin):

christianopolis

Cartea este o descriere cu amănunte a planului unei cetăți (societăți, guvernări) perfecte. J. V. Andreae, teolog protestant (”evanghelic” dacă vreți) a scris-o. Cartea a influențat mult gândirea administratorilor și constructorilor de cetăți după el. Un oraș construit după ideile din această carte este Freudenstadt, din Pădurea Neagră, Germania: străzi în patrulater, o piață largă cu pomi în mijloc, biserică, școală, primărie, judecătorie, etc. raiul pe pământ. Orașele protestante din Europa și din America i-au urmat planul.

freudenstadt

Andreae n-a fost singurul, puțin înainte de el a fost călugărul Campanella cu cartea Cetatea Soarelui. De data asta cetatea avea forma de cerc, probabil după ideile lui s-a construit în Banat după 200 de ani satul șvăbesc Charlottenburg.

charlottenburg

Cu o sută de ani înainte de Andreae, Thomas Morus scrisese Utopia, cu același subiect. Utopia era numele unei insule în carte, dar a a ajuns să însemne pentru noi visare, irealism.

Cu 2000 de ani înainte, Platon a scris Republica, tot despre o guvernare perfectă. Recent au încercat comuniștii și au eșuat.

O altă încercare de societate perfectă, de cetate creștină a fost Herrenhut, aici străzile au forma unei inimi care înconjoară casa de adunare a fraților: Brudergemeinde.herrnhut

Au rămas încercările: orașe cu străzi aliniate dar cu oameni dezaxați, cu piețe largi în formă de inimă în care se plimbă oameni cu inimi înguste, cu biserici mari dar fără oameni.

Mă mai gîndesc la coloniile hutterite, la comunitățile de frați închiși, de menoniți, de amiși.

Încercări de a crea pe pământul ”pe care acum este necaz” un loc fără necaz.
Încercări iluzorii de a înjgheba o cetate fără dezbinare în vremea despre care Domnul Isus a spus că nu va fi nici o casă fără dezbinare ”din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinați împotriva a doi și doi împotriva a trei”. Dezbinarea este normalul pe pământul pe care acum gemem apăsați.

Cum e normal, ce să urmărim, spre ce să ne tânjească gândul, spre una din fomele de cerc, pătrat sau inimă din pozele de mai sus? Nicidecum. Să nu așteptăm o guvernare perfectă, nu există o guvernare care să ofere subvenții de fericire, pace și belșug guvernamental. Guvernanții sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru, puși acolo de Dumnezeu. Ei fac o treabă grea și periculoasă, la câtă răzvrătire este în mințile oamenilor (vedeți comentariile știrilor) dacă n-ar fi o guvernare de fier, lumea nu s-ar teme și ar fi numai răscoale. Oamenii se tem de ”sabie”. Să ne rugăm pentru guverne.

Oamenii au așteptări mari de la politicieni, dar Scriptura ne cere doar să nu pretindem, să ne rugăm pentru ei și să plătim taxele. Așteptări să avem de la Domnul, moștenirea noastră e scrisă în Testamentele Lui, nu în platformele electorale ale partidelor.

Mă rog și pentru președintele nou ales, m-aș fi rugat și dacă ieșea celălalt (mai greu), dar când văd entuzismul confraților mei de blogărit(cei de la blog-roll-ul lui fr. rădoi de ex) față de un președinte ”evanghelic”, mă duce fără să vreau gândul în urmă cu 450 de ani, de când n-a mai domnit pe meleaguri valahe nici un domnitor ”evanghelic”. Atunci a fost unul: Despot-Vodă.

Oameni buni, lăsați politica și întoarceți-vă la Scriptură, lăsați drojdiile și urmați uleiul!

Cât trăim pe pământ singurele certitudini sunt: crucea, ura lumii și dragostea Domnului.

Iluzia guvernării perfecte ne învălmășește(încețoșează) mintea, să nu mai vedem aceste trei lucruri clare.

Noi așteptăm din ceruri pe Domnul Isus Cristos, așteptăm răpirea!

Mărit să fie Domnul!


Parolat: Înregistrare adunare 5 octombrie 2014

21 noiembrie 2014

This content is password protected. To view it please enter your password below:


Pilda drojdiilor

20 noiembrie 2014

Meditez în ultimele zile la această pildă a drojdiilor. E vorba de drojdia (reziduul, partea apoasă) de la stoarcerea măslinelor, o zeamă care se strânge sub ulei după presare:
Dumnezeu ne-a vorbit în vechime ”prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri,…”. Evrei 1:1
Cum a vorbit?
Prin pilde, a spus pilde prin prooroci: Osea 12:10 ”Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulţime de vedenii, şi am spus pilde prin prooroci.
Ce este o pildă? O pildă este o asemănare; se ia un obiect sau ceva din cele create, văzute și înțelese(sămânța, ușa, potopul, oaie, jertfa, etc) și i se arată tâlcul, ce învață acele lucruri create.
Pentru că de la creație pleacă totul, de la lucrurile create, evanghelia începe cu Geneza. Lucrurile create acum 6000 de ani, forma și istoria lor, felul cum se întâmplă, poartă cu ele o înțelepciune și un tâlc.
Înțelepciunea din lucrurile create vorbește oamenilor despre Creator așa că ei nu se pot dezvinovăți.
Tâlcul lucrurilor create este explicat de pildele profeților, de pildele Domnului Isus și ale apostolilor. Dar ne rămân și nouă o grămadă de explicat pentru că tot Universul mare și mic, atomul și galaxia, furnica și elefantul, putrezirea și înflorirea, seara și dimineața, înghețul și dezghețul, moartea și renașterea, toate, toate au fost făcute cu un plan, ca să poarte un tâlc, ca să ne învețe.
Înțelepciune este în lucruri(creație) destulă ca să nu se poată dezvinovăți omul.
Tâlcul pildelor ce le reprezintă lucrurile însă nu poate fi înțeles fără cheia Scripturilor.
Tot tâlcul Bibliei este Domnul Isus Cristos și planul Său veșnic. De la început, toate lucrurile sunt ”din El, prin El și pentru El”.

Dumnezeu când a scris, a prevăzut (”Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte” Galateni 3:8). Apoi a adus la îndeplinire, ”ca să se împlinească Scriptura.” La El a fost Planul mai dinainte și creația ulterioară a fost realizarea planului.

Omul, când vede creația, natura, pe sine, nu prevede nimic, ignoră faptul că aceste lucruri văzute au o anumită funcție de învățare. Chiar au dat oamenii alte explicații, și au falsificat istoria de tot, încât nici nu-și mai pun întrebări bune. Ar trebui să înțelegem că cele văzute sunt pilde și de la pilde să plecăm la tâlc. Domnul Isus vorbea ca nimeni altul și avea putere(autoritate) pentru că ”nu le vorbea deloc fără pildă”.

Să ne întoarcem la Pilda drojdiilor(am mai scris ieri despre asta).

Urmăriți acest filmuleț:

După zdrobire se formează o pastă amorfă care se presează și apoi lichidul se separă încet într-o parte apoasă și una uleioasă. Partea apoasă nu e bună, soluția se lasă să se separe și apoi se toarnă cu grijă uleiul în alt vas și se mai așteaptă. Iar se lasă și iar se toarnă până rămâne ulei curat.

Ce este drojdia, partea apoasă de jos?

În Țefania se lasă de înțeles ce este? ”….pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: «Domnul nu va face nici bine nici rău!” Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.“ Deci drojdiile reprezintă preocupările cu lucrurile de jos, averile pe care se bizuie oamenii, școlile, afacerile, meseriile, banii, poziția socială.

Uleiul reprezintă partea care aduce slavă lui Dumnezeu (”untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor” Judecători 9:10) am putea numi roada Duhului.

La început aceste părți sunt amestecate. Să luăm un om obișnuit care trăiește condus de gândurile cărnii, nu vede mai mult decât salariu, serviciu, meserie, afacere, copii, familie, școală, toate le socotește ”bune” pentru că le face oricine. Dar în aceste preocupări este și un tâlc.
Avem tată pe pământ, avem tată și în ceruri.
Este o muncă pe pământ, ”Dumnezeu lucrează până acum.”
Este avere pe pământ, este avere și în cer.
Se face economisire pe pământ, se face și în cer.
Avem copii trupești, avem și copii spirituali.
Învățăm meserii la școli pământești, există și școala în care învățăm să muncim  pentru Domnul.

Și așa mai departe.

Chiar mai mult.

Avem un tată pământesc tocmai ca să învățăm că avem mai dinainte unul ceresc,
Avem o muncă pământească tocmai ca să învățăm prin ea despre Cel ce lucrează.
Avem proprietăți pe pământ ca să învățăm să strângem cele de sus.
Economisim pe pământ ca să învățăm să acumulăm, nu mânie, ci răsplată.
Avem copii pe pământ ca să învățăm ce simte Tatăl de sus când copiii nu-l ascultă. Și tot așa.

Sunt amestecate pilda și tâlcul ca uleiul cu apa. Aceasta este pilda drojdiei, pilda așteptării ca să se ridice uleiul deasupra, să trăim în trup ca să învățăm tâlcul trupescului, să ajungă duhovnicescul să comande trupescul. Să se ridice uleiul deasupra drojdiei. Ne lasă Dumnezeu o vreme, mai ales la începutul vieții amestecați ca uleiul cu drojdia, să ne zbatem cu lucrurile lumii, ne dă apoi vremi de liniștire, ca să avem timp să cugetăm la cele duhovnicești, la El, la cer, la cunoștința Lui, la Scripturi și tâlcul lor, vremi în care să se ridice uleiul deasupra, înțelegerea deasupra lecției, tâlcul deasupra pildei. Să pricepem că viața ne e dată nu pentru drojdie (muncă, școli, averi), ci pentru ulei( cunoaștere de Dumnezeu, roada Duhului). Să nu ne bizuim pe drojdie deși trebuie să facem lucrurile pământești cu credincioșie. Ele sunt pentru o vreme, o vreme de învățare. Chiar suntem o pildă prin felul cum ne raportăm la lumea aceasta.

Am mai scris: a fost Domnul Isus un tâmplar slab(rog pastorii plătiți să nu citească mai departe, nu e pentru ei ce scriu aici, e vorba de Stăpânul nostru care a fost tâmplar, despre al lor am scris aici)? Nici pomeneală, în mod sigur a făcut bine ce a făcut. Și nouă ni se cere să fim o pildă în toate. Este o binecuvântare să cunoști bine meseria ta, și mai mare dacă cunoști bine mai multe meserii, dacă știi limbi străine. Nimeni nu-ți poate nega cunoștințele, îți vor cere sfatul, te vor asculta atenți. Într-un grup de străini vei fi traducătorul, lângă o mașinărie stricată vei pune diagnosticul, lângă un produs slab vei face corectare rețetei, etc.

Unde e uleiul în toată drojdia asta?

Cristos în toate lucrurile să aibă întâietatea!

Dacă-l învăț pe colegul meu de breaslă o taină a meseriei noastre, el ce va face? Va pleca fericit și va face bani cu taina asta. Cu banii câștigați astfel va păcătui mai mult decât ca înainte de a-l lumina eu. Ce să fac? Să nu-l mai învăț. Ba da, dar pe urmă. Mai întâi îi scotocesc cugetul, îi pun evanghelia în fața ochilor, ”îl zugrăvesc pe Cristos” cel pentru care și cel înainte de meseria noastră cu multe taine. El mă va asculta cu evlavie, căci vrea taina meseriei. Voi face un sacrilegiu dacă îi dau drojdia și nu-i dau uleiul. Dacă îi dau pilda și nu-i dau tâlcul. Mai întâi tâlcul de la Rusalii încoace, ”să pun în lumină” zice Pavel, să explic, să tâlcuiesc, să îl învăț pe Cristos. Să-L duc pe om la Cuvânt.

Cuvântul e uleiul, preocupările lumii sunt drojdia de dedesubt. Să le socotim bine și pe unele și pe altele, și lucrurile lumii și mărturia noastră, ele merg împreună dar pentru noi, deasupra stă mărturia.

Lucrând cu mâinile, spune Pavel, ”v-am dat o pildă”. S-a dat pe sine pildă, nu a vorbit despre muncitori în schițe de predici pe puncte. (Clericii, popii plătiți n-au cum să proclame evanghelia a căror adevăruri le neagă chiar prin faptul că sunt pilde ale hoțului din Ioan 10.) Nu poate fi ulei fără drojdie, ele se formează împreună dar se aleg apoi.

Să înțelegem bine drojdia vieții noastre, să dăm timp uleiului să se aleagă deasupra în fiecare zi, să nu ne lăudăm cu drojdia(preocupările vieții), ci cu uleiul. Când ne vizităm să ne servim prima dată cu ulei, nu drojdia să ne fie pasiunea, ci uleiul. Să nu ne bizuim pe drojdii, într-o zi Dumnezeu ne toarnă de pe ele. Zice: ”ați privit cu bucurie răpirea averilor voastre”. Ceea ce facem pe pământ, legat de lucruri, obiecte, etc. să nu facem cu pasiunea nebună a celui care-și face din năvod Dumnezeu, ci cu cumpătare, înțelegând că ne sunt dată să le folosim și să ne învețe doar, nu să le slujim, ci să ne slujească.

Mărit să fie Domnul!


”Turnat dintr-un vas în altul”

19 noiembrie 2014

Nu sunt mașină de scris pe blog.
Nici nu am normă, nici rating de atins, nici clasamente de cocoțat, nici concurenți de depășit.
Scriu când am ceva de scris, dacă nu am mai fac pauză, (spre bucuria celor ce nu suportă ce scriu).

E ca și cu uleiul de măsline și drojdia lui.

Textul e din Ieremia 48:11 ”Moabul, era neturburat din tinereţa lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, şi nu i s-a schimbat mirosul.“

Mai scrie la Țefania 1:12 ”În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: «Domnul nu va face nici bine nici rău!»”

Am vorbit duminică puțin despre asta. Puțin cam eronat, corectez acum.

Cum se produce uleiul de măsline?

Se zdrobesc măslinele până ajung un fel de pastă amorfă. Pasta se stoarce prin presare într-o presă și apoi lichidul obținut (un amestec de ulei cu resturi apoase) se lasă să se separe într-un vas. După un timp uleiul se ridică deasupra drojdiei apoase de jos. Apoi se separă uleiul de către drojdie prin decantare, prin turnare dintr-un vas în altul. Acest proces se repetă de câteva ori pentru a obține un ulei de calitate.

E o pildă a gândurilor noastre, este o pildă bună pentru a învăța noi despre noi.

Și în noi există două naturi amestecate, cunoștința dumnezeiască (simbolizată de ulei) și cunoștința omenească(simbolizată de apă). Gândurile noastre adesea sunt amestecate ca o pastă amorfă sau ca o emulsie (amestec de lichide în mod normal nemiscibile(care nu se amestecă, ca uleiul și apa)) și doar o vreme de așezare urmată de o turnare lină în alt vas vor separa cele două lichide. Este multă confuzie cu privire la convingerile proprii, dacă le socotim ”ulei” sau ”drojdie”.

Poate că Dumnezeu vrea ca omul lui să mai stea și așezat, să se așeze gândurile, să se poată turna.

Drojdiile sunt partea apoasă, partea omenească a gândurilor noastre, dau gust și miros rău, nu trebuie să ne bizuim pe ele. Am fost creați pentru ulei. Să nu ne supărăm atunci când Tatăl ne toarnă dintr-un vas în altul.

Mărit să fie Domnul!


Parolat: Înregistrare adunare 16 noiembrie 2014

17 noiembrie 2014

This content is password protected. To view it please enter your password below:


Carte on-line: ”Biserica Adevărată în comparație cu bisericile false” Longodor Ghe.

16 noiembrie 2014

biserica


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 100 other followers