Când voi zice celui rău: ”vei muri negreșit”

25 iulie 2014

24 iulie 2014

”Cînd voi zice celui rău: «Vei muri negreşit!», dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mîntui sufletul!”
Ezechiel 3:18-19

De câteva zile meditez la aceste versete, cred că am vorbit ceva și în adunare într-una din duminicile trecute despre acest subiect.

Iar azi la ora 19.50 m-a sunat cel care m-a turnat la securitate. Nu îi dau numele cum m-a îndemnat cineva, (doar le amintesc numele înaintea scaunului de Har. Nu din rațiuni de politică religioasă scriu ce scriu.)

După banalități și introduceri, m-am bucurat să-i pot oferi ocazia iertării…dacă mi-ar fi cerut. E pastor ordinat(la țară, are și serviciu la stat), știe despre iertare din Biblia lui.

I-am amintit fazele pe care le-a făcut în tinerețea noastră și că îl aștept să-mi dea mai multe detalii și că sunt dispus să iert.
I-am spus frumos că fără pocăință nu există iertare, că el este într-un mare pericol, iar dacă ai greșit cuiva, unui om, trebuie mai întâi să mergi la acela și apoi la Dumnezeu. I-am spus cu bucuria că am ocazia și că împlinesc ce scrie la Ezechiel(să-i scapi viața).

Reacția lui a fost una furibundă:

-Ce? Tu ai vre-o dovadă că eu am fost acela care te-a turnat? Ai ceva scris de mine la dosarul tău? Este vre-o foaie scrisă de mâna mea  acolo?

Nu aveam nimic scris de el, el doar ”discuta” cu ofițerul și ofițerul nota: ”din discuțiile purtate cu informatorul….X…”. Ce bine știa acum că nu era nimic scris de mâna lui. De unde știa? Că de întrebat întreba la fix.

-Ce, tu crezi că eu sunt ăla?

Cum să-i spun că sunt mai mult decât convins, și că nervozitatea lui doar confirmă convingerea, deși nu era necesar.

I-am repetat că-l aștept să se pocăiască, i-am reamintit de fazele(multe) din care mi-am dat seama  că el ne spiona și ne feream de el încă de atunci.

De ce m-a sunat doar acum? Duminică are loc într-un oraș din apuseni  o întâlnire a vechiului grup care am umblat împreună atunci.
E o cursă? Dumnezeu știe. Pentru că m-a provocat să-l confrunt, ca la urmă să-mi șuiere amenințător:

-Să știi că ăsta-i telefon de serviciu și toate convorbirile sunt înregistrate, TE DAU ÎN JUDECATĂ!…și a închis.

M-a cuprins brusc o mare bucurie.
Să fiu dat în judecată de un pastor baptist.

Ar fi încununarea a tot ce scriu aici despre popi și lupi îmblăniți.

Aș descrie aici și oriunde cu bucurie și detalii toate etapele.
N-aș plăti nimic, ci aș merge bucuros la închisoare.
Abia aștept.

(Dar probabil nu este decât o amenințare și îi spun să stea liniștit că n-aveam de gând să plec în apuseni. Aceste lucruri trebuie să rămână între ochii și urechile celor ce le-au trăit, pentru cei ce se pocăiesc spre iertare-acum, pentru ceilalți spre judecată-la vremea ei).

Cu ecoul încă viu în urechi al urletelor ”fratelui” meu, mă gândeam apoi la caracterul blând al unor bătrâni (baptiști) din copilăria mea. Cum se spunea că sub nici o formă și pentru nici un motiv un creștin nu merge la judecată pentru nimic, chiar dacă suportă paguba. Doar dacă este dus. Așa și scrie: ”veți fi duși!” sau ”alții te vor duce”.

A fost și un test faptul că după primirea dosarului am discutat filă cu filă cu un singur om(implicat și el și prezent în dosar) numele real al celor de acolo. Din cauza acelui om, informatorii lui m-au pârât pe mine(pe noi) atunci. Era o înlănțuire, urmăreau pe unul și prindeau mai mulți. Probabil acel om i-a spus ”pastorului” de azi și acesta a reacționat.

Că foștii lui șefi nu sunt străini de reacția lui de astăzi e mai mult decât și foarte posibil și evident, dar acest subiect e unul de neblogherit și nu-l discut decât cu Tatăl meu și Șeful lor, nu cu voi, nici cu ei.

Mărit să fie Domnul pentru toate!

 

 


Politica religioasă

24 iulie 2014

Religia organizată este o parte a acestei lumi.
Există, altfel spus o ”lume religioasă” care e tot lume, dar în haine ”creștine”.

Alături de distracție, afaceri, politică, mass-media, cultură, educație, sport și alte aspecte și religia se supune legilor lumii, adică are în ea pofta firii(religioase), pofta ochilor și lăudăroșia (tot religioasă a) vieții.

În această lume religioasă există ca și în politică partide religioase.

Între aceste partide există ca și în politică și ca și între oameni, multă pizmă.

Dacă acum doi ani am scris ”de ce nu fac politică” cu referire la politica lumii, acum scriu aici de ce nu fac ”politică religioasă”.

Politica religioasă presupune partide religioase, de cele mai multe ori grupări sau cel puțin idei agreate sau respinse de grupuri mari.

Acuzând o idee, desigur cei ce o aprobă se simt acuzați la rândul lor. Aceasta nu e politică.

Ar fi politică dacă m-aș apuca să acuz liderii grupărilor (coagulate în jurul ideii) religioase de inconsecvență, să provoc schimbarea atitudinii lor pentru a-i determina pe ei să transmită maselor pe care le conduc ei o schimbare de atitudine.

Consider că șefii grupurilor purtătoare de idei ”se pasc pe ei înșiși”, ar fi un strigăt în pustiu să-i acuz sau să-i laud cât timp ei poartă o mască, cât timp ei joacă un rol.

Aceasta nu ar fi jertfă duhovnicească.

Nu la acest fel de slujbă ne-a chemat Marele Preot al Mărturisirii noastre.

Jertfa este însăși Mărturisirea.
Noi suntem preoți ai acestei Mărturisiri, jertfim ”cuvinte”.
Disputele religioase sunt o jertfă necurată.

Noi suntem chemați să afirmăm un adevăr, o Mărturisire, cu o grijă comparabilă cu grija cu care preoții din vechime aduceau jertfele după rânduială în Cortul Întâlnirii. Felul vorbirilor noastre (jertfele duhovnicești) trebuie să se conformeze modelului Jertfelor Vechiului Testament, jertfe care prefigurau jertfele duhovnicești de astăzi.

Din acest motiv noi nu putem vorbi și scrie oricum. Avem de adus o Mărturisire: deci nu ne vom mărturisi pe noi (nici preocupările, nici hobbyurile, nici simpatiile sau antipatiile personale), ci pe El, planul Lui, cuvintele Lui, mărturiile Lui. Și toate acestea la vremea potrivită, în măsura prescrisă, în locul prevăzut, după o rânduială precisă.

De exemplu, știm că purtarea mărturiei Lui ne va aduce ocară.

Această ocară este prefigurată în Vechiul testament de purtarea leșului animalului între locul arderii pe Altarul de aramă până la locul arderii dinafara taberei. Fiind învățat și cunoscând aceste amănunte, mintea mea va fi înarmată și ocara va fi așteptată, nu de mirare.

Alt exemplu: știm că jertfele trebuiau aduse fără sânge. Am explicat aici cum se traduce în înțeles duhovnicesc acest lucru.

Din aceste destule motive nu mă implic în politica religioasă. Trebuie să mărturisesc că adesea m-am scăpat și am făcut-o, chiar pe acest blog, lucru pentru care trebuie să mă pocăiesc.


Mișcarea penticostalo-carismatică în lumina Bibliei, Rudolf Ebertshauser, carte on-line

24 iulie 2014

”Eu însumi am fost mai mulţi ani penticostal şi carismatic activ şi convins, şi deci cunosc această mişcare din proprie experienţă. Nu scriu această carte din dorinţa de a-mi etala cunoştinţele şi nu vreau să condamn sau să depreciez un adept al acestei mişcări. Dorinţa şi rugăciunea mea este ca nişte credincioşi să se elibereze prin învăţătura sănătoasă de nişte influenţe nebiblice şi înşelătoare şi să se ferească de seducerea care se face în aceste vremuri de pe urmă, pentru a putea să-L urmeze pur şi fidel pe Domnul Isus.”

Rudolf Ebertshauser

miscarea

 

Varianta tipărită: Editura Agape

Link la carte: http://www.edituraagape.ro/index.php?productID=481

 


Parolat: Înregistrare adunare 18 mai 2014

23 iulie 2014

This content is password protected. To view it please enter your password below:


Parolat: Înregistrare adunare 11 mai 2014

23 iulie 2014

This content is password protected. To view it please enter your password below:


”Muzica” creștină: ”adorare” sau învățătură?

23 iulie 2014

Cântarea în adunările creștine este un exercițiu de trăire sentimentală de tip yoga sau o formă de învățare?

A deschide poarta oricărei forme de așa-zisă ”închinare” sau ”adorare” lipsită de ideea mărturisirii păcatelor, a accepta o muzică fără exprimarea învățăturii lepădării omului vechi, a lepădării gândirii vechi și a obiceiurilor vechi, a privi fără reacție transformarea unui mediu destinat învățării și înnoirii minții într-un teatru nătâng în care actori dresați imită un extaz fără origine, a accepta totul tăcând înseamnă abandon al luptei sau trădare.

Mă refer în primul rând la muzica așa-zisă de laudă și închinare, un exercițiu (pretins) de “adorare” în care atât interpreții cât și ascultătorii pretind că trăiesc un extaz, o bucurie a unei ”PREZENȚE” a unui Dumnezeu-simț.

Ei, dragii mei, aici este o șarlatanie a șarpelui cel vechi administrată prin numeroșii și prefăcuții săi slujitori.

Dumnezeu este Cuvânt.

El S-a revelat prin scrieri sfinte și așteaptă să fie citit. Și crezut.
Fericit este nu cel ce trăiește extaze, ci cel ce citește.

Noul Testament ne prezintă o Adunare(Eclesie, Biserică) fără industrie religioasă, cântarea fiind pentru învățătură, chiar și lauda și mulțumirea sunt tot pentru zidire.

Ceea ce se practică astăzi într-o scară tot mai largă este catolicism sub mască evanghelică, nu se poate da deloc  credit unor trubaduri care își dau capul pe spate, ochii spre cer și mâinile pe sus într-un extaz (adesea remunerat) dar dacă deschizi un subiect biblic cu ei, sunt total pe dinafară. Să nu mai vorbesc de pocăință și lepădare de sine în viața lor!

Doamne ai milă!


Legea…morții

23 iulie 2014

”...și moartea nu va mai fi!” Apocalipsa 21:4

Mormintele, cimitirele sunt locuri provizorii.
În curând vor fi goale.
Se va suna adunarea la mângâiere și odihnă pentru unii sau la marea și înfricoșătoarea judecată pentru alții.

Până atunci era necesară o lege pentru reglementarea acestui provizorat.

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_102_2014_cimitirele_crematoriile_umane_serviciile_funerare.php

E bine că s-a dat această lege, e bine că va împiedica o serie de abuzuri, e frumos că în tot textul ei nu există expresia ”loc de veci”,  e de menționat totuși că expresia ”locul de veci”(art 2, mulțumesc comentatorului care m-a atenționat) nu corespunde realității. Pentru că mormintele nu sunt locuri de veci,  toate lucrurile vor fi clătinate…în primul rând mormintele și ”locatarii” lor.

Până atunci încă lucrează ”legea păcatului și a morții!”


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 90 other followers