Paginile lipsă din cartea lui Milly King: “Aur, smirnă şi tămâie”

Am găsit cartea intreagă la o soră, e ediţia din 1947 fără prefaţă. Eu am avut, cam ferfeniţă, ediţia din 1948. Slavă Domnului!
Coperta faţă:

Cuprinsul:

Sistemul bisericist împotriva Eclesiei divine…din biografia fr. Moisescu

Via lui Nabot, simbolic tălmăcită de fr. Moisescu

“…Izabela, în ebraică, dă, prin atbaş: Mosy. Numirea aceasta e simbolul celor mai crunte persecuţii împotriva poporului lui Dumnezeu şi cel pămîntesc şi cel ceresc. În Biblie, e arătată ca model de cruzime şi perversiune. Izabela Spaniei inchizitoriale, nici ea nu şi-a dezminţit numele. E sistemul bisericist împotriva Eclesiei divine… Nabot nu i-a cedat moştenirea părintească (N.Test), via hărăzită să fie transformată într-o grădină de zarzavat (tradiţia). Numele lui se traduce: profet, deci reprezentant al sistemului divin, neoficialist… Cînd autoritatea regală încălca pe cea de Sus, Dumnezeu trimitea profeţi.”

Cine a fost pastor la Corint?(1)

Dar în Filipi, dar în Colose, dar în Efes, dar în Tesalonic, dar în Bereea?
Ştim în casele cui se ţinea adunarea (biserica) în unele oraşe, ştim multe despre meseriile unora din fraţi, ştim cât au călătorit, cine, de unde, cu cine. Era foarte simplu; dacă biserica din Corint ar fi avut un pastor, acesta ar fi trebuit menţionat, numele lui cunoscut sau poate epistola să-i fie adresată pentru prelucrare către ceilalţi.
Nu găsim  nicăieri în tot Noul testament că vre-o biserică din vre-un oraş ar fi avut un pastor!
Sintagma “Pastorul Bisericii din …Corint” de ex. nu există in Noul Testament şi nici din vre-un alt oraş.
Nu vă şochează acest lucru?
Un lucru atăt de obişnuit în epoca noastră: clerul ierarhic din majoritatea bisericilor, este inexistent in Noul Testament.
De ce oare?
(va urma)

Arestarea! din biografia fratelui Vasilica Moisescu!

Încă de când a venit în Arad, Vasile V. Moisescu a intrat în atenţia Securităţii. Cercetările lui în domeniile cunoaşterii esoterice, influenţa pe care figura sa charismatică o avea în grupul credincioşilor intelectuali din diverse confesiuni, maniera sa non-violentă de a rezista presiunilor noului sistem, toate îl făceau suspect, demn deci de a fi supravegheat îndeaproape. Sânziana Moisescu îşi aminteşte:

„În jurul anului 1955, Securitatea a sechestrat o cameră din apartamentul chiriaşei surorii mele, plasând acolo un tânăr ofiţer de Securitate, spre a-l avea pe Vasilică sub observaţie. Vasilică, în naivitatea lui, îi arăta calcule ştiinţifice de la Piramidă cu care se ocupa.”

Datorită convingerilor sale religioase şi a credinţei sale vii, în ciuda unor aplecări social-democrate asupra suferinţei celor mulţi şi obidiţi, Vasile V. Moisescu va respinge ideologia comunistă pentru ateismul pe care aceasta îl propaga. Astfel că, atunci când s-a pus problema înregimentării mezinei sale în rândurile organizaţiei de pionieri de la şcoală, familia s-a văzut aruncată în plină dilemă morală:

„Atunci, pe la sfârşitul lui noiembrie, s-a pus problema la şcoală să fie făcută pionieră fiica noastră cea mai mică, Alciona. Cum reuşisem şi cu ceilalţi să nu fie făcuţi pionieri, deşi au fost propuşi fiecare la vremea lor, acum căutam ca şi aceasta să fie scutită. Nu am judecat nicicând pe cei ai căror copii au fost pionieri, dar eu am ţinut să nu fie, întrucât li se cerea să ia un angajament că vor sluji comunismul, altfel zis, ateismul.”

În această încercare de la finele lui noiembrie 1958, Sânziana va presimţi preludiul unor provocări mai mari pe care Dumnezeu le pune în faţa celor aleşi, pentru a le testa răbdarea, puterea de a îndura, curajul de a le depăşi, credinţa nestrămutată în perenitatea unor valori ameninţate de tăvălugul istoriei.

În seara zilei de 16 decembrie 1958, în urma descinderii oamenilor Securităţii şi a percheziţiei, Vasile V. Moisescu va fi arestat. Sânziana Moisescu notează:

Unde va fi stârvul, acolo se vor strânge vulturii

Geneza 15

Când doresc, ca Avram, un semn de-mplinire
a promisiunii de vorbe rostite din gură,
Cuvântul cel viu își intră-n menire
despicând între măduvă și încheietură. (Evrei 4:12)

Între suflet și duh El desparte deplin,
simțăminte din inimi, de gândirea din minte,
lasă loc judecății de sine, care vine prin
cărarea lăsată de tăioase cuvinte.

Să mă-nvăț eu pe mine, să mă judec tot eu (Romani 2:21 Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? )
față-n față (si a pus fiecare bucata una in fata alteia)
mi-s puse cugete și gânduri , ( fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor),
care ba se acuză, ba se scuză din greu, (care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele)
în nenumarabile, interminabile rânduri.

Să izgonesc de pe stârvuri vulturii de pradă (Gen 15:11)
ce se năpustesc pe-aripi de satanic vânt, (pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste, Dan 9:27)
s-aștept fumul și focul Lui peste stârvuri să cadă
prin despicătura tăiată de Viul Cuvânt.

…..din cuvântul de duminică din adunare.

Puterea întunericului

Luca 22:53 “Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului“

Domnul Isus a fost arestat pe întuneric. Întunericul are o autoritate in sine. Nu eşti ferit de ea decât prin umblarea în lumina.
A umbla în lumina înseamnă a avea părtăşie unii cu alţii.
Unde este lumina?
“…a stralucit ÎN INIMILE NOASTRE“, “voi sunteţi lumina lumii”. 
Lumina este în fraţi, în părtăşia cu ei, în legătura fraţeasca, in supunerea unii faţă de alţii, în a ne lăsa cercetaţi, mustraţi şi îndemnaţi de fraţi.
Umblăm în lumină când căutăm părtăşia personală cu fraţii, când ne deschidem urechile să-i ascultam, când ne lărgim inimile să simţim împreuna cu ei, când în fiecare frate vedem nu defectele şi slăbiciunile lui, ci pe Hristos, prezent in el şi lucrând cu putere prin Harul Personal dat felurit fiecăruia. Har pentru mine, har pentru toţi.
Dumnezeu a făcut trupul în aşa fel încât mădularele să poarte grijă deopotriva unele de altele. Ce am eu nevoie pentru creştere, Dumnezeu a pus in fraţi, iar ce am primit eu e pentru ceilalţi, nu pentru mine, “fiecăruia i se dă arătarea duhului spre folosul altora…”.  Aşa să-L vedem pe Domnul, în fraţi, dacă nu-L vedem să ne rugăm unii pentru alţii să fim vindecaţi de orbire. Orbirea este tot un efect al puterii întunericului: “întunericul i-a orbit ochii..”. Întunericul farmecă, strălucirea unor “apostoli aleşi” înşeală, ţine tot de puterea întunericului. Roada luminii şi armele luminii sunt înăuntrul oamenilor ascunşi din fraţi, acolo unde Domnul şi-a pus bogaţiile Slavei moştenirii Lui” ÎN SFINŢI. Trăind in adunare în dulcea şi înviorătoarea părtăşie frăţească suntem departe de sinistra putere a întunericului.
        Cu o observaţie însă: numai daca adunarea este adunare, adică o strângere a sfinţilor în Numele Domnului Isus, în vederea zidirii şi cu recunoaşterea şi proclamarea Autorităţii Capului Adunării, nu numai ca Mântuitor ci şi ca Domn. Dacă însă aşa-zisa adunare este un loc al desfăşurării unui ritual repetat, cu clerici profesionişti şi enoriaşi tăcuţi…să nu ne înşelăm singuri, nu Domnul Isus este Şef acolo ci celalalt. Nu va rodi roada luminii, ci va domni Puterea Întunericului. Strălucirea luminii din inimile fraţilor nu va lumina înafara, ci se va stinge sub obrocul formelor şi orbirea devine o chestiune de timp. Dar dacă stăm în lumina autorităţii fiecărui Har, turnat în fiecare frate, strălucind din inima fiecăruia, “avem părtăşie unii cu alţii şi Sângele Lui Isus Hristos… ne curăţeşte de orice păcat.”
În ce fel de “adunare” eşti? Nu cumva te călăuzeşte un orb?

Originea coruptiei!

Originea corupţiei

“Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu” Romani 13:1

Corupţia işi are originea in dispreţul omului faţă de autoritatea de deasupra lui.
Pentru a putea analiza corupţia, e necesar sa înţelegem autoritatea si felul cum oamenii se raportează la ea.
Am scris mult despre autoritate aici.
Nu repet, decât concluzia că: orice autoritate vine de la Dumnezeu.
Cine dispreţuieşte autoritatea îl dispreţuieşte pe Dumnezeu, instauratorul ei.
Deci nu mai vorbim de corupţie, ci de atitudinea faţa de Dumnezeu.
Aceasta atitudine este formata în om de mic prin învaţare si obiceiuri.
Dumnezeu ii este predat omului ca atotputernic sau slab, drept sau coruptibil, intransigent sau mituibil.
Mai mergem un pas deci si concluzionăm că în funcţie de imaginea pe care omul o are despre Dumnezeu, omul va fi drept sau corupt.
Imaginea pe care omul o are despre Dumnezeu o primeşte de la învaţătorii religioşi.
Un Dumnezeu prezentat ca ieftin de cumpărat printr-un ritual plătit este

“Biserica trebuie să fie casa creştinului.” Richard Wurmbrand.

“Biserica trebuie să fie casa creştinului. Aşa a fost pe vremea Noului Testament. Şi în occident ar fi mult mai eficace să fie astfel, deoarece uriaşele clădiri destinate strângerii laolaltă a credincioşilor sunt, de cele mai multe ori, fără participanţi, dacă nu chiar lipsite de prezenţa duhului Sfânt.” RW Adu-ţi aminte de fraţii tăi, pag 25 sursa: http://www.scribd.com/doc/9735576/Richard-Wurmbrand-AduTi-Aminte-de-Fratii-Tai

…despre Sion se va zice: “toţi s-au născut în el”

“Eu pomenesc Egiptul si Babilonul printre cei ce Ma cunosc; iata, tara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: “in Sion s-au nascut.”" Psalmul 87:4
Sionul reprezintă spiritual adunarea, legământul cel nou, mama noastră, legătura harului, îndurarea, aducerea la viaţă.
Babilonul reprezintă degradarea spre o religie a faptelor, Egiptul reprezintă trairea in carne. Sionul este între ele.
Au trebuit să existe aceste ţari şi oraşe pentru a putea prefigura stările din noi, “s-au întămplat ca să ne slujească nouă drept pilde…” Adica, “din el, prin El şi pentru El sunt toate…”.  În acest sens înţelegem ca “toţi s-au născut în el..”, în planul Sionului, pentru Gloria Sionului, în jurul Sionului, datorita Sionului. Carnea noastră, Egiptul zilei noastre de azi este aşa: “trupul este pentru Domnul…”, duhul s-a născut al doilea, este mai mic, dar “cel mare va fi rob celui mai mic…”. “Te-am ridicat înadins…” îi spune domnul lui Faraon.
Cu Babilonul este mai clar. Fiecare babilonie religioasa de azi are undeva la origine o stare de Sion, din care apoi prin degradare s-a ajuns la stare de Babilon.
Mai mult, Domnul Isus este Capul oricărei domnii şi stăpâniri şi este Capul Adunării. Nu este alt Cap deasupra Lui printre toate domniile şi stăpânirile in Univers, astfel tot ce se naşte, se naşte in vederea celui ce S-a dat pe Sine pentru Adunare. Egiptul, Babilonul, Tirul, Etiopia…din Sion.
Cât har!

Înghesuit între două bucurii!

“Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine  dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre…” Filipeni 1:23-25

Ăsta da stres. Să nu şti ce să alegi dintre două bucurii. Amândouă abia să le aştepţi, oricare să te entuziasmeze şi să te energizeze.

Har e şi  numai o bucurie, “bucuria care-I era pusă înainte…”, destul să-ţi fie de ideal, viziune, să te facă să suferi şi să mori, dar două? Pentru a vedea bucuria sunt necesari ochi deschişi . Ca să vezi amândouă bucuriile, trebuie ochi tare curaţi şi multă lumină (părtăşie frăţească).

Hai să ne uităm puţin la bucuria credinţei, nu o putem defini ca CE ESTE, ci ca CINE ESTE?

“…..preaiubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, rămâneţi ASTFEL tari în Domnul, preaiubiţilor …” Filipeni 4:1
“…Cine este nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de laudă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră (1Tes.2:19-20).”

Bucuria sunt fraţii, ADUNAREA, cei în care Dumnezeu şi-a ascuns bogăţiile. Gramatică insuficientă. “Lumea nu ne cunoaşte…”

Mie-mi place sa stau printre bucurii, sa ma delectez printre fraţi, să-i ascult  şi sa “gust” din roadele pomului bun, pacea, bucuria, dragostea, răbdarea, etc. Oricât mi-aş adânci privirile în legea desăvârşită, nu voi vedea altceva, ci dimpotrivă voi vedea tot mai desluşit pe Domnul Isus, ca adunare, ca trup, ca părtăşie, pe fraţi, ca bucurie, ca slavă şi ca cunună. Una cu ei, una cu Hristos, slujindu-le, slujesc pe Hristos. Cei ce vor să facă adunarea slavită şi răscumpărată asemenea lumii, se leapadă de Har şi se afundă in întunericul fără bucurie şi fără slavă. Se duc înapoi, lipsiţi de Soare, ţin un crez amestecat, spre un sfârşit întunecos.

Pe calea ce-am pornit odată,
atraşi de glasul lui Isus,
păşim acum o mică ceată,
cei mulţi, întorşi-napoi, s-au dus.
Şi amintirea lor ne doare,

privind cum intră în amurg,
lipsiţi de-al Vieţii Veşnic Soare,
de-aceea lacrimi vii ne curg!

Veneau mulţimi odinioară,
cântând cântări, uniţi în glas.
Părea o dulce primăvară,
dar azi puţini au mai rămas !

Cuvântul Tău cel sfânt, Isuse,
nu-l mai doresc cum l-ai lăsat.
Răstălmăcesc-a-Tale spuse,
şi ţin un crez amestecat.

Uitată-i calea crucii Tale,
păşesc pe-un drum ce duce-n jos,
un drum de zbucium şi de jale,
şi c-un sfârşit întunecos !

Trimite-Ţi mila Ta divină
spre toţi cei noi, întorşi acum,
şi-ajută-le deplin să vină,
Isus, pe singurul Tău drum !(NM, Cântările Harului 10, nr.281)

O “Iglesia evangelica” in Madrid.

La demisolul unui bloc cu nimic deosebit de cele din Romania. E deosebita in schimb modestia locasului. Cand am vazut scris:”iglesia…” m-a dus gandul imediat la maretia catedralelor din Romania. O fi ramasita bizantina?
Tot la parterul unui bloc se strangea si adunarea unde am ajuns eu, intr-un locas aproape la fel de modest.
Unii se adunau fara a parea ca fac un lucru ciudat, in Retiro, parcul mare, pe iarba.
Har sa fie!

În ţara lui Ham

Psalmul 105: 27-28: “Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham. 28. A trimis întuneric şi a adus negura…”

Egiptul e locul naşterii noastre.
Întâi vine ceea ce este firesc.
Drumul din Egipt spre Canaan şi apoi cucerirea Ierusalimului  înseamnă în chip spiritual, drumul nostru duhovnicesc din carne spre Duh, dintr-o stare firească într-una spirituală şi apoi cunoaşterea tainei lui Hristos, a Adunării Lui(Ierusalimul cel Nou). Drum lung!
Egiptul este casa robiei, a trudei.
„..cel ce VA FACE  aceste lucruri….” este principiul legii. Egiptul prefigurează perioada vieţii noastre dinaintea naşterii din nou, a copilăriei noastre,  a vremii când „…nu ne deosebim de un rob…”.
Ham a fost blestemat sa fie rob fraţilor Lui. Este un destin spiritual: carnea sa ajunga dominată de Duhul. Egiptul e locul trudei, loc de unde Dumnezeu ne scoate fără luptă: „n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui…”. Chiar şi cu vicleanul Amalec  a luptat Dumnezeu „din generaţie în generaţie…” până la nimicirea lui Haman Agaghitul, urmaşul lui Agag, împăratul Amalecului, cruţat de Saul.
E nenorocire când robii ajung călări, deşertăciune o numeşte Solomon. Să domine carnea, Ham, truda, legea care se îndreptăţeşte prin efort, mare dezastru, genereaza mândrie şi mânie. Ţara lui Ham, Egiptul din care trebuie emigrat.
Toate aceste ţări şi teritorii sunt în mintea noastră, în gândurile noastre.
Drumul nostru spiritual nu trebuie sa se opreasca decat la Ierusalim, culmea bucuriei noastre.
Ultima parte ţine de război, a durat mult până a fost cucerit Ierusalimul, mai bine de 400 de ani. Iebusiţii l-au stăpânit până când l-a cucerit David. Înţelegerea tainei lui Hristos, a Adunării e anevoioasa, dincolo de marea roşie, de Iordan, de Ierihon, de 400 de ani de judecători(judecată de sine). Să nu-i dispreţuim pe fraţii care n-o înţeleg, dar nici sa nu coborâm din Ierusalim.
Cât Har!

Cum s-a ajuns la inselarea de azi?

Subiectul il prezinta postarea de aici: “Sistemul, fratele nostru siamez.”

Citez din articol:”Sistemul sub care suntem organizati are radacini comuniste vadite: avem comitet, cenzori, presedinte, vicepresedinte, adunare generala si as putea continua cu aceasta lista a termenilor intalniti in sistemul comunist, dar nu cred ca are rost sa dovedesc ceea ce este acceptat ca un fapt. Fratii nostri nu au gasit un sistem mai bun de organizare, pentru ca nu puteau sa-l imprumute pe cel ortodox - cu radacini vechi-testamentale depasite, dar  nici pe cel occidental, pentru ca o viata li s-a spus ca tot ce vine din afara e rau, periculos, ca afurisitii de capitalisti vor sa ne infecteze gandirea si sa distruga maretul scop al comunismului: formarea omului nou. Avand acelasi scop, dar cu mici diferente de nuanta, au zis ca e cel mai bun sistem si, iata, asa se face ca ne-am pricopsit cu o povara comunista de care nu mai putem scapa.

“Acolo unde ziduri nu mai sunt”, O cantare foarte frumoasa care exprima in cateva versuri intelegerea pe care fratele Niculita a avut-o in taina lui Hristos (Adunarea)

Acolo unde ziduri nu mai sunt,
acolo unde nu sunt despărţiri,
acolo-n Trupul Tău cel pururi sfânt,
acolo m-ai adus din rătăciri.
Isuse, Isuse,
acolo m-ai adus din rătăciri.

Acolo-n unitatea cea de cer,
acolo-n curăţie m-ai adus,
acolo-n al luminilor mister,
acolo-n taina harului m-ai pus.
Isuse, Isuse,
acolo-n taina harului m-ai pus.

Acolo mi-ai deschis un cer frumos,
acolo dragostea e împărat,
acolo-i imnul păcii luminos,
acolo pentru veci m-ai aşezat.
Isuse, Isuse,
acolo pentru veci m-ai aşezat.

Acolo-avântul e neostoit,
acolo pururea Tu mă veghezi,
acolo-n Paradisul Tău sfinţit,
acolo-n Tine veşnic mă păstrezi.
Isuse, Isuse,
acolo-n Tine veşnic mă păstrezi, caietul 12, nr 178

ATITUDINEA FAŢĂ DE ADEVĂR, din istoria fratilor din fosta URSS, orasul Nikolaev(2)

G. Jeltonojko:

Trezirea în frăţietate s-a început în anul 1961. Însă conducerea bisericii noastre a reuşit să ne izoleze cu succes de influenţa plină de har a mişcării care începuse. În fiecare duminică prezbiterul ne prevenea: „A apă­rut un grup duşmănos faţă de creştinism, care vrea să distru­gă, să pustiască biserica. Dacă veţi primi scrisorile Grupului de iniţiativă, nu le dezlipiţi, ele sunt foarte primejdioase, aduceţi-mi-le mie, iar eu le voi trimi­te fraţilor mai mari la Moscova, la VSEHB(Uniunea oficiala nn). Cele nedezlipite e mai uşor să le trimiţi mai de­parte”. Aproape toţi credincio­şii împlineau cu supunere po­runca prezbiterului.

În curând am fost chemat la KGB din cauza „încălcării ordi­nii” (vizitarea de către tineret a unei comunităţi săteşti). În cabinetul lucrătorului securităţii de stat am observat un teanc de scrisori. În minte mi-a fulge­rat un gând: „Acestea-s Epistole! Când cechistul a ieşit pe un mi­nut, m-am uitat — într-adevăr! Atunci am înţeles cărui „frate” îi transmitea prezbiterul scrisorile.
Va urma.

Scrisoare catre Iude!

Scrisoare  catre Iude netulburate.
Galateni 2:4 “….din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus….”
Luca 21:16 “Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi…”

M-a umplut de indignare urmatoarea fraza dintr-o postare de azi: “Si la drept vorbind, cunosti tu vreun caz concret cind un crestin a fost omorit in RO ca a fost turnat?” spune un anume Gabriel azi 19.10.09 la 12.08 aici.
Prietene  Gabriel, ceea ce spui tu a fost profetit:”…cand te-am vazut noi?”, vor intreba toti orbii care nu L-au vazut. Au vazut doar pe alti orbi care-i calauzeau catre groapa.

Mi-e dor de caminul iubirii!

“Staruiti in dragostea frateasca.” Evrei 13:1
O cantare compusa in inchisoare:

“Suferință…mâna tu mi-ai pus să scrie”, Fișele Matricole Penale ale lui Traian Dorz

Ce se ascunde in spatele acestor file ingalbenite?
Se ascund multe din Cantarile noastre.
Se ascunde o viata de om prigonit si haituit, de injosit si batjocorit, o viata de martir pentru: “Hristos, marturia mea.”

1952, P. Leordeni, Caransebeș, Dropia.

Gherla, Salcea, Giurgeni, Ostrov, Gherla, Periprava, Jilava, Fisa Matricola Penala” a fratelui Mia Iovin.

Cititi si Istoria unui rob al lui Hristos, marturia vietii fratelui Mia Iovin.

“…n-au vrut sa primeasca izbavirea, care li se dadea si au fost chinuiti. Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare,[....] lipsiti de toate, prigoniti, munciti…” Evrei 11:35-37

Din document: averea la data arestarii: fara avere, in trecut: nu a posedat.
Originea sociala: t(taran) sarac.

Fisa matricola penala era documentul de evidenta al detinutului, care il insotea prin toate inchisorile.
Se gaseste  aici.


Pentru a vedea bine deschideti aici Fisa matricola penala a fratelui Mia Iovin(fatza) si verso.
Pentru intelegerea termenilor consultati si lista de acronime.

Acuzat de dizidenta, din biografia fr. Moisescu, Arad 1946

Era în 1946. Sărăcie după război, climat politic instabil, suspiciune generalizată. De această suspiciune s-a lovit mai întâi Vasile V. Moisescu, atunci când a încercat să se integreze în comunitatea neoprotestantă arădeană. Noncomformist, având exigenţa trăirii religioase autentice, dincolo de rigidităţi formaliste, va reuşi să irite (aşa cum a reuşit să stârnească oprobriul clerului ortodox, în periplul lui prin seminarii) figurile consacrate ale cultului baptist. Anturat de tineri, preţuit de intelectuali, Moisescu se vede acuzat de fraţii de credinţă de disidenţă, de tentative de îndepărtare de formulele cultice tradiţionale.

50 de flori de coltz, din biografia fr. Moisescu, casatoria.

În 1942 se căsătoreşte cu Gheorghina Sânziana Mladin, o tânără absolventă a Liceului Comercial din Arad, având preocupări asemănătoare legate de religie şi spiritualitate. Iubitoare de matematici, dar nemulţumită de ariditatea activităţilor contabile, Sânziana ar fi dorit să aibă o meserie legată de activităţi caritabile, cu impact social. În amintirile ei menţionează:

“Prefer să fiu măturător de stradă decât să-mi vând sufletul pe colivă!” din biografia fratelui Moisescu.

În luna iunie a anului 1928 îşi susţine examenul de bacalaureat la Liceul „Sf. Sava”, celebrul liceu bucureştean şi, abandonând orice iluzie de a mai face studii teologice, îi spune decis mamei sale: „prefer să fiu măturător de stradă decât să-mi vând sufletul pe colivă”. Se înscrie în toamna aceluiaşi an la Facultatea de Ştiinţele Naturii din Cluj, pentru a urma Biologia.

Patru zile!

Privesc pierdut la calendar
cu fiecare zi ci-o rup,
la ziua cand in plans amar
nascutu-m-am in cort de trup.

Mi-o stiu de mic, mi-au spus-o toti
in ea in orice an mi-au dat,
ba ursulet, ba tren cu roti….
….mi-e scrisa in Certificat!

Orbii si schiopii aceia

Orbii si schiopii aceia

“Si David zisese in ziua aceea:”oricine va bate pe iebusiti sa arunce in canal pe orbii si schiopii aceia care sunt urati de sufletul lui David.” 2 Samuel 5:8

” Ei (iebusitii) au zis lui David: sa nu intri aici caci si orbii si ologii ti se vor impotrivi.” 2 Samuel 5:6

“Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă…” Matei 11:4

“dar toate aceste lucruri le-am socotit ca o pierdere….le socotesc ca gunoaie ca sa castig pe Hristos…” Filipeni 3:7

Orisice intamplare din Vechiul Testament are o insemnatate spirituala, “acele lucruri li s-au intamplat (lor) ca sa ne slujeasca noua drept pilde…”. De aceea cand citim Vechiul Testament trebuie sa dam valul la o parte si sa privim fata in fata simbolul(umbra) cu insemnatatea(talcuirea) lui. Cu aceasta cheie Dumnezeu na lasa sa deschidem taina Lui, adica pe Hristos, acoperita cu un val pe care cei superficiali nu vad “pictate” decat niste intamplari istorice banale.

Saul fusese un imparat al paradei si al fricii de oameni. A jertfit fara sa-l astepte pe Samuel, l-a crutat pe Agag si toata viata lui nu a domnit in Ierusalim. Ierusalimul, locul dorintei lui Dumnezeu, simbolul legamantului era stapanit de iebusiti. Saul a facut un fel de compromis cu iebusitii, i-a lasat in pace, o complacere cu pacatul. Si ce pacat, pacatul stapanirii locurilor ceresti de catre duhuri straine!

David, in momentul cand a ajuns imparat, prima batalie a fost pentru Ierusalim, locul ceresc, locul sfant. Si l-a castigat.

Lauda iebusitilor a fost cu orbii si ologii. Fala lor, “esti asa de slab David caci si orbii si ologii te vor bate”.

Ce inseamna acest raspuns a lui David:”sa arunce in canal pe orbi si ologi”, lipsa de mila, cruzime? Ca si psalmul 137, despre Babilon: “ferice de cina va lua pe copiii tai si-i va zdrobi de stanca.”

Sa vedem ce inseamna spiritual orb si olog?

“Fariseu orb…” inseamna un om doxa de religie dar nu inauntru, ci numai inafara, fara innoirea mintii, fara rastignirea carnii(iebusitilor), ierusalimul inimii lui fiind ocupat de iebusiti, preocupari ale carnii, ale lumii. “Doar n-om fi si noi orbi?”(Ioan 9:40) intrebau ei. Si erau. O minte plina de teologie si o agenda incarcata de activitate religioasa, dar a carnii, cu un Ierusalim ocupat de iebusiti(duhuri ale rautatii care sunt in locurile ceresti).

Olog sau schiop spiritual inseamna un om care traseaza carari strambe, care schiopateaza de amandoua picioarele, cu genunchii spirituali slabanogiti, care nu mai umbla prin duhul, ci potrivit firii pamantesti. Umbletul dupa carne, dupa fire inseamna schiopatare, ologire. Ologia spirituala urmeaza imediat dupa orbire, un om care nu vede, nu mai poate umbla si se atrofiaza, ologeste. Umbletul lui devine bajbaire, miscarile ii devin repetate si se margineste la un univers marunt al lucrurilor ce se pot pipai. Acest proces de orbire, de intunecare a mintii(“inima lor fara pricepere s-a intunecat”Rom 1:21) nu este brusc, ci progresiv, dar rapid.

Aruncarea in canal a orbilor si ologilor este invatatura pentru noi. Si Apostolul Pavel avea orbirea lui pe care a aruncat la canal, a socotit-o ca gunoi. “fariseu din farisei”, “invatat la picioarele lui Gamaliel”, nu doar invatat ci cu “multa lui invatatura”. Teologia lui a fost orbirea lui, ologia lui. Autoritate de la preoti expirati, preotie care nu mai e valabila, legamant al faptelor, al deciziei prin care nimeni nu se apropie de Dumnezeu, cler dominant faradelege, toate sunt orbiri si ologiri, lucruri cu care nimeni nu ar trebui sa se laude, ca iebusitii, ci ar trebui sa le arunce la canal, ca David.

Lauda lui David a fost smerirea lui, zdrobirea inimii,  a fi nimic, “ma voi arata si mai de nimic” 2 Samuel 6.

Inca un gand. Cu cat cineva orbeste mai tare, cu atat nu mai vede amanuntele, lucrurile mici, cele alese de Dumnezeu, incepe sa umble dupa lucruri mari si numai dupa acelea, caci numai pe acelea le vede. Temple fastuoase, programe artistice, multimi, stadioane si parade, orbiri si schiopatari. Sa nu stapaneasca in Ierusalimul inimii noastre iebusitii a caror slava erau orbii si ologii, ci David-ul cel nou, neinsemnatul, dispretuitul si parasitul de oameni. Ma gandesc si la marturisirea Lui prin frangerea painii, vestirea mortii Lui in felul Lui, la masa Lui, cu paharul Lui, caci de aceea sunt multi neputinciosi(ologi) si bolnavi(orbi), caci nu se recunoaste Trupul.

Cand te-am vazut noi? vor intreba orbii prezentandu-si agenda lor de lucrari facute in Numele Lui.

“Si David zisese in ziua aceea:”oricine va bate pe iebusiti sa arunce in canal pe orbii si schiopii aceia care sunt urati de sufletul lui David.” 2 Samuel 5:8

” Ei (iebusitii) au zis lui David: sa nu intri aici caci si orbii si ologii ti se vor impotrivi.” 2 Samuel 5:6

“Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă…” Matei 11:4

“dar toate aceste lucruri le-am socotit ca o pierdere….le socotesc ca gunoaie ca sa castig pe Hristos…” Filipeni 3:7

Orisice intamplare din Vechiul Testament are o insemnatate spirituala, “acele lucruri li s-au intamplat (lor) ca sa ne slujeasca noua drept pilde...”. De aceea cand citim Vechiul Testament trebuie sa dam valul la o parte si sa privim fata in fata simbolul(umbra) cu insemnatatea(talcuirea) lui. Cu aceasta cheie Dumnezeu na lasa sa deschidem taina Lui, adica pe Hristos, acoperita cu un val pe care cei superficiali nu vad “pictate” decat niste intamplari istorice banale.

“Ei de care lumea nu era vrednica au pribegit…” din biografia fratelui Vasilica Moisescu

Incep aici, cu Voia Lui Dumnezeu publicarea in premiera a unor parti din biografia celui pe care Dumnezeu L-a inzestrat cu harul deosebit al vederii bune, al viziunii departe, al cunoasterii adanci si temeinice a celei mai mari taine din Univers: Taina lui Hristos adica Adunarea. Ii placea sa-i spuna Betania, amintind de acea casa a partasiei dulci intre frati. Vederea buna se deosebeste de vederea slaba prin distingerea amanuntelor, prin depistarea imediata a lucrurilor mici periculoase(de ex. “un foc mic care aprinde o padure mare”, “credincios in lucrurile mici.”) Orbii de aceea umbla dupa lucruri mari, caci numai pe acelea le vad!

Separare sau asimilare!

“In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume” Gal 6:14

Separarea, alegerea, sfintirea, rascumpararea sunt gandul si lucrarea Duhului Sfant realizate in noi prin lucrarea crucii. Partasia suferintelor Lui, suferinte datorate tocmai acestei separari ne face sa-L cunoastem mai bine, sa-I patrundem caracterul si sa dorim sa fim mai separati impreuna cu El. Separare de ce? De duhul lumii, de gandirea lumii, de felul desert de vietuire, de lucrurile voite si gandite de carne(firea pacatoasa). Aceasta separare este o lucrare continua si progresiva a mintii noastre, o innoire a mintii prin metanoia(razgandire). (Apropo, metanoia se traduce mai bine prin “razgandire”, “razganditi-va si intoarceti-va la Dumnezeu….”.) “Duhul ne vrea cu gelozie pentru sine”, “noi n-am primit duhul lumii” sunt vorbe vii care ne indeamna sa supunem gandurile noastre ascultarii de Hristos. El merge afara din tabara, merg si eu, El este batjocorit, sunt si eu, “unde merge-i voi urma Lui, eu merg cu El oriunde-ar merge.”

O cale nespus mai buna!

Demult, demult, pe cand nici Google nu era, nici Gutemberg nu se nascuse, nici Galilei nu descoperise forma pamantului, Duhul lui Dumnezeu a coborat prin limbi de foc peste oameni.
Si a dat daruri, daruri pentru madularele mai putin frumoase.
Si trupul a crescut intr-o zi cat altul in sapte, a crescut in toate spre Cel care este Capul, i-au crescut madulare frumoase care nu mai aveau nevoie sa fie impodobite. Roadele cresteau singure, nu ca darurile pomului de craciun agatate de ramurile in ofilire.
Zmeul cel rau a provocat  trupul in ritm de manele:”in sabii sa ne taiem, in roade frumoase si dorite sa ne intrecem, in ratinguri sa ne comparam, toata lumea ti-o voi da, ai asigurate locurile dintai in topuri, comentariile numeroase in piete…lupta”.
Trupul i-a zis zmeului:”sa-mi las eu rodul meu cel minunat …sa ma framant pentru copaci?”
Si privindu-si mladitele si ramurile pline de roade tot mai grele, s-a tot gandit ca de ce ceilalti copaci stau la umbra spinului? Poate si unii pomi? De ce nu vad ca este o cale nespus mai buna?
Un alt fel de Betanie?
Ca Altul este sotul?

Un alt fel de Betanie!

O Betanie care n-a murit, nu moare si nu va muri. Portile(planurile, judecatile, conspiratiile) locuintei mortilor n-o pot birui.
E starea de har in care am intrat, locurile ceresti in Hristos, inchinarea in Duh si-n adevar, Ierusalimul lui Dumnezeu. Intrati cu bucurie in Betania de Duh, nu de slova, de har, nu de truda, de bucurie, nu de obida!

Dragii moshului

Pe vremea mea….iata cum erau discutiile pe forumuri.

Se salutau fratii cu “pace fratilor” la inceputul postarilor. Se folosea “te rog”, “permiteti-mi”, iarta-ma”.
Se tineau de subiect.
Nu se “injurau”.
Asta pe vechiul forum de la Baptistnet.ro(acum inchis)  unde traiam intr-o pace incomparabila cu rebeliunile de azi de pe bloguri.
Caius Obeada, mama lui: sora Viorica, Ana Oara, Manuela(sora ei) fiicele fratelui Aurel Popescu,  Doru Motz, fiul fratelui Simion Motz(inchis pentru credinta intre 1959-1964), Lucian Cristescu sau aici. Inafara de cei identificabili, au mai fost multi anonimi. Unul am fost si am ramas si eu pentru multi. Puteam sta luni de zile pe un subiect, pana se cocea. Si erau subiecte serioase, verificati!

Faptele unor alti apostoli !

Ci voi veti primi o putere(autoritate) cand va veni Departamentul Cultelor peste voi si-mi veti fi agenti si informatori in Bucuresti, in Romania, in America si pana la marginile pamantului.
(O parafrazare pe care am simtit-o ani la rand, dar n-am vrut pe deplin s-o cred  adevarata pana n-am citit cartea Pasi.) Atentie: 652 de pagini!

Motto:
“Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.”  II Cor 11:13
“Ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi…” Apoc 2:2

O mostra, o gasiti la pag 627-628, (sa nu ma judecati aspru, eram in clasa 11-a, la varsta viselor, acest “informator” predica in biserica arhiplina, imi amintesc de parca a fost ieri; mi-a ramas in memorie o fraza din predica lui:”daca nu avem Duhul lui Dumnezeu in noi suntem un spectacol ridicol in fatsa lumii”. Am plans atunci!) Imi vine sa plang si acum, n-am avut darul deosebirii Duhurilor. Cititi:

Mene, mene, tekel, upharsin…cine a distrus Babilonul?

In nici un caz Evreii robi.
Ce lectie ne invata Dumnezeu aici! Unii din robi au avut Ierusalimul in inima si “au plecat din Babilon”, s-au intors in Ierusalim.
Sa fie nu numai Ierusalimul in inima, ci si ei in Ierusalim.
Indemn pentru noi sa nu fie numai Hristos in inima ci si noi IN HRISTOS.  ”Sa fiu gasit in El.”
Concluzii:
Babilonul nu se vindeca. Ier 51:9
Impotriva Babilonului nu se lupta. Isaia 54: 16
Babilonul se paraseste.  Ier 51:9, Isaia 52:11
Nu evreii au distrus Babilonul, nici n-au luptat cu el.
Am primit asa o liniste in urma cu o saptamana, sa nu mai scriu nimic despre colaborare, vanzare, robie. E dureroasa orbirea celor inselati, vanduti si legati, poate mai dureroasa decat ciuda ca ai fost tu insuti asa. Ca si cum copilul ti-ar fi furat de corturari si dupa ani ar fugi de tine. Acuma seara am primit raspunsul linistii mele.
Mi-a secat gatul de sete, nu am baut apa pana n-am citit aproape tot, cititi si voi, sunt 600 de pagini: http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2009/09/07/cartea-pasi©/

“Adu-ti aminte”…despre slujba Duhului de aducere aminte.

“adu-ti aminte de unde ai cazut”
“adu-ti aminte de lanturile mele”
“El(Duhul) va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”
Slujba Duhului e SA NE ADUCA AMINTE…”de cei in lanturi ca si cum am fi si noi legati”, atat de vie sa ne fie aceasta aducere aminte, ca si cum noi insine am fi cei legati.
Noi il prigonim pe Hristos din frati cand ii prigonim pe frati, Il prigonim pe Hristos din noi atunci cand il supunem la medii ostile care-i impiedica cresterea. Domnul a fost intotdeauna cu cei smeriti, nebagati in seama si prigoniti, cu cei care au fugit de slava pe care si-o dau unii altora, cu cei care se feresc de scaunele inalte, de marirea numelui lor si de slava desarta. Domnul nu este in cei cu titluri de dr., dr., cu cei cu volume omagiale si cu cei din catedrale maiestuoase. Taria Gloriei Lui nu sta in aceste gunoaie, ci in cei despre care scrie:”Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi. …” I Petru 4:14 Cei care s-au ferit “inteligent” de aceasta cale

“Parca despici cu ghilotina….”

Asa mi s-a spus de  catre cineva, ca sunt prea dur, ca folosesc cuvintele ca o sentinta, ca si cum ar cadea o ghilotina. Era o discutie cu cineva care a citit cu grija ce am scris pe ici pe colo pe net. De ex “Teologia deciziei”.
Ii raspund aici in cateva versuri:

Îmi ascut Cuvântul cum se-ascute-o spadă
și-l păstrez în teaca dragostei ascuns
gata pentru luptă, nu pentru paradă
gata să despice, gata de străpuns.

Imi păzesc Cuvantul: înnoite gânduri,
arsenalul minții ordonat mi-l țin,
rafturi de cuvinte,  de idei in rânduri,
gata de alarma luptelor ce vin.

Curățesc tot  lutul vorbelor deșarte
șlefuiesc rugina felului viclean
scutur tot limbajul meu de fapte moarte
să rămana limba Noului Canaan.

De-orișicare data când lovesc văzduhul
cu-ascuțișul spadei sa despart deplin
în acel ce-asculta , sufletul si duhul
paiele si graul, mierea de venin.

Limpezesc cuvântul, cum îmi spăl paharul
mai intâi lăuntrul să-l păstrez curat,
gata sa primească, nou si proaspăt Harul
spre a fi spre alții iarăși revărsat!

Copac sau pom? Pilda lui Iotam.

Copac sau pom? Pilda lui Iotam.

(Dupa Judecatori cap. 9)

„Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26 Voi să nu fiţi aşa…” Luca 22:25
“Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Christos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”

Copacii din pădure s-au pornit
odată să-și aleag-un împărat.
Măslinul fu întâiul ce-a primit
propunerea “distinsului” lor sfat:

Persecutati pentru credinta lor in Dumnezeu, 11 episoade

Ei nu faceau parte din nici o secta.

Mărturia preotului reformat Visky Ferencz:
„Din închisoarea din Oradea, tovarăşii mei au fost transferaţi în taberele de muncă silnică de pe malul Dunării. Pe mine m-au mutat, legat în lanţuri, în închisoarea din Gherla, unde mai erau deţinuţi pentru credinţă. Şi în adunările neoprotestante române au fost câţiva care au protestat împotriva comportamentului conducătorilor cultului lor care colaborau cu puterea atee. Datorită acestui protest au fost închişi. Am fost împreună cu profesorul Vasile Moisescu din Arad, Mihai Iovin, Gheorghe Mladin şi alţii. Ei nu făceau parte din nici o sectă. Pur şi simplu au dorit mai mult decât doctrinele seci, care Îl înlocuiesc pe Hristos. Îmi amintesc bine şi acum de profesorul Moisescu, un om cu o vastă cultură, de o blândeţe şi umilinţă ieşite din comun.”
(„Prizonierii speranţei” pg. 340, Editura Koinonia – Cluj-Napoca – 2002.)
din V.V. Moisescu, un destin frant. Biografie si opera, partea I

Loviti din lateral de o Volga neagra….(…i-a grabit sfarsitul.)…din biografia fr. Vasilica Moisescu

“Deşi fusese avertizat să nu-şi părăsească domiciliul, atunci când află că bunul său prieten şi tovarăş de închisoare Traian Dorz, liderul spiritual al mişcării Oastea Domnului, era bolnav la domiciliul său din satul Livada Beiuşului, s-a hotărât să-l viziteze. A făcut greşeala de a-şi anunţa telefonic vizita, urmând să ajungă la destinaţie cu maşina unui prieten. Au plecat în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 1980 cu un Trabant spre Beiuş. La intersecţia din localitatea Beiuş unde urmau să se indrepte spre Livada Beiuşului – ce se afla la doar 4 kilometri depărtare – au fost loviţi din lateral de o Volga neagră, chiar pe partea unde se afla Vasile V. Moisescu.

În urma acestui accident, Vasile V. Moisescu a intrat în comă profundă, stare care a durat mai bine de o săptamână, fiind internat în secţia de Terapie intensivă a Spitalului Beiuş. Şi-a revenit din comă, dar sănătatea i-a fost grav afectată şi i-a grăbit sfârşitul. Familia a aflat ulterior că şoferul maşinii lucra la Securitate. Paul Goma a vorbit la postul de radio „Europa liberă” despre acest dubios accident.”
din “V.V. Moisescu, un destin frant.” Biografie si opera, partea I

Cine-i pastor la Turda?

“Cei ce se imprastiasera mergeau din loc in loc si propovaduiau Cuvantul….” Fapte 8:4 Cum sa ii numesti? Imprastiati? La Turda a fost o trezire. Chiar asa i-au si denumit, in batjocura: “treziti”, iar securitatea le-a dat un nume cu aer conspirativ:”trezitii domnului”. Frumos nume. Unul din acesti binecuvantati a fost fratele Elisei Botar. Un scump. O perla.

A trait cu un singur sfert de plaman de carne, dar cu plinatatea unui duh care nu are nevoie de plamani, ci de ganduri si cugete curatite.

O intamplare cu fratele Elisei.
Fr. Elisei merge odata la Bucuresti(in timpul trezirii) la biserica lui BI,  operator de serviciu la  desele demolari duhovnicesti.
La usa bisericii, dupa obiceiul clerical, pastorul dadea mana cu enoriasii. Cu un glas mieros, fr. Elisei este intrebat de BI:”De uuundeeeee-i frateeleee?”,”Din Turda e fratele.” ,”Cine-i pastor la Turda?”, “Domnul Isus e pastor la Turda.”

Dupa ce au fost tracasati si batjocoriti in toate felurile, grupul de “treziti” au fost dati afara din biserica.

Am gasit poza pe frigiderul unui fiu al fr Elisei in St Polten, Austria, luna trecuta. Versetul de motto era scris de mana la baza pozei.
Frumos nume, imprastiati, cei ce se imprastiasera. Cati sunt oare? Turda, Caransebes, Constanta, Hunedoara, Brasov, Bucuresti, …!
Voi mai stiti?
Aceasta stare de “imprastiati” nu este antagonica cu starea de “unirea duhului’. Cate sinagogi(sin-ago=a conduce impreuna) sunt impreuna doar in carne, dar in duhul traiesc o grozava imprastiere. E mare taina Unirea Duhului, unitatea credintei. Mai bine imprastiati, dar in acelasi duh decat adunati dar in cele 1+7 duhuri.
De unde 1+7? De la caiac-canoe? Nu, ci de la diavolul plecat, intors, plecat si renintors cu alti 7  mai rai ca el.
1+7=8 Ecuatia degradarii duhovnicesti.

Cum au vrut comunistii sa fie biserica?

Asa:

Au permis doar o “evanghelie evoluata”, fara cruce, fara lepadare de sine,
fara pocainta,  o evanghelie a trudei si sfortarii, a  talentului uman si a integrarii sociale.

La adunare…in parc!

Imaginile de mai jos le-am prins azi plimbandu-ma printr-un parc al unei capitale europene. Tara catolica. Credinciosii, o “adunare frateasca”, isi petreceau timpul de partasie la umbra unui pom. S-a citit din Iosua: “vii pe care nu le-ati sadit…”. Langa ei statea “agapa” inca ambalata in pungi, dar agapa duhovniceasca se vedea pe fetele lor. Copiii zburdau in jur. Am stat vreo 20 de minute si ne-am bucurat cu ei.

Evanghelia dupa Diotref

Evanghelia dupa Diotref
motto:
“Scrii un cuvant, cuvantul scris e-un leac sau e-o otrava…”
Traian Dorz,
“O om, ce mari raspunderi ai!”

Aveam vre-o 15-16 ani cand cineva, in curtea bisericii, mi-a strecurat pe furis in palma cartea de mai sus.
Am “sorbit-o”, am absorbit-o, m-a format, mi-a turnat in minte o viziune.

“…Cel mai rau lucru a fost coruptia religiei. Ei au pus ca lideri religiosi oamenii lor.” R.Wurmbrand

O alta fotografie din cutia cu poze vechi , probabil dintre anii 1955-1960. Mihai Wurmbrand cu sora Bintia, ….fratele Richard e  la inchisoare.
“I have an only son and I love him. I cannot look to him. He looks like a skeleton. He has hungered. He will never be healthy. And so many of our children died.” Richard Wurmbrand, din marturia in fata Senatului American, 3 mai 1966

“That is a very tragic side. The worse thing in Rumania has not been the persecution of Christians. The persecution has make the Christians to be of steel. The worst thing has been the corruption of religion. They have put as religious leaders their man.

Mai dulce-i bucuria noastra…!

Acum cateva zile am fost la o familie de frati si ne-am petrecut seara scotocind in cutia cu poze vechi. Asta e cutia cu pricina:

Alta amintire:

Este de la o adunare cu fratele Niculita Moldoveanu in anul 1986 sau 87 in Cluj. Cate cantari am invatat atunci.
“Mai dulce-i bucuria noastra

“Te vom numi prezbiter in biserica” (anchetatorul NKVD), cap 9 din “Urmati-le credinta”, Iskovskih Aleksei Fiodorovici

Citeste istoria lui Iskovskih in format pdf.

Citate:

„A fost chemat pe neasteptate la Moscova la NKVD…..Seful a spus cu o voce scăzută şi liniştită: „Vei lucra împreuna cu mine, te vom numi prezbiter în biserică şi ce te vom întreba — ne vei comunica. Mulţi de-ai voştri lucrează la noi, şi mai ceva decât tine…”

Dar ca mine Domnul are…milioane!

La primul “Festival de Muzica Crestina” de dupa revolutie care s-a tinut in 1992 in Campingul Faget din Cluj, prezentatorul si-a batut joc de cantarea:”Milioane, milioane!” M-a durut tare, a mai largit un pic bresa care mi se casca catre crestinismul comercial, institutionalizat, negustorizat, vandabilizat. Cantarea e semnata discret: versuri CI, muzica NM. La vremea cand acele cantari au fost scrise, doi oameni fara functii, fara pretentii, dar cu Har. Au lucrat cu Harul lor si ceea ce au lasat a adus multa roada. Ce-am canta noi acuma?
       Iata o poza din acele vremuri, e probabil din anii 6o, poate imediat dupa eliberarea din inchisoare (1964), fratele Costache Ioanid si fratele Niculita Moldoveanu in casa fratelui Niculita din Sibiu.:

Har, ritual, popa si templu

Intre Har si ritual este un conflict.  O mare diferenta, ca intre Windows XP si carcasa computerului sau mai exact ca intre Google Chrome si stalpul de pe strada care tine firele.
Administrarea harului se face cu masura credintei, credinta care vine in urma auzirii.
Harul este SOFT, este duh, este lucrare launtrica, se scrie cu cuvinte, se rosteste, se citeste, se aude, se gandeste , se mediteaza, se canta, se crede. Harul judeca, condamna, invata, bucura, impaca, curata duhul.

“E calea luptei permanente cu fratii mincinosi…” cap. 3 din Cartea “Urmati-le credinta!” Turcan Silivestru Haralambie

Cititi Marturia lui Turcan in format pdf.
Citat: “Viaţa celor ce au ars ca o jertfă pe altarul Domnului nu trebuie să devină o istorie a trecutului. Generaţia tânără trebuie să ştie ce înseamnă calea creştină adevărată. Prin exemplul vieţii lui Silivestru Haralambie calea creştină
 

-este calea singurătăţii: el a fost părăsit de toţi;

-e calea lipsei de înţelegere din partea fraţilor de credinţă: ei l-au predat la moarte şi numai Dumnezeu 1-a păzit de mâinile ucigaşilor; 

Apostolul Pavel scria că a avut de suferit mult din partea fraţilor mincinoşi, nu o dată a fost bătut, ajuns la capătul puterilor de foame şi de frig. însă de câte ori lui personal i S-a arătat Domnul! Cel care a trăit o asemenea părtăşie cu Domnul va merge pe calea suferinţelor fără a ţine seama de nimic!”

-e calea lipsurilor: mulţi ani fratele a fost lipsit de comodităţile casnice, şi-a pierdut soţia şi copiii şi n-a putut să-i petreacă nici în ultimul lor drum pe pământ;

-e calea luptei permanente cu fraţii mincinoşi şi cu cei care s-au lepădat de adevărul lui Hristos: el nu li s-a supus lor nici măcar pentru o clipă!

 

Martiri si carturari

Matei 23:34 “De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre…”
Matei 13:52 “DE aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împãrãţia cerurilor, se aseamãnã cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

       Sunt carturari ai Domnului si carturari pentru pantecele lor. Sunt si niste semne care-i diferentiaza, semnele Domnului Isus, urmele crucii.
       Cei ai Domnului ajung martiri, ceilalti ii prigonesc pe primii.
       Cand m-am intors la Dumnezeu aveam un miros special al carturarilor seci, eram satul de ei. Mireasma martirilor era alta, suferinta era pecetea, semnele ei-garantia, statornicia lor imi dadea incredere. I-am cautat si m-am asezat cuminte la picioarele lor ori pe unde i-am gasit.   “Scrisoare despre jertfa”, “Suferinta crin din care…” aveau mireasma harului, a contopirii cu cel rastignit, a lepadarii de sine.
      “Cu haina iubirii” purta invatatura iertarii.
      “Smerenie poarta de har” invatatura umilintei.
      “Turma mica nu te teme” indemnul curajului.
      ” Acolo de unde cei dusi au sosit”, “Mi-e dor de caminul iubirii”, “O, noi ne-am bizuit pe Domnul” erau un cuvant al sperantei.
     Aceste cantari si poezii erau arma teribila care a intors pe dos o tara. Arma luminii, a cuvantului, a Duhului care straluceste in inimi si curge din buze spre urechi: “vorbiti intre voi cu psalmi”. S-au copt in cuptoare intunecate, subterane, mizerabile, fara  soare, dar in inimi incalzite, curatate si energizate(dinamitate) de focul launtric al Duhului Sfant.
       Votez cu carturarii-martiri, trimisi de Domnul si chinuiti pentru El, ca El, cu El.    
       Pe ceilalti ii anima un spirit de partida, cu nimic mai bun ca nazismul, comunismul sau sovinismul orb, e un duh al carnii, al staulului, al literei, al grupului. Vai de ei, mila de ei, paziti-va de ei!
       “Noi fericim acum pe cei ce au rabdat”, noi…altii le vopsesc mormintele, Wurmbrand a fost ortodox, Moldoveanu baptist, Dorz penticostal….si alte bazaconii ale fabricantilor de etichete.
      Urmaresc si asta si mi-e mila de efortul unora de a minti impotriva adevarului, de a-si aduna manie, de a semana neadevarul.
Cei insemnati de Domnul cu semnele Lui au iesit afara din staule, o singura turma, un singur pastor. Majoritatea dintre ei au lepadat eticheta denominationala si continutul sectar, partidist. Asta m-a mirat si m-a bucurat la ei! Nimeni nu se poate lauda ca l-a avut pe Moldoveanu, pe Moisescu, pe Iovin, pe Todor. Nici ceilalti, Wurmbrand, Mladin, Visky, Tudose, Dorz nu au facut caz de firava lor apartenenta confesionala, fiind cu toti lepadati si marginalizati de carturarii si fariseii proprii. L-au cunoscut mai bine pe Hristosul Inviat, ca trup, ca partasie, ca Fiul Dumnezeului Cel Unic, Hristosul neimpartit.
Iata un film de vazut: http://allconnectonline.com/athenaeum_complete.htm
E de la comemorarea a 100 de ani de la nasterea Lui RW.
Har!

Sa va uitati in sus!

       “Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus, si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie…” Luca 21:28

       Aceste ganduri sunt un fel de reactie la postarea de aici!
      Ce sa zic, multa pasiune pune acest frate Rasvan in cuvintele lui. Strajer nebagat in seama si fara insemnele autoritatii in felul uniformelor obisnuite, are putin succes, chiar daca striga toata ziua: “lupu’, lupu…” sau “foc, foc…”.
      Desi ii impartasesc partial clar-viziunea, nu-i impartasesc ATITUDINEA revansarda.
     Il inteleg insa!
    
Are mare dreptate in mai multe domenii, le voi enumera pe cele in care e mai mult solist:
-propagarea ecumenismului e virulenta
-ecumenismul religios va semna sfarsitul libertatii religioase in felul cum o intelegm uzual
-marea  majoritate a clerului este inerta in a se opune ecumenismului
-marea majoritate a credinciosilor nu vad si nu inteleg ce e aceea ecumenism si de ce e rau
-pocainta de colaborarea vinovata nu se doreste, e preferata vopsirea peste rugina.

Dar vreau sa spun ceva:
     -lucrurile scrise in Apocalipsa se vor intampla, se pare foarte curand, nu le putem opri sau schimba !
     -catastrofele descrise in Apocalipsa implica mai mult pe cei amagiti si captivati de forta de atractie a lumii.
     -Domnul Isus ne-a promis ca “te voi pazi si eu de ceasul incercarii…”
      -Domnul este aproape si implinirea semnelor apropierii Lui e un motiv de bucurie pentru toti ce-i ce-L iubesc!

Desigur faptul ca multi crestini nu vad aceste semne si nu le inteleg e o pricina de amara intristare pentru cei ce-i iubesc si le vad!
E o durere sa nu-ti poti convinge apropiatii ca sunt in pericol, a simtit-o Noe, a simtit-o Moise, a simtit-o Lot, Iona mai putin!

Avand aceste considerente, sunt posibile mai multe atitudini nepotrivite pentru cine-L iubeste pe Domnul:
-sa ne opunem implinirii acestor semne, pentru ca inseamna teroare sociala si opusul pacii si echilibrului, crezand ca  Dumnezeu e bun si vrea si El echilibru social, sa protestam, sa argumentam si sa speram ca le intarziem.

Frumoase fetze-a Lui Hristos…

“Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că-i iubim pe fraţi…”

Frumoase fețe-a Lui Hristos
doar voi dați veșnic strălucire,
cand stați pe chipul credincios
frumoase fețe-a lui Hristos! (TD si NM)
(Cântările Harului Vol 1 nr 272, Cântări din temniță)