Rugați-vă pentru Harald

A fost înălțat în dregătoria Norvegiei.
Ar trebui ca prin el, administrarea Înțeleptului Dumnezeu să se transmită țării lui, ca toți să ducă o viață pașnică și liniștită.
Căci așa stă scris de Cel ce a creat țările și împărații, fiordurile și deșertul, bezna și aurora boreală:
”Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.”
Numai de viață pașnică nu au parte părinții din Norvegia care trăiesc ca paralizați în spaima continuă de Barnevernet.
Ar trebui să ne rugăm pentru Harald.

Măgarul, timpul și banii

Pilda samariteanului ne arată un om care face un bine.

Are nevoie de măgar, de timp și de bani în principal, secundar de trusă de prim-ajutor, untdelemn, vin, etc.

Despre măgari am scris mult pe acest blog.

Acum mai adaug ceva.

Resursele necesare pentru a sluji altora sunt un plus față de cât ai nevoie pentru nevoile tale sau ale familiei tale.

Odată că ai nevoie de măgar. N-ai pe ce-l pune pe cel căzut. Ai nevoie de spațiu pe măgar. Pe un măgar plin de sarsanale nu mai poți urca un rănit. Cineva va zice: eu n-am nevoie de măgar, eu merg pe jos. TU, EUL tău n-are nevoie, dar cel căzut și rănit nu poate merge pe jos, acela are nevoie de măgarul de care tu n-ai nevoie. Ar fi bine să ai măgar.
”…ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.”
Cum adică? Să lucrezi pentru alții? Absolut. Că pentru tine, cât ai nevoie îți este promis. Cu ce ai în plus slujești altora.