Îi văd peste tot. Doi câte doi, plimbându-se mai mult, vorbind cu alții mai puțin. Vorbesc între ei, că-s doi, sau două.
Au normă săracii de umblat pe străzi, raportează la Brooklin orele de ”mărturisire”. Că e de fapt plimbare, Brooklin nu știe.
Sunt mai raționali decât pocăiții, mai cu pretenții de posesori de argumente.
Au o bază logică a fiecărei afirmații. Cu câți am discutat, se vedea la toți educația spre dialog argumentativ, că un adevăr trebuie primit progresiv, prin învățare logică.
Și totuși.
Ca un elefant într-o bucătărie mică pe care toți se fac că nu-l văd sau ca împăratul gol, teologia lor are un cancer extins al pretenției de autoritate absolută a ”servului credincios”: organizația care nu greșește, centrul de la Brooklin, un fel de Big Brother al tuturor celor care-l cred.
Și măcar de ”n-ar greși”! Și-au schimbat doctrina de 5-6 ori în 100 de ani fără regrete și fără explicații multe. Martorii numesc ”serv” organizația lor prin forțarea înțelesului pildei cu ”care este robul credincios și înțelept care dă hrana la vremea potrivită”, hrana fiind Turnul de veghere și Treziți-vă și probabil mai nou jw.org.
Două schimbări de teologie au lăsat urme adânci:
-una cea cu referire la Romani 13, cine sunt ”stăpânirile cele mai înalte”
-alta cu referire la ”generația 1914”, care nu trebuia să treacă până la Armaghedon. Generația a trecut, Armaghedonul n-a venit și servul a întors-o și a zis că nu mai vine Armaghedonul, că timp de 100 de ani când a zis că vine ”n-a avut destulă lumină”.
Le-am spus martorilor cu care am discutat că alți creștini au avut această ”lumină” fără pretenția de ”serv”, și credincios și ferească Dumnezeu ”înțelept”.
Ei, tocmai această încredere tâmpă într-un generator de concepte evident contradictorii (organizația lor de la Brooklin) este misticismul care-i unește pe Martori. Fără manifestări carismatice și ignorând metodele uzuale religioase de atracție, magia care-i ține uniți este încrederea oarbă în ”servul” unic american.
Dar până să ajungă să-și pună aceste așezate întrebări e drum lung și niciunul dintre ei nu-l parcurge. Căci între ei nu ajung oameni cu un astfel de cuget, cine are cuget se oprește la Romani 13 și generația 1914 și nu ajunge martor, nu servește astfel de bazaconii cu servi ”înțelepți”.
Rachiu bea cel cel sătul de bere.
(Prin misticism înțeleg lipsa de argument biblic, nu sensul laic al misticismului, sens în care orice creștin ” mistic”. Consider că rațiunea care explică în mod logic orice lucru este cea găsită în Planul lui Dumnezeu revelat în Scripturi, plan în care Domnul Isus este Inițiator, Executant și Destinatar (ca să nu folosesc limbaj de lemn))
Vestea Bună 