Teoria atașamentului, sau despre psihologia pe nedrept numită astfel (4)

Despărțirea copiilor de părinții biologici este un experiment social în Scandinavia, experiment aprobat tacit de stat și sponsorizat nu știu de cine, experiment care dacă nu va fi oprit, va continua să producă efecte de tip Auschwitz sau Siberia.

Teoria atașamentului a fost dezvoltată de psihiatrul englez evoluționist și ateu John Bowlby care s-a inspirat din scrierile lui Darwin la fundamentarea acesteia.

La un congres de psihologie pe tema Atașamentului la Universitatea din Lund, mai mulți psihologi, cercetători, medici care lucrează și în domeniul Protecției Copilului (Barnevernet) se laudă cât de fideli urmează ei această teorie. Aveți aici un rezumat cu prezentarea celor 25 de participanți, prezentare din care voi spicui:

-Această teorie a atașamentului mi-a devenit paradisul meu profesional de siguranță. …
Eu predau teoria atașamentului și aplicațiile ei clinice la Universitatea din Goteborg și țin cursuri extensive pentru audiență neacademică (cu lucrători sociali și din sectorul de sănătate)(Andres Broberg)

-Mi-ar plăcea să învăț mai mult despre cum să folosesc metode din teoria atașamentului într-un mod sistematic în activitatea mea clinică. (Miranda Hinde)

– I am also engaged in the Circle of Security (CoS) work in Norway and teach the Secure Base Safe Haven coding system to those who will learn the Virginia Model of the CoS. Further I am a supervisor in the Group Model (again the Virginia Model), and I teach attachment theory and clinical use of the Crowell-procedure and the Working Model of the Child Interview to CPS workers and clinical psychologists. (Heidi Jacobsen)

-Și mai zice Heidi că ”. The Nordic countries are different in so many ways from other countries in the western would concerning welfare and how to work with families who need help from the CPS.”

adică că ”țările nordice sunt diferite în așa de multe feluri de alte țări din lume occidentală cu privire la protecția socială și cum să se lucreze cu familiile care au nevoie de ajutor de la Protecția Copilului.

De acord, și nemții erau diferiți, numai la ei erau lagăre de exterminare.
…să vedem mai departe…

Vă reamitesc, citez de la niște înfumurați ce crează teorii prin care despart copii de părinți pe baze științifice. Statele păcălite le dau bani acestor încrezuți, bani grei.

Să continuăm:

-Sunt convinsă că aplicarea metodologiilor teoriei atașamentului este plină de satisfacții….
De asemenea, sper că …se poate face posibilă dezvoltarea de
contribuții complet noi în domeniul atașamentului, bazându-se pe caracteristici unice, comune ale societățile noastre Nordice…(Elia Psouni)

Teoria atașamentului a fost o bază solidă pentru munca mea terapeutică pentru o
perioadă lungă de timp. (Eva Tedgard)

Teoria atașamentului este baza muncii mele (Birgitte Wedel-Jørgensen)

Separarea forțată a părinților de copii este studiată științific în Norvegia, acești noi Mengele ai nordului știu că traumatizează, dar o fac pentru un înalt scop social. Citiți acest articol dintr-un studiu al Societății Internaționale pentru studierea stresului traumatic.
Un paragraf: ”Children (n = 28) were observed during forced removal from home or school by Child Protective Services due to allegations of child maltreatment. Children’s memory for the removal was tested 1 week later, and biological parents (n = 28) completed an adult attachment measure. Parental attachment anxiety significantly predicted children’s distress during less stressful phases of the removal, R2 = .25,…”

Sunt formule, coeficienți, teste și analize. Semnează articolul: Annika Melinder, Gunn Astrid Baugerud, Kristianne Stigsdatter Ovenstad and Gail S. Goodman


Dar să vedem acum ce părere au alții din Norvegia despre teoria atașamentului.

Doamna Marianne haslev Skandland are cuvântul:
Teoria atașamentului în forma în care domnește astăzi trebuie să fie socotită ca o pură aberație, eroare și rătăcire. Nu este nici măcar aplicată într-un mod logic și coerent de către mediile psiho-înfierbântate în profesiile de protecție a copilului care jură pe aceasta. Ei iau copiii cu forța de la părinți și le spun că copilul „nu este atașat la”, dar susțin că copilul este atât de irevocabil „atașat” la cei ce au înfiat copilul și cu care copilul a fost de un an sau cam asa ceva. – Ei bine, națiunile noastre și-au primit „știința”, „experții pediatrici” și formatorii de decizii politice pe care le merită.

”Attachment theory, freudianism and a lot of other speculative thoughts in CPS circles are naïve, primitive behaviorism, a deterministic and mechanistic belief in the sole importance of the environment. Practitioners carrying out these ideas are not aware of this and do not know of the criticism which such beliefs in the social sciences have long since been met with. Being child and parent is not socially constructed role-play. The correlation between illness, criminal record, general asociality on the one hand, and having been taken away from one’s own parents on the other, is striking and shows in all studies of such phenomena (26). The sufferings and the behaviour and actions of parents and children if they are forced apart show clearly that attachment theory is a cul-de-sac. It cannot explain why both adopteds and foster children in large numbers intensely seek to go back to their own families. It is obviously not enough to ‘know about one’s roots’, one wants to live near them, have contact and dialogue with them. The instinct of belonging together has evolved through evolution and manifests itself through very deep feelings and reactions. While pair relationships – the closest relationship we know of between unrelated people – are dissolved in large numbers and need strong sanctions and concrete, common interest to last, cases of relationships parent-child in which these part company with an equal degree of enmity or indifference towards each other are so rare as to be practically non-existent in comparison. Child protection workers, caught in their own belief in the importance of the environment, the milieu, are blind towards the importance of growing up in one’s own biological milieu.” sursa http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html

Și au alt text lung (mi-e somn, dacă vreți traduceți voi):

””Eye contact” and „interaction” are elements in „attachment theory”, which I consider to be practically the most dangerous of all the quackery which child protection services of the Western world and the psychology associated with it have taken to heart. It gives them almost unlimited power to force through meaningless, abusive treatment of families on the pretext of it being scientifically valid.

Central ideas are found in the writings of medical doctor John Bowlby, who was well-intentioned enough and who has in fact found and launched some sensible things, but who was a psychoanalyst.

The view that eye contact is decisive for the „attachment” of a child is based on the idea that humans are like sheep, goats, cows. In these species it is usual that mother and new-born oppspring look at each other directly after birth. In our days this idea has invaded our birth clinics, midwives and nurses being taught to believe that it is necessary for a human mother and her new-born child to stare at each other in order to lay the foundation for attachment between them.

This is faulty reasoning. Behaviour of this kind is found especially among animals that live in close groups, obviously making it easier to be sure which individual is the child of which mother: mother and child smell each other, taste (the mother licks the newborn child, the child suckles its mother), hear each other’s voices, and see each other. Human beings have historically not lived in such environments but rather under conditions where there is little likelihood of confusing one child with another. Modern birth clinics and neo-natal wards in hospitals are the closest we come to such crowded conditions, but they are of recent appearance and have not impacted our biological development of instincts and emotions. In animal species where individuals live very close together, like bats, there are some confused identifications, but considering the conditions, the mistakes actually seem strikingly few – certainly far less common than they must have been expected to be if it did not matter which adult care giver took care of which offspring. ”

Mulțumim Marianne, ne-ai lămurit.

Dar să ne întoarcem la Bowlby.
”Concluzia lui finală a fost că atașamentul este un comportament învățat de-a lungul evoluției speciei, care are ca rol apărarea de animale de pradă. Chiar și adulții se simt mai siguri în apropierea unei anumite persoane sau grup, în special cănd se află într-o situație neobișnuită. Pentru animalele tinere sau copii atașamentul are însă o însemnătate deosebită deoarece,în cazul separării de mamă acestea sunt expuse pericolelor. Cercetări ulterioare au confirmat teoria lui. Însă abia experimentele psiholoagei Mary Ainsworth, au adus dovezi științifice acceptate de către specialiștii în teoria atașamentului. Ainsworth a inventat un cadru experimental special, în care comportamentul atașat al copiilor a fost dovedit în mod diferențiat. Întrucât de la început teoria atașamentului a fost puternic criticată de către psihanaliști cercetările lui Bowlby nu au stărnit în mod deosebit atenția. În ultimii 20 de ani însă, interesul psihanaliștilor pentru această teorie a crescut simțitor. În prezent, Teoria atașamentului este recunoscută ca făcând parte din teoriile consacrate ale psihologiei. O mare masă de cercetători și oameni de știință studiază atent atașamentul și interacțiunile dintre părinți și copii, rezultatele cercetărilor întregind constructiv teoriile privind dezvoltarea normală și patologică[2].Acest fapt a condus implicit la folosirea acestor resurse teoretice, în special în psihoterapia adulțior si a copiilor[3][4][5].”

Deci copiii Bodnariu și ceilalți 11 copii români și alte câteva mii de copii și părinți deopotrivă sunt în laboratorul scandinav de testare de probare a  teoriei atașamentului, așa cum Mengele testa gemeni la Auschwitz. Copiii trebuie să stea departe-departe-departe de părinți, la 4 ore cu mașina, să fie observați cum suportă trauma despărțirii, măsurați la 10 zile, la 20, băgați în formule și teste psihologice. Ce dacă doare?  Și părinții sunt testați, ”se vor calma”, zic teoreticienii atașamentului, cu speranța că uitarea va face durerea mai tăcută. Cei ce fac bine social cu forța știu că produc traume imense, le măsoară, scriu despre traume, dar o fac pe bază științifică, au o explicație pentru teroare. Fiți siguri că și cei din islam care ucid femei pe stradă pentru un detaliu de îmbrăcăminte au.

Am mai scris despre Știința pe nedrept numită astfel.

”Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.” 1 Timotei 6:20

3 comentarii

  1. O confirmare din Norvegia de la o româncă, mulțumim:
    ””Stau de 12 ani in Norvegia si cu parere de rau pot sa confirm ca tot ce se spune despre Barnevernet este adevarat . Este o institutie totalitara de tip fascist condusa in mare parte de persoane total lipsite de empatie si care isi bazeaza actiunile pe o lege defectuoasa contrara drepturilor omului, a copilului in special . Pare incredibil nu-i asa , ca in paradisul norvegian sa existe o monstruozitate de genul acesta si totusi ea exista spre nefericirea multor familii cu copii . Aceasta intitutie isi trage originile de dupa al doilea razboi mondial cand s-a promovat o politica de prigonire a „colaborationistilor cu nazistii ” , pe aceasta idee copiii norvegienelor facut cu soldatii germani au fost luati de la mame( curvele de nazisti ) si intitutionalizati in case de copii in care domnea infernul. Este chiar cazul celebrei brunete din Abba, Anni Frid Lyngstad care impreuna cu mama ei au fost nevoite sa fuga in Suedia de furia concetatenilor si a statului „protector de copii” . ioan11.wordp…ww2-documentar/ In cazul familiei Bodnariu treaba sta un pic mai altfel. Mai intai trebuie clarificat un aspect al Norvegiei de care nu prea se stie sau nu prea este bagat in seama . Norvegia este aproape in totalitate o tara ateista multumita organizatie Humanisk etisk forbund . Aceasta organizatie sub masca umanismului urmareste de fapt dezbracarea norvegienilor de orice identitate culturala crestina , miscarea avand un succes fulminant in colaborare cu stanga socialista care a dominat viata politica norvegiana de la al doilea razboi mondial incoace. Mai ales in mediul educational intalnesti militanti humanisti deosebit de agresivi care fara nici o remuscare spala mintile tinere si tracaseaza (mobbing) chiar si persoanele adulte care li se par ca ar reprezenta un „pericol crestin”. Ar mai fi de prezentat un aspect deosebit de important si anume institutia invatamantului norvegian distrusa de teoriile socialiste care asa cum am amintit au dominat in permanenta viata politica norvegiana,, in care s-au introdus o gramada de „reforme” scolare printre care scoaterea notelor , interzicerea competitiei scolare sau a premierii elevilor fruntasi , diminuarea respectului fata de profesor ( elevii nu se adreseaza cu domnule profesor ci pe numele mic ) si multe alte aberatii care au dus sistemul invatamantului norvegian pe penultimul loc in clasamentul educational european. Acum nu e greu de ghicit ce s-a intamplat in cazul fetelor lui Bodnariu cand au inceput sa cante cantece crestine in clasa in care mai mult ca sigur au avut ghinionul sa aiba o militanta infocata humanista. Humanistii de la human etisk forbund urasc crestinismul iar printre ideile proliferate de ei este si ideea ca „crestinii isi bat copiii” . Prin tactici si intrebari manipulatorii specifice acestor humanisti si Barnevrnet nu le-a fost greu sa faca fetitele sa spuna ca „le bat” parintii acasa. Asta a fost de ajuns pt Barnevernet care nici nu s-a obosit sa deschida ancheta in cazul familiei Bodnariu ci le-a rapit pur si simplu copiii de la scoala si apoi l-a smuls si pe ala micu de la sanul mamei . Iar pretextul initial a fost „indoctrinare crestina” ca mai apoi sa se schimbe in „maltratare” cand naivul de Bodnariu a recunoscut ca le mai dadea o palma la fund . Cand copilul te aduce la exasperare o palma la fund nu reprezinta bataie sau maltratare. Ar mai fi de adaugat si modul aberant de crestere a copiiilor scandinavi tot o gaselnita a socialitilor scandinavi in combinatie cu ideile celor de la human etisk forbund asa numita „fri oppdragelse ” educatie libera , care a dus la cresterea unei generatii de monstrii , copii lipsiti de empatie si simt de raspundere sociala , asociali dupa parerea psihologului suedez David Eberhard Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri? Ce se intampla cu copiii lasati sa faca tot ce vor – de la prabusirea disciplinei in scoli pana la suicid http://www.hotnews.r…pana-suicid.htm Trist si revoltator !”

    Apreciază

    Răspunde

  2. ”Teoria atașamentului este criticată de profesorul Stein Erik Ulsvund din Oslo. Vezi: http://www.advokatsylte.no/barn/kjent-professor-kaller-barnevernets-bruk-av-tilknytningsteorier-for-tovete

    ”Professor of Education at the University of Oslo, Stein Erik Ulvund, now supports many parents who have been deprived of the care of child protection on the basis of allegations of missing or incorrect affiliation. This is unfair, he says in his new book which not surprisingly entitled „cheeky monkeys and little angel – upbringing without definitive”

    Apreciază

    Răspunde

  3. Am putea s-o numim teroarea atașamentului sau drogul atașamentului.
    Încărcarea emoțională dată de un atașament bine dozat e ca un drog.
    Catastrofal ca la orice drog și mai rău decât drogul este sevrajul emoțional la întreruperea dozelor.
    Vestea bună e că trece cu timpul.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu