Teoria atașamentului, sau despre psihologia pe nedrept numită astfel (4)

16 Ianuarie 2016

Despărțirea copiilor de părinții biologici este un experiment social în Scandinavia, experiment aprobat tacit de stat și sponsorizat nu știu de cine, experiment care dacă nu va fi oprit, va continua să producă efecte de tip Auschwitz sau Siberia.

Teoria atașamentului a fost dezvoltată de psihiatrul englez evoluționist și ateu John Bowlby care s-a inspirat din scrierile lui Darwin la fundamentarea acesteia.

La un congres de psihologie pe tema Atașamentului la Universitatea din Lund, mai mulți psihologi, cercetători, medici care lucrează și în domeniul Protecției Copilului (Barnevernet) se laudă cât de fideli urmează ei această teorie. Aveți aici un rezumat cu prezentarea celor 25 de participanți, prezentare din care voi spicui:

-Această teorie a atașamentului mi-a devenit paradisul meu profesional de siguranță. …
Eu predau teoria atașamentului și aplicațiile ei clinice la Universitatea din Goteborg și țin cursuri extensive pentru audiență neacademică (cu lucrători sociali și din sectorul de sănătate)(Andres Broberg)

-Mi-ar plăcea să învăț mai mult despre cum să folosesc metode din teoria atașamentului într-un mod sistematic în activitatea mea clinică. (Miranda Hinde)

– I am also engaged in the Circle of Security (CoS) work in Norway and teach the Secure Base Safe Haven coding system to those who will learn the Virginia Model of the CoS. Further I am a supervisor in the Group Model (again the Virginia Model), and I teach attachment theory and clinical use of the Crowell-procedure and the Working Model of the Child Interview to CPS workers and clinical psychologists. (Heidi Jacobsen)

-Și mai zice Heidi că ”. The Nordic countries are different in so many ways from other countries in the western would concerning welfare and how to work with families who need help from the CPS.”

adică că ”țările nordice sunt diferite în așa de multe feluri de alte țări din lume occidentală cu privire la protecția socială și cum să se lucreze cu familiile care au nevoie de ajutor de la Protecția Copilului.

De acord, și nemții erau diferiți, numai la ei erau lagăre de exterminare.
…să vedem mai departe…

Vă reamitesc, citez de la niște înfumurați ce crează teorii prin care despart copii de părinți pe baze științifice. Statele păcălite le dau bani acestor încrezuți, bani grei.

Să continuăm:

-Sunt convinsă că aplicarea metodologiilor teoriei atașamentului este plină de satisfacții….
De asemenea, sper că …se poate face posibilă dezvoltarea de
contribuții complet noi în domeniul atașamentului, bazându-se pe caracteristici unice, comune ale societățile noastre Nordice…(Elia Psouni)

Teoria atașamentului a fost o bază solidă pentru munca mea terapeutică pentru o
perioadă lungă de timp. (Eva Tedgard)

Teoria atașamentului este baza muncii mele (Birgitte Wedel-Jørgensen)

Separarea forțată a părinților de copii este studiată științific în Norvegia, acești noi Mengele ai nordului știu că traumatizează, dar o fac pentru un înalt scop social. Citiți acest articol dintr-un studiu al Societății Internaționale pentru studierea stresului traumatic.
Un paragraf: ”Children (n = 28) were observed during forced removal from home or school by Child Protective Services due to allegations of child maltreatment. Children’s memory for the removal was tested 1 week later, and biological parents (n = 28) completed an adult attachment measure. Parental attachment anxiety significantly predicted children’s distress during less stressful phases of the removal, R2 = .25,…”

Sunt formule, coeficienți, teste și analize. Semnează articolul: Annika Melinder, Gunn Astrid Baugerud, Kristianne Stigsdatter Ovenstad and Gail S. Goodman


Dar să vedem acum ce părere au alții din Norvegia despre teoria atașamentului.

Doamna Marianne haslev Skandland are cuvântul:
Teoria atașamentului în forma în care domnește astăzi trebuie să fie socotită ca o pură aberație, eroare și rătăcire. Nu este nici măcar aplicată într-un mod logic și coerent de către mediile psiho-înfierbântate în profesiile de protecție a copilului care jură pe aceasta. Ei iau copiii cu forța de la părinți și le spun că copilul „nu este atașat la”, dar susțin că copilul este atât de irevocabil „atașat” la cei ce au înfiat copilul și cu care copilul a fost de un an sau cam asa ceva. – Ei bine, națiunile noastre și-au primit „știința”, „experții pediatrici” și formatorii de decizii politice pe care le merită.

”Attachment theory, freudianism and a lot of other speculative thoughts in CPS circles are naïve, primitive behaviorism, a deterministic and mechanistic belief in the sole importance of the environment. Practitioners carrying out these ideas are not aware of this and do not know of the criticism which such beliefs in the social sciences have long since been met with. Being child and parent is not socially constructed role-play. The correlation between illness, criminal record, general asociality on the one hand, and having been taken away from one’s own parents on the other, is striking and shows in all studies of such phenomena (26). The sufferings and the behaviour and actions of parents and children if they are forced apart show clearly that attachment theory is a cul-de-sac. It cannot explain why both adopteds and foster children in large numbers intensely seek to go back to their own families. It is obviously not enough to ‘know about one’s roots’, one wants to live near them, have contact and dialogue with them. The instinct of belonging together has evolved through evolution and manifests itself through very deep feelings and reactions. While pair relationships – the closest relationship we know of between unrelated people – are dissolved in large numbers and need strong sanctions and concrete, common interest to last, cases of relationships parent-child in which these part company with an equal degree of enmity or indifference towards each other are so rare as to be practically non-existent in comparison. Child protection workers, caught in their own belief in the importance of the environment, the milieu, are blind towards the importance of growing up in one’s own biological milieu.” sursa http://www.mhskanland.net/page62/page286/page286.html

Și au alt text lung (mi-e somn, dacă vreți traduceți voi):

””Eye contact” and „interaction” are elements in „attachment theory”, which I consider to be practically the most dangerous of all the quackery which child protection services of the Western world and the psychology associated with it have taken to heart. It gives them almost unlimited power to force through meaningless, abusive treatment of families on the pretext of it being scientifically valid.

Central ideas are found in the writings of medical doctor John Bowlby, who was well-intentioned enough and who has in fact found and launched some sensible things, but who was a psychoanalyst.

The view that eye contact is decisive for the „attachment” of a child is based on the idea that humans are like sheep, goats, cows. In these species it is usual that mother and new-born oppspring look at each other directly after birth. In our days this idea has invaded our birth clinics, midwives and nurses being taught to believe that it is necessary for a human mother and her new-born child to stare at each other in order to lay the foundation for attachment between them.

This is faulty reasoning. Behaviour of this kind is found especially among animals that live in close groups, obviously making it easier to be sure which individual is the child of which mother: mother and child smell each other, taste (the mother licks the newborn child, the child suckles its mother), hear each other’s voices, and see each other. Human beings have historically not lived in such environments but rather under conditions where there is little likelihood of confusing one child with another. Modern birth clinics and neo-natal wards in hospitals are the closest we come to such crowded conditions, but they are of recent appearance and have not impacted our biological development of instincts and emotions. In animal species where individuals live very close together, like bats, there are some confused identifications, but considering the conditions, the mistakes actually seem strikingly few – certainly far less common than they must have been expected to be if it did not matter which adult care giver took care of which offspring. ”

Mulțumim Marianne, ne-ai lămurit.

Dar să ne întoarcem la Bowlby.
”Concluzia lui finală a fost că atașamentul este un comportament învățat de-a lungul evoluției speciei, care are ca rol apărarea de animale de pradă. Chiar și adulții se simt mai siguri în apropierea unei anumite persoane sau grup, în special cănd se află într-o situație neobișnuită. Pentru animalele tinere sau copii atașamentul are însă o însemnătate deosebită deoarece,în cazul separării de mamă acestea sunt expuse pericolelor. Cercetări ulterioare au confirmat teoria lui. Însă abia experimentele psiholoagei Mary Ainsworth, au adus dovezi științifice acceptate de către specialiștii în teoria atașamentului. Ainsworth a inventat un cadru experimental special, în care comportamentul atașat al copiilor a fost dovedit în mod diferențiat. Întrucât de la început teoria atașamentului a fost puternic criticată de către psihanaliști cercetările lui Bowlby nu au stărnit în mod deosebit atenția. În ultimii 20 de ani însă, interesul psihanaliștilor pentru această teorie a crescut simțitor. În prezent, Teoria atașamentului este recunoscută ca făcând parte din teoriile consacrate ale psihologiei. O mare masă de cercetători și oameni de știință studiază atent atașamentul și interacțiunile dintre părinți și copii, rezultatele cercetărilor întregind constructiv teoriile privind dezvoltarea normală și patologică[2].Acest fapt a condus implicit la folosirea acestor resurse teoretice, în special în psihoterapia adulțior si a copiilor[3][4][5].”

Deci copiii Bodnariu și ceilalți 11 copii români și alte câteva mii de copii și părinți deopotrivă sunt în laboratorul scandinav de testare de probare a  teoriei atașamentului, așa cum Mengele testa gemeni la Auschwitz. Copiii trebuie să stea departe-departe-departe de părinți, la 4 ore cu mașina, să fie observați cum suportă trauma despărțirii, măsurați la 10 zile, la 20, băgați în formule și teste psihologice. Ce dacă doare?  Și părinții sunt testați, ”se vor calma”, zic teoreticienii atașamentului, cu speranța că uitarea va face durerea mai tăcută. Cei ce fac bine social cu forța știu că produc traume imense, le măsoară, scriu despre traume, dar o fac pe bază științifică, au o explicație pentru teroare. Fiți siguri că și cei din islam care ucid femei pe stradă pentru un detaliu de îmbrăcăminte au.

Am mai scris despre Știința pe nedrept numită astfel.

”Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.” 1 Timotei 6:20


”Înadins se fac că nu știu” Evoluționismul pe nedrept numit știință (3)

23 Iunie 2015

”Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, cari vor trăi după poftele lor, şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!„  Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvîntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,  şi că lumea de atunci a perit tot prin ele, înecată de apă.  Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvînt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.”
2 Petru 3:3-7

O prefăcătorie conștientă, ar fi o altă exprimare pe românește a expresiei: ”înadins se fac”, adică se prefac.

E un diagnostic crud al Cuvântului lui Dumnezeu față de starea de neglijare a Lui de către creaturile lui. Oamenii stau în mod conștient într-o stare de evitare, de ocolire, de dispreț a Creatorului lor și a Cuvântului Său. Ca niște copii ce-și ignoră părintele.

Insistența majorității oamenilor asupra teoriei evoluției nu este în mod sigur singura opțiune rămasă în urma analizei de către minți reci a tuturor variantelor ”științifice”, ci prima și cea mai la îndemână minciună a unor minți care în mod voit caută cea mai bună scuză pentru prefăcătoria lor.

Ce are a face aceasta cu noi? Are mult de-a face!

Tragem concluzia de aici că semenii noștri care neagă creația nu sunt niște minți raționale care au analizat opțiuni științifice și au tras concluzii logice evoluționiste, nici nu sunt niște înșelați ai primilor care orbiți  de renumele ”oamenilor de știință” înclină steagul convingerilor spre turma cea mare, ci absolut toți oamenii iubesc minciuna înadins și se complac în totalitate în prefăcătorie de mase.

Este ca la carnaval, o lume și o vreme în care toți poartă masca.

venice

Evoluționismul este o mască dragii mei, nu un chip, nu-l luați în serios! Așa cum la Carnaval la Veneția, nimeni nu crede că sub chipul de mască de fată zâmbitoare este cu adevărat o față de fată zâmbitoare, tot așa să nu credeți că cineva ”crede” evoluționismul din convingeri raționale bazate pe analiză. Nu, nu, ”înadins se prefac că nu știu”, unii chiar zic: ”nu știu”, dar este o prefăcătorie. Oamenii vor să nu știe, le place să nu știe, evită să se pronunțe ca să nu răscolească cugetul, nu dau drumul minții să cugete la aceste lucruri, au cugetul înădușit.

Ce are a face aceasta cu noi? Are mult de-a face!

Știind că evoluționismul este o mască, vom trata persoana care-l poartă nu după zâmbetul măștii, ci după tragedia chipului de sub ea. Nu vom lua masca in serios, ci o vom da jos repede. ”Hai să nu ne mai jucăm!””Gata cu prosteala!” ziceam în copilărie. Cam așa ar trebui să tratăm așa-ziții evoluționiști, așa-zisa știință. Nu o analiză ne arată că ei sunt prefăcuți, ci o axiomă: Cuvântul lui Dumnezeu. Credem așa pentru că e scris, de aici plecăm mai departe. Dacă Cuvântul spune despre oameni că sunt prefăcuți când nu afirmă creația, așa este și nu ne îndoim de acest adevăr. Nu este o chestiune de ”oare”?

(Primul cuvânt rostit de diavol omului a fost: oare. Asta e părerea diavolului despre Cuvânt. Dragul meu, să nu fie și părerea ta!)

Să nu-l rostim pe ”oare” în fața adevărurilor simple, numai pentru că ne-ar place să nu fie așa.

Nu pentru că de mulți ani conduc Toyota, ci pentru că poartă tâlc în ea, dau mai jos această reclamă la Toyota. Banditul prefăcut în femeie și-a ales greșit mașina:
Șoferul care nu cade în cursă spune: ”-Este o capcană! Ai văzut tu vreodată o Toyota în pană?”

Dacă cel ce crede evoluționismul e un tâlhar, atunci se înșeală pe sine primul, apoi pe alții. Dar așa cum acel șofer știa că Toyotele nu se strică, să știm și noi că evoluționismul este o mască, nu un chip, o spune Cuvântul lui Dumnezeu și ne este de ajuns. În dialogurile cu semenii noștri așa-zis ”evoluționiști” să-i aducem repede la momentul când își dau singuri masca jos și își privesc fața (nu masca) în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu. Adică se pocăiesc.


Împotrivirile istoriei

20 Noiembrie 2013

”Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecărelile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept(în mod fals) numită astfel,”
1 Timotei 6:20

         În procesul educației copiilor noștri (care este o poruncă a Domnului adresată tuturor părinților creștini) există și o parte de ”împotrivire”, de negare, de demolare dacă vreți. Mare parte din educația așa-zis științifică din școli toarnă ordonat în mințile copiilor noștri ateism, ură față de Dumnezeu,  minciună la rang de știință  și ignorare a realității(a creației). Aceste părți mincinoase ale educației sunt părți moi în construcția temeliei gândurilor copiilor noștri și lăsate acolo vor zădărnici în timp orice efort de a zidi ceva deasupra.

       Credința în Dumnezeu are ca temelie creaționismul, credința în Geneza, părerea corectă despre ceea ce se vede și se simte. Când această temelie se surpă, nimic din ce s-a zidit deasupra nu folosește. Este inutil de a crede că Dumnezeu ”se va atinge de inima” cuiva care crede evoluționismul. Am un cui împotriva acestei expresii ”să se atingă Dumnezeu de inimă”, ca și cum un magician ar atinge un obiect cu o baghetă magică și brusc acesta se transformă. Nu există așa-ceva la Domnul. Cine se apropie de El trebuie să creadă că el există(să creadă creaționismul), e o condiție elementară, chiar și dracii cred, nu e ceva nemaipomenit. Domnul ”se atinge” de Cuvântul semănat, Cuvânt pus acolo în inimă de către alți oameni, căci porunca semănatului nu este dată îngerilor, ci nouă, nici nu este treaba Domnului, ci a noastră. E o obrăznicie să cerem Domnului să se atingă de inima copiilor noștri când noi nu i-am învățat, este ca și cum un muncitor ar cere șefului să facă șeful treaba muncitorului sau ca și cum un plugar ar ruga ploaie și ar aștepta rod fără să semene.

În această postare doresc să dezbat cazul așa-zisei științe predată sub numele de ISTORIE. Probabil cu voia lui Dumnezue voi lua în discuție și geologia, geografia și biologia.

Istoria predată în școli este cred eu împlinirea unui cuvânt din Daniel 7:25:”se va încumeta să schimbe timpurile”. Răul cel mare care trebuie scos din mințile copiilor este cronologia falsă. Istoria predată la școală începe cu ”cele mai vechi timpuri” cu o minciună de la șarpele cel vechi, continuă cu o comună primitivă, etc. Se vorbește de milioane de ani, de preistorie împotriva tuturor dovezilor care nu pot justifica decât această scurtă istorie scrisă în Biblie, de 6000 de ani.

În locul cronologiei false trebuie pusă cronologia reală. Aceasta este treaba voastră, tați și mame creștine care aveți copii în școli. Nu-i veți zăpăci spunându-le să rostească adevărul. Eu le-am spus copiilor mei când aveau astfel de lecții: ”aș vrea să iei un doi la lecția asta dar să spui adevărul”, ei erau foarte fericiți că nu trebuie să învețe acea lecție cu acordul lui tata. Nu toată istoria e falsă, e bine să fie învățată, n-aș avea timp să fac eu acest lucru, dar acele părți otrăvite trebuiesc alese. Unii zic că nu se poate scoate otrava dintr-o cană de lapte. Eu nu zic așa, le răspund: atunci să ieșim de tot din lume că-i un butoi otrăvit!? Mai bine să cultivăm în mințile mici discernământul de care vor avea nevoie toată viața.

Este un avertisment serios dragi părinți. Am fost elev, student, profesor și sunt părinte. Vorbesc cum ar vorbi un medic despre boala lui. Știu cauza, efectele și leacul. Dacă nu vă veți fixa ca obiectiv curățarea minților copiilor de acele părți din așa zisa știință care contrazice Biblia, veți lăsa în mintea lor o otravă latentă care se va elibera în timp, la adolescență sau maturiate sub forma rebeliunii față de Dumnezeu și de voi, față de autoritate și rânduială divină, față de Cuvântul cel dătător de viață. Dacă nu veți pune LA TIMP cărămizile unor răspunsuri reale la întrebările care oricum se ridică în mințile copiilor, cineva va pune aceste răspunsuri, locul de pe raftul din cap nu va rămâne gol.

Soluția?

Homeschooling (școala de casă)?

Nu ar fi mai bine să nu-i mai dăm la școală, să facem cu ei școala acasă? Nu, nicidecum. Cunosc bine o familie, (soția a crescut în adunare cu noi) ei sunt acum în SUA, ea face homeschooling,  consider că face bine, dar nu toți au nici posibilitatea, nici capacitatea de a face acest lucru.

Cred că nu putem ieși din lume, dar putem să dezvoltăm discernământul în fiecare copil prin alegerea a ce să nu învețe. nu e mult iar copiii se vor bucura. Probabil vor avea media mai mică, dar merită. Răsfoiți-le cărțile, cartea de istorie și când ajung la cronologie dați-le voie să se joace mai mult, nu e îndemn la rebeliune ci la discernământ, nu-i lăsați să creadă că tot ce zice dom profesor e literă de scriptură. Mai bine să rămână cu o întrebare decât cu un răspuns greșit.

Și acum un caz real. Cunosc o familie creștină, nu au  televizor, deci sunt fără influența nenorocitului de National Geografic și a altor canale evoluționiste. O fată din familie, educată strict creaționist, ajunsă în clasa a 6-a, aude pentru prima dată pe doamna profesoară vorbind de milioane de ani, epoci, evoluție. Profund intrigată, ridică două degete și când i se dă voie răspunde dintr-o răsuflare: ”nu e adevărat doamna profesoară, lumea fost creată de Dumnezeu în șase zile, ” ..doamna profesoară s-a oprit năucă și a început să îngaime scuze. Apoi acasă:”îți dai seama mama, nu știa…” Fata a vrut s-o ajute pe doamna profesoară care chiar nu știa cum stă treaba și vorbea pe lângă.


Istoria pe nedrept numită astfel(2)

30 Noiembrie 2012

”Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pămînt scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei” 2 Petru 3:5

Falsificarea istoriei are legătură cu înădușirea adevărului în nelegiuire.
Istoria este adevăr.
Ceea ce s-a petrecut nu se poate schimba.
Creația a fost creație, potopul potop, nimicirea Sodomei…totul s-a întâmplat real.
Citim despre aceste lucruri în cărțile de istorie? Nu citim.
De ce? Pentru că oamenii înădușe adevărul(istoria, faptele reale, petrecute, adevărate) datorită nelegiuirii lor.
Citim despre ”cele mai vechi timpuri” o expresie mincinoasă care închide gura curioșilor.
Citim despre ”comuna primitivă”,”despre ”orânduirea slavagistă”, ”epoca fierului” ni se arată poze cu oameni cu fețe de maimuțe, îmbrăcați în bucăți de piei, ținând în mâini câte-o bucată de lemn de care e legată o piatră cu coajă de copac. Minciuni toate!
Convingerea mea bazată pe ce citim în Scripturi este că Adam a locuit foarte repede în casă cu baie și sistem de apă și canalizare, cu bucătărie cu cuptor și cu coș, așa zisele descoperiri fiind făcute foarte repede de oameni care să nu uităm: trăiau cu secolele.
”Omul nu-și cunoaște nici măcar timpul, ca dobitoacele…”
Am mai spus că cea mai grozavă înșelătorie a celui rău este deformarea percepției timpului.
Vorbind despre trecut, deformarea istoriei.
Istoria pe care am învățat-o la școală și pe care din păcate copiii noștri o învață este pe nedrept numită astfel.
Nefiind pe baze creaționiste, așa zisa istorie de milioane de ani a omenirii falsifică grav percepția asupra timpului și a evenimentelor, în final asupra propriei vieți.
Educația actuală adâncește îndepărtarea de Dumnezeu a minților copiilor, lecțiile de istorie punându-le în cap minciunile evoluționiste.
Oamenii falsifică istoria în mod conștient. Creaționismul presupune Creator, deci responsabilitate și amarul pocăinței.
Minciuna diavolului e mai dulce, are aparență de logică și e însoțită de poze amăgitoare.
Avem de scos din mințile copiilor noștri, bucată cu bucată, ca și când spălăm un vas, minciunile istoriei pe nedrept numite astfel. Cunoașterea istoriei reale e un lucru bun. Nu e bună însă acea parte de istorie, pseudoistoria(așa numita sau fals numita istorie) care se bazează pe presupuneri nu pe dovezi.
Avem a ne învăța pe noi, pe copiii noștri, pe cei din jur, unii pe alții Adevărul, realitatea, istoria adevărată a lumii, așa cum e scrisă în Biblie.
Evanghelia începe cu istoria spusă bine, corect, adevărat, începe cu Geneza, cu creația.
Iar toată istoria lumii e ”pentru El”.
Egiptul, Babilonul, Alexandru cel Mare, căderea lui Alexandru, ridicarea Romei sunt toate explicit arătate de Cuvântul lui Dumnezeu ca având legătură cu lecțiile Cuvântului Său, cu învățarea lui Cristos. Citiți Daniel.
Despre faraon scrie: ”te-am ridicat înadins….”. La fel este și cu Babilonul, cu Nebucadnețar.
Aceste ”mari” imperii nu s-au ridicat datorită darwinisticii întâmplări că unul a fost mai tare ca altul și de aceste amănunte s-a folosit ”neputinciosul” Dumnezeu pentru a-și face loc cu coatele în istorie. Nici pomeneală!
Toată acea grandoare care a lăsat atâtea urme în arheologie s-a datorat faptului că Dumnezeu i-a ridicat ca să-și ducă la îndeplinire planurile. Toată istoria antică are un punct central: Ierusalimul.
Cine nu vede așa, nu vede bine. Altceva, altundeva, altcândva, altcumva n-a fost.
Cum am scris aici:

”Nu-i demult pământul, de milenii doar,
pietrele din ziduri tot mai tare strigă,
oamenii ştiinţei sapă in zadar,
cautând sărmanii oarice verigă
din al teoriei mincioase lanţ:
cum că anii fost-au milioane-n urmă,
scormonit-au ziduri ghemuiţi în şanţ,
şi mai sunt şi-acuma unii care scurmă!

Oricât ar săpa…altele nu sunt
şi de-ar scormoni întregul pământ;
Cele câte sunt…strigă desluşit
despre timpul scurt, de când s-au zidit
Căci de la potop până la Avram
chiar dac-au trecut secole întregi
n-a trecut mai mult decât doar un neam,
de citeşti atent şi vrei să-nţelegi!”
…….

Slăvit să fie Domnul!


%d blogeri au apreciat asta: