Calea pocăinței, nu a experienței

”Şi să vestesc iudeilor şi grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos” – F.A. 20, 21

Primul pas al apropierii omului de Dumnezeu este pocăința, recunoașterea vinei, a întunericului și a stării de păcat. Pocăința se arată prin mărturisirea păcatului înaintea lui Dumnezeu. Printr-o rugăciune de mărturisire.
”…prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire!”

Fiecare om care dorește să se apropie de Dumnezeu, fiecare om care dorește să fie iertat trebuie să-și mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu. Toate păcatele: mici și mari, grele și ușoare, rare sau dese, vechi sau noi, cele plăcute și cele urâte, toate.
”Pocăiți-vă !, si fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre ; apoi veți primi DARUL Sfântului Duh. » (Fapte. 2:37-38)”

Este o ordine a apropierii de Dumnezeu, ordine care se vede simbolic în ordinea așezării lucrurilor în Cortul Întâlnirii(simbolul cerului!), altarul de aramă, ligheanul, altarul de aur, etc:
-mai întâi altarul de aramă care simbolizează pocăința, moartea împreună cu Domnul, luarea voluntară a crucii, pe același altar se aducea și jertfa de ispășire( a Mielului, a Mântuitorului) și jertfa de vină(a păcătosului, a mântuitului), toate jertfele. ”…am fost făcuți una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui!” Totul devine aceeași cenușă pe altar, cenușa este simbolul pocăinței. Păcătosul este simbolizat de animalul pentru jertfă, acel animal moare la altar.
–ligheanul de aramă urmează la rând și simbolizează botezul. Vedem cum preoții se spălau în acel lighean, cei ce s-au pocăit deja sunt strămutați în locurile cerești și ca oameni noi ei sunt simbolizați de preoți(noi suntem o preoție).
–altarul de aur, locul rugăciunii, al tămâierii. La acel altar Marele Preot face lucrarea, rugăciunile noastre sunt aduse înaintea Tatălui prin El, nu direct de noi, în Numele Lui, așa este scris.
-mai departe primirea darului sfântului Duh, simbolizată de scaunul Harului(a dat daruri oamenilor) este arătată deslușit în Epistola către Evrei: ”Sa ne apropiem dar cu deplina încredere de scaunul harului, ca sa căpătam indurare și să găsim har, pentru ca sa fim ajutați la vreme de nevoie.” Evrei 4:15

Unde se arată ”experiența” aici?

Există în zilele noastre o teologie de doi lei a îndreptățirii prin ”experiență”. Dacă ai trăit un extaz, dacă ”te-a atins” Domnu’, dacă dai ochii pe spate și ridici mâinile într-o emoție febrilă…gata, oricine vede că….trăiești….ceva.
Poate chiar trăiești!
Poate chiar simți!

Dar te-ai pocăit?
Cei ce fac aceste deja atât de teatrale și de răspândite practici și-au mărturisit păcatele înaintea Domnului, le-au dat morții?

Când îi vezi pe unii cum dansează de le pocnesc hainele mulate pe ei în acea stare de extaz, ei bine, acei oameni trăiesc o farsă. O religie nouă, o neo-înșelare. Un fel de Medjugorie, un fel de Fatima, pelerinajul de la Nicula și Sfânta Parascheva …”pocăită”. ”Neo-păcăliți”.

Și la pelerinajele de la Fatima și Nicula sau Iași oamenii trăiesc emoții, sunt în extaz unii din ei. Extaz fabricat, extaz construit: lumânări, miros, muzică, veșminte de actori, ritual…serios jucat de artiști strict interesați de câștig. Fabricile de extaz vând bine.

Ia să le ei aceste unelte de păstor nebun, să rămână în veșminte simple, fără tămbălău muzical(aici îi am în vedere și pe circarii pocăiți), fără efecte sonore, fără efecte de lumini, doar îmbrăcați normal cu o Biblie în mână, ar mai putea seduce, ar mai putea minți pe oameni?

Toți acești șarlatani vând experiență, te invită să simți, te antrenează să ”trăiești”.

La Domnul nu e așa, de El te apropii cu o pocăință cu lacrimi, cu mărturisirea păcatelor, apoi după ce ai trecut de botez începi să trăiești prin credința în Cristos. Ești preot în cort și slujești în jurul Marelui Preot, aduci jertfe și mănânci din jertfe duhovnicești, totul ”prin credința” în Marele Preot nevăzut al mărturisirii noastre.
Fără El nimic nu se desfășoară acolo în cort.
Tot așa în cortul lăuntric al cerului închinării noastre suntem obligați să slujim după chipul rânduielii fixe a jertfelor: nu putem modifica și nu putem face după capul nostru.

Începem cu ușa pocăinței și continuăm pe calea credinței.
De la altar la altar.
”Ah altarele tale, Doamne al oștirilor!” (Ps. 84:3)