De ce nu i-a cunoscut Ilie pe cei 7000?

Să se organizeze!
Să fie o forță!
(Să facă o Asociație a proorocilor adevărați sau o Alianță Profetică din Israel, la care Ilie să fie eventual președinte. Desigur cu aprobarea lui Ahab și cu concesii făcute Isabelei. Să se ducă la predicat în templele lui Baal și să-i invite și ei pe proorocii lui Baal la ei în templele de la Betel și de la Dan, vițeii lor erau mai vechi, de pe vremea lui Ieroboam.
Nu să ucidă ca Ilie, că doar nu mai trăim în contextul socio-cultural al vremii cuceririi Canaanului, însângerată istorie!)
Cei 7000 aveau majoritatea, erau mai mulți decât proorocii lui Baal.
Ilie nici n-a știut nimic de cei 7000.
Se credea singur.
De ce n-a ”binevoit” Domnul ca Ilie să-i cunoască pe cei 7000?

Pentru învățătura noastră.

Dacă nu suntem în stare să mergem singuri după Domnul, nu suntem vrednici de El!
Dacă mulțimea este ”tăria” noastră atunci ea(tăria) se numește slăbiciune.
Proorocii (deci și Ilie) sunt pildele noastre de suferință și de răbdare la care trebuie să ne uităm.
Firește privind, a fi singur înseamnă suferință.
Singurătatea profeților este o lecție pentru noi.
Cei străini de Duhul lui Cristos(care era în profeți) au ca spaimă singurătatea, iar ca ”viziune” adaptarea și compromisul.
Cu cât va fi mai mare și mai divers grupul căruia de frica singurătății vrei să-i placi, cu atât numărul de ”compromisuri” pe care va trebui să le faci va fi mai mare. …dacă acțiunile unei conștiințe adormite se mai pot numi compromisuri?
Mica, Daniel, Ieremia,  Ilie au profețit singuri și au suferit singuri ca noi ”să luăm ca pildă de suferință și de răbdare pe proorocii care au proorocit în Numele Domnului”. Nădejea, o bogăție cerească care va rămâne o acumulăm ”prin răbdarea și mângâierea pe care le dau Scripturile”, nu mulțimile.
Un Elisei, un Ghehazi, o văduvă sau chiar un stol de corbi sunt pământeștile companii pe care Domnul le  dă însinguraților Lui.
Și Neemia a ieșit singur noaptea să inspecteze zidurile Ierusalimului, dărâmate și porțile arse de foc.
Noe, Avraam, Moise sunt și ei exemple de credință în Cuvânt, nu de adaptare după mulțime.

Adunarea Domnului Isus nu are ca reper sau limită numerică o mulțime, ci acel ”doi sau trei” suficient pentru împlinirea  Mijlocirii Capului pentru administrarea Plinătății Lui. Promisiunile Lui se împlinesc în acest teritoriu Spiritual Haric, al părtășiei frățești în dragoste. De multe ori singuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s