O întrebare lungă…

(atenție, postare pentru cititori răbdători)

Redau întrebarea integral (cu verde):

„Iarta-ma, draga frate “vesteabuna”, insa cred ca gresesti fundamental.
Nota bene, vorbim de fundamente, de temelii!
Pentru ca fara temelii sanatoase, nu exista constructii sanatoase!
Draga frate, Cuvantul nu explica omului aflat in Adam nimic, din simplu fapt ca nu ar avea cui (chiar asa, cui? mortilor?).
Cuvantul nu e ceva impersonal, ca un indicator care “explica si arata” cum se ajunge la o anumita destinatie.
Cuvantul lui Hristos nu e o suma de invataturi care se adreseaza intelectului uman, ci el, urmare a lucrarii Duhului Sfant, devine o putere (dunamis) a lui Dumnezeu in duhul nostru.
Cuvantul prin Duhul e viu si lucrator si patrunde in fiinta noastra, despartind/lamurind/luminand sufletul (starea noastra fireasca/naturala) si duhul (componenta din noi care, impreuna cu Duhul (si doar asa! – Romani 8), ne pune in legatura cu Dumnezeu). N-am nicio indoiala ca, de pilda, textul din 1 Corinteni 2 va este foarte cunoscut:

“Dar omul natural (sufletesc, omul animat numai de sufletul său creat, fără învăţătura şi puterea Duhului Sfânt) nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă spiritual; dar cel (omul) spiritual (sau duhovnicesc) judecă toate lucrurile şi el nu este judecat de nimeni. Pentru că „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?“ Noi însă avem gândul lui Hristos.”

Cum spuneam si in comentariul anterior, esenta problemei tine de natura noastra, nu de instrumente pe care, la o adica, le-am avea in dotare si cu care, chipurile, am putea intreprinde travalii intelectuale care, la randu-le, sa ne conduca la credinta.

Dvs, dimpotriva, spuneti asa: “Acest Cuvânt se explică și se crede ca proces, desfășurat în timp, cu judecată, cuget, frământare, întrebări, îndoieli și explicații. Cum fac eu acum.”?! Wow, bulversant paralelism! Unde anume ati gasit dvs ca asa ar avea loc nasterea din nou in Cuvantul lui Dumnezeu?!”

Răspunsul meu:

În foarte multe locuri, aș putea spune că tot Noul Testament este un frământ de argumente succedate logic, conturând marele plan revelat, plan ale cărui secrete trebuie administrate. „Ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu” se numeau apostolii, așa doreau să fie văzuți.

Dar pentru a nu risca ca punând etichete și definiții să ne batem ca orbii, hai să apelăm la pilde.
Voi arăta prin pilde cum apostolii vesteau Cuvântul „adresându-se intelectului uman”.
Dar înainte de asta trebuie să știți că sunt un cunoscător al literaturii Watchman Nee, am citit Nee prin anii 80, scris de mână, apoi am tipărit eu însumi cărți de Nee. Te(hn)ologia spirituală a lui Nee însă nu este aceeași cu teologia lui Pavel și a Noului Testament, îmi pare rău.

Pilda 1:
Tesalonic: „Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi.” Fapte 17:2-3 Vedem că a vorbit cu ei, nu doar a transmis verdicte, „încheieturile și măduva” între care intra sabia Cuvântului spus de Pavel nu erau materiale inerte, ci cugete vii, cu reacții și întrebări (ascultate și răspunse), cu dubii, cu capacitate de analiză, pentru că altfel, cui dovedea și cui lămurea?

Pilda 2:
Atena: „În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.” 7 zile din 7, sâmbăta în sinagogă, cu iudeii, 6 zile în agora cu toată lumea. Nu transmitea verdicte așteptând în acorduri de orgă ca sufletele să-și deschidă inima, ci „stătea de vorbă„, asculta, replica,  dialoga. „Morții” dumitale vorbeau și Pavel nu juca teatru vorbind cu ei. Le asculta argumentele și le răspundea. 
„Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Așa de mult stătea de vorbă cu oamenii că văzând discuțiile cu filosofii, unii i-au spus palavragiu. Vorbe, cuvinte, răspunsuri, dialoguri, nu insuflări unidirecționale.

Pilda 3:
Corint: „Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.” îndupleca, adică convingea. FA 18:4

Pilda 4:
Efes: „Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece (să convingă) pe cei ce-l ascultau. ” FA 19:8 Iarăși muncă de convingere. Acesta e lucrul lui Hristos, munca de convingere.

Pilda 5:
Discuția cu împăratul Agripa: „Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”  Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”  „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.” FA 26:27-28 De aici vedem că așteptările lui Pavel nu erau ca cineva în mod calvinist să creadă, ci el căuta să-i convingă pe toți, chiar pe împăratul. Pavel explica împăratului aflat „în Adam„, îi explica taina lui Hristos, asta era treaba lui, isprăvnicia lui, administrarea lui, talanții dați lui, valuta lui, contul lui din care cheltuia ca să facă profit pentru stăpân.

Pilda 6:
Felix: „.…a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema”. FA 24:24-25
Aici a fost argumentul care a mai demolat un pic de calvinism din mine: „de ce să-l îngrozească pe Felix, de ce să-l facă să se teamă?”
Pentru că teama mișcă inima, Noe a fost mișcat de teamă.
Fără teama de mânia viitoare, nimeni nu va căuta nici o mântuire.
Cam aceasta e marea problemă a teologiei plastic descrisă de dumneata, cum că cică „Cuvântul nu explică omului aflat în Adam nimic.” Asta e teologie digitală, zero și unu sau în baza doi, sau alb-negru. Lucrurile sunt mai complexe, oamenii au cuget, cum mulțumesc că ai citit ce-am scris. 

Pilda 7:
La Galateni:
Asta are legătură cu expresia „travaliu intelectual„, care cică n-ar fi necesar. E bun termenul travaliu, scrie de el în Biblie: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi!  O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi şi să-mi schimb glasul…” Galateni 4:19-20 E evident că aici scrie despre naștere, cineva naște, iar altcineva este născut.
Cine suferă, pe cine-l doare conștient? Pe cel ce naște.
E nevoie de un travaliu al cuiva, pentru ca altcineva să fie născut din nou.
E nevoie de truda propovăduirii, explicării, detalierii.

Dragă Daniel I.
Aș mai pune exemple, că sunt, dar șapte e o cifră frumoasă, eu sunt azi în ziua mea 6600, e ora 10 seara și încerc să vin din urmă cu postările.
Mai pun un argument totuși, Romani 1:19-20 „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, ” Dovezile dumnezeirii sunt analizabile, evidențele creației, ale inteligenței divine sunt criterii la judecată, oamenii nu se vor putea dezvinovăți, că ei „au fost mai proști”, că „au fost „în Adam””, că pe strada lor n-a fost adunare, nici în sat la ei evanghelizare.  Ce e mai greu de pătruns sunt lucrurile duhului, adică Cuvântul inspirat de Duhul, nu alte „revelații”. Aceste Scripturi se înțeleg mai greu, dar explicate, cu duh de revelație, se pot înțelege, asta e treaba noastră, să le explicăm, să le punem în lumină.
Pentru treaba asta vom primi plată.
Am trecut acum doi ani prin Detroit, chiar m-am întâlnit cu un coleg de blog.
Poate va îngădui Tatăl să ne și vedem, dacă va mai fi o dată viitoare.

cu drag și stimă

Revelație și duh de revelație

„ Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui  şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi…” Efeseni 1:17-18
Cuvântul lui Dumnezeu a fost întregit de apostoli prin revelație.
Nimeni nu poate completa acest Cuvânt, nici nu poate scoate din el.
Noi ceilalți, urmașii apostolilor nu mai putem avea revelații sau insuflări de aceeași autoritate cu cea a Cuvântului.
Noi putem avea doar duh de înțelepciune și de revelație (apocalipsă).
Așa cum există Hristos și creștini (cei ce au Duhul lui Hristos), așa cum va fi un Antihrist, dar acum sunt mulți antihriști, tot așa avem Revelație și Duh de revelație, adică Duhul în care a fost scris Noul și Vechiul Testament, același Duh, nu revelații noi.
În primul rând la original nu scrie un duh, ci duh, e vorba de duhul de descoperire, să cităm o altă traducere: „să vă dea duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui, luminând ochii minții voastre…„.
Am crede că primirea acestui „duh de revelație” s-ar face doar numai în urma rugăciunii lui Pavel, că de aia se roagă, dar nu este așa.
Trebuie să citim și din alte locuri.
În primul rând Pavel însuși citea, a cerut să i se aducă sacul cu cărți, creștinismul primar nu era industrie muzicală, ci preocupare cu răspândirea unui mesaj inteligibil, a unui plan al viitorului, plan ce are apogeul în  „descoperirea” lui Isus Hristos.
Apoi, tot Pavel dar și ceilalți apostoli fac apel la Scriptură, la rolul ei de învățare:
-„lucrurile acestea au fost scrise pentru învățătura noastră”
-„aduceți-vă aminte de răbdarea lui Iov”
-„prin răbdarea i mângâierea pe care le dau Scripturile”
-„luați ca pildă de suferință și de răbdare pe prorocii care au vorbit în Numele Domnului”
Iată lucruri care se cunosc prin citire, nu prin rugăciune.
N-ar fi folosit la nimic rugăciunea lui Pavel ca frații să primească duh de revelație, dacă frații n-ar fi citit cuvintele revelate.
Revelația este Biblia, Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu.
Duhul de revelație este duhul în care a fost scrisă Scriptura, să citești atâta până te pătrunde, să meditezi atâta până ești ca cel ce a scris, ca Cel ce a dictat.
Luminarea ochilor inimi se face:
-mai întâi pe bâjbâite, cu lumina Cuvântului, „Cuvântul este o candelă,”
-apoi prin explicarea acestui Cuvânt de cei ce-i cunosc bine autoritatea, prin învățătură, căci: „învățătura este o lumină”
-și la urmă prin întreținerea acestei lumini ca și a lampadarului din templu prin îndemnuri și mustrări căci „îndemnul și mustrarea sunt calea vieții„.
Am scris această postare pentru cei ce cred că rugăciunea e totul și Scriptura ….doar dacă are revelație de la Domnul.
De la Watchman Nee încoace (sau de la cei ce au tipărit cărți cu numele lui pe copertă, mai bine zis), dacă n-ai revelație, degeaba știi Biblia.
Serios?
Eu cunosc mult mai mulți care afirmă răspicat că ei au revelații, că-i conduce duhu’ și că nu e nevoie de Scriptură.
De aia n-o cunosc.
Și nici nu le pasă că n-o cunosc.
Îl învinuiesc pe Domnul, că nu le-a dat revelație, ca bătrânul nostru moș, Adam, că i-a dat-o Domnul…pe Eva.
Dragii mei, revelații nu se mai primesc, revelația e Scriptura.
Putem primi și ducem lipsă de duhul de înțelepciune al acestei revelații.
Trebuie cunoscută Scriptura, citită bine, meditat asupra ei, învățându-ne unii pe alții din ea, mustrându-ne și îndemnându-ne, așa ne va pătrunde duhul de înțelepciune și de revelație, așa se vor lumina ochii minții noastre.
Altfel nu.