Afaceri cu suflete de oameni

Am citit zilele trecute pe nerăsuflate o carte: ”Afaceri cu suflete de copii”.
Cartea e scrisă cu nerv, cu patos, ca o răbufnire.
S-a-ntâlnit escrocul cu naivul visător.
Ieri, e când eram pe la mijlocul cărții am sunat pe soțul autoarei și i-am spus că atunci dacă se va scrie istoria naivității, această carte trebuie să cuprindă un capitol.
M-am simțit mai bine, mai sunt naivi pe lume.

De fapt de la Abel încoace, istoria lumii e plină de naivi, de vizători, de idealiști. Și de ucigașii lor. De Abeli și Caini.

Cum să-ți crești copiii?
Învățându-i să se ferească de oricine ca niște iepuri fricoși sau lăsându-i victime la toți vulturii de pradă.
Cum recunoști urmele?
Urmele…sunt mai presus de puterile de înțelegere ale înțelepților.
Vulturul pe cer, șarpele pe stâncă, corabia pe mare,  lasă urme. Nu le vede nimeni.
La vulturi m-am gândit citind cartea: ”Unde Doamne?” au întrebat ucenicii. ”unde este stârvul acolo se vor strânge vulturii”.
Când vulturii stau lângă stârv nu mai sunt pe cer, nu mai trebuie să lase urme, e clar.

”Ca niște oi de tăiat” suntem priviți, victime sigure. Naivii pradă hoților.

Cartea lăsa în nări miros de târg de sclavi, stârvul din care vulturi cu ciocuri răsucite rup hălci de carne sângerândă.

Iată schema (povestea e veche, cu 15 ani în urmă):

1.Un om cu credibilitate. Personajul ”Creandă”(nu e numele real) are istorie de martir. Implicat prin anii 70 în traficul ilegal de Biblii peste graniță, din România în URSS, emigrat apoi în SUA, număr suficient de copii corespunzător unui pocăit, predici, imagine. Imaginea de martir se vinde bine la ”sponsori”, la ”donatori”.

2.Vine revoluția. Se creează imediat două fundații oglindă.
2.1.O fundație în SUA ca să intermedieze adopțiile internaționale , facilitează contactul (plătit prin donații fosrte grase) cu….
2.2…o fundație în Romania să strângă copii mici, albi și sănătoși pntru a fi ”salvați” de ”familii minunate” de dincolo.

3 Fundația din România avea două sedii, unul ”expoziția” și altul ”atelierul”, la unul se filma pentru impresionat proști din America care donau bani (alții donatori, nu cei care înfiau copiii), iar la alt sediu avea loc colectarea copiilor pentru înfiere și pregătirea lor de expediere.

În toată acestă afacere nimerește autoarea, medic cu vocație care vrea să schimbe în bine tot ce i se pare strâmb. Se lovește viziunea binelui de viziunea banului și iese un război cu scântei din care până la înfricoșătoarea judecată se pare că a câștigat banul.

Cartea e un mic foc ieșit din acea scânteie, foc care a ars puțin corăbiile navigatorului, autoritățile de la București (și nu numai, se pare că mituite en-gros până atunci(era România anilor 90), au reparat cadrul legislativ, nu l-au mai protejat pe ”binefăcător”și târgul de sclavi s-a închis.

Rămâne naivitatea, materie primă a bucătăriilor păsărilor de pradă, stârvuri din care până la nimicirea morții, cârduri de vulturi se vor servi mai departe.

Dragii mei, stârvul din care facem noi parte e Cristos cel răstignit (suntem socotiți ca niște oi de tăiat), important e să cunoaștem semnul. Chiar dacă nu vedem urma vulturului pe cer, când se strâng toți lângă un stârv știm că ”acolo”.