Americanizarea crestinismului: cazul „Nepal”

Citat din cartea lui Gene Edwards, :”Pentru noi, „biserica” reprezintă o oră petrecută într-o clădire duminică dimineaţa. Creştinii nepalezi erau cu ani lumină înaintea noastră în ceea ce privesc înţelegerea, experienţa şi devotamentul lor pentru biserică. Eclesia era viaţa lor… pentru ei biserica era un mod de viaţă!!! Probabil că cea mai mare greşeală a lor a fost că au procedat ca Pavel. Biserica era centrul lor. O biserică locală, organică, indigenă! Ei şi-au păstrat cultura. Un localnic care venea la întâlnirile lor nu se simţea ca şi cum a aterizat în Occident. Pentru nepalezi biserica nu era o clădire cu bănci. Absolut deloc! Biserica erau oamenii. Şi această eclesie nu era plictisitoare. Era stilul lor de viaţă. Nu mai este nevoie să spunem că întâlnirile erau pline de viaţă. Fiecare participând. O poveste minunată. Biserica era un mod de viaţă, o civilizaţie… o comunitate a lui Hristos în mijlocul lumii. Americanii s-au uitat şi n-au văzut ce se întâmpla şi n-au băgat în seamă. Nu ne interesa. Înainte de toate noi eram interesaţi în organizaţiile noastre! Eclesia nu era în mintea noastră atunci când am ajuns acolo captivaţi în întregime de propria noastră însărcinare de a evangheliza lumea. În sufletul nostru nu ardea focul pentru eclesia. Noi n-am încercat să păstrăm biserica organică care era acolo. Pe nimeni nu l-a interesat. Am venit, ne-am uitat şi am furat! Am cumpărat creştini. Nu ne-am oprit să observăm că decimam acele biserici şi că mutilam expresia nepaleză a trupului lui Hristos. Noi am făcut ceea ce era în minţile noastre. Când am dat de acele biserici, nici măcar nu le-am privit ca biserici. Le-am văzut doar ca o sursă de oameni pentru organizaţiile noastre. Totala noastră lipsă de respect pentru cultura unui popor întreg este grotească. Ceea ce ar fi trebuit să facem, era să stăm la picioarele acelor nepalezi şi în umilinţă să învăţăm viaţa bisericii…..”
 Iata un  fragment mai lung (pentru ce-i ce-si fac timp sa citeasca:

Scandalul nepalez  
Ce s-a întâmplat în Nepal? Iată istoria unei naţiuni micuţe, atât de săracă, de izolată şi de înapoiată, fiind aproape la fel de primitivă cum era lumea pe timpul lui Pavel! Să nu vă gândiţi la o ţară cu şosele care să lege oraşele între ele. Găsiţi doar poteci. Dacă ieşiţi din capitala ţării, Katmandu, procentul analfabeţilor Este aproape 1oo%. Foarte mulţi oameni sunt bolnavi. Când s-a născut biserica în Nepal, evanghelia lui Hristos era în afara legii. Într-o zi un nepalez a fost mântuit în India. El s-a întors înapoi în ţara lui ducând cu el şi evanghelia. Preţul pe care el şi cei ce au crezut l-au plătit a fost foarte mare. Povestea lor este fără precedent în istoria creştinismului. După multă persecuţie Nepalul a fost binecuvântat cu o biserică atât de pură, atât de răspândită în toată ţara precum a fost biserica din primul secol. Povestea bisericii indigene din Nepal nu are echivalent în istoria creştinismului. Bisericile care s-au format în Nepal au fost atât de bine încorporate ţării ca nimic altceva ce a fost făcut în Numele lui Hristos. Dacă biserica „Nou-Testamentală” a existat vreodată în ultimii 17oo de ani, atunci ea a existat în Nepal. Din nefericire pentru ei, ei nu erau buni din punctul de vedere al mentalităţii americane. (Mă tem că nici Pavel n-ar fi fost bun, la fel!) Cum a ajuns credinţa creştină în Nepal? Nu a venit din Occident deoarece abia după treizeci de ani guvernul nepalez a acordat libertate religioasă. Evanghelia a ajuns în Nepal printr-un nepalez. El a dus evanghelia poporului său, pe vremea când credinţa creştină era în afara legii! În Nepal, biserica s-a născut fără nici o influenţă occidentală şi cu totul în afara legii. Ţineţi minte, un nepalez a dus evanghelia acolo. Biserica din Nepal a fost în întregime în afara influenţei vestului!!! Acest lucru s-a dovedit a fi mai târziu punctul cel mai slab.

Biserica nepaleză, o biserică indigenă, organică, nativă, cu propriile ei căi, obiceiuri, cu propria cultură şi experienţă nu a putut fi oprită de către persecuţia guvernamentală. Dar ceea ce nu a putut face persecuţia unui guvern păgân, au făcut misionarii americani. Misionarii americani şi organizaţiile para-bisericeşti au distrus o mare parte din biserici. Nu poate fi pe această planetă o biserică pură, ne-occidentală, ne-americană care să nu fie incriminată. Ceea ce s-a întâmplat în Nepal, când s-a dat libertatea religioasă, era de aşteptat. Ceea ce s-a întâmplat acolo se întâmplă în Albania chiar acum. Ascultă, Europa de Est, aceste lucruri s-au întâmplat în multe ţări. S-au întâmplat peste tot unde noi, americanii şi britanicii am mers cu evanghelia. Voi trebuie să cunoaşteţi adevărata faţă a misiunilor evanghelismului şi organizaţiilor religioase americane. Noi avem căile noastre lipsite de etică! (Bineînţeles, noi facem toate aceste lucruri în numele aducerii oamenilor la Hristos!) Ce s-a întâmplat? Înainte ca să fie acordată libertatea religioasă, în Nepal existau legi aspre împotriva credinţei creştine. Nu-i era permis accesul în ţară niciunui misionar creştin. Când aceste legi s-au schimbat, organizaţiile noastre non-denominaţionale au mers cu sutele în Nepal! Am mers în Nepal cu aceaşi mentalitate şi metode cu care chiar acum mergem în România, Albania, Rusia, ţările C.S.I. şi toate celelalte ţări din Estul Europei. În toate ţările, cu mici deosebiri, manifEstăm aceeaşi agresiune, aceeaşi lipsă de respect pentru ceea ce nu Este american. În Nepal aceste fapte au fost mai evidente!  Noi am văzut o biserică ca nici o altă biserică pe care o văzusem înainte şi am fost îngroziţi. Ceea ce văzusem nu era vestic, şi ca urmare am considerat ca fiind ceva ciudat şi inferior. Americanii nu pot concepe o evanghelie, o biserică sau un lucrător creştin care nu este în întregime influenţat de către Occident. Noi nu putem accepta o biserică ca fiind bună, scripturală şi adevărată, decât dacă este după tiparul nostru. Pentru noi, o evanghelie ca cea din Nepal este de la sine rea şi nescripturală. Şi dacă ea ar deveni plină de succes, s-ar putea să ajungem s-o numim sectă, cu toate că ştim bine că nu este aşa. Fiţi atenţi! Faptul că eu spun aceste lucruri nu va schimba cu nimic pe americani şi nici modul lor greşit de a proceda în lucrări. Noi am putea să atacăm şi să distrugem un lucrător nativ, care se străduieşte să facă propria lui lucrare în ţara în care noi ajungem. În general noi atacăm o lucrare nativă care nu a fost influenţată de Occident şi care nu ni se alătură nouă. Nepalul este doar un caz. este povestea unei lucrări native şi a unui plantator de biserici indigen. Este povestea a ceea ce s-a întâmplat cu lucrarea lui când a ajuns în contact cu evanghelismul fulger, cu bordurile de misiune, cu misionari şi cu organizaţiile religioase americane. Speranţa mea este ca această întâmplare să te schimbe pe tine. Este puţin probabil ca citirea aceste întâmplări să ne schimbe pe noi americanii. Când este vorba de evanghelizat noi ştim să trecem cu vederea chiar şi cele mai rele lucruri pe care le facem. Biserica organică din Nepal În momentele în care eu scriu aceste rânduri, biserica din Nepal este sistematic distrusă de către organizaţiile religioase şi misionarii americani. Aceasta este valabilă mai ales în localităţile care sunt accesibile occidentalilor. Când au ajuns misionarii occidentali, În Nepal erau circa 3o.ooo de credincioşi. Eclesia de aici era una din cele mai pure şi mai deosebite din întreaga istorie modernă. Expresia ei era organică. Când evanghelismul fulger american a intrat din plin în această ţară, această frumoasă odisee care durase treizeci de ani a început să se încheie. Literalmente, au venit mii de misionari care stăteau câte o lună. În capitală s-au instalat cartierele generale a câteva organizaţii religioase americane. Evanghelismul american a atins Nepalul. Ştirea unui rezultat fantastic a înconjurat lumea. Au început să curgă banii. Când americanii au văzut bisericile indigene, ei au văzut un faliment total! Ce a făcut omul acela în Nepal constituie una din cele mai măreţe realizări din toată istoria creştinătăţii. După părerea mea, cu greu ai putea găsi credinicoşi mai buni ca cei din Nepal. Cuvântul lui Dumnezeu era cel care prevala. Nepalul a auzit evanghelia. Dar, mai ales, biserica a fost plantată în toate locurile şi convertiţii acestor biserici rămâneau în ele. Rămâneau în trupul lui Hristos. Evanghelizarea Nepalului înaintase cu un ritm constant. Ei făcuseră ceva ce evanghelismul nostru nu făcuse niciodată. Pentru ei convertiţii contau. Aceştia erau incluşi în biserică. Spre deosebire de convertiţii organizaţiilor religioase, convertiţii erau incluşi în eclesia şi funcţionau în aceasta. Noi, americanii, fiind orbi faţă de o eclesie organică şi slujind un dumnezeu numit „evanghelizarea lumii într-o singură generaţie”, pe deasupra fiind saturaţi de o evanghelie lipsită de conceptul de biserică nu puteam concepe aşa ceva. Dacă nu am văzut metodele noastre, mentalitatea noastră şi evanghelismul nostru, noi am văzut că totul este falimentar! Probabil că lucrul cel mai preţios pe care acei creştini nepalezi l-au avut, şi de care noi americanii nu ştim nimic, este faptul că pentru ei evanghelia era inexorabil legată de viaţa bisericii. Ei nu aveau conceptul occidental potrivit căruia trebuie să mergi prin oraşe ca să predici evanghelia şi să câştigi cât mai multe suflete, iar apoi să-ţi iei zborul către următorul oraş, ţară, sau continent. La început acest frate a mers din sat în sat, predicând evanghelia, adunându-i pe noii convertiţi şi stând cu ei până experienţa eclesiei se năştea. Biserica devenise centrul vieţii creştinilor din Nepal, aşa cum şi trebuie să fie! De fapt, aşa ar trebui să fie şi în America. Dar acesta este un lucru pe care evanghelicii occidentali nu-l pot pricepe. Pentru noi, „biserica” reprezintă o oră petrecută într-o clădire duminică dimineaţa. Creştinii nepalezi erau cu ani lumină înaintea noastră în ceea ce privesc înţelegerea, experienţa şi devotamentul lor pentru biserică. Eclesia era viaţa lor… pentru ei biserica era un mod de viaţă!!! Probabil că cea mai mare greşeală a lor a fost că au procedat ca Pavel. Biserica era centrul lor. O biserică locală, organică, indigenă! Ei şi-au păstrat cultura. Un localnic care venea la întâlnirile lor nu se simţea ca şi cum a aterizat în Occident. Pentru nepalezi biserica nu era o clădire cu bănci. Absolut deloc! Biserica erau oamenii. Şi această eclesie nu era plictisitoare. Era stilul lor de viaţă. Nu mai este nevoie să spunem că întâlnirile erau pline de viaţă. Fiecare participând. O poveste minunată. Biserica era un mod de viaţă, o civilizaţie… o comunitate a lui Hristos în mijlocul lumii. Americanii s-au uitat şi n-au văzut ce se întâmpla şi n-au băgat în seamă. Nu ne interesa. Înainte de toate noi eram interesaţi în organizaţiile noastre! Eclesia nu era în mintea noastră atunci când am ajuns acolo captivaţi în întregime de propria noastră însărcinare de a evangheliza lumea. În sufletul nostru nu ardea focul pentru eclesia. Noi n-am încercat să păstrăm biserica organică care era acolo. Pe nimeni nu l-a interesat. Am venit, ne-am uitat şi am furat! Am cumpărat creştini. Nu ne-am oprit să observăm că decimam acele biserici şi că mutilam expresia nepaleză a trupului lui Hristos. Noi am făcut ceea ce era în minţile noastre. Când am dat de acele biserici, nici măcar nu le-am privit ca biserici. Le-am văzut doar ca o sursă de oameni pentru organizaţiile noastre. Totala noastră lipsă de respect pentru cultura unui popor întreg este grotească. Ceea ce ar fi trebuit să facem, era să stăm la picioarele acelor nepalezi şi în umilinţă să învăţăm viaţa bisericii. Această oportunitate rară a fost ratată. Biserica organică, indigenă a fost exterminată în orăşelele mai mari ale încă unei ţări! Americanizarea creştinităţii a continuat.  Scorul: încă o biserică indigenă a fost distrusă. Au fost americanizaţi creştinii a încă unei naţiuni. Dragilor de americani, nu le-a păsat absolut deloc de calitatea acelor oameni nici de suferinţa pe care aceştia au răbdat-o pentru Hristos. Tot ce a contat a fost că ei procedeau altfel. Nu ca misionarii. Nu ca americanii! Ascultă Europa de Est! Voi aveţi o şansă. Nepalul n-a avut-o. Dar povestea continuă cu tragedia ei. 

Americanizarea Nepalului

Când citeşti aceste rânduri, în Nepal organizaţiile religioase interdenominaţionale angajează liderii acestor biserici indigene făcându-i membrii lor. Înainte erau lucrători creştini organici, acum sunt membri organizaţiilor americane. Chiar în această perioadă misionarii şi membri organizaţiilor religioase introduc în Nepal cultura americană, unde până acum creştinii erau o expresie organică a trupului lui Hristos. Muzica noastră, băncile aliniate, serviciul nostru bisericesc, stilul nostru de predică şi ritualul nostru de duminică dimineaţa. Până acum creştinii nepalezi se întâlneau în case, cântau cântece nepaleze, funcţionau şi participau. Acum ei stau muţi în clădirile de tip american. Dumnezeu să ne ajute! Noi dăm bisericii din Nepal serviciul nostru de duminică dimineaţa. Cineva care să stea în faţă să conducă cântările! Altcineva care să predice! Ritualul nostru a mai triumfat o dată! A dispărut participarea din întâlnirile lor! Dumnezeu să aibe milă de noi! I-am americanizat pe creştinii nepalezi. Am distrus biserica!!! O biserică laică dispare de pe faţa pământului fiind sufocată de dolarii americani. Este extirpată expresia lui Hristos din Nepal! Am făcut-o din nou!  Roland Allen a atras atenţia asupra acestui lucru cu mulţi ani în urmă, când a scris că noi aşa am procedat de la începutul activităţii noastre misionare. Timp de 2oo de ani… noi am fost experţi în ceea ce am făcut în Nepal!  Am început evanghelizarea lumii în 189o când a fost înfiinţată prima organizaţie religioasă ce avea drept motto: „Evanghelizarea lumii într-o generaţie”. Am falimentat să evanghelizăm lumea într-o generaţie. Dar remarcă, că suntem pe punctul de a avea un mare succes. Suntem pe punctul de a îndeplini sarcina de americanizare a întregii creştinătăţi evanghelice din lumea întreagă! Am pornit să facem ceva ce noi ziceam că este bun. Acum suntem pe punctul de a face ceva atât de groaznic şi de dezastruos încât vor trebui probabil o mie de ani ca să reparăm ce am stricat. Niciodată nu vom evangheliza lumea dacă nu vom avea în vederea biserica indigenă organică. Însă am reuşit să  americanizăm credinţa creştină. Oriunde am mers, n-am încercat să păstrăm sau să formăm o expresie culturală a bisericii. În Nepal nu ne-am gândit să învăţăm de la unul din cei mai deosebiţi lucrători din toată istoria bisericii. Noi nu putem concepe că un credincios cu pielea mai neagră ştie mai multe decât noi toţi la un loc. Ce ar putea să ne înveţe un nepalez? Acel plantator de biserici, din toate punctele de vedere un uriaş în istoria bisericii, a fost călcat în picioare, bisericile lui au fost stoarse de bani şi chiar şi acum lucrarea lui este desconsiderată şi criticată. Fii sigur de un lucru. Misionarii americani şi membrii organizaţiilor religioase au distrus numele acelui lucrător nepalez. Au căutat să-i distrugă numele atât în ochii nepalezilor, cât şi a Occidentului. Ce mascaradă. Ce crucificare! Nu puteam face ceva mai rău! Astfel exportăm serviciile mizerabile de duminica dimineaţa în alte ţări. Eclesia şi întâietatea lui Hristos sunt trântite le pământ. Viaţa şi funcţionarea trupului dispar. Cultura este trecută cu vederea. Demnitatea a ceea ce este nativ este desconsiderată. Şi nici un american nu a zis nimic, sau dacă a zis, vocea lui n-a fost auzită. Consider, că ceea ce s-a întâmplat în Nepal este unul din cele mai mari scandaluri din istoria misionară, dar mă îndoiesc că ai auzit vreodată de el sau că vei mai auzi în viitor. Ar trebui să fie un scandal mondial. Ce s-a întâmplat acolo ar trebui să declanşeze o revoltă. Ar trebui să  ne determine să ne pocăim, să ne schimbăm metodele, atitudinea şi mentalitatea. În Nepal, noi, americanii, am comis echivalentul cultural al unui genocid… în stil american! Roland Allen a subliniat că noi de mult timp facem aceste lucruri lucrătorilor creştini nativi. El a spus-o în 1912! Noi nu ne vom schimba metodele noastre teribile. Ce vei face tu care eşti nativ? Ce părere ai de o schimbare radicală a acestor metode? De ceva nou?

UNDE ESTE BISERICA? 

În timp ce americanizarea Nepalului continuă, nouă ne este de folos să realizăm că creştinii occidentali nu înţeleg eclesia şi că noi, americanii suntem dedicaţi doar evanghelismului. Europa de Est şi Rusia sunt şi ele victimele acestei mentalităţi americane. Singura diferenţă este că efectele acestui proces nu sunt aşa de evidente întrucât în Europa de Est biserica de tip occidental există de circa 1oo de ani ca urmare a activităţii misionare britanice. Activitate misionară nu a ajuns niciodată în Albania. Este singura excepţie. Doar din 1991 sa deschis Albania pentru evanghelie. Aşa că putem urmări ce se întâmplă. Urmăreşte şi vei vedea că se va întâmpla din nou! Albania, tu urmezi. Te vom americaniza. Ceea ce vom face în Albania va depăşi ceea ce am făcut în Nepal pentru că Albania este mult mai accesibilă. Cuvintele lui Roland Allen au fost repudiate de cam toate bordurile de misiune şi societăţile evanghelice din lume. Timp de aproape 1oo de ani nimeni nu a dat atenţie celor spuse de el. Cărţile lui Allen, el însuşi un misionar britanic, au fost uitate şi nu mai sunt tipărite. Glasul care s-a ridicat împotriva activităţii misionare imperialiste s-a stins nebăgat în seamă.

GLASUL VOSTRU

Au trecut aproape 1oo de ani. Un glas trebuie să se ridice din nou. Dar de data aceasta fie ca el să nu se ridice din partea unui misionar britanic. De data aceasta el trebuie să se ridice din inimile şi piepturile a mii de credincioşi de pe întreaga suprafaţă a pământului. Trebuie să se ridice din Europa. Din România, din Nepal, din Asia de Sud-Est, din America Latină şi din Africa. Trebuie să se ridice din voi, victimele! Strigătul de protest nu va fi strigat niciodată de noi. Trebuie să se audă de la voi! Însă fii sigur că noi tot vom continua să vă colonizăm şi să vă americanizăm. 

Noi, americanii, studiem Scriptura şi oameni salvaţi de iad. Da, noi putem citi întregul Nou Testament şi să nu vedem niciunde centralitatea bisericii lui Isus Hristos. În Biblia noastră nu găseşti aşa ceva! Nici nu găsim o biserică a cărei expresie este nativă şi culturală. Ceea ce noi, americanii vedem cânt citim Noul Testament este creştinismul american. Tot ceea ce vedem în Noul Testament este un creştinism american. Aşa că exportăm acest creştinism cu un zel de care numai noi suntem în stare! Dar, de fapt, ce facem cu cei câţiva convertiţi care îi avem în urma evanghelizărilor noastre superficiale? Îi occidentalizăm! Sunteţi satisfăcuţi cu aceasta? După părerea mea, nu avem nici cea mai mică nevoie să trimitem vorbitori de limba engleză care să înveţe pe alţii cum să fie eclesia. Cu toate acestea, tocmai asta facem în timp ce măturăm Rusia şi Europa de Est.

Urmează Albania! 

În felul acesta câţiva Est-europeni, care ne urmăresc şi văd în noi nişte turişti care umblă pe aici şi pe acolo, se gândesc dacă cumva este ceva minte în capetele noastre! Acum am de gând să-ţi dezvălui unul din cele mai uimitoare secrete pe care le-ai auzit vreodată. Dacă nu poţi crede ce îţi voi spune, întreabă-l pe un misionar american dacă este adevărat sau nu!” 
…….(daca aveti timp merita citit tot mesajul: „Americanizarea crestinismului”)

5 comentarii

  1. Draga Krabul
    Gandirea dumitale este socotita de mine drept ecumenica, ai pregatire post Vatican II. Cred ca ar fi pentru Gloria Domnului sa-ti innoiesti mintea dumitale prin spalarea in apa Cuvantului prin credinta. Nu faci bine ca stai pe langa acoperisul de pe care strig si bruiezi. Pana ma veti arde pe rug strig si fiecare zi o consider un Har. Si cand ma veti arde pe rug ma voi ruga pentru voi. Fratii mei, chiar eu insumi, suntem oameni ca tine, fosti vrasmasi, dar care au crezut si au intrat in legamantul cel nou. Pentru inceput iti propun sa-l pui pe Domnul la incercare, sa faci ce scrie aici. “Cheama-Ma(intreaba-ma) si-Ti voi raspunde; si iti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunosti”. Ieremia 33,3
    Pana la ganduri mai de-ale Domnului ramai la spam.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s