Pocăința, secretul și (re)începutul oricărei binecuvântări”

Atât Ioan Botezătorul, cât și Domnul Isus, cât și Apostolul Petru la Rusalii și-au început mesajul cu un singur îndemn: POCĂIȚI-VĂ!

1.Ținta. Dacă înțelegem Calea Domnului ca fiind drumul spiritual pe care fiecare om îl are de parcurs în apropierea de Dumnezeu atunci vedem că ȚINTA  acestui drum este acel loc simbolizat de Sfânta Sfintelor, locul chivotului. Care este tâlcul Sfintei Sfintelor? Sfânta sfintelor sau locul Preasfânt din vechiul Cort al Întâlnirii semnifică Cerul, Chivotul și Capacul Lui reprezintă Scaunul Îndurării, Locul din cer unde ”Domnul isus stă la dreapta Tatălui și mijlocește pentru noi”. Ca să ne facă să înțelegem aceste Adevăruri și Realități prin credință, Tatăl a conceput niște imagini și le-a lăsat să se desfășoare istoric pentru învățătura noastră. Aceste imagini sunt: cortul întâlnirii, jertfele, preoții, altarele, sângele stropirii, mielul, fiecare cu încărcătura lor de simboluri absolut necesare înțelegerii căii mântuirii.

2.Începutul. Calea apropierii fiecărui om de Dumnezeu începe cu pocăința, nu cu altceva. Pocăința este simbolizată în umbrele jertfelor de jertfele pentru vină, când animalul era adus, sângele era vărsat la picioarele altarului și pe Altarul de Aramă jertfa păcătosului se contopea (devenea una) cu cenușa și focul jertfei de ispășire, foc arzând fără întrerupere.
Astfel înțelegem: ”am fost făcuți una cu EL printr-o moarte asemănătoare cu a Lui”, deci și noi murim nu numai El. Cum murim? Prin pocăință, prin mărturisirea păcatelor înaintea lui Dumnezeu. Ne vărsăm sufletul înaintea Lui, fără această lucrare nu există binecuvântare și nici început al căii.

3. Reînceputul. Dacă cineva a căzut pe cale, de unde trebuie să reînceapă? Tot de la pocăință, tot de la mărturisirea păcatelor. ”Adu-ți aminte de unde ai căzut și pocăiește-te”, ”dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un mijlocitor…” Pocăința și întristarea care duce la ea sunt neapărat necesare la conștientizarea oricărei căderi.

4.Înșelarea. Falsul remediu oferit de falși învățători este că secretul ”vieții de birunță” ar sta în oareșcari puteri care trebuie acumulate peste aceea ce omul are deja. Pretenția nevoii de noi puteri este o minciună. Faptul că omul are putere sufletească proprie, că este tare și mare, că eul lui este nerăstignit este un OBSTACOL pentru a primi har. Un om plin de sine orice ar cere nu va primi, el este PLIN. Omul trebuie să se lepede de sine ca să poată fi umplut. Viața sinelui e cel mai mare obstacol al primirii Harului din Sfânta Sfintelor.

5.Remediul. Pocăința, cenușăreasa teologiei, simplitatea mărturisirii păcatelor înaintea Tatălui este cheia și secretul oricărui început și reînceput al căii apropierii de Dumnezeu cu încredere. Calea lui Dumnezeu începe cu pocăința și se termină în fața Tronului de Har din Sfânta Sfintelor unde suntem invitați să intrăm ca să aflăm îndurare și să primim Har în ziua cea rea. Ziua cea rea? Este în fiecare zi, ”căci zilele sunt rele”!

Mărit să fie Domnul!