”Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul”. – Romani 16:19
Ieri a fost înmormântat fratele Băbuț.
I-am urmărit înmormântarea pe net iar astăzi aveam programată dinainte o vizită la un alt fost ”întemnițat al lui Cristos”.
Ne-a bucurat cu vorbe înțelepte.
Una: ”Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.” Ps. 39:9
Alta: ”Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” Zaharia 3:17
Și ultima: cea de sus, cu roșu:să fim ”proști în ce privește răul”.
Le-am luat după logica Booleană(nu e din teologie).
Avem 4 posibilități:
-să fim înțelepți în ce privește binele, recomandat
-să fim înțelepți în ce privește răul, extrem de tentant dar nerecomandat, vedem mai jos de ce.
-să fim proști în ce privește binele (nerecomandat, se numește ignoranță, se tratează prin învățare, învățarea lui Cristos)
-să fim proști în ce privește răul, recomandat
Ispita de a fi înțelept în ce privește răul e mare.
Nu merită răul să aibă parte de vecinătatea și atenția înțelepciunii, e o atenție nedemnă. Înțelepciunea iese umilită și răul rămâne tot rău. Răul nu se tratează cu înțelepciune, ci atât răul cât și binele (intrate în mintea omului prin cădere) se tratează prin răstignirea firii vechi, a omului vechi ce-și face graficele pe aceste coordonate: bine-rău. Omul cel nou are alte coordonate: viu-mort.
Termenul tradus ”proști” în context are înțelesul de: simpli, ignoranți, netentați de motivații și ambiții păcătoase.
Mai pe scurt, lipsiți de dorința de a trata răul cu înțelepciune. Slava acestei vecinătăți să-i rămână binelui.
Răul, bășcălia se tratează cu ignorare, răul n-are slavă.
Legat de idolatriile și vrăjitoriile ce le vor găsi în Canaan, evreii au fost avertizați ca nici să nu-i intereseze cum se fac. Să fie ignoranți față de acestea.
Vestea Bună 
Asta discutam cu un frate tâmplar, nu demult. Un frate simplu, după standardele omeneşti, dar extrem de înţelept in ale cerului. A fost o discuţie foarte consistentă, prelungită până spre miez de noapte, iar unul din aspectele discutate a fost educarea copiilor celor credincioşi. Ne-am pus problema dacă se merită să-l dai pe copil la grădiniţă, sau să-l educe mama credincioasă acasă. Răspunsul dânsului a fost exact ăsta: mai bine să am un copil mai prost în ce priveşte pământul, dar iscusit în ce priveşte înţelepciunea care vine de sus. Frate, m-a pus serios pe gânduri! Pai nu ăsta-i normalul vietii de credinţă? Şi nu-i negociabil! Sunt din ce în ce mai neplăcut surprins să constat cât de multe aspecte lumesti coexistă liniştit în vieţile credincioşilor, aspecte care au devenit, din păcate, banale, prin îndelunga lor prezenţă. Televizorul, fuga asta dupa diplome, bogăţie şi glorie desartă, moda, şi atâtea altele. Or, daca pui „dreptarul”, nu „puşcă”, cum zice bănăţeanul.
După întâlnirea cu fraţii de luna trecută, meditând mai mult la Iacov 4, îmi dau şi mai mult seama de prăpastia dintre doctrină şi practică. Îmi place enorm Iacov, că pune dreptarul direct şi sincer. „Vrei înţelepciunea care vine de jos?”. „E demonică!”. „Cauţi compania oamenilor cu stare?”. „Treaba ta, dar asa înseamnă că priveşti la înfăţişare şi nu trăieşti credinţa Domnului Isus, Domnul gloriei”. „Vrei bogăţie?”. „Dă-i înainte dacă vrei să te străpungi cu o mulţime de dureri si dacă nu vrei să-L laşi pe Dumnezeu să-ti programeze viata. Care viaţă, a propos, e ca un abur care se arată puţin si apoi..dispare”.
Vorba lui Petru, ” ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi?!” Ce căutam? Aburul sau eternitatea?
Slăvit să fie Domnul!
HAr!
ApreciazăApreciază