De ce n-avem timp? (pentru că nu l-am răscumpărat)

„Răscumpăraţi timpul!”

N-avem timp, că nu-l răscumpărăm
din robia-n care l-am legat,
tot gândind la lume ne-ncetat
timpul nostru lumii-l angajăm.

Timpul ce ne vine şi-l privim
cum ni-l pierdem zilnic, cu bucata
este însăşi viaţa noastră…. biata,
când fără folos ne-o irosim!

Cănd promiţi prea multe vechii firi
tu dator prin asta-i te-ai făcut,
zilele şi anii ţi-ai vândut
şi că nu ai timp atunci te miri!

Tot strângând gunoaie şi-adunând
şi gândind la ce e pe pământ
am ajuns noi înşine-un mormânt
timpul vieţii noastre îngropând!

Căci umblarea după ce e jos
şi gândirea firii,
moarte e,
moare-întâia oară timpul,
ce
l-am răpit din slujba lui Hristos!

Timpul:
anul,
ziua,
orice clipă,
nerăscumpărate, ne robesc
trup şi suflet lumii ce-o servesc
ca într-o perpetuă risipă.

Timpul să-l răscumpăraţi ‘napoi
din robia-n care l-aţi vândut,
nu averile ce n-au putut
a-şi scăpa stăpânii din nevoi!