Deșertificarea minții

„…să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu” Efeseni 4:17
Ploaia în Biblie este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu.
Pământul este o imagine a inimii omului, a sufletului.
Pământul udat este o imagine a omului credincios, care cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu, meditează la el, îl crede și trăiește conform acestuia.
Pământul uscat, deșertul, este o imagine a omului firesc, carnal, lipsit de preocuparea cu Cuvântul lui Dumnezeu și preocupat doar de activități care țin de fizicul lui.
Mai avem în Scriptură imagini ale transformării deșertului în grădină dar și descrieri, din păcate dovedite istoric ale transformării unei țări ca o grădină într-un deșert arid.
Omul care meditează la Cuvântul lui Dumnezeu este asemănat cu un pom sădit lângă un izvor de apă, apa fiind imaginea Cuvântului.
Omul care se înstrăinează de Cuvântul lui Dumnezeu este asemănat cu un om care ” ….este ca un nenorocit în pustie și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. ” Ieremia 17:6
Cum ajunge omul ca un pustiu, ca un deșert? Prin influență, prin acomodare, prin atașament de oameni:
„Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!‘ Ieremia 17:5
Deșertificarea a început odată după cădere, apoi din nou după potop și oamenii au devenit tot mai înstrăinați de porunca lui Dumnezeu, o generație după alta.
Deșertificarea are loc și prin expunerea sufletului la educația ateista în școală, la educația darwinistă.
Deșertificarea este continuată în viață prin lipsa obiceiul lui sănătos de hrănire cu cuvântul lui Dumnezeu și de a te înconjura cu oameni obișnuiți să se hrănească la fel cu acest Cuvânt.
Cuvântul este pus la îndoială, este negat și omul devine nepăsător față de Biblie.
Mă uit la acest proces de deșertificare a minții în mediul religios numit evanghelic.
De ce au devenit adunările biblice, biserici reformate, (de fapt bisericile reformate sunt biserici catolice reformate doar)?
Într-un timp foarte scurt s-a trecut de la creștinismul biblic la creștinismul mort.
Cum?
Prin înlocuirea cuvântului lui Dumnezeu cu muzica, prin abandonarea spiritului de analiză și de cercetare a unui text și reluarea lucrurilor vomate de strămoșii noștri: slujba, mistica locului sfânt, a personajului sfânt, a pereților pictați și a prostiei împopoțonate. Că cică ei simt și trăiesc prezențe.
Fără fumuri și bubuieli nu simt nimic și se plictisesc repede și de alea.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie gândit, înțeles, explicat, cu avertizările și promisiunile din El, cu Planul, cu Hristosul profețit răstignit și răstignit mai apoi, cu noi ca și El, Hristosul trebuie ascultat, iubit și așteptat, fără aceste lucruri sufletul se deșertifică. În sunete de tobă și de chitară se deșertifică, cum sufletele strămoșilor noștri s-au deșertificat în pslamodieri de slujbe neînțelese.
Numai prostia a fost reformată în 1517, biserică reformată nu trebuie privită ca model, ci ca apostazie.
Adunările biblice nu sunt ca cele reformate.
Credința nu s-a schimbat, nu trebuie reformată, e tot aceeași Biblie.

Hristos și evreii, de Marținkovski, reluare publicare carte

În 17 octombrie 2021 am întrerupt publicarea în serial a cărții „Hristos și evreii”.
Încă era pandemie, războiul din Ucraina nu reizbucnise, lumea n-avea acest fel de gânduri.
Pentru că vreau să reiau restul de carte rămas nepublicat, am pus în postarea trecută pagina de wikipedia în limba rusă a fratelul Marținkovsky pentru informații despre el.
Paginile care urmează sunt foarte interesante, tratează într-un mod extrem de calificat problema credinței în Mesia, a antisemitismului, a sionismului, din mai multe puncte de vedere: evreiesc, ateu, din punctul de vedere al creștinismului mort (istoric) și din punctul de vedere al creștinismului biblic. Cartea dă de lucru la creier cum s-ar zice.
Într-o lume cu minți pe loc repaus, abordarea fratelui Marținkovsky sper să urnească la marș anumite creiere.
Între timp pandemia s-a terminat, au început două războaie și interesul pentru subiectul evreii e tot mai crescut. Treptat-treptat, observ că și cei mai mistici predicatori trec la temă, să nu mai zic de cei cu agendă carismatică, stranie asociere.
Dar fericită, aș zice, că pe ceva ușă trebuie să iasă oamenii din colivia prostiei. Iar ușa prorociilor biblice nu e una oareșicare. Dacă Filip a început de la Scriptura aceasta și l-a propovăduit pe Isus famenului, am încredințarea că de la orice ar fi citit omul în carul lui, Filip ar fi putut începe.
Că după ce începe omul să gândească, chiar diavolul este surprins de de cât de încăpățânați (pardon inflexibili) ajung evadații lui, vezi cazul Iov.
Eu am scăpat de calvinism după ce am auzit o prelegere de-a lui Cristi Moisescu din Apocalipsa.
Am fost gazda acelei prelegeri acum 10 ani, a fost Cristi la noi acasă și ne-a fermecat cu o abordare care acum văd că devine comună, deși până la limpezimea de minte a lui Cristi, predicatorii ăștia intoxicați de azi mai au multe de curațat de pe discuri.
Sper să scape și ei de calvinism, de misticism, de emoționalism, că de simonie nici n-am curaj să mă rog să scape, ar trebuie să învețe o meserie. Dar sper, că au mai fost pastori care au scăpat de clericalismul din capul lor.
Iată că au trecut aproape 100 de ani de la naționalismul antisemit românesc care a germinat mișcarea legionară. Legionarii au fost nimiciți cu tot cu ideile lor și acum cei ce scriu pe net sunt filosemiți, culmea, chiar și poziția oficială a conducerii României (n-o comentez, doar observ) este pro-Israel. Un paradox, o minune.
Dacă ar învia din morți Nae Ionescu, Goga, chiar Eminescu și nu mai zic cine, s-ar sinucide instant.
Ceea ce a făcut Dumnezeu este peste puterea de prevedere a oricăror „observatori politici”.
Și pentru că am amintit de Nae Ionescu, binecuvântată-i fie uitarea, partea care urmează din cartea lui Marținkovski explică tare bine dilema antisemită a lui și a vajnicilor ortodocși ruși, români, ucrainieni. Să ne amintim că cele mai teribile pogromuri împotriva evreilor în Europa au avut loc în Imperiul Rus, chiar în Moldova a fost Pogromul de la Chișinău (Orașul măcelului) cu decenii înainte de Hitler.
Toate aceste fapte au avut argumente filozofice strâmbe, amintiți-vă de „Iehuda patet” a lui Nae Ionescu, magistral promovată de Mihail Sebastian, prin acceptarea acelei prefețe.
Antisemitismul a fost fundamentat teologic de „agurida” teologiilor necoapte, pe jumătate, ca strugurii verzi ai semi-gândirii, de neînțelegerea Bibliei. Cum cred că va fi și destinul acestor neogânditori proisrael, care țin predici pe 2000 de euro și se vor opri din rațiune când vor intui că riscul ca ascultătorii să înceapă să gândească le va periclita autoritatea și câștigul. Nu cred că li se vor coace strugurii.
Personal nu voi înceta niciodată să ațâț omul la gândire, pentru că numai prin gândire și analiză de text biblic poate ajunge orice om la credință și pocăință adevărată și Dumnezeu își poate arata slava, cum zicea Moise, nu pedepsind poporul, ci iertându-l.

Cum am ajuns să dau de fratele Marținkovsky? Prin anii 90, când am fost de mai multe ori al Moscova, am luat legătura și cu frații evanghelici-baptiști neînregistrați. Am primit multe cărți de la ei și în unele din ele am găsit citate de Marținkovsky. Cartea Hristos și evreii a fost scrisă în 1932 în Israel iar în limba română a fost tipărită la Chișinău în anii 90. Eu am cumpărat-o de la un anticariat online din România. Nu am găsit textul online.