Vine Domnul, vine Domnul!

2 octombrie 2011

https://vesteabuna.files.wordpress.com/2011/10/vine-domnul.pdf, înregistrare din adunare
Evrei 10:37 ”Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel care vine va veni și nu va întârzia.
text și muzică Nicolae Moldoveanu, Cântările Harului, caietul 4, nr 43


Pietrele vor striga – o poezie

29 noiembrie 2008


Habacuc 2:11 „Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde.”

Luca 19:37         „Si cand S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorasul muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a inceput sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le vazusera. 38. Ei ziceau: „Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer, si slava in locurile prea inalte!” 39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Invatatorule, cearta-Ti ucenicii!” 40. Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.” zid3

…..gânduri cu care am rămas după ce am vizitat Corint, Micene, Atena, Filipi, Knossos, etc. Şantierele arheologice stau căscate spre soare, pietrele ard, iar sub ele este stancă goală. Istoria lumii e scurtă, tare scurtă, exact atât cât scrie în Scripturi.

Ce ne strigă piatra prinsă-n vechiul zid,
lemnul de la grindă oare ce-I răspunde?
caut să-nţeleg şi-L întreb  timid,
pe Acel ce-n Sine tainele-şi ascunde.

De un veac întreg şi mai bine, toate,
cetăţui şi-oraşe de demult zidite
una după alta fost-au dezgropate
şi mărturisesc azi descoperite
despre un trecut nu prea-ndepărtat,
care limpezit Biblia-l afirmă
că precum e scris s-a şi întâmplat,
vechile ruine numai îl confirmă!

Nu-i demult pământul, de milenii doar,
pietrele din ziduri tot mai tare strigă,
oamenii ştiinţei sapă in zadar,
cautând sărmanii oarice verigă
din al teoriei mincioase lanţ:
cum că anii fost-au milioane-n urmă,
scormonit-au ziduri ghemuiţi în şanţ,
şi mai sunt şi-acuma unii care scurmă!

Oricât ar săpa…altele nu sunt
şi de-ar scormoni întregul pământ;
Cele câte sunt…strigă desluşit
despre timpul scurt, de când s-au zidit
Căci de la potop până la Avram
chiar dac-au trecut secole întregi
n-a trecut mai mult decât doar un neam,
de citeşti atent şi vrei să-nţelegi!

Domnul nu a fost fără mărturie,
de la începuturi nici puţin măcar:
Noe şi Avram, Iosif şi Ilie,
mai întai prin lege,  iar apoi prin Har!
La-nceputuri Tatăl – prin profeţi, apoi,
ne-a vorbit prin Fiul Slăvilor Splendorii
şi venind încoace Duhul către noi,
revărsat ne toarnă glorii după glorii!

Astăzi chiar trăim timpul profeţit:
“dacă ucenicii vor tăcea vreodată
pietrele-or începe a striga” grăbit,
despre Vestea Bună: că-i adevărată!

Mii de şantiere îngrădite-n lanţ,
dezgropat-au multe temelii străvechi
care toate strigă de prin fund de şanţ,
către cei ce au altfel de urechi:
“E adevărată! Să se ştie bine!
E adevărată Biblia în tot!
Binecuvântat fie Cel ce vine,
Împăratul Slavei, Domnul savaot!”

Iată ce vestesc pietrele fierbinţi,
iată ce ne strigă vechile ruine,
chiar de-au adormit ai noştrii părinţi,
noi tot aşteptăm pe Acel ce Vine!
Vremea aşteptării, vremea zăbovirii,
vremea îndelungii Lui răbdări,
le trăim acum! …chiar dorinţa firii,
e răscumpărarea din aceste stări!


%d blogeri au apreciat: