Toate locaşurile pământeşti de închinare de astăzi fac parte din Vechiul Legământ. Meditaţii de fratele Niculiţă la Evrei 9:1

18 mai 2010

Evrei 9:1. „Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pământesc de închinare.”
Cântarea ”În temple zidite de mâini omenești”:
versuri și muzică: Nicolae Moldoveanu

AUDIO: 

Planul lui Dumnezeu este ca o scară cu multe trepte, care vine din veş­nicie şi urcă spre veşnicie. Treptele acestui plan sfânt nu se amestecă unele cu altele – nu pot să se amestece. Numai prin lumina Duhului Sfânt (Duhul Adevărului), prin credinţă, omul poate privi şi înţelege treptele planului dum­nezeiesc.

Vechiul Legământ, mai precis, istoria poporului israel cu Legea şi orânduielile sale date de Dumnezeu, prin robul Său, prorocul Moise, au fost o treaptă însemnată a planului lui Dumnezeu, iar Noul Legământ, adus de Fiul lui Dumnezeu, întrupat ca om, care are la temelie jertfa Sa de pe cruce la Golgota, este altă treaptă însemnată a planului sfânt, treaptă pe care ne aflăm noi astăzi.

În Vechiul Legământ (Legământul umbrelor şi al simbolurilor), Dumnezeu avea un popor sfânt: israel.

În Noul Legământ (Legământul realităţilor), Dumnezeu, de asemenea, are un popor sfânt: noul Israel (Biserica – Trupul Lui Hristos). Acest popor sfânt mai poartă numele de Locaşul Sfânt, „Cortul lui Dumnezeu cu oame­nii” (vezi Apocalipsa 21:1 – 3). Nimeni nu se poate închina lui Dumnezeu, în acest timp al Noului Legământ, decât în Locaşul ceresc al lui Dumnezeu, Cortul Lui.

Cine face parte din Biserică, adică este un mădular în Trupul Domnului Hristos, nu poate să se mai despartă de acest Trup, pentru că de el atârnă viaţa sa.

Un mădular nu poate aduce închinare lui Dumnezeu decât în unitatea celorlalte mădulare, adică în Trup. În afara Trupului lui Hristos, Dumnezeu nu mai are altă locuinţă pe pământ. Legământul dintâi având ca ţintă viaţa pământească, pământeşti (din materie) erau toate rânduielile, toate obiecte­le de cult, pământesc era şi locaşul de închinare şi toate poruncile erau în­dreptate numai spre pământ, spre cele văzute.

Legământul cel Nou are ca ţintă cerul şi viaţa în Duh; de asemenea pe însuşi Dumnezeu, şi oricine vrea să se închine Lui trebuie să I se închine în Duh şi în adevăr (Ioan 4:24).

Nici o poruncă din Noul Legământ nu are în vedere materia (cele ce se văd), ci toate se îndreaptă numai şi numai spre ceea ce este duhovnicesc. Pentru creştini (Israelul cel duhovnicesc) nu sunt date porunci din partea lui Dumnezeu pentru un locaş pământesc de închinare, sărbători pământeşti, rânduieli şi ceremonii pământeşti. Toate poruncile au în vedere numai viaţa în Duh, închinarea în Duh, jertfe duhovniceşti, locaş duhovnicesc de închi­nare, altar duhovnicesc si slujbă duhovnicească.

Toate poruncile, de fapt, se contopesc în una singură: iubirea. „Ţinta po­runcii este dragostea” (1 Timotei 1:5). Aceasta-i rânduiala Noului Legământ. Şi cine face parte cu adevărat din Noul Legământ (născut cu adevărat din nou) îi înţelege uşor adevărul, îi înţelege duhul şi felul lui de a fi. Cine nu-i în întregime pe terenul Noului Legământ amestecă lucrurile şi trăieşte o via­ţă fără odihnă şi fără echilibru duhovnicesc.

De fapt cine nu-i în întregime în Duhul Noului Legământ, cine ameste­că lucruri din rânduiala Vechiului Legământ cu rânduiala Noului Legământ, se află tot în Vechiul Legământ. „…Un locaş pământesc de închinare„. Aşa era Vechiul Legământ. Toate locaşurile pământeşti de închinare de astăzi fac parte din Vechiul Legământ. Iar cei care se închină în ele şi se supun la rân­duielile luate din Vechiul Legământ, fac parte din el. Pentru ei, Hristos este neînţeles şi Legământul Lui, de asemenea, li se pare străin de legile şi rându­ielile vieţii pământeşti.

E un mare păcat să amesteci cele două legăminte, pentru că amestecul acesta creează întuneric şi confuzie, iar calea mântuirii este zădărnicită. De aceea caută El cu atâta străşnicie să ne ferească de orice amestecătură.

Numai astfel sufletele pot ajunge la pacea, odihna şi părtăşia lui Dumnezeu.

Slăvit să fie Domnul!

Cântarea 178 din Cântările Harului 1 (cântări din temniţă)

În temple zidite de mâini omeneşti,
Tu, Doamne, nu stai niciodată,
căci Duh şi Lumină şi Dragoste eşti,
şi Dragostea-i templul ce Tu-I locuieşti
când ea se păstrează curată!

În inima-n care credinţa-i veşmânt,

şi-n sângele Tău curăţită,
Tu vii cu iubire, Stăpâne Preasfânt,
e singurul templu dorit pe pământ,
de inima Ta fericită!

Atunci când iubirea adună cu dor

copiii luminii divine,
cobori cu grăbire în mijlocul lor,
căci Tu le eşti Templu şi Har sfinţitor,
şi Templu sunt ei pentru Tine!

Credinţa şi pacea şi-al dragostei jar,

şi viaţa în Duh şi-n lumină,
sunt toate lucrări izvorâte din har,
sunt Templu-Adevărului, fără hotar –
umplut cu Fiinţa-Ţi Divină!

Aici, în Lucrările Tale mereu,

Tu stai şi-Ţi găseşti desfătare,
în ele să stau pe deplin vreau şi eu,
căci ele sunt Templul adâncului meu,
în care Ţi-aduc închinare!

Nu ne-ai făcut să fim stingheri!

10 decembrie 2009

„…să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi…”


Nu ne-ai făcut să fim stingheri,
ci-un Trup ne-ai pregătit pe veci.
E Trupul Tău în strai de cer,
Isuse-n care Tu petreci. |bis

Ca mădulare ne-ai zidit,
şi-aşa trăim, şi ne păstrăm,
în circuitul fericit
primind mereu, mereu să dăm.

Citește restul acestei intrări »


Lucratori sau spectatori?

27 ianuarie 2009

„Ca unii care lucrăm împreună, vă îndemn să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu” (II Cor 6:1)
„Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit.” (1Petru 4,10).
„… lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. I Corinteni 3:13

„Fiecare din voi sa slujeasca”

este ordinul existentei si vietii Trupului lui Hristos. Trupul de carne nu are madulare moarte sau paralizate. FIECARE e viu.

„dupa cum trupul este….TOT ASA

este si Hristos”

Cum il cunosti pe Hristos? ASA? Ca si cum este trupul tau de carne? Cu MULTE

madulare, TOATE active si pline de viata?
Sau ca un trup lesinat, in coma, inert si paralizat, conectat la aparate si avand cateva madulare active, dar majoritatea inerte?

Daca spui si crezi ca faci parte din Hristos, care este pentru tine un Trup viu, te intreb: tu esti un madular viu in Hristos?

Ce lucrare faci tu in Hristos? In ce slujba esti implicat? Ce fel de legaturi ai cu celelalte madulare? Cat de stranse?
Cui slujesti? Slujesti altora, celorlalti? Sau nu faci nimic, doar privesti pe altii cum lucreaza?
Ce faci cu talantul primit?

„Tzi se va cere socoteala
de-orice talant ce l-ai primit
ai castigat cu el pe altii
sau l-ai ascuns si-a ruginit?”

Daca esti copil al lui Dumnezeu, responsabilitatea ta de a sluji este foarte serioasa si vine impreuna cu drepturile pe care le ai de copil al lui Dumnezeu:”Le-a dat dreptul…”.
Chiar si dorinta de a sluji este pusa de Domnul in inimile copiilor lui, pentru ca suntem chemati intr-o imparatie a dragostei, in care slujirea este bucurie, iar munca binecuvantare.

De ce scriu acest post?
M-a umplut de indignare postarea unui carturar, ofensat ca la terminarea programului religios in fata unei multimi de cateva sute de spectatori, unul din masa, din plebe, din „tacuti”, a avut curajul sa-l mustre, sa-l critice putin! Carturarul cu pricina isi face un titlu de martir din felul cum a ascultat cu capul plecat terminarea criticii si cum nu a raspuns nimic. Apoi se explica: „ce poate intelege acela, din tribuna, cat e de greu sa joci pe stadion? Vorbeste si nu stie!  Ce usor ii este sa stea sa asculte, daca ar lucra ar vedea el?” Si asa mai departe.

Cata orbire! Sa repeti continuu: veniti la stadionul nostru, stati in banca si taceti, ascultati, impotriva celui care a spus: MERGETI… SI PROCLAMATI!


Si se intampla ca:
„Tacutii sa devina mai tacuti,
orbii mai orbi zicand ca vad, iar mutii
aliniati sa fie si mai muti
sporind mereu in paguba virtutii.”(toata poezia: aici)

Ce vreau sa spun?
Adunarea oamenilor in asa-zisele MEGA-biserici FACE IMPOSIBILA viata lui Hristos acolo. Pentru copiii adevarati ai lui Dumnezeu, a sta intr-o biserica mare este un chin. Aceste mari multimi de oameni sunt gropi adanci in care cad fariseii si carturarii (care n-au ajuns la neprihanirea lui Hristos), impreuna cei calauziti de ei. Daca acolo sunt copii ai lui Dumnezeu, acestia ori sufera si scapa, ori se impietresc si se racesc. Este aproape imposibil sa ramana mult timp in clocot un credincios in stare de inactivitate. Iar multimea face imposibila activitatea si slujirea fiecaruia, pentru ca nu este timp fizic. Astfel, cei cativa care slujesc au posibilitatea sa creasca, pe cand ceilalti sunt condamnati la atrofiere.

O comparatie: cum ar fi pe un camp impartit in postate de lucru, unul singur sa lucreze si ceilalti toti sa priveasca pe cei care lucreaza?  Ar fi roade la sfarsit?
Comparatia cu stadionul nu e buna, sau mai bine zis nu e asa. Sa spui ca pastorul si clerul lui sunt jucatorii, iar „statatorii din banci” sunt spectatorii, nu zic ca nu reprezinta o realitate, dar  e una monstruoasa care nu are de-a face cu gingasia chipului miresei, ci cu hidosenia vicleana a sarpelui. Hai sa vedem ce spune scriptura despre lucratori si spectatori?
Evrei 10:

32 „Aduceţi-vă aminte de zilele dela început, cînd, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe: 33pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocarilor si necazurilor, si pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi.”
1 Petru 1, 12. „Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe cari vi le-au vestit acum cei ce v-au propovaduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. …”

Deci: spectatorii sunt ingerii si oamenii, noi suntem spectacolul, privelistea, mirarea („se mira ei ca…”). In Adunare, in Trup nu exista spectatori, ci partasi, con-lucratori, slujitori impreuna.
Spectatorii sunt cei de afara sau ingerii pe care nu-i vedem. Noi suntem spectacolul, privelistea.

Si atunci, (am primit de multe ori intrebarea pusa in mod artagos): „ce propui? Unde scrie in Biblie ca nu-i voie biserici mari? Sau ce sa facem daca e biserica mare, unde scrie ca sa ne impartim?”
„Chiar asa” mi-am zis, nu scrie ca nu e voie, dar se arata ca toate erau mici!
Si totusi, nu scrie?
Ba da!
Clar!
Si aratam aceasta in fiecare duminica, (unii mai rar), la frangerea painii.
„Noi toti suntem o paine.”

Ce a facut Domnul Isus cu painea?
A frant-o! A impartit-o.
Nu a umflat-o, nu a pus-o la dospit, sa creasca, (ne-a spus sa ne ferim de aluatul umflator al ..stiti voi cui).
A frant-o!
La Ierusalim erau mai mult de 5000, toti impreuna….i-a imprastiat dupa uciderea lui Stefan, i-a frant. Si-a aruncat painea pe ape. I-a impartit in sapte, ba chiar in opt.
Sa nu ne temem de frangerea lui Dumnezeu! Sa intelegem ce ne-a facut El!
Si mai e ceva cu painea franta: coaja n-o mananca nimeni, e arsa, e hrana tare, la resturi, la faramituri, la caini! Dar cel ce a spus daramaturilor Ierusalimului: „izbucniti in strigate de bucurie” a spus si ”strangeti faramiturile!” Ramasita, ruinele, faramiturile, nimicul sunt materialul de constructie a lui Dumnezeu, El a ales:”lucrurile care nu sunt, ca sa le nimiceasca pe cele ce sunt”. Acestea sunt Harul, bogatiile lui Dumnezeu.

Cu ce ramai din aceasta ciorba de cuvinte daca tot ai avut rabdarea sa citesti pana la capat? Daca esti copil viu al lui Dumnezeu, sa cauti sa nu fii spectator intr-o biserica, ci lucrator intr-o adunare. Atat de mica, incat niciunul sa nu fie nelucrator. Sa nu fi primit in zadar harul lui Dumnezeu!

d.


Biserica cu un singur membru?!

6 decembrie 2008
Concurs de crestinism?
( sau despre “cel ce va birui…”)
 

 

    Un anume fel de teologie face ravagii prin vantul de invatatura pe care il provoaca: Teologia Invingatorului. E vorba de o subtila neantelegere a unor versete biblice, neantelegere  care din pacate a distrus multe suflete si mai ales multe adunari.
    Ce sugereaza aceasta invatatura? Ca viata crestina este un “concurs” de crestinism, un fel de “hai sa vedem care este mai spiritual, caci doar cei spirituali vor primi cununa”. Sunt multe versete care luate afara din context ar putea, la o privire superficiala, sa duca la acest inteles.
      Rezultatul acestei neantelegeri este un individualism periculos care duce la elitism, la “eu sunt mai spiritual ca tine” la un fel de „concurs de crestinism” pentru a primi cununa. Pe multi ii duce la divizari si la inmultirea bisericilor cu un singur membru.
      Dar din fericire sunt mult mai multe locuri in Cuvantul lui Dumnezeu care nu ne lasa sa vedem asa, ne obliga sa privim viata crestina ca o viata a Trupului lui Hristos care “traieste impreuna si moare impreuna”, Trup in care daca cineva pacatuieste, celalalt arde, daca cineva nu se pocaieste, eu sunt rusinat, daca cineva nu este spiritual, vinovat sunt eu, trup in care “dinauntru sunt temeri”, independente de luptele de afara, trup in care sunt madulare apasate de grija altora.
      Asa este Trupul lui Hristos, alcatuit de Dumnezeu astfel ca sa fim madulare unii altora, sa traim si sa murim impreuna. Un Trup in care un madular intristeaza pe celelalte printr-o epistola si intristarea aceasta aduce pocainta spre mantuire si fara regrete, mai aduce framantare, dezvinovatire, manie, frica, dorinta aprinsa, ravna. Toate au fost pornite prin Duhul de la o intristare provocata.
      „Cel ce va birui” din  Apocalipsa este o adunare intreaga ,nu o persoana, adresarea este la persoana I, dar …adunarii. „Iata ce zice adunarilor duhul…stiu faptele TALE”. Nu zice unui frate, ci unei adunari.
       Semnul ca cineva este copil al Domnului este ca-L recunoaste pe Domnul in ceilalti frati si-L slujeste, slujindu-i. Fara aceasta slujire sunt multi neputinciosi si bolnavi si nu putini dorm.
       A fi una cu Hristos inseamna a fi una cu toti copiii lui Dumnezeu cei risipiti, a simti cu cei ce sunt ca si Hristos, prigoniti, primiti rau. Chiar daca Trupul lui Hristos astazi seamana mai mult cu daramaturile Ierusalimului care aparent au o slava mult inferioara trufasului Babilon, sa nu uitam ca Domnul iubeste Pietrele Sionului.
     Noi toti suntem ziditi ca niste pietre vii ca sa alcatuim o casa duhovniceasca, un Ierusalim Nou, un Templu Sfant in Domnul.
     Doamne, te rugam sa ne dai constienta Trupului Tau!
d.
 

2 Corinteni 7:3  “pentru că am spus înainte că sunteți în inimile noastre, să murim împreună și să trăim împreună.”

 

Cunoașterea si recunoașterea lui Hristos

9 noiembrie 2008

Să Te cunosc în cei mai ne-nsemnați (1)
din frații Tăi, ascuns în ei știind
că ești chiar Tu, lucrând în cei chemați(2)
și viața Ta, în viața lor trăind.(3)

Să recunosc Ierusalimul chiar
în ziduri dărâmate și-n ruine,(4)
să plec din Babilonul fără Har(5)
către Sionul cel zidit de Tine.

Să nu ne potrivim cu-al lumii chip(6)
în felul închinării ei deșarte,
cu temelia-I pusă pe nisip(7)
și cu zidirea ei de fapte moarte,(8)

ci transformați prin Duhul zi de zi(9)
spre chipul Tău,spre felul Tău ceresc
spre Trupul Tău din mădulare vii(10)
ce-un Templu-n Domnul laolaltă cresc.(11)

Să recunoaștem Haru-n cei smeriți (12)
căci numai lor Tu L-ai promis bogat (13)
precum am fost in Tine, noi  primiți (14)
să nu respingem frații, niciodat’.

Căci nici cei înăltați, nici cei vestiți (15)
sau îngâmfați de cunoștință multă, (16)
nu capată din Har, că nu-s smeriți (17)
si nici credință n-au, că nu ascultă!  (18)

Doar celor mai smeriți, mai ne-nsemnați
Tu Harul l-ai promis cu-mbelșugare (19)
sunt cei aleși de Tine si chemați
spre-a fi a Ta slavită Adunare. (20)

Ideea versurilor e din cuvântul de azi din adunare.

Referinte Biblice:
(1)“Adevarat va spun ca,oridecateori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neansemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut” Matei 25:40
(2)”

De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi..” I Tes 2:13
(3)”Nu mai trăiesc eu, ci Hristos traieşte în mine
!” Galateni 2:20
(4)
„Izbucniti cu toate in strigate de bucurie, daramaturi ale Ierusalimului! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, si rascumpara Ierusalimul.” Isaia 52:9
(5)  Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu vã atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curãtiti-vã, cei ce purtati vasele Domnului! …” Isaia 52:11
(6)
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin  înnoirea minţii voastre..” Romani 12:2
(7)“Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10)
(8)
„…..fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu, …”Evrei 6:1
(9) „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul  Domnului..” 2 Cor 3:18
(10) “Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui” 1 Corinteni 12:27
(11)
„, În El toată clădirea, bine închegată creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul . Prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, in Duhul..” Efeseni 2:21-22
„Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă Duhovnicească…” I Petru 2:5
(12)
„…şi recunoscând harul care îmi fusese dat, Iacov, Petru şi. Ioan, care sunt socotiti ca stalpi , mi-au dat mie şi lui Barnaba …” Galateni 2:9
(13)
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har’.”(1 Petru 5:5).
(14)
„Asa dar, primiti-va unii pe altii, cum v-a primit si pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu” Romani 15:7
(15)
A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei ?” Ioan 7:48
(16) „…cunostinta ingamfa ….” 1Corinteni 8.1
(17) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har’.”(1 Petru 5:5).
(18)
„Astfel, credinţa vine în urma auzirii….” Romani 10:17
(19) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har’.”(1 Petru 5:5)
(20) „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Adunare, slăvită,…”Coloseni 1:27


Harul felurit (o poezie)

16 septembrie 2008
„Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1Petru 4,10).

Primesc din Harul felurit
pe cât de felurit Îl au
cei de la care L-am primit
şi cei spre care eu mi-L dau.

E felurit cum feluriţi
sunt cei ce-au fost născuţi din Har,
căci Cel în care-au fost primiţi
Le-a dat la fiecare-un dar.

La fiecare şi la toţi,
dar fiecărui diferit,
ca seminţie de preoţi
ai Celui care ne-a iubit.

Iar după cum în trup avem
nu numai mâini, urechi sau nas,
ci felurite părţi suntem,
aşa-i şi Cel ce ne-a atras.

La fiecare diferit
ne-a dat din Harul Său bogat,
după credinţă cântărit
şi măsurat.

Din fiecare frate sfânt
primim un Har de la Hristos,
din fiecare alt Cuvânt
din fiecare alt folos.

Şi eu slujesc din ce-am primit
nu după capul meu, ci-al Lui,
Viaţa mea mi-am răstignit
şi-acum am viaţa Domnului….

…şi Trupul său duhovnicesc
şi Viitoru-i glorios
cu cât în El mă contopesc,
cu-atât Îl văd mai luminos!

Mă contopesc în El când stau
unit cu fraţii Lui şi-ai mei
în Harul diferit ce L-au
primit oricare dintre ei.

Asa e Harul răspândit:
deşi în moartea Lui uniţi,
prin Înviere FELURIT
au devenit împodobiţi….
…în viaţa Lui!

Şi  orişicui
care-a crezut, i-a dat un har
să se reverse Viaţa Lui
În fiecare mădular.
Când îi ascult pe fraţi primesc
din Harul lor şi înţeleg
cu Harul meu să le slujesc
spre-a fi un Trup al Lui întreg.

De-aceea scriu acum
şi spun
şi m-ostenesc
şi sap in minţi
Cuvântul ca sămânţă-l pun
şi pun ai harului arginţi
în sfântul Său negoţ spre-a fi
dat la zarafi şi înmulţit,
s-aducă rod şi-a deveni
îmbelşugat şi înmiit.

Bogatul Har!!!
…..la tron să mergi
prin sfâşiata Lui perdea,
acum să intri,
să alergi,
doar langă  Cel bătut cu vergi
şi Înviat…Îl vei vedea.

….din plinătatea Lui să iei
Har peste Har, să ai, să dai….

Epistola către Evrei:
ne-nvaţă că atunci când ai

..nevoie de-ajutor şi Har
să te apropii curajos
să intri-n cort,
pân’ la altar,
pân’ la Hristos.

Izvorul Harului e-aici
In Trupul Său cel „zdrenţăros”, („iţi întorceai faţa de la El.”)
în fraţii cei smeriţi şi mici….
în ei să-L cauţi pe Hristos.

Nu-l căuta în Sinedriu
nici la Irod, nici la Pilat
a fost pe-acolo, dar e viu
a Înviat.

Acum e-n fraţii Lui, în toţi,
cu ei El S-a asemănat,
cu ei şi tu să te socoţi
îngemănat.

Rămâi in El, în Trupul Lui
în felul Lui smerit
…şi mic
…şi ne-nsemnat
…şi neiubit.
Te fă nimic.

Slujeşte doar cu Har,
cu Harul dat,
dă altora ce tu ai căpătat.

Aruncă-ţi pâinea-n ape, în pustii
şi după multă vreme-o vei găsi!
Cununa n-o vei căpăta pe drum
şi gloria nu e pentru aici,
ce mici sunt cei ce mari iţi par acum,
ce mari sunt cei ce-ţi par aicea mici.

Tu te-nsoţeşte cu cei fără pungi,
cu ei să plângi, să suferi, să te rogi,
fereşte-te de cei în haine lungi
ce scaune-şi înalţă-n sinagogi!

Să fi găsit tot timpul ÎN HRISTOS
îndreptăţirea Lui să-ţi fie scut.
În Trupul Lui, să fi spre-al Lui folos,
de Domnul fi-vei BINE-CUNOSCUT!


Incheieturi si legaturi!

10 septembrie 2008

Coloseni 2:19 „netinandu-se strans de Capul, din care tot Trupul, hranit si strans unit prin incheieturi si legaturi creste cu cresterea lui Dumnezeu…”(trad GBV)

       Stim cine este capul Trupului (ce bine ar fi ca tot mai multi nu numai sa stie ci sa si creada in Cel care este capul Trupului al adunarii), dar ce sunt incheieturile si legaturile? Citește restul acestei intrări »


Recunoasterea Trupului! (La cine zic frate si la cine nu?)

9 septembrie 2008

I Cor 11:30 “Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm…”

Din care pricina?

1 Corinteni 11:29 “Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul ….”  (in original scrie doar “trupul” nu si “Domnului”)

Deci, de ce? DACA NU DEOSEBESTE TRUPUL.

       Rearanjand ideile am putea parafraza: Intre noi crestinii exista multi treji dar si  multi neputinciosi, multi bolnavi (spiritual) si nu putini adormiti pentru ca nu se deosebeste Trupul, adica fiecare din cei care iau simbolul cinei(al unitatii, deci al trupului) nu isi face o judecata de sine (proprie), daca este mort impreuna cu Hristos (daca vesteste moartea Domnului) fata de lume si pacat? Aceasta moarte impreuna cu Hristos(spirituala) este mijlocul unitatii noastre cu el, deci al contopirii in trupul Lui (eklesia, adunarea). “Am fost facuti una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui.”
     Daca  aceasta lucrare de cercetare nu se face, daca nu este un mediu autocritic care sa stimuleze mustrarea si indemnul, cararea somnului, neputintei si a bolii spirituale este deschisa. O atitudine usuratica, o tratare flegmatica a starii adunarii duce la pierderea caracterului ceresc al ei, pana la Luarea Sfesnicului, adica a dreptului de marturie , de lumina, de considerarea  de catre Domnul ca “aceasta este Adunarea Mea.”
    “Am sa te vars din gura mea” este un avertisment adresat unei adunari. In Apocalipsa adunarile erau deja  destul de mature ca Domnul sa li se adreseze direct lor: “Iata ce zice adunarilor Duhul…”

  CUM DEFINIM TRUPUL? Citește restul acestei intrări »


Mădular lipsit de cinste, repostare din 11 august 2008

11 august 2008

Despre astfel de madulare gasim scris ca trebuiesc imbracate.
Haladuind ieri prin Corint si azi prin Atena, ma intrebam in gand de ce statuile astea erau asa de dezbracate! Cand m-am scapat si am rostit, sotia a ras:”….nu vezi ce cald e, de aia!”.
Exista un cult al goliciunii, al dezvelirii, al dezbracarii. Al etalarii carnii, a preamaririi formei trupului, intr-o mintire continua, ca si cum batranetea si moartea nici n-ar fi.
Hainele au un inteles spiritual: „imbracati-va in Domnul Isus Hristos”.
Ce mare speranta avem, mai ales atunci cand ne vedem pe noi insine, fiecare, ca cel mai lipsit de cinste madular.
Gandul firesc, carnal, al omului e dorinta dupa goliciune spirituala: de ce haine?, de ce albe?, de ce de in? de ce In Domnul Isus? Frunzele smochinilor religiilor indreptatirilor noastre nu sunt bune? Gandul firesc e sa fi tu insuti, fotbalist crestin, artist crestin, pagan crestin. Sa nu dezbraci zdrentele vechi, sa porti doar ecusonul lui Hristos, nu imbracarea in Hristos.
Ce Har e sa descoperi ca n-ai cinstea ta, ca ai nevoie sa fi imbracat. Ce groaznic e sa „nu vezi ca esti…..orb si gol” si ca ai nevoie de „…haine albe ca sa nu ti se vada rusinea goliciunii…”.
Imbracarea spirituala, umplerea cu Hristos a duhului nostru, a duhului mintii noastre, a gandurilor noastre ne da dreptul moral sa iesim in lumea aceasta plina de duhuri, pe strada mustind de legiuni.
Peste imbracaminte apoi se ia armura: ravna, indreptatirea, adevarul, credinta, mantuirea, Cuvantul.
Locul spiritual in care se fac aceste schimbari si antrenamente este adunarea. Dar nu o adunare a oamenilor, de tip „discurs politic” in care un singur „soldat” citeste eseuri despre tactica militara si multi altii asculta, ci o adunare a Domnului Isus, de tip organic, ca un Trup, in care fiecare madular are locul si rolul lui dupa cum are slujba si calauzirea de la Cap.
Sa va doriti sa faceti parte dintr-o astfel de adunare! Cautati-o pe langa voi, „impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata” . Daca nu este „apropiati-va de El piatra vie” si veti fi si voi „pietre vii” care cresc impreuna. Pentru o adunare dupa voia lui Dumnezeu e nevoie de „doi sau trei adunati pentru Numele Lui.”


%d blogeri au apreciat: