…voi, părinților….. creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului

Este o poruncă dată părinților.
Nu învățătorilor de școală duminicală.
Nici nu există o astfel de slujbă în adunare.
Dacă ar fi, ce simplu ar fi fost să fi scris: El a rânduit în biserica, întâi apostoli, apoi…apoi….învățători de copii.
Nici pomeneală.
Slujba învățării copiilor este dată de Domnul părinților, în mod special mamelor.
Ce seamănă omul aceea va secera!
Nimeni nu va secera ce se va ruga să secere.
E o înșelare comună să ignori educația, așteptând totul de la regenerare, de la ”atingerea Duhului”.
Mama și bunica lui Timotei n-au făcut-o.
Această greșeală o fac astăzi în masă mai ales așa zișii carismatici, sau cei de tentă carismatică și mulți din cei influențați de ei.
”Domnul le va schimba inima” zic unii despre propriii copii lăsați de izbeliște în fața jertfelor moabite ale net-ului și tv-ului.
Cu siguranță o va schimba …spre lucrurile semănate.
Nicidecum spre altceva.
Astăzi toată educația este abandonată în seama bisericii.
Biserica s-a transformat însă dintr-un loc al învățării într-unul al show-ului, al divertismentului.
Tinerii merg acolo goi și ies beți, nu hrăniți.
Cercetarea de sine nu face parte din meniul servit de clerul impus de securiști peste turme formate după chipul PCR.
Este o situație de plâns, iar când cineva dă preșul puțin la o parte și iese mirosul, celor care ar fi trebuit  să strige li se face brusc rău.
Ce n-a spus amvonul (rechiziționat de securiști), a spus tastatura.
Și spune.
Nu se poate schimba firea pământească educată să se comporte religios. Eu nu în acest scop scriu.
Nu e nici o pagubă chinul ei.
Nu e slujba nimănui s-o oprească, nu e o slujbă duhovnicească să oprești un om de a se strofoca.
Însă vestirea Adevărului este o slujbă duhovnicească, iar de câte ori un om se întoarce la Domnul, vălul este luat.
Prețuirea Cuvântului, grija de a nu-L călca se numește credință, o virtute disprețuită azi, în lumea flămândă de compromis și înspăimântată de ocară.
Dacă câte unul pe an din cei ce citesc ce scriu, este încurajat și întărit în omul lăuntric ca să nu se aplece sub un jug nedrept, știu că n-am scris degeaba.
Mărit să fie Domnul!

Școala părintească (…repostare din 22 octombrie 2010)

….părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Efeseni 6:4

Se vorbește despre Homeschooling(Școala de acasă) ca alternativă la școala de la școală, la școala de stat.

Se cântăresc doar două alternative, răul școlii de stat și binele școlii de casă.
Mai există de ceva vreme școala duminicală: școala bisericii, școala paralelă cu programul din church ținută de învățătorii de școală duminicală.
Mai este școala de vacanță…..
Mai sunt tabere, cursuri, grupuri, studii, etc.
Slavă Domnului!
Orice școală e bună, ideea de învățare nu putrezește.
Frații hutteriți au fost primii, care au introdus în coloniile lor școala pentru toți copiii de la 3 ani în sus. Analfabetism 0% din anii 1500. Fratele Comenius s-a născut după mai bine de 100 de ani. A scris Didactica Magna, cartea după care s-au croit toate școlile lumii. Au trăit pe aproape. Comenius a trăit chiar 7 ani în Transilvania, la Szarospatak. Hutteriții erau la Vinț.
Mai este o școală despre care ne îndeamnă apostolul: școala părintească. ”….și voi părinților …creșteți-i”, nu voi învățătorilor de școală duminicală sau liderilor de tineret. N-am citit despre astfel de personaje în Biblie.
Am promis că o să scriu despre Școala cu copiii.
Cei care cred în evoluția omenirii vor spune că avem dreptul să călcăm Cuvântul în numele modernismului. E fals. N-a evoluat nimic. De la potop sunt aprox. 4500 de ani. Istoria e tare scurtă. Evoluția e un accident, o cursă în gândirea celui ce-o rumegă. Să lăsăm Cuvântul scris, citit, auzit, crezut și aplicat fără modificări de nici un fel. Să nu urmăm calea lui Ieroboam.
M-a frământat problema.
E puțin scris în Biblie despre școală cu copii. Doar atât(Ef 6:4)….și exemplul lui Timotei:”…din pruncie cunoști Sfintele Scripturi care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire..” Nimic cu țintă sigură.
Scripturile nu mântuie, dar pot da  înțelepciune.
Înțelepciunea nu mântuie, dar duce într-acolo.
E o probabilitate aici.
Sfintele Scripturi ale lui Timotei erau Vechiul Testament. Dacă lui Timotei ca prunc, acest Vechi Testament i-a putut da înțelepciune care duce la mântuire și pruncilor noștri poate. Dacă părinților din secolul unu le spune ca EI să-și crească copiii în mustrarea(frica) și învățătura Domnului și nouă ne spune.
Cum?
Simplu, ca la școală. Dacă Dumnezeu ne zice ceva să facem înseamnă că putem face. Sau nu cumva vom zice că suntem dotați doar de la gât în jos ca să procreem doar carne! Avem și suflet și duh și înțelepciune și ceea ce mai trebuie pentru a educa niște firi rebele. Ca creștini suntem chemați să ne judecăm pe noi înșine, niște adulți vicleni și nesupuși, neiubitori de cruce, cu cât mai mult vom putea să ne învățăm copiii care înoată în inocență și stau în mâinile noastre ca un burete uscat.
În ce îi punem?
Să-i scufundăm în Cuvânt.
Cuvântul este Cristos.
Vechiul Testament este Cristos. Ușor și plăcut de înțeles de către niște copii.
Dusul copiilor la biserică și bizuirea pe atâta este o mare amăgire. În marea majoritate a bisericilor din lume nu este proclamat Cristos ca Domn. Eventual ca mântuitor, ca ajutor. Nu este predicat harul, ci legea.
Ca unul care de 20 de ani nu mai merg la nici o biserică, nu mai stau în fața nici unui amvon(și cu siguranță nici în spate, niciodată) am judecat în lumina Cuvântului ce fac cu copiii mei. În Cuvânt nu am găsit Școală duminicală, nici duminică, nici pastor, nici biserică, nici program.
Ne-am rugat mult împreună cu soția.
Ca răspuns la rugăciune am primit înțelegerea că ”Învățătura Domnului” este Vechiul Testament:”aceste lucruri au fost scrise pentru învățătura voastră”.
Și am început să-i învăț Vechiul Testament. Am început cu creația. Apoi cu cronologia.
Ca la școală. Cel puțin două ore pe săptămână. În paralel cu școala de stat.
Merge. Iată, sunt aproape doi ani. Dă roade, copiilor chiar le place.
Citit Biblia pe rând fiecare, întrebări, recapitulări, răspunsuri.
Am fost la un frate în casă, tot ”dizident” și el, fără biserică, fără cult, fără popă, dar cu 3 copii binecuvântați și cu Domnul Isus strălucind în inima lui. Am văzut nuiaua în grindă(stă la țară).
-Ce-i cu aia acolo?
-Păi, mai trebuie, că ei nu înțeleg Harul, la ei trebuie legea.
-Și cum vei trece de la  lege la Har?…
…….
Greu am înțeles și eu. E greu ca părinte să ceri de la Tatăl de sus să te trateze cu Har și tu să-ți tratezi copilul cu lege. E ca un paradox.
Dar în imaginile Vechiului Testament găsim pilde extreme prin care Dumnezeu face trecerea. În evanghelii iar.
Cartea Iov e o confruntare între 3 legaliști doxați de principii și un om plin de Har care crede chiar când nu înțelege deplin căile Stăpânului, Tatălui.
Vă recomand să începeți acest fel de școală, dacă o faceți, s-o continuați. Școala părinților cu copiii în Cuvântul Tatălui e slujba lui Iosif. Iosif și-a dat copiii să-i fie înfiați de Iacov, Tatăl Lui. Au fost numărați printre fiii lui Israel: Manase(uitare) și Efraim(rodire).
Să ne dăm și noi copiii noștri Tatălui nostru să-i înfieze. Să-i umplem cu Cuvântul Lui, cu Învățătura Lui! să fie numărați printre fii Lui.
Vouă, părinților vă este scris, nu altora!