Cuvântul crucii….(mesaj de Poul Madsen (Danemarca), 1969)

25 noiembrie 2011

Poul Madsen a trăit 92 de ani (până în 2009) și a lucrat pentru Dumnezeu timp de 70 de ani. A fost prieten cu Watchman Nee, T. Austin Sparks, Bakht Sing și alți frați cunoscuți și roditori. A trăit în Danemarca.

Cuvântul Crucii – Poul Madsen
Un mesaj dat de  Poul Madsen la Conferinţa de la Aeschi, Elveţia,
în septembrie, 1969

 

Propovăduirea crucii

„Căci Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18).

„Acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi, şi în trupul meu împlinesc ceea ce lipseşte necazurilor lui Hristos,  pentru trupul Lui, care este Biserica, al cărei slujitor am devenit eu,potrivit administrării lui Dumnezeu care îmi este dată pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu”(Coloseni 1:24-25).

Eu nu vă pot spune cât de recunoscător sunt  de a fi printre voi, şi pentru a întâlni prieteni vechi pe care nu i-am mai văzut de douăzeci şi unu de ani. Unii dintre noi am fost impreuna la Kilcreggan, Scoţia, în 1948, şi pentru mine acela a fost un timp de o importanţă foarte reală. Acolo Domnul mi-a dat două lucruri: o Biblie nouă – o nouă revelaţie, şi prieteni noi – o nouă experienţă de părtăşie în Domnul. Şi aceste două lucruri au trecut testul timpului. Nu a fost doar un moment de emoţie, ci câteva zile în care Domnul a făcut o lucrare de durată în noi.

Unii dintre noi au trecut prin multe în ultimii douăzeci de ani. Am avut multe bucurii, unele încercări, unele întristări, anumite dificultăţi, şi  un număr destul de mare de  lucruri pe care noi nu ne-am fi ales, și prin toate lucrurile acestea am probat şi experimentat că predicarea Crucii este cu adevărat puterea lui Dumnezeu. Cuvântul Crucii ne-a călăuzit. Un cuvânt sentimental nu ar fi putut face asta. Un cuvânt superficial nu ar fi fost în stare să ne conducă, dar cuvântul Crucii în fapt și cu adevărat ne-a trecut prin multe, multe lucruri diferite, şi cuvântul Crucii este de fapt Cuvântul lui Dumnezeu, atingând toate aspectele vieţii .

1. UN CUVÂNT DIN ÎNTUNERIC
Cuvântul Crucii este un cuvânt din întuneric şi din suferinţă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” Acesta a fost un cuvânt din întuneric total, şi îl găsiţi în întreaga Biblie. Acesta a fost cuvântul lui David. Din nou şi din nou, el a strigat: „De ce, Dumnezeul meu De ce?” Acesta a fost cuvântul profeţilor, şi a fost cuvântul lui Iov. A fost un cuvânt de suferinţă, dar nu de disperare, un cuvânt din adâncă încercare, dar nu de rebeliune, şi un cuvânt din acea experienta are forţă – şi modul în care acest cuvânt ne-a ajutat!

2. UN CUVÂNT DE SETE ȘI DOR
Cuvântul Crucii este, de asemenea, un cuvânt de sete profunda, profundĂ, o dorinţă de a vedea planul de mântuire al Domnului îndeplinit. Cum doresc să văd mântuirea deplină a lui Dumnezeu meu! Acesta de asemenea, este un cuvânt în întreaga Biblie. Domnul a spus: „Mi-e sete”, şi David a făcut acelaşi lucru, aşa au făcut profeţii. Nimeni in contact cu realitatea şi în contact cu Dumnezeu nu poate răzbi  pe cont propriu. El are o sete în el pentru realizarea planului divin al mântuirii. Cât de des am fost în dificultate şi în situaţiile în care această sete a fost resimţită în adâncul fiinţei noastre! Şi cum cuvântul Crucii a fost o putere de a ne conduce atunci când ne-am simțit setea!

3. Un cuvânt de TRIUMF
Cuvântul Crucii este, de asemenea, un cuvânt de triumf adevărat, nu o victorie superficială, ieftină, ci adevărat triumf: „Sa sfârşit!” Găsim în întreaga Biblie că în cele mai profunde  ore de suferinţă sfinţii Domnului au fost capabili să triumfe, şi repet, nu o victorie ieftină, superficială. Acesta nu este doar un lucru emoţional, ci victoria adevarată care poate sta chiar şi în ochii lui Dumnezeu. Cum cuvântul Crucii ne-a ajutat, chiar şi în orele de întuneric profund, sa triumfăm prin El!

4. Un cuvânt de ODIHNĂ  ADÂNCĂ
Cuvântul Crucii este un cuvânt de odihna profunda, profunda. Valurile au fost mari, inamicul a fost aparent triumfător, întunericul a fost greu, dar, în ciuda a toate, cuvântul Crucii ne-a dat cea mai adâncă odihnă în Domnul nostru. „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul meu”. Sacrificând totul, chiar pe Sine, El a fost în cea mai adâncă odihnă în voia Tatălui Său. Pierzând totul, odihna credinței Lui a fost triumfătoare, şi veţi vedea aceasta peste tot în întreaga Scriptură. Acesta este cuvântul Crucii, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. „Chiar dacă smochinul nu va flori și rod nu va fi în vițe, rodul măslinului va lipsi … îeu tot mă voi bucuria în Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:17-18). Cum cuvântul Crucii ne-a făcut îm stare, prin multe încercări, să fim liniştiți în Domnul nostru, Domnul  mântuirii noastre! Inamicul a fost foarte ocupat şi nervii noştri au fost foarte slabi, dar cuvântul puterii Sale a adus profundă odihnă pentru omul nostru lăuntric.

5. Un cuvânt de IUBIREA DIVINĂ
Cuvântul Crucii este, de asemenea, un cuvânt de iubire – iubire, nu ieftină, ci dragostea Divină: „Părinte, iartă-i.” Unul dintre conducătorii noştri din Danemarca, care nu este creştin, a declarat public: „Nu ştiu adevărul, dar aceasta este cel mai mare cuvânt vorbit vreodată  omenirii:” Părinte, iartă-i. „” Şi apoi a adăugat: „Acesta ar putea să fie adevărul! ” Şi îl găsiţi în întrega Biblie. David s-a rugat pentru Saul, profeţii s-au rugat pentru Ierusalim şi pentru duşmanii lor. Nimic nu poate crea această dragoste în noi, în afară de  cuvântul Puterii Lui, cuvântul crucii.

În ultimii douăzeci şi unu ani am fost ispitiți destul de des la amărăciune, sau de a lupta cu arme carnale. Cât de minunat este atunci când cuvântul puterii Sale creează în noi, cei care suntem mântuiţi  iubirea lui Dumnezeu!

6. Un cuvânt al PĂRTĂȘIEI
Cuvântul Crucii este cuvântul părtăşieI: „Femeie, iată fiul tău … Fiule, iată mama ta.” Nu am văzut pe doi fraţi ai mei de aici în timpul acestor douăzeci de ani, şi totuşi spun: ‘. Iată, fraţii mei ” Aceasta este puterea cuvântului Crucii, facandu-ne o noua familie, nu fondată pe o bază emoţională, ci în duh şi în adevăr.

Deci, eu pot atesta puterea de predicare a Crucii. În noi, care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu. Şi ea ne-a călăuzit. Semnele nu ne-au putut ajuta. Senzaţionalismul nu a avut puterea de a ne ajuta. Înţelepciunea oamenilor nu putea să ne conducă, dar acest cuvânt s-a dovedit a fi de fapt puterea de a exercita totul prin noi. Şi acum dorinţa mea cea mare este de a fi capabil pentru a predica acest cuvânt a Crucii, se  poate  ca Domnul ne-a dat ceva timp aici cu scopul să devenim capabili să  predicăm acest cuvânt, dar fără unele  identificări practice  cu cei care au predicat cuvântul Crucii pe deplin, cum ar putea cineva aştepta să predice acest mesaj?

7. Un cuvânt DE PROCLAMAT
Cuvântul Crucii impune spiritul Crucii, şi, astfel, Pavel spune că el se bucură în suferinţele sale. aceasta are într-un fel ceva de-a face cu lucrarea lui, că prin multe suferinţe el a fost învrednicit să proclame cuvântul Crucii pe deplin. Proclamarea nu spune numai lucruri corecte în conformitate cu Scriptura, ea trebuie să transmită Duhul, viaţa Celui care a vorbit cuvântul din Crucea Lui. Deci, nu este posibil să se proclame cuvântul  puterii fără ca cineva să fie  identificat cu El, care a vorbit de Crucea Lui. Asta ar putea explica multe lucruri în ultimii douăzeci şi unu de ani.

Trăim prin zile foarte dificile. În Danemarca, cel puţin, întunericul este foarte, foarte greu, si am experimentat că nimic dintr-o creștinătate superficială, uşoară nu va aduce într-adevăr un ajutor adevărat. Noi nu luptăm împotriva cărnii şi sângelui, ci suntem implicați în oarecare măsură într-un război cosmic, şi nu vrem doar să atingem creierii oamenilor. Ne dorim cu adevărat să atingem adânc în străfundul vieţii omeneşti. Aşa cum noi am experimentat puterea acestui cuvânt, care nu ne-a fost  dat cu manifestari foarte mari, ci în adevăr şi în spirit, atunci ştim din proprie experienţă ce să facem. Vrem să fim identificați cu Domnul şi Mântuitorul nostru crucificat. Vrem – trebuie să spun acest lucru cu grijă, dar eu trebuie să-l spun – suferinţele care vin din ascultare.Vrem, în zile ca acestea, pe deplin şi cu adevărat să evităm popularul şi să acceptăm adevărul. Prin urmare, dragii mei prieteni, noi nu suntem în căutarea de semne, nici nu ne dorim înţelepciunea acestui veac, ci puterea Crucii este lucrul pe care îl căutăm.

Cred că ne-am adunat aici împreună în aceste zile, tocmai din acest motiv. Am fost la multe conferinţe în ultimii douăzeci şi unu de ani. Am  sponsorizat mai multe eu însumi. Am uitat cea mai mare parte a ceea ce s-a spus în toate aceste conferinţe. Foarte mult din ele a fost foarte minunat, în ceea ce priveşte emoţiile erau în cauză, dar ceea ce a rămas în mine, ceea ce a trecut testul timpului şi al procesului, ceea ce m-a ţinut în părtăşie adevărată cu sfinţii Domnului, a fost predicarea Crucii.

Şi cum am început prin a spune, a fost minunat să mă întorc acum şi să mă uit înapoi peste douăzeci şi unu ani, cu unii dintre voi.

Cuvântul Crucii care iese din gura lui Dumnezeu nu s-a reîntors la el nicodată fără rod, şi eu vă sugerez ca noi, în aceste câteva zile, să căutăm Faţa Domnului împreună, rugându-L să ne reînnoiască pe noi toţi, în special pe cei aflați  în slujba Cuvântului, ca noi, în generaţia noastră, să putem aduce cuvântul puterii Lui, astfel încât, dacă ne întâlnim din nou în douăzeci şi unu ani, să putem vedea atunci că acest cuvânt al Crucii a fost eficient si puternic, că ne-a dat o nouă revelaţie, un nou sens al părtăşiei, şi a fost atât de puternic încât ne-a călăuzit, prin cei douăzeci şi unu ani, cu toate încercările şi suferinţele lor. Așa să fie!

traducere rapidă cu ajutorul Google Translate corectat

sursa 


Pericol! …de Poul Madsen

18 noiembrie 2011

citat:
”Noi ne lăudăm cu numele de  „creştini evanghelici” şi suntem, probabil înclinaţi să credem  că noi ştim adevărul mai bine decât alții, fiind specialiști cu privire la infailibilitatea Bibliei şi doctrina justificării prin credinţă. Acest lucru este excelent, dar numai dacă mărturia noastră este susţinută de acea dragoste jertfitoare, care este semnul celor ce aparţin  Evangheliei şi prin urmare, pot fi cu adevărat numiți  „evanghelici”. Trebuie să fim de acord că nu poate fi nici o catastrofa mai mare decât ca creştinii evanghelici să fie demascați ca ipocriţi.”
sursa: http://lovestthoume-outofthefire.blogspot.com/2011/09/danger-poul-madsen.html by Poul Madsen(From „Toward the Mark” magazine, Vol. 12-1, Jan-Feb 1983)

de citit: Luca 12:1-12
O traducere aproximativă, cu Google Translate:

Pericol!
În comunităţile noastre moderne vedem de multe ori avertismente. Locuri sunt periculoase, astfel încât ni se porunceşte să nu se lăsa, sau medicamente sunt periculoase, aşa că suntem avertizaţi să nu depăşiţi doza prescrisă sau faptul că unele medicamente nu trebuie să fie luate pe plan intern, etc.  Toate persoanele sensibile ia cunoştinţă din cauza unor astfel de avertismente de pericol şi de a acţiona în consecinţă, dar creştinii destul de ciudat tind să nu ia unele dintre avertismentele Scripturii în serios, chiar dacă acesta este Domnul Isus Însuşi, care strigă, „Feriţi-vă”.

În acest exemplu, Domnul a fost înconjuraţi de o mulţime dornici, dar a fost ucenicilor Săi că El a vorbit, „Mai întâi de toate, Feriţi-vă de aluatul fariseilor care este ipocrizia”. Aici, atunci, este un avertisment solemn de pericol pe care Domnul direcţionează tuturor dintre noi care sunt discipoli. Am putea fi surprinşi de faptul că un astfel de avertisment a fost îndreptată în special pentru ei. Au fost mai mult în pericol de a deveni ipocriţi decât masa generală a oamenilor? Da, într-adevăr, acestea au fost! Şi aşa suntem noi! Mai ales atunci când ne imaginăm noi înşine pentru a fi exceptate de la acest păcat. Poate că este doar pentru că ne în vedere ca în afara oricărui pericol pe care le poate fi prins în această capcană. Citește restul acestei intrări »


Un Dumnezeu al repetiţiei, care urăşte uniformitatea

15 ianuarie 2011

Avocat de succes, Poul Madsen părăsește totul la apogeul vieții, pentru a urma o altă viață, modestă, de ”urmaș al Mielului”. Departe de orice amestec în vre-o organizație religioasă anume, chemat de Domnul la o lucrare specifică, a slujit timp de peste 70 de ani pe Cel ce L-a chemat cu o chemare sfântă. A plecat la Domnul la 93 de ani, în 2009. A lucrat până probabil în ziua morții.
Colaborator cu Watchman Nee, l-a invitat pe acesta în 1938 în Danemarca. La Helsingor, Nee a vorbit timp de o săptămână. Ceea ce  a vorbit s-a stenografiat și apoi s-a tipărit în ceea ce avem azi: ”Viața creștină normală”, probabil una din cele mai cunoscute cărți despre viața creștină. Cel mai probabil Nee nu a știut nimic despre ”succesul” cărților lui. Închis de comuniști pentru 20 de ani, sentința i-a fost prelungită și a plecat la Domnul din închisoare, în al 21-lea an de detenție. Prelungirea detenției însemna eșecul reeducării, în limbaj biblic: a refuzat eliberarea care i se oferea.
Poul Madesn a fost o voce ce a strigat într-o pustie religioasă dominată de vânturile fierbinți ale lumificării prin muzică, extaze false și alunecări în experimente superficiale îndreptățitoare. Opozant puternic al ideii de templu, n-a construit nimic, n-a lăsat nici un sfert de zid, munca a fost una a Cuvântului, a Spiritului. A cunoscut și practicat Taina lui Cristos, adunarea în felul revelat de Noul Testament.

Iată un citat din Poul Madsen:

”Dumnezeu este un Dumnezeu al repetiţiei, aşa cum am văzut, dar El nu este un Dumnezeu al uniformității. El a creat milioane de fiinţe umane, şi oricare din ele au două picioare, doua mâini, un nas între doi ochi şi două urechi. Aceasta este repetiţie la scară mare. Totuşi, fiecare fiinţă este unică. Nici una dintre ele nu este exact ca celelalte.  Așa este Dumnezeu, un Dumnezeu al repetiţiei, care urăşte uniformitatea. Satana este exact opusul. El insistă asupra uniformităţii şi el de multe ori pare a avea calea lui.
Toate marile puteri politice sunt construite pe uniformitate. Tu nu poți deveni un om mare în această lume dacă vei permite oamenilor să rămână independenți. Uneori, acest principiu pare să intre în biserică, astfel încât oamenii într-o anume biserică par la fel unul ca altul. Ei sunt fără originalitate,  au devenit cópii, fac aceleași lucruri, vorbesc aceeaşi limbă şi folosesc aceleaşi fraze. Aceasta este cel mai plictisitor, şi cu siguranţă nu este ceea ce înseamnă să fi sfânt. Departe de a fi de la Dumnezeu, astfel de monotonie este foarte, foarte umană, şi totul prea comun.”

Din ”Urmându-l pe Miel”, Poul Madesn, sursa aici.
Mai multe de Poul Madesn și nu numai: aici. A publicat mult în revista fratelui și tovarășului de slujbă din Anglia, T Austin Sparks: ”Toward to mark” ”Spre țintă”.
Revista  care a publicat-o în daneză timp de aproape 70 de ani s-a numit cam la fel ”Mod malet”.


%d blogeri au apreciat: