Lucratori sau spectatori?

27 ianuarie 2009

„Ca unii care lucrăm împreună, vă îndemn să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu” (II Cor 6:1)
„Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit.” (1Petru 4,10).
„… lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. I Corinteni 3:13

„Fiecare din voi sa slujeasca”

este ordinul existentei si vietii Trupului lui Hristos. Trupul de carne nu are madulare moarte sau paralizate. FIECARE e viu.

„dupa cum trupul este….TOT ASA

este si Hristos”

Cum il cunosti pe Hristos? ASA? Ca si cum este trupul tau de carne? Cu MULTE

madulare, TOATE active si pline de viata?
Sau ca un trup lesinat, in coma, inert si paralizat, conectat la aparate si avand cateva madulare active, dar majoritatea inerte?

Daca spui si crezi ca faci parte din Hristos, care este pentru tine un Trup viu, te intreb: tu esti un madular viu in Hristos?

Ce lucrare faci tu in Hristos? In ce slujba esti implicat? Ce fel de legaturi ai cu celelalte madulare? Cat de stranse?
Cui slujesti? Slujesti altora, celorlalti? Sau nu faci nimic, doar privesti pe altii cum lucreaza?
Ce faci cu talantul primit?

„Tzi se va cere socoteala
de-orice talant ce l-ai primit
ai castigat cu el pe altii
sau l-ai ascuns si-a ruginit?”

Daca esti copil al lui Dumnezeu, responsabilitatea ta de a sluji este foarte serioasa si vine impreuna cu drepturile pe care le ai de copil al lui Dumnezeu:”Le-a dat dreptul…”.
Chiar si dorinta de a sluji este pusa de Domnul in inimile copiilor lui, pentru ca suntem chemati intr-o imparatie a dragostei, in care slujirea este bucurie, iar munca binecuvantare.

De ce scriu acest post?
M-a umplut de indignare postarea unui carturar, ofensat ca la terminarea programului religios in fata unei multimi de cateva sute de spectatori, unul din masa, din plebe, din „tacuti”, a avut curajul sa-l mustre, sa-l critice putin! Carturarul cu pricina isi face un titlu de martir din felul cum a ascultat cu capul plecat terminarea criticii si cum nu a raspuns nimic. Apoi se explica: „ce poate intelege acela, din tribuna, cat e de greu sa joci pe stadion? Vorbeste si nu stie!  Ce usor ii este sa stea sa asculte, daca ar lucra ar vedea el?” Si asa mai departe.

Cata orbire! Sa repeti continuu: veniti la stadionul nostru, stati in banca si taceti, ascultati, impotriva celui care a spus: MERGETI… SI PROCLAMATI!


Si se intampla ca:
„Tacutii sa devina mai tacuti,
orbii mai orbi zicand ca vad, iar mutii
aliniati sa fie si mai muti
sporind mereu in paguba virtutii.”(toata poezia: aici)

Ce vreau sa spun?
Adunarea oamenilor in asa-zisele MEGA-biserici FACE IMPOSIBILA viata lui Hristos acolo. Pentru copiii adevarati ai lui Dumnezeu, a sta intr-o biserica mare este un chin. Aceste mari multimi de oameni sunt gropi adanci in care cad fariseii si carturarii (care n-au ajuns la neprihanirea lui Hristos), impreuna cei calauziti de ei. Daca acolo sunt copii ai lui Dumnezeu, acestia ori sufera si scapa, ori se impietresc si se racesc. Este aproape imposibil sa ramana mult timp in clocot un credincios in stare de inactivitate. Iar multimea face imposibila activitatea si slujirea fiecaruia, pentru ca nu este timp fizic. Astfel, cei cativa care slujesc au posibilitatea sa creasca, pe cand ceilalti sunt condamnati la atrofiere.

O comparatie: cum ar fi pe un camp impartit in postate de lucru, unul singur sa lucreze si ceilalti toti sa priveasca pe cei care lucreaza?  Ar fi roade la sfarsit?
Comparatia cu stadionul nu e buna, sau mai bine zis nu e asa. Sa spui ca pastorul si clerul lui sunt jucatorii, iar „statatorii din banci” sunt spectatorii, nu zic ca nu reprezinta o realitate, dar  e una monstruoasa care nu are de-a face cu gingasia chipului miresei, ci cu hidosenia vicleana a sarpelui. Hai sa vedem ce spune scriptura despre lucratori si spectatori?
Evrei 10:

32 „Aduceţi-vă aminte de zilele dela început, cînd, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe: 33pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocarilor si necazurilor, si pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi.”
1 Petru 1, 12. „Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe cari vi le-au vestit acum cei ce v-au propovaduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. …”

Deci: spectatorii sunt ingerii si oamenii, noi suntem spectacolul, privelistea, mirarea („se mira ei ca…”). In Adunare, in Trup nu exista spectatori, ci partasi, con-lucratori, slujitori impreuna.
Spectatorii sunt cei de afara sau ingerii pe care nu-i vedem. Noi suntem spectacolul, privelistea.

Si atunci, (am primit de multe ori intrebarea pusa in mod artagos): „ce propui? Unde scrie in Biblie ca nu-i voie biserici mari? Sau ce sa facem daca e biserica mare, unde scrie ca sa ne impartim?”
„Chiar asa” mi-am zis, nu scrie ca nu e voie, dar se arata ca toate erau mici!
Si totusi, nu scrie?
Ba da!
Clar!
Si aratam aceasta in fiecare duminica, (unii mai rar), la frangerea painii.
„Noi toti suntem o paine.”

Ce a facut Domnul Isus cu painea?
A frant-o! A impartit-o.
Nu a umflat-o, nu a pus-o la dospit, sa creasca, (ne-a spus sa ne ferim de aluatul umflator al ..stiti voi cui).
A frant-o!
La Ierusalim erau mai mult de 5000, toti impreuna….i-a imprastiat dupa uciderea lui Stefan, i-a frant. Si-a aruncat painea pe ape. I-a impartit in sapte, ba chiar in opt.
Sa nu ne temem de frangerea lui Dumnezeu! Sa intelegem ce ne-a facut El!
Si mai e ceva cu painea franta: coaja n-o mananca nimeni, e arsa, e hrana tare, la resturi, la faramituri, la caini! Dar cel ce a spus daramaturilor Ierusalimului: „izbucniti in strigate de bucurie” a spus si ”strangeti faramiturile!” Ramasita, ruinele, faramiturile, nimicul sunt materialul de constructie a lui Dumnezeu, El a ales:”lucrurile care nu sunt, ca sa le nimiceasca pe cele ce sunt”. Acestea sunt Harul, bogatiile lui Dumnezeu.

Cu ce ramai din aceasta ciorba de cuvinte daca tot ai avut rabdarea sa citesti pana la capat? Daca esti copil viu al lui Dumnezeu, sa cauti sa nu fii spectator intr-o biserica, ci lucrator intr-o adunare. Atat de mica, incat niciunul sa nu fie nelucrator. Sa nu fi primit in zadar harul lui Dumnezeu!

d.


A da!

3 ianuarie 2009

Efeseni 4:16
„Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei si se zideste in dragoste…”

Cresc daca DAU, asa scrie aici, madularul care nu lucreaza, se atrofiaza.
E o lege atat a trupului fizic, creat acum 6000 de ani, cat si a Celui de Duh, adus la viata(infatisat) acum 2000 de ani. Poate e denaturat  „adus la viata”, e mai bine „dezvaluit”, pentru ca noi eram in Hristos inainte de vesnicii, inainte de Adam. Adamul a fost cortul, si ne ramane cort pana vom termina cu aceasta gazduire vremelnica. Hristos este Trupul insusi, nu umbra. La aceste lucruri m-am gandit zilele acestea discutand cu mai multi, despre beneficiile sau lipsurile partasiilor mici in comparatie cu mega-church-urile . Sa fie spre zidire.

Cum m-a primit Hristos pe mine-odat…
(….E legea Trupului ce m-a primit…..),
să DAU din harul ce l-am căpătat.
la fraţii care mi i-a rânduit.

Nu cât am adunat din Har să ştiu
ci cât am DAT  la alţii în slujire,
lucrând prin Har, la Cel ce este Fiu
şi are-o-mpărăţie de iubire.

Măsura judecăţii de apoi,
când L-om vedea pe Cel ce-a fost străpuns
….ce va desparte caprele de oi…
va fi: „cât NOI i-am DAT celui ascuns.”

Cât l-am hrănit şi L-am recunoscut
în cel din fraţii Săi mai ne-nsemnat
care-naintea noastră a crescut
ca o mlădiţă dintr-un sol uscat!

….O văduvă ce DĂ doar doi bănuţi,
un frate care spune cinci cuvinte,
DAU mult mai mult decât DAU  cei „avuţi”
vorbiri şi fără Har şi fără minte.

Sporim prin ce DĂ fiecare-n trup,
prin lucrul fiecărui mădular,
prin slujba felurită ca-ntr-un stup
Spre Lauda Slăvitului Său Har.


Adunari mici sau megabiserici(comentarii, obiectii, argumente) Cum erau primii crestini oare?

11 august 2008

       Se stie ca comunistii au impus o uniformizare a felului de inchinare in spatiile publice, l-au facut usor de controlat si de manipulat prin clerul ascultator, l-au redus si l-au pipernicit pana a ajuns asemanator sedintelor lor de partid.
      Aceasta degradare a inceput de fapt cu mult inainte de vremea comunista, comunistii au desavarsit-o.
      Felul organic, viu, interactiv al inchinarii este cel descris in Noul Testament, marcat de legea datoriei dragostei prin cuvintele: „unii altora, unii pe altii”. Clericii au distrus aceasta minunata partasie impunand impietrirea lor si limitarea Harului lui Dumnezeu la marunta lor intelegere.
     Privilegiile carnale pe care le au din perpetuarea acestor nelegiuiri nu-i lasa sa fie calauziti de Duhul lui Hristos si „sa dea la o parte orice piedica” din calea Harului, piedica fiind de fapt ei insisi si rolul lor de „inlocuitori” ai Calauzitorului.
  Dialogurile postate mai jos au avut loc pe grupul de discutii „Masa rotunda”(acum inchis) moderat de Iosif T.

Mariana G raspunde la articolul „Adunarea din casa Ta”:
„Am citit pe nerasuflate si cu mare bucurie acest articol. Si cred ca
este unul din cele mai importante lucruri care s-au spus pana acum la
„masa rotunda”. M-a bucurat, mi-a intarit credinta, sa vad cum mii de
frati de pe intreg globul pamantesc sunt miscati de Duhul Sfant pentru a
se reintoarce la adevaratul sens al bisericii. Mi-a raspuns la
framantarile si la toate semnele de intrebare legate de biserica
institutie/ program, care nu este nici pe departe ceea ce a fost
biserica din primele veacuri. Si cred ca Duhul Domnului care misca
oamenii din toata lumea va face si in tara noastra o miscare de trezire.
Cred din toata inima ca noi nu trebuia sa fim doar „auditoriul”,
„”consumatorii pasivi de predici”, „masa controlata si manipulata” ci
noi trebuie sa fim cu totii ‘” o preotie sfanta””, care sa ne imbarbatam
reciproc, care sa discutam impreuna adevarurile sfinte, care sa lasam
Duhul Sfant sa lucreze, sa traim iubirea si partasia frateasca, sa fim
preoti pentru copiii nostri, pentru prieteni nostri nemantuiti (care la
randul lor sa devina preoti pentru altii). Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: