O cetate plină de idoli

Aceasta expresie imi persista in gand acuma!
Si chiar daca nu vad idolii pe strazile cetatii (au ramas totusi destui), ma gandesc la idolii din inima omului. Impietriri de idei si rationamente indreptatitoare, edificii de argumentatii impotriva oricarei cercetari a Duhului sau pastrarii lui Dumnezeu in cunostinta, intepeniri in lesne crezutele minciuni ale marelui amagitor, tatal tuturor minciunilor.
Avem idolii pe strazile inimilor noastre, la raspantiile gandurilor, pe inaltimile lucrurilor adorate si placute privirii, in pietele discutiilor cu cei ce ne dau sau le dam cuvinte. Deasupra acestor miscari si curgeri ale logosului, troneaza imuabili idolii intepeniti ai convingerilor prejudecate, chipurile cioplite ale felului desert de  vietuire, altarele faptelor moarte.
Templele lor se numesc  Pofta carnii, Dorinta ochilor, Tanjirea dupa celebritate iar marea multime de idoli din ele au toate multele nume ale duhurilor subordonate.Impietrirea pacatului e scopul, neiesirea din comun, din cadentza de piatra a mersului  lumii acesteia.
Cercetarea blanda si curata a Duhului, inmuierea inimii in apa Cuvantului, spargerea de prag a acestor Dagoni ai mintii mele imi sunt in aceste clipe dorinte tot mai vii!
Ne purtam idolii cu noi, idolii parintilor nostri, si ni-s asa de dragi. Ii ascundem prin samarul camilei, stam deasupra lor saracii, ca singuri nu se pot ascunde, cum sa umbli fara idoli?
Las’ sa mi se intarate duhul!
Atena.