Conștiința, factorul neglijat(1), …gânduri de pe drum(5)

13 iunie 2014

(M-am întors dintr-o călătorie lungă făcută împreună cu soția prin mai multe țări. Ce scriu acum sunt încă gânduri de pe drum.)

1. Motivație.

Am auzit de multe ori în predici și am citit în cărți creștine că sufletul omului este alcătuit din rațiune, sentimente și voință. Nu zic că nu poate fi așa, dar eu n-am prea citit în Biblie despre această împărțire.
În Biblie scrie destul de clar că omul este:
trup, suflet și duh
omul dinăuntru și omul dinafară
omul cel vechi și omul cel nou
-și am mai citit în Biblie că în fiecare om se luptă conștiința(cugetul) cu gândurile.
Ei, despre această luptă dintre conștiință și gânduri eu n-am prea auzit vorbindu-se și nici n-am prea citit. M-am gândit zilele trecute mult la conștiință, am luat în gând fiecare loc unde scrie despre conștiință și m-am gândit la el. Vă prezint aceste gânduri ca o jertfă de seară, e seară acum când scriu, deși probabil când voi ajunge la net să pot posta va fi dimineață.

Folosesc paragrafe notate cu puncte, pentru ca dacă pe acest blog sau pe altele mă voi referi cândva la aceste gânduri să pot lua numai ideea scurtă, să cruț timpul cititorilor.

2. Conștiința și gândurile

(”… ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.” Romani 2:15)

Este foarte clar de aici că conștiința este diferită de gânduri, să zicem de gândurile inimii. Conștiința mărturisește despre o lege a lui Dumnezeu scrisă în inimile tuturor oamenilor, chiar dacă acele popoare nu au o lege pe hârtie. Toate popoarele au justiție, există un climat al dreptății chiar la cele mai primitive popoare. Între conștiința și gândurile fiecărui om există un război. Este un război lăuntric în oameni, de obicei conștiința cere o anumită neprihănire(dreptate) pe când gândurile justifică păcatul. Lupta este sub formă de acuzații sau dezvinovățiri reciproce.
3. Dumnezeu este prezent în conștiință de la creație.

Fiind vorba de lucrarea legii sădită de Dumnezeu despre care mărturisește conștiința, atunci putem vorbi de acțiune a lui Dumnezeu în conștiință prin legea sădită de El. Legea (lucrarea dreaptă a legii) lui Dumnezeu este scrisă în inimile oamenilor, în inimile tuturor oamenilor (așa că nu se pot dezvinovăți). În acest context înțelegem că gândurile care se luptă cu conștiința vin de la om (omul cel vechi, carnea lui) și acestea luptă cu cugetul în care se găsește lucrarea legii lui Dumnezeu.

4.Îndepărtarea lui Dumnezeu din gânduri(din cunoștință).

(”Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Romani 1:28 )

Înțelegem din context că acest verset privește recunoașterea lui Dumnezeu de către oameni în istoria umanității. A existat o degradare morală progresivă atât de la Adam la Noe(la potop), cât și de la Noe la Babel, apoi de la Babel la Sodoma, și de atunci până în zilele noastre. Această degradare, Dumnezeu scrie că își are cauza în îndepărtarea lui Dumnezeu din gândire, nu L-au păstrat pe Dumnezeu acolo, l-au înlăturat, L-au îndepărtat. Dumnezeu a acționat mai departe prin conștiință, dar vrăjmășia gândurilor a crescut, voia minții lor blestemate a precumpănit tot mai mult, în mod progresiv în istorie și acest proces continuă și azi.

5.Conștiința cere în continuare neprihănire.

(”cari nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvîrşirea cerută de cugetul(conștiința) lui.” Evrei 9:9)

Oricât de păcătos ar fi un om, oricât de jos ar fi coborât pe scara moralei, va putea arăta pe cineva mai păcătos ca el, el nu e chiar așa. Există un standard, nu vorbim acum unde se află omul pe acel standard, ci de faptul că standardul există, orice om îl are, conștiința lui cere o anumită neprihănire. Nu poate coborî mai jos. (E interesant de exemplu, că în pușcării, celor închiși cu vina că au molestat copii li se face viața grea de către ceilalți închiși. Există un simț al dreptății nestins în om, un cântar, acesta este cugetul.)”

6. Conștiința murdară(infectată, înfiltrată) cu fapte moarte

(” cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S-a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!” Evrei 9:14 )
În cursul luptei dintre gânduri și conștiință, viclenia gândirii cărnii omului invetează un dușman ascuns, un
”băiat bun” pentru a înșela conștiința: faptele moarte. ”Ia fă tu aia și aia ca să-l mulțumești pe Dumnezeul (prezent prin legea scrisă) din cugetul tău.” Și omul face aia și aia iar cugetul (înșelat de acest dușman în haine de prieten) adoarme, cedează, nu mai luptă.

7. Curățirea conștiinței.

Ne-a curățit conștiința de faptele moarte. Imaginea curățirii conștiinței este Sângele Mielului jertfit odată pe an pentru jertfa de ispășire. E necesar să citim bine și cu amănunte, să memorăm detaliile și să ne gândim la ele, pentru că în acele detalii este ascuns tâlcul învățăturii lui Cristos. Pe scurt, sângele Mielului dat penru ispășire nu intra în pământ la picioarele altarului așa cum intra la celelalte jertfe,  (vezi că sub altar se găsesc sufletele(sângele) celor uciși pentru neprihănire ), ci era strâns în vas cu mare grijă de Marele Preot și folosit la stropire.
Sângele lui Cristos ”vorbește” mai bine decât sângele lui Abel.
Ce vorbea sângele lui Abel? Sângele fratelui tău strigă (mărturisește) din pământ împotriva ta. Cerea răzbunare.
Ce vorbește (mai bine) sângele lui Cristos? Iertare, îndurare. Cui? Celui ce mă va mărturisi, îl voi mărturisi și eu înaintea Tatălui. De unde? Din cer. Cristos a intrat chiar în cer ”cu sângele Lui” așa cum Marele Preot intra în cort cu sângele Mielului și stropea tot ce trebuia stropit.
Ce înseamnă că Cristos a curățit conștiințele noastre? Este lucrarea pe care o face acum Domnul Isus de mijlocire pentru toți ce-I cheamă, dacă cineva își mărturisește păcatele înaintea Lui(se va pocăi), Domnul Isus îl mărturisește pe acela înaintea Tatălui, îl ”stropește”, vorbește din cer pentru acela. Domnul Isus nu a intrat în cer cu sânge fizic (oare o să fiu ars pe vre-un rug pentru ce scriu), ci a intrat cu viața Lui(sufletul Lui).
După cum Marele Preot stropea cu sânge interiorul cortului, altarele, toate vasele pentru slujbă și hainele preoțești(pe pielea preoților nu ajungea), tot așa casa Lui suntem noi, conștiințele noastre, el le-a curățit prin mărturisirea(omologeo=a zice la fel)  noastră(pocăință) și mărturisirea Lui(hotărârea de iertare). Prima dată noi ascultând Vestea Bună suntem ”stropiți” cu Cuvântul mărturisirii care lucrează în cuget, în conștiință și ne descoperă caracterul meschin, de dușman prefăcut al faptelor moarte așa încât putem să ne eliberăm de ele, să le răsturnăm. ”noi răsturnăm izvodirile minții și orice gând îl facem rob ascultării de Cristos” apoi mărturisindu-ne păcatele înaintea tronului Mijlocitorului ceresc, Acesta ia mărturia noastră și o duce înaintea Tatălui(îl voi mărturisi și eu) și suntem iertați. Stropirea sângelui pentru curățirea conștiinței se mai aseamănă cu ascultarea: ”spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Cristos.” Cugetul curat este un cuget eliberat de fapte moarte, de oboseala unei legi care te-a făcut ”trudit și împovorat”, ajungerea în odihnă, cine a ajuns în odihna Lui(Dumnezeu) se odihnește și el de lucrările lui(proprii, fapte moarte).
.
8. Conștiința slabă sau tare.

Conștiința slabă este conștiința celui slab în credință, care încă se acuză în ceea ce încuviințează (”ferice de cine nu se învinovățește în ceea ce încuviințează”). Faptele moarte făcute mult timp, uneori de generații, au creat obiceiuri moarte, tradiții moarte, instituții moarte, industrii chiar. A le lepăda nu e chiar așa ușor, vei suferi respingerea celor ce le prețuiesc. Raportat la această presiune publică (adesea de grup), conștiința se socotește slabă dacă cedează(ca Petru în fața vizitatorilor din Iudeea) sau tare dacă rezistă. Nu este destul ca o conștiință să fie eliberată de fapte moarte, ea trebuiește întărită prin convingeri bune, convingeri ce vor lua locul gândurilor care au permis faptelor moarte să fie permise. (supunerea gândurilor ascultării de Cristos)

9. Rănirea conștiinței.

”Rănind conștiința lor slabă.” Întărirea conștiinței este un proces ce ia timp. Până cineva este încă slab, zice Cuvântul ceva uluitor: ”să fie deplin încredințat în mintea lui”, iar dacă unul crede că poate să mănânce de toate, la fel. Cum vine asta? Ce mai rămâne de: să fiți același duh? Este uniformism aici?
E o chestiune delicată. Dacă te vede cineva că mănânci carne despre care tu ești încredințat că n-are nimic? Carnea de la măcelărie care a fost adusă chiar acum de la altarul lui Zeus? Ce faci, o mănânci? Te uiți în dreapta și-n stânga să vezi dacă nu este vreun frate mai slab și cumperi? Nu, dacă tu știi că este în adunare un frate mai slab, nu te uiți în dreapta și-n stânga, ci nu cumperi. Dar slăbia lui de cuget nu e veșnică, la prima adunare îl vei stropi(vei mărturisi) cu versetul că ”toate sunt curate” și cu celelalte locuri unde scrie despre curățirea cugetului și Cel a ce a început în el curățirea conștiinței va desăvârși și întărirea ei, construind convingerea că ”un idol este totuna cu nimic”. Dacă cumperi și te vede sau mai rău, cumperi pe ascuns că tu știi că nu-i bai, dar îi spune cineva și tu taci, distrugi și ce a început, distrugi ce a lucrat Cristos. E delicat lucru conștiința.

10. Vestea Bună se adresează conștiinței.

(”prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.”) 2 Corinteni 4:3

De multe ori se aude: trebuie să iei o decizie pentru Cristos, ai voință liberă, decide-te! Ei, iarăși un lucru nescris în Biblie. Vestea Bună nu se adresează rațiunii și puterii de decidere. Apostolii n-au făcut chemare cu ridicare de mână și cu apel la decizii. Gândurile omului sunt gândurile cărnii lui, omul este vrășmaș cu Dumnezeu în gândirea lui (am arătat cum, omul este vrășmaș propriului său cuget). Vestea bună se adresează cugetului(conștiinței). ”ne face vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc”. (va urma)


%d blogeri au apreciat: