Imperiu și națiuni, gânduri de pe drum(2)

7 iunie 2014

La ce scriu aici, m-am gândit zilele trecute, călătorind.

Toate imperiile lumii au început cu Imperiul Babilonian, cu Nebucadnețar(capul de aur).
De atunci, ideea imperială a rămas, chiar un fel de succesiune istorică ne prezintă cartea Daniel în chip simbolic, reprezentând istoria imperiilor cu o statuie al cărui cap este de aur. Noi trăim acum probabil timpul degetelor de la picioare de lut și fier amestecate.

Toate națiunile au început de la turnul Babel, ca o potolire adusă de Dumnezeu mândriei umane, care voia să atingă cerul. I-a potolit ca un tată pe niște copii neastâmpărați, separând teritoriile și punând limite. M-am gândit cândva și am scris: de ce suntem limitați?

De atunci vedem în istorie împărați peste imperii și națiuni supuse. Ideea imperială nu se găsește numai în politică și între națiuni, se găsește transferată în comerț și în religie. Vedem companii cu pretenții transnaționale și religii la fel. Dacă ideea de biserică națională este un paradox ridicol și anacronic, ideea de biserică universală și de religie cu ierarhie mondială nu este. De la Roma la Brooklin, minusculi papi de o clipă își fălfâie mândriile și mor fericiți ca fluturii la lumânare.

Nu se pune problema că unele ar fi după voia lui Dumnezeu și altele nu, de exemplu că imperiile ar fi rele și națiunile bune. Toate sunt imagini lăsate de Dumnezeu și împlinite ca să ne învețe, au un tâlc.

La o privire atentă, Scriptura (deci Dumnezeu) nu compară Adunarea cu un imperiu, ci cu o națiune (voi sunteți …un popor sfânt), chiar cu o seminție (mai puțin decât un popor), cu ceva ce nu este un popor.

(Am scris atunci: ”ca popor al lui Dumnezeu nu suntem un popor asemenea etniilor, dar nici asemenea religiilor lumii. Suntem împrăștiați, fără temple, fără popi și fără ierarhi. În anii prigoanelor văzute și nevăzute am fost împodobiți din belșug cu agenți și informatori, clerici sau ”frați” simplii, adesea oameni ”smeriți-smeriți”,  strecurați și furișați printre noi ca să ne pândească libertatea e care o avem în Cristos cu gând să ne aducă la robie. Pe unii i-au dus. Cu atât mai mult, cei ce au rezistat s-au dovedit perle de mare preț, o comoară aleasă în ziua aceea. Iar dacă Domnul îi socotește așa, așa trebuie să-i socotim și noi, să zicem despre frați cel puțin ca Pavel: ”bucuria și cununa mea”.”)

Și totuși, înfrunzirea națiunilor este un semn adăugat altor semne, iar faptul că imperiile(ce își au toate originea în capul de aur) n-au pierit și se suprapun cu națiunile este o împlinire a Scripturii, situație care nu putea fi nici măcar înțeleasă câteva sute de ani în urmă. Noi să avem ochii deschiși căci ”Cel ce vine va veni și nu va zăbovi!” avem mult mai multe semne împlinite chiar decât acum 70 de ani:

”O, Doamne, Tu ne-ai spus: „Curând…”
Şi, peste orice controversă,
toţi Te-aşteptăm cu duh flămând,
având mereu, mereu în gând
numărătoarea cea inversă…

Încă un semn. Şi-ncă un semn.
Ba parcă toate sunt prezente.
Apostazie-a fost. Vedem:
Şi-i dus mesajul Tău suprem
pe toate şase continente.

Poporul Tău rătăcitor
s-a reîntors din diaspora.
Ierusalimul e al lor.
Deci azi noi Te-aşteptăm pe nor,
magnet ceresc al tuturora.

Albi îngeri vor veni de sus
ca să ne-arate cărăruia.
Va fi în zori… sau spre apus…
„Priviţi… acolo e Isus!
Zburaţi spre Domnul!…”
Aleluia! ” C. Ioanid Aripi în cosmos.

Națiunile au înfrunzit din imperii, după sute de ani de amorfizare, de uniformizare sub presiunea imperiului dominant, națiunile se eliberează sub ochii noștri, așa cum primăvara, la căldura soarelui, mugurii plesnesc, frunzele și florile se arată. Este un semn lângă altele care arată că ”vara este aproape”.

Vino Doamne Isuse!


%d blogeri au apreciat: