Un alt fel de Betanie!

18 septembrie 2009

O Betanie care n-a murit, nu moare si nu va muri. Portile(planurile, judecatile, conspiratiile) locuintei mortilor n-o pot birui.
E starea de har in care am intrat, locurile ceresti in Hristos, inchinarea in Duh si-n adevar, Ierusalimul lui Dumnezeu. Intrati cu bucurie in Betania de Duh, nu de slova, de har, nu de truda, de bucurie, nu de obida!

AUDIO: 

Betanie scumpă, Altar fericit,

aprins de văpaia iubirii,

|: în flacăra-Ţi sfântă, pe veci s-au topit

făptura cu Domnul măririi! 😐

 

Ce taină măreaţă, ce har luminos,

în casa cea dulce s-arată,

|: căci mirul iubirii, divin şi frumos,

îşi varsă mireasma-i curată! 😐

 

Acolo odihna şi pacea trăiesc

în sfântă şi dulce-armonie,

|: lumina Cuvântului viu şi ceresc,

e taina ce dă bucurie! 😐

 

Acolo-Adevăru-şi găseşte deplin,

cămin cu adâncă primire,

|: căci numai acolo nu este străin.

– El pururi trăieşte-n iubire! 😐

 

Betanie scumpă, Altar fericit,

primeşte-mă astăzi în tine,

|: ca-n tine să ard şi să fiu mistuit,

în focul iubirii divine! 😐

 


„…un frate din ramura ţiganilor” (Ferenc Visky despre sovinism)

30 ianuarie 2009

Ştiţi, este o mare problemă naţionalismul şi şovinismul maghiar şi românesc. Şi noi am fost împreună şi cu români, şi cu alte naţionalităţi: şi cu ţigani, şi cu musulmani chiar, şi în situaţia aceasta am trăit lucruri minunate, şi anume: fiindcă erau mulţi deţinuţi, am ajuns împreună cu un preot greco-catolic într-un pat, un singur pat pentru 2 persoane. Dacă noi am fi fost posedaţi de spiritul şovinismului, nu încăpeam, dar aşa am dormit, Dărăban cu capul încolo şi eu invers, şi m-am trezit că Dărăban – că aveam o singură pătură – şi Dărăban, român, preot ortodox, aranjează pătura ca să nu-mi fie frig!… Numai Domnul poate să rezolve problema naţionalismului, doar El poate! Am fost scos din celula mea şi pus împreună cu alţi 8 fraţi cu care am stat vreo 8 luni. Împreună ne-am rugat, am meditat, şi a fost foarte folositor şi pentru mine pentru că eram foarte slab, cu 20 kg minus în ce priveşte trupul, de mai multe ori am ameţit, coaja cartofilor a fost folosită pentru supă, asta înseamnă că solaninul care este periculos… apoi fraţii au fost scoşi din celulă şi eu am foat băgat într-o altă celulă, o celulă mare de transport (tranzit), au fost 80 de inşi şi nu am cunoscut pe nimeni acolo, (eram) fără o mare bucurie pentru că ştiţi, am fost despărţit de fraţii mei, şi m-am plimbat între paturi, paturi cu 4 etaje. Şi la etajul 4 văd cineva se uită la mine, nu l-am cunoscut, un frate din ramura ţiganilor. S-a uitat la mine şi m-a întrebat cine sunt şi de unde am venit, am spus că eu vin din camera preoţilor şi că nu ştiu ce se va întâmpla mai departe. Atunci el a sărit jos şi m-a îmbrăţişat şi a zis: „Oh, frate, de mai mulţi ani am dorit să ne întâlnim!” El era plin plin cu bucurie! A spus: „Văd că puţin sunteţi trist. De ce?” I-am spus că am fost scos din cadrul fraţilor mei şi-mi lipsesc. Şi el a spus că predicatorul Spurgeon a spus: „dacă se întâmplă în viaţa creştină o schimbare de mediu, să nu fii posedat de tristeţe pentru că cu schimbarea situaţiei Domnul va dărui daruri şi binecuvântări”. După aceea am fost băgat într-o cameră mare, o altă cameră străină pentru mine şi am auzit cântând, că unii fraţi tineri cântă şi am auzit din textul lor numele „Isus” şi o mare bucurie pentru mine a fost! Am stat de vorbă şi am ajuns la convingerea că ei sunt Oastea Domnului. Acolo m-am întâlnit cu Moldoveanu şi cu alţii. Dar bucuria aceasta trebuie să fie legată de personalitatea lui Isus, nu că ai daruri de profeţii… nu! Ci trebuie să ne bucurăm în El şi pentru El!

Vezi sursa


De ce atata risipa? – o explicatie la postarea intregii carti: Cantarile Betaniei.

7 noiembrie 2008

Scrisoare de recomandatie
2 Cor 3:1

In revista „Betania” (nr 12, 1937) am dat cateva lamuriri asupra ratiunii de-a fi publicate aceste cantari.
Ar trebui un intreg program manifest ( ca al lui V. Hugo) ca sa indrept privirile asupra unor fagasuri doar pornite aici. Cu toata truda noastra imensa, am renuntat la o multime de proecte nerealizate, nu numai din lipsuri banesti. (Prov 25:11)
Cei intelegatori vor aprecia lucrarea de fata ca savarsita cu incalculabile jertfe….totusi, ce departe de ce-am dorit sa fie! (2 Kr 2, 5-9 Iov 11, 6;38,33 Ecl 9,10;12,11 Ir 48,10…) Cele vreo 500 de trimiteri la Sf Scriptura si atatea notite fac unele cantece sa fie si pentru invatatura destul de concentrata Ps 47,7; 49, 4-52…1 Co 14,15
Coperta simbolizeaza mai bine ceea ce incerc sa recomand aici. Motivul decorativ national e ca reflex al fulgilor de zapada printre cari pluteste titlul acelui cuib de intimitate unde se retragea MAESTRUL „Casei cantecilor” caci asa se traduce cuvantul Betania.
Bijuteriile neintrecute imprastiate din „comorile zapezii” (Iov 38,22) de o maestrie si varietate cum numai arta naturii le poate izvodi, sunt de comparat cu orice se aseamana cu „parfumul de mare pret” turnat in Betania.
Si despre acestea pot unii sa spuna:”La ce bun atata risipa?” La suflarea ta prea apropiata se transforma repede in apa noastra cea de toate zilele. Poti sa le calci in picioare, poti sa te scuturi de ele, fara sa le banuiesti finetea, totusi nu-s trimise in zadar. Sunt o invitatie a Cerului. te fac sa doresti sa fii si tu Acolo de unde aceste „iluzii” instelate fulguesc spre noi cu solia ca exista o lume ideala.
Vs. V. Moisescu, 1938 Mai 28


Cantarile Betaniei, pag 1-13

25 octombrie 2008

Coperta vechii carti de cantari a adunarii de la Arad: Cantarile Betaniei


Prima pagina…

Citește restul acestei intrări »


%d blogeri au apreciat: