Despre blog(uri)

Despre ”cenzura” comentariilor și anonimitate…câteva clarificări. Blogul, spațiu public sau privat?

În ultimele săptămâni s-au înmulțit comentariile care a trebuit să le moderez.
Cred că este cazul să fac unele precizări care vor fi bune de citit de cei care vor mai încerca ”săritul gardului” în viitor.

1.Consider că internetul este un loc public, loc în care oricine are dreptul să-și facă o ”casă”(un sait sau un blog) fără bani, cu puțin timp și cu un minim de cunoștințe. Cine știe să scrie un comentariu, știe și să-și facă un blog. Consider această oportunitate ca un har și mulțumesc pentru har.

2.”Casele” de pe internet le consider locuri private, mă refer la blogurile și saiturile care sunt ale celor ce le-au creat. Cred că cei ce au un blog sunt responsabili de ce apare acolo, chiar la comentarii. Din acest motiv nu las comentariile la liber așa cum toți avem ușă la casă și cheie la ușă.

3.Nu consider că moderarea comentariilor este cenzură. Cenzură ar fi dacă eu aș fi singurul care aș avea stăpânire pe internet și aș refuza cuiva dreptul de a spune ceva. Dar prin blocarea unui comentariu eu refuz doar intrarea cuiva în ”casa mea”, nu îl „omor”, nu-i închid gura, e liber să facă ce vrea, dar nu la mine acasă. Oricine poate spune orice pe internet, că la mine pe blog nu-l las, asta e altă poveste.
Blogul e ”casa mea” de pe internet și Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune că sunt responsabil pe cine primesc în casă și cu cine stau la masă…Când n-am respectat acest principiu m-am ars.

4.Faptul că blogul este ”anonim”….Hmmm
Pe câte case ați văzut să scrie numele stăpânului? La țară mai sunt case cu inițialele stăpânilor pe fațadă sau țiganii își mai scriu pe acoperiș: ”vila lui Mercedes” …dar în mod normal nu știi cine locuiește în casele pe lângă care treci și nici nu e nevoie. Nici măcar magazinele de unde cumperi mâncare sau haine nu știi de cele mai multe ori cui aparțin. Ce importanță are? Dacă vrei să vinzi ceva în magazinul cuiva, îl cauți, îi faci o ofertă, te cunoști cu el, atunci da, dispare anonimitatea.

5.Dacă cineva îmi trimite un mail motivant și nominal,….pot să-i răspund și să mă prezint, pe mulți din voi v-am cunoscut așa.

6. De 14 ani sunt ”înjurat” virtual pe diferite saituri, bloguri, emailuri, grupuri de discuții, chaturi și ce-au mai fost. Nu e problemă pentru primitor, e mare problemă pentru ”expeditor”. Nu ca să mă apăr moderez comentarii și-mi păstrez anonimitatea. E o poruncă a Domnului să ne ferim de cei ce fac dezbinări împotriva învățăturii, să nu-i primim în casă și să nu ne expunem gratuit.

7.Există o vinovăție prin asociere….cu cel ce te asociez te faci părtaș tuturor faptelor lui, de aceea nu ar fi bine să ne asociem fără să gândim, doar de dragul anturajului, trebuie cercetate duhurile….istoria, motivațiile, atracțiile, mai bine să fi asociat cu un număr mic de oameni decât să fi părtaș unui număr mare de fapte rele.

8.Juridic, responsabilitatea  afirmațiilor aparține posesorului blogului, nu comentatorului. Dacă de exemplu se fac afirmații denigratoare sau care aduc atingere vieții private sau imaginii unei persoane, responsabil este cel ce le permite apariția în spațiul public. Dacă eu fac o afirmație care lezează pe cineva în mod direct și explicit sunt gata să suport consecințele. Și din acest motiv unele postări au ”dedicație” dar nu explicită, pricepe doar cel vizat și încă doi-trei. Iar dacă cineva mă va da în judecata pentru ce scriu eu sunt gata să merg chiar la pușcărie dacă e nevoie, oricum m-am judecat pe mine înainte în fața Celui ce mi-a zis să scriu și ”ferice de cine nu se condamnă singur în ceea ce încuviințează”!
Pe blog se discută idei, atitudini, direcții de gândire și mai puțin persoane, doar în măsura în care o persoană este legată de o idee acuzată se poate simți lezat, cum mulți au fost, slavă lui Dumnezeu!

9.Consider și scrisul aici ca o slujbă duhovnicească. Ca orice slujbă de jertfă trebuie făcută după rânduieli care caut să le respect.

Caut să nu aduc jertfe cu sânge, nu veți găsi postări despre biciclete și despre viori, despre bucătărie și cure de slăbire.
Caut să aduc jertfele întotdeauna cu sare, adică Cuvânt de Har, meritul nu este al meu în nimic, și de aceea rămân și anonim.
Caut să nu adaug miere, lingușeală, dulcegării.
Caut să fiu îmbrăcat în haine albe atunci când aduc aceste jertfe și dacă m-am atins ”de un mort” să mă curăț.
Caut să port haina stropită și unsă, și untdelemnul să nu-mi lipsească de pe cap. Consider că faptele, acțiunile pe care le fac, viața de zi cu zi este ceea ce este important înaintea lui Dumnezeu, faptele sunt hainele albe, iar exprimarea cunoștinței prin cuvinte este mireasma cunoștinței(aici intră și scrisul pe blog, vorbitul cu unul, cu altul): stropirea cu untdelemn…. de aceea nu voi scrie ceea ce n-am trăit sau la ce nu m-am gândit sau nu am experimentat.

10.Dacă cineva aduce un comentariu în acest duh, tot ca o slujbă duhovnicească, vai de mine dacă-l împiedic, dar la chibițari de idei și la vânturători de vorbe goale nu le deschid ușa.

cu tot dragul

One Response to Despre blog(uri)

  1. 1novelty7 spune:

    Este mult Adevar in ceace ai scris, si am citit cu placere!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s