Vrei să fii un Gaius, gazda adunării?

„Vă salută Gaius, gazda mea şi a întregii adunări.” Romani 16:23
Iată una din marile dileme ale creștinismului: unde se adunau creștinii înainte de a avea locuri publice, înainte de Constantin?
Pavel scrie din Corint, din acel Corint unde erau secte și despărțiri, păcate și mândrii, dar unde se pare că lucrurile se îndreptaseră, oamenii s-a smerit cu vremea și s-au pocăit.
Din Corintul unde le scrisese la un moment dat:”Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica(Adunarea) lui Dumnezeu” 1 Corinteni 11:22, text din care unii ar deduce că se referă la case ca clădiri și la biserică tot ca clădire.
Dar nu e așa.
Termenul de casă, οἰκία (oikia) din greacă are sensul și de familie, iar faptul că se vorbește despre adunarea lui Dumnezeu ca despre o familie este arătat în continuarea versetului: „…şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic?„, nu pe niște ziduri, ci pe niște oameni.
Și continuă mai jos:
„Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă…” iarăși arătând că masa Domnului este un simbol, nu un ospăț, o pâine și un pahar, nu prilej de etalare a bogăției.
Nu este interzisă luarea mesei, chiar primii creștini luau masa împreună, ci este încurajată împărtășirea mesei, nu fiecare să mânânce ce-i al lui, ca hârciogul.
Dar totuși, aceste lucruri se petreceau în casa unui frate, a lui Gaius, nu într-un loc public.
Cine își imaginează că atunci nu erau legi și reglementări, că nu era această diferențiere între loc public și loc privat, greșește mult. Literatura antică abundă de menționări de contracte, acte de proprietate, acte de vânzare-cumpărare, acte de închiriere și meticulozitatea înregistrării proprietăților de atunci nu este depășită astăzi de actele noastre cadastrale.
Legile erau cam la fel ca cele de astăzi.
Pentru a declara un loc ca „public” trebuie să fii instituție de stat sau instituție recunoscută de stat, pentru că doar statul vă apără pe voi ca entitate, ca grup în fața vreunei pretenții de uzurpare a dreptului tău recunoscut de stăpân al locului public. Ca persoană privată în casa ta, tot statul te apără de vizitatori nedoriți, dar tu ca și gazdă, ca persoană fizică permiți sau interzici accesul iar statul ocrotește dreptul acesta al tău.
A apela la stat pentru a te recunoaște pe tine ca pretendent asupra vreunui petec de clădire, pe tine creștinule străin și călător, este un non-sens evanghelic, din mai multe mai jos înșirate motive:
1. Nu este printre voi niciun Gaius, nicio inimă deschisă, să-și pună casa la dispoziția întregii adunări?
Dacă este, nu ai nevoie de altceva, statutul lui juridic de gazdă îi apără de uzurpatori în fața legii pe toți cei prezenți în casa lui. Este legal de la creație și va fi la fel până la răpire…și mai ales după.
Dacă nu este, nu ai vrea să fii tu ca și Gaius: gazda adunării?
2. Aștepți tu o cetate cerească, sau vrei să te așezi într-o cetate stătătoare (care rămâne după tine) de lăsat la copii: „Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” Evrei 13:14 O întrebare pentru cugetul tău, pentru că poate ai în minte următoare întrebare…pentru cugetul meu:
3. Unde s-au adunat după ce a murit Gaius? Răspund cu o istorie. Acum vreo 5 ani am ajuns la rude în Germania și am căutat o adunare de frați, Brudergemeinde. Am primit un număr de la un frate și apoi la telefon adresa din orășelul vecin cu rudele mele. O casă simplă. Între timp era să cad jos: am găsit-o pe Street View. (V-o arăt pe urmă.) Germania, mulți știți, nu a acceptat ani la rând Street View de la Google. Era horror să găsești o firmă în Germania. Nici acum nu are acoperire cum trebuie, deși în ultimii ani a început să fie albastră și Germania, un pic mai bine ca Belarus, divaghez:

Dar să vă arăt casa:
E aceea mică din mijloc, de lângă pomi:

Evident a fost construită cândva, demult, o sală în curtea cuiva. Iar peste ani, peste decenii, sala a rămas pentru că, ….am întrebat:
-Cei din casa asta nu sunt credincioși? (din vecini)
-Nu, a fost răspunsul. probabil strămoșii lor fuseseră, iar din respect au lăsat clădirea și accesul …fanaticilor. Nu am mai întrebat.
Nu cred că în Corint, la Gaius era ca la această adunărică din Baden Wurtemberg. Cred că s-a găsit un alt Gaius după, sau urmași. Și sigur a început să lucreze taina fărădelegii.
4. Creștinii trebuie să aibă vie ideea de …transhumanță, îmi place acest termen, muți omul, umanul. Eram copil și mă fascina mutarea staulului…pe pășune verde…staulul devenea gunoi în câteva zile, se muta pe iarbă…și tot așa. Te muți în casa altuia, dar ar trebui să fie puțin diferit: „haideți la mine, ba la mine….”Adunarea e formată din frați și surori, nu din fratele Mortar și sora Cărămidă. La Corint, Pavel a găzduit la Aquila și Priscila (alți pribegi) prima dată, iar adunarea a fost în casa lui Iust mai întâi, apoi la Gaius.
5. O adunare vie, mobilă, fără „cetate stătătoare” e de neînvins. Clădirile se pot închide, dar diavolul le va prefera deschise. Își va pune oamenii lui în ele, le va folosi de capcane. Unde este casă de frate sau soră, sau de frate și soră (familie) , poate fi și adunare în gazdă la aceia. Poți începe imediat, azi: „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 18:20
6. Adunarea Comandantului Isus nu este alcătuită din adunăturile vedetelor de pe Youtube, ce urmează ca năuci pe niște Hristoși falși, ce-și afișează conturile pe prima pagină și demagogia pe toate. Adunarea este formată din frați și surori care cercetează Cuvântul Comandantului, se antrenează zilnic în lupta Lui și nu-i refuză ocara lui de zi cu zi.
7. Istoria României și a Europei ultimului secol este plină de exemple triste de „adunări” care au început relativ bine și au alunecat în „cultizare”, „organizare”, „structurare”, finanțare, catedralizare, bisericizare….până s-au transformat ca o mireasă grațioasă într-o matroană obeză.
8. Domnul Isus are nevoie de Gaiuși. Tu ai o casă? Ai o inimă deschisă? Fii un Gaius! De ce să mergi acolo unde Domnul tău este ocărât, unde smerenia Lui este profanată prin îngâmfare și lăudăroșenie, unde învățătura Lui este disprețuită și răstălmăcită?

Și acum câteva obiecții posibile:

1. Cei ce se adună ca cei din casa lui Gaius, nu fomează o nouă sectă? Păi, tocmai asta este ideea: secte formează cei ce merg la stat cu jalba, să ceară drepturi, discriminări pozitive…și bani de la guvern. În numele cui o fac? În numele idolului lor numit cult. Gaius n-a mers la Galion, proconsulul Ahaiei să ceară finanțare și drept de cult, deși ar fi putut. Chiar vistiernicul cetății, șeful finanțelor, fratele Erast venea la adunare la Gaius acasă.
2. Adunările de tip „casa lui Gaius” nu au viitor, vor dispărea. Apele mici se varsă în ape mari. Afirmația asta chiar e o mare prostie. Aceste adunări sunt singurele biblice, sunt singurele după Cuvânt. Iar atât timp cât este scris: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” cu siguranță adunările ca cele din casa lui Gaius vor prinde răpirea.
3. Cât de mare era casa lui Gaius? Aici e o obiecție…cu hop. Când cineva îmi explică că el n-are cum, că la el în living nu este loc, probabil că are dreptate. Nu toți din Corint erau Gaius, ceilalți mergeau la Gaius. La Gaius sigur era loc. Și când apostolul a scris: „fiți primitori de oaspeți” nu le-a scris acelor care zic și azi: „frate, eu sunt smerit, am o cameră, și-mi ajunge!”, a scris la ăia care aveau una în plus, pentru oaspeți. Iar pentru adunare trebuie una și mai mare. Așa că aș adăuga la îndemnul „vrei să fii un Gaius!” dacă ai posibilitate, pe cel de „du-te la Gaius” dacă nu. Întotdeauna și peste tot va fi câte-un Gaius. Fii și tu!