Biserici muzicale sau biserici biblice?

Un prieten făcut aici, cu blogul, mi-a scris aseară că așteaptă să scriu ceva despre concertul de „rock creștin”, Heartbeats Festival, care a avut loc la noi la Cluj zilele acestea pe Cluj-Arena.
Nu am avut de gând nici să urmăresc, nici să combat „festivalul”, deși fiind la mine în oraș, alte dăți am reacționat.
În cadrul lor de gândire, tot ce fac acei oameni cu rockul creștin, e coerent, logic și aprobat, ei nu văd nimic rău.
Problema e cadrul, nu ceva anume din cadru.
Am umblat pe liziera acestei probleme ani buni în urmă și am scris aici, încât nu trebuie decât să citez, nu am alte opinii acum:
În multe medii așa zis creștine, dacă scoți muzica din ecuație nu mai rămâne nimic. Parcă totul se învârte în jurul acestei ”prințese” onorate. Cuvântul a devenit umplutura iar la orchestre și fanfare a dispărut fără să taie pe nimeni.
Am mai amintit de comparația: farfurie cu mâncare=muzică cu cuvinte.
Parcă astăzi se face paradă de farfurii, cu mâncarea în rol de decor.
Personajul principal în multe medii este chitaristul, el este ”CAPUL” adună(tu)rii pentru mai bine de-o oră, șeful formației de ”laudă și închinare”. El pune mădularele gândurilor (ce-i drept puține și des repetate)  pe note, game și octave după cum vrea el și tehnica din dotare.
Muzica devine ”capul” nu numai al oricărui bărbat, ci al oricărui suflet cu urechi de neauzit, ferice de surzi!
Îmbătarea cu extaz muzical este scopul urmărit de ”noii cristoși” ai ”evangheliei din corzi”.
”Evanghelizare” fără ”trupă”, fără  ”va cânta formația…x” nu riscă nimeni, Cristosul fals e chitarist în veacul XXI, e ceasul lui și puterea întunericului.
sursa: Noi propovăduim un Hristos chitarist, 2012
De câte ori ascultăm de plăcere o muzică aşa-zis creştină, fără cercetarea duhului, fără pocăinţă, fără zdrobire, numai aşa pentru gâdilirea urechii nu ne hrănim, ne îmbătăm. Însăşi felul şi alcătuirea religiei Babiloniene este spre a fi uşor acceptată de mulţimi şi de a da satisfacţie mulţimilor. Măsura succesului ei este tot mărimea mulţimii, criteriu absent în epistolele lui Pavel.
Multe din bisericile creştine se transformă imperceptibil din locuri ale hrănirii, săturării şi creşterii în locuri ale îmbătării şi extazului firesc, „chelneri” profesionali amestecând, falsificând şi înlocuind rodul viţei de sus cu scursoarea roadelor degenerate ale unei viţe străine.
Doamne ai milă de noi!
sursa: Hrănire sau îmbătare, 2010
Alte postări despre muzică aici pe blog găsiți căutând, sau mai bine vă dau rezultatele căutării:
https://vesteabuna.wordpress.com/?s=muzica
Boala are o cauză mai adâncă: sacramentalismul ritualic, ideea că prin participare la ritual te „umpli” este hrana mistică ce „umple” acest meniu. Iar muzica este ritualul care „te umple” cel mai ușor.
O adunare biblică este acea adunare în care Cuvântul lui Dumnezeu este vestit așa cum este și pe primul loc, este explicat pentru a fi înțeles, o adunare în care cercetarea Bibliei este în duhul celor de la Berea, pe primul loc, iar alte activități sunt subordonate ascultării de Cuvânt.
O biserică muzicală este acea biserică în care în locul Bibliei este muzica pe primul loc și în jurul muzicii se petrec toate activitățile.
Biserica muzicală nu este biblică, dar acesta este deja subiectul altei postări, în care voi arăta cum sacramentalismul erodează atașamentul și angajamentul față de Cuvânt și implicit erodează spiritul critic pe care ar trebui să-l avem și de care este plin Cuvântul lui Dumnezeu.

4 comentarii

  1. Bună ziua. Cred că muzica rock nu are nimic creștin în ea. Așa că nu ar mai trebui atribuit la o astfel de muzică termenul ,,creștin ,,

    Apreciază

    Răspunde

  2. Un articol despre „festivalul pocăiților”:
    https://www.romaniatv.net/festivalul-pocaitilor-de-la-cluj-la-concurenta-cu-electric-castle-daca-ei-pot-sa-sara-pe-david-guetta-si-noi-putem-sa-sarim-pentru-dumnezeu_6677983.html
    Nimeni nu mă va face să cred că pur întâmplător acest festival a avut loc exact în datele și aproape de locația lui Electric Castle.
    A fost așa cum au recunoscut, o reacție de genul; „și noi”, că e la modă.
    Un fel de răspuns la întrebarea : „Da’ voi nu?” deși n-o pun mulți.
    Putem spune că am văzut de toate: marșuri „creștine”, festivaluri „creștine” și în Austria „binecuvântări de homosexuali”…de către o păstoriță, că doar ce le poate face rău o binecuvântare?
    Dacă ei vor să fie uniți pentru tot restul vieții:…

    Desigur, urmează focul.
    Asta n-am văzut.
    Ca creștin biblic nu sunt de acord nici cu păstorirea plătită, nici cu păstorița femeie, nici cu slujba de căsătorie, nici cu homosexualii desigur.
    Dar nelegiuirile înșirate de mine au intrat pe rând.

    Apreciază

    Răspunde

  3. Apropo de festivalul pocăiților:
    Modelul concert-circ „creștin” nu merge în lumea ortodoxă.
    Ortodoxul asociază muzica și gălăgia cu distracția și păcatul pentru care se face penitență, pe când religia este asociată cu sobrietate și seriozitate („sobrietate” unde se poate face penitență pentru păcatul distracției, ca o compensație).
    Tipul de show cu pretenții religioase importat ambalat din lumea protestantă pur si simplu nu prinde în estul ortodox (încă). Nu are logică.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s