Drept internațional și drept divin. Sau de ce Israelul este un „stat legal”?


El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?…..De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” Matei 24:3, 32-33

Să înțelegem situația tulburărilor din Israel, 15 mai 2021

Circulă pe net o opinie periculoasă legată de situația din Israel.
Se răspândește ideea că evreii care de 120 de ani emigrează în Israel din toată lumea ar fi un fel de coloniști ilegali care răpesc casele, teritoriile și țara băștinașilor „palestinieni” și se așează ei în loc.
Că evreii le iau țara acelor „băștinași” și că „palestinienii” suferă pe nedrept.
Sunt aici o înlănțuire de falsități pe care le voi demasca pe scurt, apoi voi arăta cum trebuie să înțelegem din punct de vedere profetic aceste evenimente și care trebuie să fie starea inimii noastre și răspunsul pe care trebuie să-l dăm celor ce întreabă.
Personal am fost întrebat de foarte mulți, chiar de ce nu scriu o postare pe temă, eu care sunt adesea atât de „vocal” pe subiect. S-o luăm pe puncte.

1. Israelul este un stat legal. Politic sau administrativ, până în 1917, acel teritoriu a fost în Imperiul Otoman timp de secole, apoi prin război a fost cucerit de Britanici (tot Imperiu atunci) care au denumit zona „Palestina” ca fiind parte din Imperiul lor.

Dominația britanică a zonei a fost între 1917-1948.”
Dar tot în 1917 Imperiul Britanic a dat prin lordul Balfour renumita Declarație Balfour, un acord de înființare al unui așa-numit Cămin Național pentru Poporul Evreu, termen care deși nu cuprindea cuvântul stat, cuprindea doi termeni mai puternici: național și popor, adică recunoașterea ideii de națiune pentru evrei.
Divaghez puțin, dilema: ce sunt evreii, națiune sau religie? a fost folosită după interes inclusiv de români, atât în perioada interbelică, cât și în comunism.
Șef Rabinul cultului Mozaic era socotit conducător al evreilor.
Zissu a scris un eseu pe temă: Nu există cult mozaic.
În sfârșit, gata divagarea.

Declarația Balfour a fost baza legală a sionismului timp de 30 de ani, cât timp britanicii au administrat (prost) Palestina.
Când în 14 mai 1948 a luat ființă statul Israel, la retragerea britanicilor, nimeni din comunitatea internațională nu a ripostat, în afară de arabi. Statul evreu a rezultat din dezmembrarea imperiului, ca urmaș al imperiului.
Deci, așa cum din cenușa Imperiului Austro-Ungar au răsărit o mulțime de națiuni europene, tot așa din cenușa Imperiilor Otoman și Britanic au răsărit mai multe națiuni și țări în mod legal recunoscute de celelalte popoare ale lumii.
Așa s-a petrecut cu Israelul.
După înființarea statului Israel, arabii, druzii, samaritenii, armenii și alte populații aflate pe acel teritoriu au devenit evident minorități și ar fi trebuit să se supună statului de drept, cum s-a petrecut în restul lumii.
Dar a urmat crearea identității palestiniene.

2. Identitatea palestiniană este una artificială, este falsă, ca cea Moldovenească, dacă vreți.
E o minciună care are nevoie de o poveste, de creduli care s-o creadă și când credulii devin votanți, se transformă în lege.
Așa cum Stalin a creat identitatea Moldovenească, cineva a avut și are interesul să susțină identitatea palestiniană, probabil Iranul (Persia), Ursul din profeție.
Identitatea „palestiniană” este una falsă, o pretenție istorică.
Toți „palestinienii” din Israel sunt arabi care vorbesc limba arabă, ca toți arabii din țările din jurul Israelului.
Nu a existat niciodată o țară Palestina a unui popor „palestinian”.
„Palestinienii” din Israel sunt la fel de arabi ca cei din Arabia, Liban sau Iordania.
Acolo a fost Imperiul Otoman până la 1917 când britanicii au dat declarația Balfour și mai târziu au obținut de la Liga Națiunilor un Mandat pentru administrarea „Palestinei”, o regiune în marele Imperiu Britanic, nu o țară propriu-zisă. În cadrul acestui Mandat și în conformitate cu declarația Balfour, în cursul secolului XX, evreii din toată lumea s-au reîntors în țara lor, în Israel, un lucru imposibil până atunci.
Cu aceste evenimente se potrivesc cuvintele Domnului Isus care a arătat că „Ierusalimul va fi călcat în picioare de popoare până se vor împlini vremurile neamurilor” și se potrivesc cuvintele profeților care au arătat că la sfârșitul vremurilor (adică acum) evreii din toată lumea se vor întoarce toți în Israel.
De la nimicirea Ierusalimului de către romani în anul 70, până la declarația Balfour din 1917 a fost imposibil pentru evrei să se întoarcă în Israel, țara era călcată de neamuri.
Istoria trebuie înțeleasă conform dreptului divin (profetic), nu după criterii evoluționiste, umaniste, socialiste, progresiste, sau mai știu eu după ce criterii.

3. În Israel nu există discriminare pe criterii etnice sau religioase. Cine recunoaște statul și vrea să trăiască acolo, are toate drepturile, este respectat și apărat. O mare parte din arabi, mai ales minoritatea creștină, recunosc statul Israel, unii chiar fac armata și se bucură de toate drepturile de cetățeni israelieni de naționalitate arabă.
Cam la fel cum este în orice altă țară, cum sunt finlandezii din Suedia, maghiarii din România sau germanii din Italia (Tirol).
Mai mult chiar, cea mai educată minoritate din Israel sunt arabii creștini, un procent mare dintre ei, sunt absolvenți de învățământ superior. Citez de la wikipedia:
„Arabii creștini se disting prin cel mai bun nivel de instrucție din Israel. 63% dintre ei au studii academice, cel mai mult dintre toate grupurile religioase și etnice-religioase. [10] Deși reprezintă numai 2% din populația Israelului, în rândurile arabilor creștini se numără 17% din studenții din universitățile și 14% din studenții din colegiile din Israel.[11] Rata de studenți arabi creștini la facultățile de medicină este mai mare decât ]n tuoate celelalte sectoare etnice si religioase. Procentul de femei cu educație academică este de asemenea cel mai mare față de celelalte sectoare ale populației. Liceele și colegiile creștine sunt printre cele mai performante din țară. Creștinii arabi au cea mai mare rată de trecere a examenelor de bacalaureat (69% în 2012 față de evrei – 61%, arabi musulmani 50%, druzi 64%) și de educație academică decât media populației israeliene. Creștinii au venitul mediu cel mai mare pe familie dintre arabii israelieni.”


4. Care trebuie să fie starea inimii noastre când vedem aceste conflicte?
În primul rând, să nu ne neliniștim.
Cine are garanția învierii, nu se teme de moarte, de boală, de război.
Nu avem garanția că nu vom muri, nici că vom trăi toți peste 80 de ani, ci că vom fi înviați.
Domnul Isus a profețit aceste războaie, profetul Daniel și toți profeții au scris despre aceste urgii.
Să le privim, să ne uităm în sus, că izbăvirea noastră se apropie.
Și încă ceva:
….atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat.” 1 Ioan 3:2-3 Adică cine are această nădejde a intrat într-un proces de sfințire, de curățare a vieții, pentru a fi pregătit să fie admis la marea defilare a Evangheliei (Veștii Bune).

5. Ce înțelegem, ce răspundem celor ce întreabă?
De obicei cei care întreabă sunt setați cu minciuna identității palestiniene și a ilegalității acțiunilor „cotropitorilor evrei”.
Este util să li se amintească acestora ce am scris la punctele 1-3.
Dar profetic, conflictul Israel-Gaza este o nouă urgie dintre cele profețite, urgie care paradoxal, va contribui la creșterea Aliyah, la reîntoarcerea evreilor în Israel.

6. Ce scriu profeții, ce va urma?
Nu numai profeții scriu, analiștii situației de pe teren, experții în problemă sunt convinși că va avea loc un export masiv al conflictului.
Ce este exportul conflictului?
De exemplu, atunci când a avut loc războiul iugoslav, prin 1994, minoritățile sârbe și bosniace sau croate din Germania se băteau pe străzi în Germania, deși războiul cu arme era în Iugoslavia. La fel cu turcii și kurzii din Germania, sunt permanent încăierări între ei și mici războaie prin țările europene.
Conflictul actual din Israel, exportat în Europa sau USA înseamnă milioane de musulmani înfuriați, asmuțiți de imamii lor și radicalizați fulgerător prin rețelele sociale împotriva unei tot mai timorate minorități evreiești de numai 10 milioane de oameni, răspândiți peste tot, deci greu de apărat.
Apărarea acestei minorități este o sarcină grea pentru statele unde se află.
Ca urmare, evreii amenințați zilnic de aceste tot mai numeroase și agresive elemente, se vor vedea siliți să emigreze în singurul stat care le sigură cea mai bună protecție: în Israel.
Acest lucru a fost profețit de Ieremia și am scris detaliat la vreme despre asta.
https://vesteabuna.wordpress.com/2015/01/20/pescari-si-vanatori/

7. Dreptul divin asupra națiunilor și analiza noastră.
Dumnezeu este cel ce pune granițele popoarelor, El le întinde și El le retrage.
El face pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde până departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.” Iov 12:23 Așa că nu numai Israelul, ci toate popoarele au parte de granițe permise nu de norocul războaielor sau conjunctura istorică, ci de hotărârea divină.
Cu atât mai mult Israelul, al cărui viitor a fost profețit cu date exacte de acum 2500 de ani, are parte de un prezent profețit demult.
Argumentul pentru noi ca creștini nu este atât, nici că Israelul este stat legal, nici că „Palestina” este o identitate falsă, nici chiar că se împlinesc profețiile sub ochii noștri, ca cei care am văzut deja sfârșitul unui film și acum vedem cum se ajunge la deznodământul cunoscut.
Nu acesta trebuie să fie mobilul gândului nostru, ci mijlocirea.

8. Mijlocirea pentru cei din jur trebuie să fie starea inimii celui ce-L iubește pe Dumnezeu și pe oameni.
Să faci pace între doi prieteni certați, să arăți neînțelegerea, să explici.
Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii.” 1 Timotei 2:1
Mijlocire făcea Avraam pentru Sodoma, mijlocire n-a vrut să facă Iona, apoi a vrut, mijlocire făcea Ieremia, apoi n-a mai făcut, mijlocire făcea David pentru poporul lovit de ciumă, mijlocire făcea Domnul Isus pentru cei ce-l răstigneau.
Dumnezeu se miră când nimeni nu mijlocește.
Să facem mijlocire pentru cei ce întreabă, mai ales pentru cei revoltați.
E cel mai bun prilej de răspunsuri, atunci când fierbe mintea.




One Response to Drept internațional și drept divin. Sau de ce Israelul este un „stat legal”?

  1. vesteabună spune:

    Într-un articol din evz de azi, luni 17 mai este scris:
    „Am văzut duminică (16 mai) atacuri antisemite propalestiniene și intimidări antievreiești din ce în ce mai grave în Londra. Asta vine după trei demonstrații anti-Israel într-o săptămână, fiecare conținând zvastică și cântece antievreiești jihadi, toate nesancţionate ca de obicei de presupusa stânga antirasistă.”
    sursa: https://evz.ro/israelienii-tinta-unor-obscenitati-care-nu-pot-fi-reproduse-arestari-la-londra.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: