Cine-şi păzeşte stăpânul va fi preţuit

Cine îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui
şi cine-şi păzeşte stăpânul va fi preţuit.
” Proverbe 27:18

Cum vine asta: să-l „păzești” tu pe Stăpânul, pe Domnul, pe Isus?

O să răspund după ce vă spun povestea smochinilor. Am doi în grădină.
Îi îngrijesc ca să învăț de la ei. Școală nu mai fac, părinții mi-au murit, copiii au plecat, mă duc să mă învețe păsările și florile, animalele și plantele. Mari profesori.
Smochinul nu este greu de îngrijit. La clima noastră trebuie învelit iarna. Eu îi învelesc an de an cu coceni de porumb, după sfatul unei doamne din Banat. N-au înghețat în nici o iarnă, iar anul acesta i-am desfăcut mai repede, că nu le pasă de -2, sau -3 grade. Au dat pe rod mai repede și acum (22 mai) smochinele din primul rod sunt mai mari ca nucile.
Că rodește de două ori, și-n Biblie scrie. Mare profesor.
Și n-are flori, n-are slavă. Și prima dată primăvara ies fructele, apoi frunzele. Un pom unic. Și nu poți să-i separi fructul de sămânță, nu poți arunca sâmburele, are sute. Încă odată unic.
(Corectat 11 dec 2020: Smochinul are flori, înăuntru.)
Smochinului îi place apa și soarele. Să nu-l pui între alți pomi, să nu-l lași fără apă. Și câte unul nu dă rod, n-are leac și nu știi dinainte, pur și simplu se taie și se pune altul.
Ieri i-am curățat, au înghețat câteva rămurele, mlădițe. De fapt am curățat mai toți pomii (de ramuri uscate). Tai după Biblie, cum scrie: se curăță mlădițele, cele uscate se taie, și cele neroditoare, iar cele cu rod se curăță. Trei feluri de tăieri, aceeași foarfecă, același grădinar. Adică trei feluri de suferință: suferința morții, suferința îndreptării (sau suferința pedepsei) și suferința slavei, aia după voia lui Dumnezeu. Oare fratele Marținkovski le-a prins pe toate? …mă gândeam curățind.
Și mă mai gândeam la cele două rânduri de roade, e clar că noi suntem pârga, cele dintâi. Cele mai bune, „o smochină dorită de sufletul meu„.
Smochinul fără roadă s-a uscat, o profeție aplicată asupra viitorului imediat al celor ce s-au lepădat de Stăpânul…Dar dacă înțelegem bine pildele, vedem că după tura întâia de smochine, vine tura a doua, din același smochin. Mare lecție („nu te făli față de ramuri„, nici față de cele noi). Tura a doua vine pe mlădițele de anul acesta, cele care n-au trecut iarna, toate sunt noi, „iată că eu fac toate lucrurile noi„. Cum va fi? Exact nu știu. Întrezăresc. Nu speculez, eu scrie despre ce-a fost și ce este, puțin despre ce va fi și puține cu „sigur”, mai multe cu „cam așa”.
Evreii vor fi reabilitați, dar să mă întorc la întrebare, am scris destul despre evrei, acum să scriu despre Stăpânul din ceruri.
Mă gândeam azi că noi suntem ambasadorii Lui, investiți cu cetățenie dinainte de a intra în patrie.
La americani aștepți mult după cetățenie: ani, limba engleză, istoria Americii, examen.
La evrei ți-o dă pe aeroport imediat la sosire.
La Hristos ți se dă cetățenia prin credință, înainte de a pleca spre patrie. Noi n-avem viză de cer, nici bilet de cer, noi avem cetățenie în ceruri.
Mai mult, suntem angajați ca ambasadori în țara de unde nici n-am plecat.
Desigur, nimeni nu ne cunoaște, dar nici pe El nu-L cunoaște și recunoaște lumea. Noi îl recunoștem, îl așteptăm, îi păzim Cuvântul?
Îl apărăm de calomnii? Îl lăudăm, îi păstrăm cuvintele nealterate într-un vacarm de răstălmăciri. Căci toți cei care nu-L cred și nu-L iubesc, cu Numele Lui se laudă. E o mare confuzie, te prinde dorul de abandon (se spune dezertare).
Ce mare pildă!
Dacă îngrijești smochinul, ai parte de rod.
Dacă păzești cuvintele Stăpânului, vei fi prețuit. (În atelierul unde lucrez am pus pe perete un verset: „un om este prețuit după măsura priceperii lui” Pr. 12:8) Căci asta înseamnă să păzești pe Stăpânul, să păzești, să respecți Cuvântul, așa cum L-a lăsat.
Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat” 1 Timotei 6:20
Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi.” 2 Timotei 1:14
Ce să păzească anume?
Dreptarul învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine ţine-l …” 2 Timotei 1:13
Cum? Așa cum se îngrijește un smochin.


De exemplu, când seceta disprețului și a indiferenței face să crape pământul (opiniei publice) uscat de ateism și materialism, de politicianism și de bisericism, tu se iei (nu găleata, ci) furtunul Cuvântului lui Dumnezeu și să inunzi crăpăturile de la rădăcina smochinului ignorat, să i se ridice frunzele ofilite. Chiar și smochinele sunt mai grase (atunci când sunt coapte) dacă pomul are apă la rădăcină.
Alt exemplu de îngrijire: când în jurul smochinului sunt alți copaci, neroditori, dar umbroși, acești copaci trebuie tăiați, smochinul iubește soarele tot roată dacă se poate. Se ia „toporul” Cuvântului lui Dumnezeu și toate filozofiile care cresc ca curcubeta lui Iona se taie ca să fie soare la smochin. „Ținând sus Cuvântul vieții” Cum anume? Cu drag, ca pavel în Atena „Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului,…” FA 17:29
Acum câteva instrucțiuni pentru grădinar. Făcând ce am scris mai sus, să nu te aștepți să fi cinstit aici și acum, (vorba unei legende teologice de vânzare la noi în oraș), vei fi cinstit acolo și atunci. Trebuie să te ferești de publicitate cât poți și de slavă deșartă cu strășnicie. Mai degrabă, pentru că El a fost calomniat, lăudat pe față și urât pe ascuns, așteaptă-te să se facă și cu tine la fel. Opinia ta publică să fie Dumnezeu, vorba lui Cristi Moisescu.
Când vezi că ți se face așa, că ești urât, privit și primit rău, nu explica, nu căuta sprijin, nu cârti, bucură-te! Stăpânul tocmai te-a promovat în categoria celor ce suferă cu El, ca El. Desigur după acest test, îți va da lucrări mai complicate, mai dificile, să aibă îngerii Lui la ce să stea să caște gura.
Smochinul e verde, toți copacii au frunze sunt verzi, trebuie recunoscute, ce îngrijești, ce vestești? Trăim într-o lume a informației nespecifice. Totul se aude, nimic nu se crede. Cine știe că planta pe care o lauzi și o îngrijești tu e smochin? Cine să vrea smochine? Flămândul, leșinatul (robul egiptean al amalecitului), bolnavul (turta de smochine…la Ezechia) ei vor recunoaște. Și va mai recunoaște Smochinul roditor, Cuvântul viu, cel ce întreba „cine s-a atins de mine?” în îmbulzeală.
Iubesc pe Stăpânul meu” a spus robul cu urechea străpunsă. Îl îngrijesc, îl slujesc, al apăr, îi fac lucrul, mă implic, spun exact ce-a spus El, mă interesează să-i placă și Lui de mine, indiferent ce spun alții, cu abnegația cu care îngrijesc un smochin în grădină. Voi promova Cuvântul Lui,
De la smochin voi culege rod.
De la Hristos voi primi Glorie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: