Caracterul comercial al Babilonului, comentariu la Apocalipsa 18:11-13, Cristian Moisescu

Fostul primar al Aradului, Cristian Moisescu, nu a fost numai un om onest dincolo de orice bănuială, nu numai un profesor dedicat studenților care l-au iubit foarte mult, nu numai un primar care a strâns pentru Arad cât a putut, mai ales în domeniul educației, ci și un cercetător biblic neobosit. A scris cărți întregi cu subiect creștin, din una din ele vă citez azi.

undefined
(Pe frontispiciul primăriei din Arad, în timpul mandatului său a pus să se scrie: Calea, Adevărul, Viața. Așa este și acum. sursa: https://www.facebook.com/primarulpebicicleta/)

Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn bine-mirositor, tot felul de vase de fildeş, vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mitul, nici tămâia, nici vinul nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor

Apocalipsa 18:11-13

Caracterul comercial al Babilonului este scos în evidenţă prin faptul că negustorii îi deplâng distrugerea. Jalea lor este cauzată de încetarea comerţului cu Babilonul: pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa şi ‘ deoarece toate aceste bogăţii atât de dorite sufletului lor , toate lucrurile alese, strălucitoare, sunt pierdute acum pentru totdeauna.

Câştigul de pe urma religiei false este hidos. Oamenii şi-au făcut o carieră, au scos profituri dintr-o astfel de activitate. Este şi mai trist când cei care se pretind creştini caută să obţină beneficii materiale dintr-o astfel de activitate. (Conform Ioan 2:14; 1 Timotei 6:5; Tit 1:11)

Bogăţia şi varietatea mărfurilor apar în versetetele 12 şi 13, începând cu metalele şi pietrele preţioase, indicii ale luxului lumesc în care vor trăi cei din Babilon. Se vorbeşte apoi despre articolele de îmbrăcăminte „extrem de fină“, despre nenumăratele sortimente de lemn scump şi mirositor,despre tot felul de vase scumpe, parfumuri şi mirodenii. Se aminteşte apoi despre abundenţa alimentelor scumpe şi rare, cum ar fi untdelemnul, făina fină de tot, precum şi despre boi, oi şi cai. „

În cele din urmă, pe această listă de bunuri ce pot fi vândute şi cumpărate se amintesc robii, arătându-se acelaşi dispreţ faţă de fiinţa umană, aceeaşi desconsiderare care exista şi înainte de apariţia creştinismului, când omul putea fi înrobit, vândut şi cumpărat ca o marfă. ”
(Versetele acestea denotă luxul şi bogăţia de neînchipuit a Babilonului, înainte ca acesta să fi fost definitiv distrus.)

De notat că multe dintre aceste bunuri nu sunt de strictă necesitate , ci constituie articole de lux. Prin acestea, sistemul lumesc a câştigat controlul asupra sufletelor oamenilor prinse în cursa pentru acumularea de bunuri pământeşti, acesta fiind obiectivul final al acestei religii acaparatoare. Nu numai trupurile, ci şi chiar şi sufletele vor fi puse 1a mezat.

Adesea, oamenii se mândresc cu iniţiativele lor comerciale, însă acest comercialism conţine un mare rău , şi anume exploatarea oamenilor. În trecut exista o oarecare diferenţiere între interesele politice şi cele economice. Astăzi însă s-a produs o unire între acestea. Banul este acela care guvernează, şi foarte adesea interesele economice dictează acţiunile politice. Războaiele sunt, de asemenea,în cele mai multe cazuri, dictate de acţiuni economice.

Astăzi, omul este subjugat de acest comercialism, fiind victima unui negoţ perfid, satanic, şi, de aceea, nu trebuie să ne mire faptul că Dumnezeu intenţionează să pună capăt acestui sistem care va atinge culmea în perioada de dinaintea revenirii lui Isus.

Întregul tablou înfăţişat în aceste versete pune accentul pe subordonarea oamenilor faţă de bogăţiile materiale ale acestei lumi şi pe totala lor indiferenţă faţă de valorile spirituale şi faţă de Acela care dăruieşte omenirii aceste bunuri, pentru ca toate fiinţele create de El să se poată bucura, cu reverenţă, de tot ceea ce au primit, fără a se lăsa subjugaţi de cele materiale.

Acest sistem lumesc, existent şi astăzi, s-a făcut vinovat de a fi creat şi dezvoltat anumite nevoi materiale artificiale ce depăşesc cu mult necesităţile normale si care au ajuns să controleze în mare parte lumea de astăzi, manipulând totodată vieţile şi sufletele oamenilor.

Astfel, comercialismul specific acestei perioade îi va face pe oameni dependenţi de bunurile materiale, făcându-i să uite cu desăvârşire de nevoile lor spirituale, care ar trebui să fie prioritare. Pentru a-şi satisface aceste plăceri lumeşti, oamenii sunt gata să-şi sacrifice timpul, banii, energia si chiar şi sufletul. Mulţi oameni îşi cumpără haine noi şi tot felul de obiecte nu pentru că cele pe care le au ar fi uzate şi nefolosibile, ci numai pentru că au ajuns să fie demodate.

Dumnezeu vrea să ne elibereze de acest sistem înrobitor. El nu vrea ca noi să devenim sclavii acestuia. Nu este neapărat trebuincios ca omul să posede toate lucrurile din această lume, deoarece, chiar avându-le, el poate fi totuşi nefericit. Isus a spus că viaţa cuiva nu stă în belșugul avuţiei lui (Luca 12:15). Secretul adevăratei fericiri este de a-L avea pe Isus şi o viziune corectă asupra acestei Vieţi, pe care doar El ne-o poate oferi, si de a ţine seama de adevăratele priorităţi.

Trebuie să înţelegem că nu suntem decât străini şi călători pe acest pământ, nişte ispravnici ai tuturor celor primite de la El , de la Cel care Se îngrijeşte de tot ceea ce avem nevoie, şi că adevărata înţelepciune este aceea de a ne strânge comori spirituale nepieritoare.

Apostolul Pavel ne spune şi el în prima sa epistolă către Timotei , capitolul 6:7-17: „Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem deci cu ce să ne hrănim şi să ne îmbrăcăm, ne va fi deajuns. Căci cei ce vreau să se îmbogăţească , dimpotrivă, cad în ispită, în laț şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor: şi unii care au um blat după ea au rătăcit de Ia credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

Nimic nu exprimă mai bine atitudinea faţă de goana după bogăţii decât cuvintele Mântuitorului adresate tânărului bogat: „Dacă vrei să fii cu adevărat desăvârşit, du-te de Vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă“ (Matei 19:21).

Următorul verset vorbeşte despre dispariţia tuturor acestor lucruri, de care era legată inima oamenilor, şi care nu vor mai putea fi găsite.
Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi.” v 14

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: